Încercând să aștern pe hârtie ceea ce cred la sfârșitul lecturii cărții Elita culturală românească și discursul antisemit interbelic, carte apărută la finele anului 2022 sub semnătura lui Alexandru Florian și a Anei Bărbulescu, prin colaborarea dintre Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” și editura ieșeană Polirom, am sentimentul că aș avea în mână un cartof fierbinte. Adică, oricum aș face, orice aș scrie, tot nu aș reuși să mulțumesc pe toată lumea.
Arareori, am avut sentimentul că, scriind o recenzie, mă aflu în situația de a-mi asuma atâtea riscuri.
Cartea este constituită dintr- o succesiune de șapte studii despre felul, nuanțele, în unele cazuri, etapele, amdiscursului antisemit așa cum s-a manifestat el în scrierile, ieșirile în spațiul public, conferințele sau chiar în acțiunea practică a câtorva dintre cele mai mari personalități culturale românești din perioada interbelică. Celor șapte studii li se alătura o prefață semnată de Armin Heinen și un scurt capitol de concluzii intitulat Radicalismul de dreapta, un curent cultural interbelic la final. Capitol redactat de Aexandru Florian care, servindu-se de conceptul de reconversie pus în circulație de sociologul francez Pierre Bourdieu, încearcă să deslușească cum a evoluat discursul public al acelora dintre cei șapte intelectuali care au supraviețuit căderii regimului generalului Antonescu. Fie refugiind-se din țară, fie reintegrându-se într-un anume fel în societatea românească, după ispășirea unor pedepse constând in ani grei de închisoare.
Alexandru Florian scrie despre Mircea Vulcănescu și Vintilă Horia, Ana Bărbulescu se ocupă de Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Octavian Goga, Nae Ionescu și Nichifor Crainic. E, de fapt, vorba, în majoritate, despre actualizarea unor cercetări mai vechi, apărute în publicații, poate de mai mică circulație, preponderent în limba engleză.
Așa aflăm ori ni se înmulțesc informațiile, iar autorii aduc în sprijinul lor dovezi concrete, imposibil de contestat, despre cât de puternic s-a inflamat în timp discursul antisemit al lui Octavian Goga (de aici și jocul de cuvinte Goga cpntra sinagoga), cum Nae Ionescu, care nu s-a înscris vreodată în formațiunile legionare, deși a fost anexat ca ideolog al acestora, a nutrit puternice convingeri antisemite, dovedite, printre altele , în celebra prefață la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani, prefață pe care Ana Bărbulescu o analizează meticulos și argumentat, sau cum în convingerile lui Nicolae Iorga au existat trei etape, dintre care cea de mijloc a fost cea mai puțin radicală. Mai aflăm și cum Nichifor Crainic a trecut, după anii de închisoare, în slujba discursului partinic comunist a cărui goarnă a fost revista Glasul Patriei . o publicație despre care avem la dispoziție cartea Anei Sălăjan. Capitolul dedicat lui A.C. Cuza nu ridică probleme, fostul profesor de la Universitatea ieșeană fiind unanim socotit un antisemit notoriu.
Firește, cele mai fierbinți capitole, cele mai deschise reinflamării unor controverse, sunt cele dedicate lui Mircea Vulcănescu și Vintilă Horia. Nume puse la index îndată după august 1944, revenite în actualitate, redescoperite după Revoluția din 1989. E vorba despre intelectuali ale căror texte au fost rapid publicate de edituri de marcă. Și Vulcănescu, și Vintilă Horia au avut parte de exegeze minuțioase, au beneficiat de tot ceea ce aduce cu sine tentația față de fructul la care multă vreme a fost interzis accesul. Și unul, și celălalt au fost condamnați de justiție după 1944-1945, Vulcănescu a fost arestat și a pierit în închisoare, Vintilă Horia a trăit o perioadă în Franța și cel mai mult în Spania, loc în care și-a propagat pe mai departe convingerile fasciste și antisemite, profitând, susține Alexandru Florian, de protecția fie ea și indirectă a regimului franchist. Mai corect spus, a ideologiei acestuia. În biografia lui Vintilă Horia a intervenit și episodul premiului Goncourt pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil. Un premiu anunțat, însă niciodată acordat de facto în condiții pe care capitolul din carte dedicat autorului acestuia le descrie cu lux de amănunte.
E în afara oricărei îndoieli că atât Vulcănescu cât și Vintilă Horia au nutrit puternice sentimente antisemite. Cărora nu au pregetat să le dea expresie în nenumărate texte apărute în publicațiile de extremă dreaptă din interbelic. Publicații, s-o recunoaștem, deloc puține. Mircea Vulcănescu a făcut parte din guvernul Antonescu, a fost subsecretar de Stat la Finanțe, iar jurnalele Consiliului de Miniștri nu arată că ar fi manifestat vreo opoziție la măsurile anti-semite ordonate de Cnducătorul Statului. La rândul său, Vintilă Horia i-a admirat pe Hitler și pe Mussolini, l-a cauționat moral și jurnalistic pe generalul Antonescu, a aplaudat distrugerea evreilor și a URSS.
Cum spuneam, și Vulcănescu, și Vintilă Horia au fost condamnați penal. Condamnarea a stârnit nenumărate controverse, mulți fiind aceia ce acuză o puternică intervenție a politicului. Chiar și înainte de 1948, comuniștii controlau justiția, țara era deja supusă sovietizării, Moscova își impunea dorințele prin Comisia Aliată de Control și prin servanții comuniști din țara destinată sovietizării. Apărătorii lui Vulcănescu și Vintilă Horia acuză caracterul politic al proceselor și al condamnărilor, acuzatorii lor, inclusiv Alexandru Florian, îl neagă. De aici dispute, de aici periodica revenire în actualitate și condamnarea omagierilor simbolice ale celor doi intelectuali. Acuzatorii vor excluderea lor totală, punerea lor completă sub obroc, formulează noian de acuze la adresa celor celor ce le vor păstrate în actualitate numele. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu la Marilena Rotaru fiind cei cărora li se fac în carte, și nu doar acolo, adevărate procese de intenție. Se ajunge până acolo încât un subtitlu din capitolul consacrat lui Mircea Vulcănescu se cheamă, după părerea mea, inacceptabil, grosier, România- o țară defazată pe autostrada memoriei. Ni se reamintește că în vreme ce scrierile lui Vulcănescu și Horia sunt reeditate, iar numele lor apare pe frontispiciul unor licee, fostul cancelar german Angela Merkel a scos din biroul ei lucrări semnate de Emil Nolde. Posibil. Numai că Merkel are multe alte vine. Îndeosebi în relația ei cu Putin.
Pe de altă parte, mi se pare util să reamintesc că întreaga Franță literară a salutat, cu vreo doi ani în urmă, descoperirea a trei texte inedite ale lui Louis-Ferdinand Céline. Și el, autorul unor texte antisemite absolut înspăimântătoare. Unul dintre aceste texte până mai deunăzi inedite, romanul Război, a apărut și în românește. Nimeni nu îi iartă în Hexagon lui Céline greșelile, nimeni nu îl eroizează, nimeni nu îi cosmetizează posteritatea, la fel cum nimeni nu îi cere punerea operei și a numelui la index.
Poate că și noi ar trebui să urmăm exemplul francez și să punem bemoli atitudinilor mult prea radicale. După cum ar trebui și să renunțăm la tăcerile asurzitoare. ca și la excesul de precauțiuni inutile ori partizanate atunci când e vorba de istorie și cărțile ce o studiază,
Alexandru Florian, Ana Bărbulescu- ELITA CULTURALĂ ȘI DISCURSUL ANTISEMIT INTERBELIC; Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” și Editura Polirom, Iași, 2022
E vorba de personaje individuale, luate de valul propagandei oficiale. Daca Romania avea alt traseu politic, in epoca, mai scriau asa ceva? Intreb si eu.
Dar, desigur, ne lovim -din nou- de masura dubla: Celine iertat si ridicat in slavi, ai nostri innegriti sistematic. Pentru ca nu intereseaza omul si opera, ci faptul ca erau romani si, astfel, Romania poate fi minjita cu noroi.
Avem multi prieteni din fostele mari imperii vecine. Si ne fac -cu bucurie- cate o placere din asta.
E de felicitat titlul lucrarii „Elita culturală românească și…” Nu Romania sau cultura romana. Totusi, din elita ~ nu mai faceau parte si altii? Intreb si eu, ca un nestiutor.
Pai ce facem cu raspunderea personala? Propaganda e o buna ocazie sa ne deresponsabilizam? Guvernul Antonescu a facut niste lucruri oribile, mai ales la Odesa si in general in alianta cu nazistii.
Chiar asa, cum ar fi putut Vulcanescu, subsecretar de stat – atribuirea calitatii de membru al guvernului mi se pare eronata, in guvernul actual sunt cateva zeci !!!- sa se opuna hotaririlor lui Antonescu ?! Iar Vintila Horia a fost retras din Corpul Diplomatic in perioada guvernului legionar, revenind dupa caderea acestuia ! Cat despre actiunea denigratoare asupra singurul scriitor roman laureat al premiului Goncourt cu un roman al carui personaj principal este poetul Ovidiu…. ce mai poti spune ? In contrast, exemplul pe care-l dati cu Celine mi se pare edificator ….
Am luat cu copy/paste un comentariu care lămurește aflatul în treabă al lu’ nea Florică ăsta care a învățat meserie de la taică-su, rectorul de la Ștefan Gheorghiu:
” Invocarea Holocaustului în ultimii vreo 20 de ani a devenit o „industrie” (N. Finkelstein) deosebit de profitabilă. 1) Se extorchează fonduri de la mai multe țări europene și 2) se delegitimează orice critică justificată împotriva evreilor. Legiferările în acest sens în mai multe țări sunt o consecință a industhriei holocaustului. Institutul „Wiesel” din România are ca scop să inventeze zilnic cazuri de „antisemitism”, ca să își justifice existența. Problema este că în timp ce la noi românilor le este interzis să fie antisemiți (lucru normal), unor semiți nu le este interzis să fie antiromâni (lucru anormal).” De aici : https://www.salutsighet.ro/cine-ii-da-puterea-lui-alexandru-florian-marius-visovan/
„orice critica justificata impotriva evreilor”.
Ce critica „impotriva evreilor”( a tuturor) poate fi justificata, din pctul dv de vedere?
Unde are Céline bust în Franța? Une exista licee numite după Céline în Franța? Poate îmi scapă mie ceva.
Margicu
Da, va scapa ceva. De ex. ca Céline n-a murit in puscariile comuniste (sau ma rog burgheze), fiindca a fost iute de picior si n-a asteptat ca tovarasii sa puna mana pe el si sa-l judece cu celeritate. Randul lui a venit abia in 1951, unde pentru colaborationismul si antisemitismul sau a primit doar un an de puscarie, pedeapsa neexecutata pe motiv de graziere. Armata a intervenit pentru el, ca fost combatant si invalid de razboi plus anticomunist. Dupa o vizita in URSS, a denuntat ororile staliniste.
Domnule, din p. d v. legal Céline e nevinovat.
In timpul asta bietul Vulcanescu murea ca un caine in puscarie. De aici si statuile.
Cred că ce mi-a scapăt e că Céline nu a fost membru al guvernului de la Vichy deși a plecat în Germania cu ei. Vulcănescu a fost membru în guvernul genocidar și a participat activ la luarea deciziilor care au ucis sute de mii de oameni. Cu toate astea în 2011 simpla idee a comemorării publice a lui Céline de către Ministerul culturii a provocat o asemenea oroare încât s-a renunțat rapid la idee. Franța nu e defazată pe autostrada memoriei, România da.
Cazul Vulcanescu
„Vulcănescu a fost membru în guvernul genocidar și a participat activ la luarea deciziilor care au ucis sute de mii de oameni” (Margicu)
Afirmatie eronata. Vulcanescu nu a fost acuzat de asa ceva – participant la genocid sau semnat decizii care au avut drept rezultat mormane de morti. E si ilogic, pentru asa ceva, comunistii (cred ca sunteti de acord ca judecatorii erau comunisti) nu-ti masurau doar 8 ani, ci-ti livrau glontul.
Asemenea culpe grozave erau judecate de catre Tribunalul Poporului, cititi legea de infiintare scrisa de Lucretiu Patrascanu si va veti convinge. Vulcanescu n-a ajuns in fata Tribunalului Poporului (procurorii au infirmat o parte din acuzatii) ci in fata unei Curti de Apel. Aici, Vulcanescu a fost condamnat pentru contributia sa la colaborarea cu Germania nazista si razboiul criminal contra URSS. Nu a fost condamnat pentru fapte care se incadrau in sfera actiunilor sau legilor nedrepte anti-evreiesti sau rasiale.
In sfarsit istoricul roman Jean Ancel a declarat ca Mircea Vulcanescu nu a fost antisemit.
Si uite-asa Vulcanescu a fost facut criminal de razboi. Astea fiind zise, discutia ar cam trebui sa se incheie aici.
Corect, trebuie ruptă legatura dintre o operă și activitatea politică/jurnalistică/socială a unui creator. Atât pe partea ideologiilor de dreapta cât și de stânga. În definitiv, autorii de stânga de ce nu sunt blamați? Crimele comunismului au fost chiar mai mari comparativ cu cele ale extremei drepte. Dar se judecă cu măsuri diferite.
NB. Da, Holocaustul trebuie înfierat, a fost unul din abominalele crime ale Europei ( aș menționa doar cruciadele, colonialismul, comerțul cu sclavi, cele două războaie mondiale). Adică nu se poate accepta că unii criminali au fost buni iar alții răi.
@Lucifer
Lamuriti-ma si pe mine:
1. care sunt diferentele intre cruciade si expansiunea islamica in Europa
2. care sunt diferentele intre colonialismul european crestin si cel islamic
3. care sunt diferentele intre comertul crestin cu sclavi si cel islamic. Puteti sa faceti un studiu de caz cu ieniceri, eunuci si cadane in haremuri? :))
dragule, sclavia exista de cand exista omenirea; la toate natiile; a disparut doar dupa ce elita din UK a inceput sa militeze impotriva ei si sa adopte legi in consecinta; pe cine vrei sa condamni? oricum, cred ca era mai bine sa fii sclav, decat sa fii omorat ritual; vezi ca e o diferenta intre sclavia patriarhala si sclavia din Roma/Grecia/Fenicia antica; si intre sclavia patriarhala si sclavia de pe plantiile coloniale; ca veni vorba, stii cine a adus sclavia negrilor? Bernardino de Sahagun, care a vazut chinurile bastinasilor transforati in sclavi; a scris pe tema, a informat opinia publica si regele si a obtinut ce a vrut: bastinasii nu au mai fost folositi ca sclavi; au fost importati negri……; iar in America de Nord, primii doi proprietari de sclavi au fost… negri! s-au si judecat pentru dreptul lor de a detine sclavi; pina atunci, sclavii (in America de Nord) erau doar albii; saracii care au traversat Atlanticul, si nu-si putea plati calatoria, erau utilizati ca sclavi pina la rascumparare; deci? pe cine vrei sa pedespesti?
„am sentimentul că aș avea în mână un cartof fierbinte.”
1. Daca ati avea curiozitatea sa vedeti/cititi cum Secu a inflitrat emigratia romaneasca si a santajat intelectualii scapati din raiul comunist … acolo sunt cartofi mult mai fierbinti. Dupa linia ideologica falsa promovata: „Romanii sunt antisemiti. Doar noi comunistii putem sa ii aparam pe evrei de romanii astia antisemiti”
2. Celine antisemitul s-a publicat si in Romania. Foarte talentat … incontestabil
3. Si Wagner antisemitul este promovat si cantat. Germania are si acum festivalul de la Bayreuth. Ar trebui ca festivalul sa se mute la Beirut…. ca acolo se vad cel mai bine rezultatele fanteziilor artistice europene .
Sa spun ca nu este talentat Wagner ar fi o minciuna. Dar il prefer pe Verdi.
4. Ar fi de dorit sa fiti mult mai atent cu deosebirile intre talentul artistic si responsabilitatea judiciara.
5. Ar fi de dorit sa folositi termenul de Shoa in loc de Holocaust. Nu de alta dar si acapararea termenului de Holocaust a fost facuta de stanga radicala.
In incheiere as spune „Back to school!” chiar daca nu a venit Septembrie inca.
în încheiere . aș spune că sunteți prost crescut. Că vă place să vă băgați în seamă. Că vorbiți ca să vă aflați în treabă. Că aveți o cultura de almanah. Si că de azi înainte nu voi mai autoriza nici un comentariu al dvs.
Problema, in Romania, este ca ceea ce s-a intamplat cu evreii in timpul regimului legionar si apoi Antonescian nu se asuma, sunt mai tot timpul inventate scuze. Sunt curios cum e astazi prezentata problema in cartile de istorie. In timpul comunismului, in cartile de istorie, Romania era prezentata ca fiind o oaza pentru evreii fugiti din Transilvania de nord iar singurii vinovati de masacru si nenorocire erau, bineinteles, nazistii. Fara nici un cuvant despre progromul de la Iasi cu participarea activa a armatei romane sau despre ce s-a intamplat la Odesa si responsabilitatea lui Ion Antonescu si a armatei romane, despre legile antievreiesti in vigoare in Romania, samd. Cat priveste pe intelectualii antisemiti, au o mare responsabilitate pentru curentul antisemit din societatea romaneasca de atunci si raspunderea lor trebuie comunicata publicului larg. Trebuie facuta si o distinctie intre om si opera literara, evident. Din cate stiu eu, Vintila Horia nu s-a dezis vreodata de antisemitism, Mircea Vulcanescu nu a mai avut ocazia sa o faca.
Mda, in mod ciudat, si comunistii si neo comunistii post revolutionari (vopsiti ca „democrati”) neaga antisionismul unei parti a culturii, stiintei, mass-mediei, oamenilor politici din Romania interbelica; in ciuda unor cazuri clare si de netagaduit (Goga, Nicolae Paulescu etc.); poate ar fi bine sa vedem de ce si cine sau ce sta la originea acestui fenomen, care incurca pe toata lumea.
Dupa ce vedem birna din ochiul nostru, sa ne ocupam si de paiul din ochiul altora. (Care exista, si el, din pacate.)
„Problema, in Romania, este ca ceea ce s-a intamplat cu evreii in timpul regimului legionar si apoi Antonescian nu se asuma, sunt mai tot timpul inventate scuze” (PAFI)
Sa inventariem scuzele inventate de catre romani.
1. 1920, atentatul terorist de la sediul Senatului, care trebuia sa-l elimine pe Regele Ferdinand. Peste cativa ani comunistii bulgari ii copiaza pe comunistii „romani” incercand la randul lor sa-l arunce in aer pe regele bulgar impreuna cu biserica in care urma sa se inchine.
2. in 1921 ia fiinta partidul comunist ca sectie a internationalei a treia, partid care milita pentru dezmembrarea Romaniei „dodoloate.”
3. in 1924, patronii comunistilor „romani” organizeaza o revolta in sudul Basarabiei, in zona Tatar-Bunar.
4. in 1938, romanii intorc foaia, ultimul guvern parlamentar guvernul Goga-Cuza da primele legi anti-evreiesti. Fara scuze.
5. in 1940, Romania e presata de patronii partidului comunist sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei. Retragerea precipitata a administratiei si a armatei romanesti duce la crearea de noi scuze inventate, avocatii populatiei asuprite de boierii romani spunand ca nu exista dovezi sau ca „nu exista nunta fara-njunghieri (varianta ungureasca).
6. in 1941 romanii revin in Basarabia si se razbuna crunt pe populatia nevinovata evreiasca. Insa faptasii zburasera de mult.
Din pacate subiectul acesta nu poate fi discutat echilibrat. Doar politically correct. De exemplu, nu se poate discuta despre „supra-reprezentarea” (cum o numeste dl. Tismaneanu) in randurile organelor superioare ale PMR si a celor represive de dupa 1945…. Sunt cativa autori care au incercat sa evite dubla masura in ce au scris, intre care Paul Goma, dar au fost atacati din toate partile.
Din banda celor patru „Ana, Luca, Teo, Dej au bagat spaima-n burgheji” cine era evreu? Dej era criminal dar nu era antisemit. Glumeau si la petreceri; in idis.
Citesc tarziu comentariul dlui profesor care indeamna la moderatie, la evitarea atitudinilor radicale. Din pacate, acest indemn a fost rapid uitat de diversi comentatori.
De la perioada interbelica au trecut cel putin 80 de ani. Suntem in mileniul trei si exista o imensitate de subiecte noi de care ne-am putea ocupa. Tot scriind pe teme despre care s-a cam spus totul, nu dovedim decat ” o incremenire in proiect” cum spuneunul din cei pusi la zid din cartea asta ,in fond fara nici o importanta.
Acuzatii de antisemitism la adresa lui Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu sunt mincinoase, inacceptabile, insultatoare si un autogol pt cei care se opun antisemitismului.
Plesu nu a fost si nu este antisemit.
Liiceanu – the jury is still out for deliberations. O fi din cauza interpretarii lui „Isus-ul meu”?
… Si a mentorului lui legionar pe nume Noica? Care denunta tineretul din Romania la Europa libera.
Probabil presat de Secu
Probabil cenzorul sef i.e. autorul articolului o sa isi faca treaba. Contrar normelor de pe contributors.
Poate o sa ma mai cadoriseasca si cu ceva injurii; ca asa e la securisti incoltiti.
‘Liiceanu – the jury is still out for deliberations. O fi din cauza interpretarii lui „Isus-ul meu”?
… Si a mentorului lui legionar pe nume Noica? Care denunta tineretul din Romania la Europa libera.’
Oricine a citit scrierile, a ascultat spusele si cunoastele faptele publice ale lui Gabriel Liiceanu nu a intalnit ceva antisemit.
De la Noica a invatat filozofie, nu antisemitism.
Nu mai perpetuati acuzatii fara baza. Daca va intereseaza, ocupati-va de adevaratii antisemiti, ca nu lipsesc.
Apropo, comunistii au fost antisemiti – au persecutat pe evreii care se indentificau ca evrei. Identitatea nationala – in sine- a fost si este dusmanul comunistilior si globalistilor.
Felicitari pentru articol!