joi, martie 28, 2024

Un dosar de obscenitate la Poliția Română

În dimineața zilei de 20 iulie un angajat de la biroul Interpol Stockholm răspunde unei solicitări primite recent de la Poliția română. O solicitare care, îmi închipui, provocase acolo o doză de nedumerire. Nu atât pentru problema reclamată, fie ea una ceva mai puțin serioasă decât cele care solicită de obicei un birou Interpol: autoritatea suedeză de transport emisese se pare un set de plăcuțe de înmatriculare personalizate având un mesaj obscen. E o situație categoric inacceptabilă; explicată, inclusiv în răspunsul trimis, doar prin faptul că funcționarii suedezi n-avuseseră de unde să știe că mesajul e jignitor în limba română. În schimb, nu e clar de ce li se cere ajutorul și asistența într-un caz atât de simplu; ar trebui să fie evident că nu pot impune autorităților altui stat să accepte un mesaj injurios doar pentru că, din neștiință, l-au pus pe niște plăcuțe de înmatriculare. Oricum, indiferent cum vor fi privit reprezentanții Interpol din Suedia chestiunea, cunoaștem răspunsul pe care-l trimit poliției noastre: pot să-i ceară șoferului să pună plăcuțele obișnuite în locul celor personalizate; cele din urmă nu sunt valabile pe teritorul altor state decât dacă acestea le acceptă ca atare.

Cinci zile mai târziu, autoritatea de transport suedeză decide anularea plăcuțelor începând cu 1 august, tocmai pentru conținutul lor ofensator. În tot acest timp, ele sunt atașate în continuare de un Audi care circulă, cu mesajul lor cu tot, prin țară. Altfel decât în ipoteza fantastică în care o astfel de cerere a rămas complet lipsită nu doar de efect, ci și ecou mediatic, poliția noastră nu-i cere niciodată șoferului să înlăture și să înlocuiască plăcuțele personalizate cu cele obișnuite.

În schimb, pe 28 iulie toate inspectoratele de poliție județene, brigada de autostrăzi și misiuni speciale și brigada rutieră a Capitalei primesc o circulară direct de la vârful poliției, semnată de chestor Brăcea Florentin, șeful direcției Rutiere, și contrasemnată de adjunctul șefului Poliției, chestor Apreutesei. În urma notificărilor privind mașina respectivă, semnatarul circularei informa destinatarii că „se impune analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 334 alin. 4 din Codul Penal în situația depistării în trafic” – e vorba de punerea în circulație a unui autoturism înmatriculat în alt stat, fără drept de circulație în România. Circulara continuă apoi cu un set de considerente în favoarea încadrării sus-menționate. Afirmațiile asumate sub semnătură de conducerea Poliției Române ar fi justificat deplin intervenția din 31 iulie, deschiderea unui dosar penal, ridicarea plăcuțelor și reținerea permisului, …dacă ar fi fost adevărate. Știm acum că două din considerentele de acolo sunt false.

În ordinea crescătoare a importanței pentru caz, prima afirmație falsă e că o convenție internațională privind circulația rutieră (Viena, 1968), ratificată de România, impune plăcuțe de înmatriculare formate din litere și cifre. În realitate, după o modificare operată în 2016 convenția permite și exclusiv litere – cazul de față. Modificarea a intrat tacit în vigoare inclusiv pentru statul nostru. De menționat aici e că fie și în acest context, să zicem mai complicat, vorbim de o prevedere de legislație rutieră care, în cel mai bun caz, nu este cunoscută sau înțeleasă tocmai de conducerea poliției rutiere. De asemenea, afirmația nu pare să fi fost verficată cu experții MAE, aceștia au confirmat ulterior că e falsă. În fine, tot factual și în context: există destui posesori de autoturisme circulând în România cu numere personalizate formate doar din litere, și nicio instanță în care poliția să fi considerat că încalcă legea rutieră, și cu atât mai puțin cea penală.

Cum spuneam, însă, acesta e un fals mai puțin important. Așa cum aflăm chiar din circulară, acest considerent e oferit doar să-l confirme pe primul, care e temeiul în fapt al dosarului penal: conducerea Poliției Române afirmă că autoritățile suedeze ar fi „prevăzut”, în răspunsul sus-pomenit, că numerele de înmatriculare cu care circulă acel Audi nu sunt valabile pe teritorul altor state decât Suedia. Nu există nicio explicație oferită de conducerea instituției care să justifice cum au putut …interpreta în acest fel răspunsul biroului Interpol Stockholm. Ce anume a justificat trunchierea mesajului primit de acolo, până la denaturarea completă a lui. Sau, dacă au considerat neclare afirmațiile colegilor lor, de ce n-au cerut clarificări. Sau de ce au ignorat intervenția ambasadei Suediei, care le-a infirmat interpretarea imediat după ce a ajuns publică.

De fapt, conducerea Poliției a refuzat și refuză să admită existența acestui fals grosolan. Comunicatul prin care anunță solicitarea de clasare a dosarului penal se referă doar la chestiunea secundară a interpretării Convenției de la Viena, o „eroare” care ar fi subiectul unei anchete interne. Nimic despre cum a ajuns chestorul Brăcea să pretindă că autoritățile suedeze le-ar fi oferit temei pentru un dosar penal.

Șeful Poliției a oferit la un moment dat ceva ce presupun că s-ar fi vrut o justificare pentru conduita instituției în tot acest caz: „imoralitatea” de care s-ar fi făcut vinovat șoferul acelui Audi, prin plăcuțele sale de înmatriculare. Chiar așa! Dacă ipocrizia ar putea răni în cazul de față i s-ar face dosar penal pentru ultraj. Dl Buda trebuie să înregistreze ca atare și să lămurească acest abuz înainte să dea oricui lecții de moralitate. Și, că veni vorba de asta, și de circumstanțe care trebuie explicate, văd împărtășită din diverse direcții această optică, care vede enorm și simte monstruos acea obscenitate particulară, separată de mesajul politic pe care-l transmite în această formă. Or, oferindu-le prezumția de bună-credință, acești oameni trebuie să admită un fapt evident: tocmai conduita poliției în acest episod a făcut să explodeze mediatic cazul, cu tot cu obscenitatea aferentă. Plus de asta, aceiași oameni ar trebui la rândul lor să ceară instituției să lămurească (și) asta: încă din 20 iulie aveau soluția oferită de autoritățile suedeze, să ceară îndepărtarea, înlocuirea plăcuțelor jignitoare, de ce nu au aplicat-o?

În fine, cât timp nu există demisii și nici explicații complete pentru acest episod din partea conducerii Poliției, publicului îi rămâne să speculeze varianta cea mai probabilă. Or, în context, ținând cont de circumstanțe și de mesajul politic de pe plăcuțele respective, cea mai simplă explicație pentru conduita de la vârful instituției este că e răspunsul la o comandă politică, sau, și mai grav, plierea voluntară a înalților chestori pe ce au considerat că-și doresc șefii lor politici. O obscenitate grozavă și o dublă lovitură pentru colegii lor și pentru instituție, târâtă de conducerea ei în acest scandal mizerabil: pierderea încrederii se manifestă nu doar în mișcări de steluțe pe rețele de socializare, ci și într-o muncă mai grea și mai periculoasă pentru polițiștii de rând.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Cat timp Ioan Buda e sef, nu mai e Politia, e Militia.

    Conducerea Politiei Romane trebuie demisa si inlocuita cu profesionisti din randul politistilor de rang inferior!

  2. As fi curios carui birou al Poliției romane aparține angajatul care a trimis emailul. Nu specific, ci in idee că cineva, din Poliția Română, a avut ideea de a căuta pe Internet pagina poliției rutiere din Suedia și a îndrăznit să trimită simplu un email. Fără cereri datate cu 10 semnături, fără solicitare tipică la dosar cu șină samd. Un simplu email: hello, i ask about a car… O acțiune care totuși arată că mai există speranțe. :)

    • E trimis prin Interpol, inclusiv de asta speculez că a stârnit acolo o anumită confuzie. Cum spun, partea suedeză a recunoscut problema, dovadă că au soluționat-o pe partea lor, dar nu cred că au înțeles exact care ar fi aspectul ei infracțional, și de ce a ajuns solicitarea la ei, nu la autoritatea de transport.

      Oricum, în spiritul colaborării interpolițienești, i-au răspuns. Apoi au aflat, probabil cu stupefacție, că au spus altceva decât au spus și că au devenit fără să vrea părtași la un abuz al poliției de aici.

      • Ar mai fi o chestie Doc, suedezii au anuntat ca retrag placutele incepand cu 1 August. Daca nu ma-nsel, la ora respectiva Politia luase deja masuri, inclusiv deschidere de dosar. Tot ce s-a inamplat pana la miezul noptii pe data de 31 iulie e abuz.

  3. In continuare avem de a face cu militieni. Si mai trist este ca acesti militieni creaza si educa alti militieni. Admiterea la Academia de Politie si la scolile de profil ar trebui sa se faca pe baza unui eseu scris dupa vizionarea filmului Reconstituirea. Si un astfel de test ar trebui dat si celor care la ora actuala conduc Politia Romana. La 10 greseli de ortografie ar trebui dati afara si la 5 ar trebui scazut salariul la jumatate.

    • N-aș judeca paușal pe cei din Poliția Română, din contră. Mi se pare semnificativ că șefii instituției au fost în situația de a emite o circulară, cu ton aproape imperativ („se impune”) ca să convingă subordonații să-i facă șoferului dosar penal. Nu s-ar fi întâmplat asta dacă zelul partizan de care înalții chestori au dat dovadă s-ar fi reflectat și la nivelurile de jos.

  4. In intreaga istorie centenara a statului roman potentatii au folosit institutiile in folos si interes propriu. Cele de forta s-au bucurat si de un soi de adulare a reprezentantelor din sport, continuatoarele acestora si-n prezent. Psihoza-n masa!

  5. Este suficient sa vezi atitudinea argoanta, sigura pe sine si incompetenta lui Ioan Buda la reprotajul TV ca sa intelegi ca, cel putin la virf, Politia gindeste la fel ca in anii 50. Anume ca afirmatia unui politist e explicatia insasi, suficienta si de necontestat.

  6. Daca institutia ar avea ,,sistem imunitar,, imbecilii ar fi aruncati afara . Am sentimentul ca in institutiile de stat s-a strins cea mai mare parte a putregaiului societatii .

    • Am vrut să scriu și despre asta: nu angajații Poliției Române sunt responsabili de conduita conducerii instituției pentru că NU au absolut niciun cuvânt de spus în alegerea sau demiterea ei. Cu totul alta este situația între noi, ca electorat, și conducerea statului. Noi i-am ales, practic, pe șefii șefilor Poliției Române. Ar trebui să fim ceva mai reținuți cu înjurăturile la adresa polițiștilor de rând, cel puțin în acest caz.

      • oare nu asa a functionat si s a perpetuat dictatura cizmarului ? dovada ca a fost singurul vinovat ! daca ai coloana vertebrala nu te angajezi nici in PCR si nici in militie ! daca totusi ai facut o fara sa realizezi, atunci fie ripostezi fie ti dai demisia. fair enough ?

        • Man of war,

          cu excepția ultimei propoziții, am făcut un set de afirmații factuale, nu vreo opinie despre ce trebuie și ce nu. În ce mă privește, pretind de la toți funcționarii publici să respecte legea, inclusiv (de fapt, mai ales) dacă vine în contradicție cu vreun ordin ierarhic.

          În acest caz, pe cât pot spune, acțiunea acelei dne subinspector s-a bazat pe afirmațiile asumate sub semnătură de directorul poliției rutiere; nu știu dacă a știut sau ar fi avut cum să știe că sunt false.

          În fine, comparația cu regimul dictatorial dinainte de 1989 e cu atât mai dureroasă pentru categoria menționată de mine în opoziție cu cea a polițiștilor, mă refer la noi toți în calitate de electori. Ultima oară când am verificat, Nicolae Ceaușescu n-a ajuns și s-a menținut la putere pe baza unor alegeri libere. Liviu Dragnea &co., în schimb, da!

          • Miron Damian,

            un film mai vechi, nu i mai retin numele, de prin 2000 cu un actor Gael García Bernal admirabil. unui om infometat si incatusat i se pune n fata blidul cu mincare si este indemnat sa manince. asta a propos de alegerile dvs libere. asa au fost si n 1990, nu i asa ? si de atunci se tot repeta ciclic. o populatie decimata si debusolata, imbatrinita si saracita, needucata, care involueaza nu evolueaza, va vota liber si mai rau in viitor.

        • MoW, nope mate, not fair enough. Conceptia sau mecanismul pe care se bazeaza etica si integritatea in serviciul public ‘la ei’ este tocmai de a reduce pe cat posibil potentialul de represalii asupra unui angajat al statului, politist sau nu. De’aia ei au:
          1. Avocat al poporului, functional (nu ciorba)
          2. Ceva gen ANI (la mine in jurisdictie se cheama Public Sector Commission, si am lucrat pentru ei ca senior investigations)
          3. Legislatie whistleblower.
          4. Corruption and Crime Commission (echivalent foarte aproximativ al DNA)
          5. Comisie parlamentara pentru serviciul public.
          6. Comisar parlamentar pentru supervizarea Corruption and Crime Commission.
          7. Auditorul General, care are ‘sweeping powers’ sa se bage oriunde si oricand in activitatea unei agentii, politie sau nu, pe te miri ce – desi titlul ar indica numai managementul defectuos al banilor, de fapt prin lege el poate sa invoce nerespectarea principiului de evicienta si eficacitate consfintit de legislatie, si isi poate baga nasul in practic orice.

          Oricare sau toti dintre cei de mai sus au dreptul sa se bage intr-o situatie in care un politist decide ca ceea ce i se spune sau sugereaza, faca nu ‘legit’.

          Nici un angajat al statului nu poate fi lasat sa ajunga in situatia in care demisia sa fie singura solutie etica. Daca asta e realitatea, inseamna ca sistemul e bolnav. Nu ca nu stiam, eu sau dv :)

          • @Zev – ăsta e un comentariu din categoria ”lucrurile ar trebui să fie altfel decât sunt”. În realitate, am în România rude, foști colegi și (foști) prieteni care au ajuns ba șefi de servicii pe la ANAF, ba șef peste un județ la Medicină Legală, ba șef peste un județ la vreo deconcentrată, funcții din astea.

            Ei știu foarte bine în ce s-au băgat. Unii regretă în discuții particulare, dar nu pleacă pentru că oriunde ar fi mai multă muncă și nu chiar atâția bani, iar alții regretă că nu s-au băgat mai mult (gen ”poate dacă spuneam ”da” atunci, astăzi eram secretar de stat). Așa merg lucrurile în realitate în România. Angajații statului ar avea nevoie să fie protejați, dar ar trebui căutați mai întâi unii cinstiți, nu cei de azi. În 2004, când a pierdut alegerile Adrian Năstase, am auzit o adevărată mărturisire de la un șef din poliție: ”ei, dacă rezultatul alegerilor ar fi fost altfel, am fi discutat și noi altfel”. Omul își exprima sincer frustrarea că nu poate face lucrurile cum știe el :)

  7. Ok, poliția a săvârșit un abuz și a pierdut încrederea populației. Ca sa își repare greșeală și sa-și repare imaginea, ce-ar fi sa aplice legea in cazul unui cunoscut condamnat penal care a condus un BMW parca, fără starea tehnica la zi?

    • Da, e de notat ce a făcut conducerea instituției în cazul respectiv, prin comparație: „vai, n-avem agentul constatator, nu putem face nimic, NIMIC”. Nu tu agitație, interpol, circulare date de dl chestor șef de direcție, nimic. Pace și voie bună. Și aș zice că un ITP expirat e o problemă mai gravă din perspectiva interesului public (și a legii) decât un mesaj obscen.

  8. Bărbaţii neamului, intelectualii lui Peşte, juriştii rafinaţi care la 3 zile după ce pleacă din meliţie ajung avocaţi, nu au fost în stare nici măcar să emită o opinie clară, au emis o circulară prin care solicitau direcţiilor subordonate, citez, „„se impune analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută bla bla bla”. Ei de acolo de sus, vorba aia clasică românească, „participă dar nu se bagă”. La capătul lanţului trofic miliţienesc, după gradul deţinut cred că fătuca aia care a ridicat numerele şi permisul tipului avea maxim un an-doi de când a terminat Academia de Poliţie (sau au angajat-o din celebra „sursă externă”). Deci experienţă minimă spre 0, cel mai probabil. Curat curaj moral din partea şefilor care au trimis-o la înaintare.

  9. poporul roman, ca si alte natii au fost reduse la tacere de mai marii lor prin bratul inarmat, platit, din banii poporului. as reduce semnificativ trupele mai ales ca actioneaza contra propriului popor si impotriva constitutiei. o celebra de acum constitutie incepe asa „WE THE PEOPLE”. nimeni si nimic nu se poate pune impotriva poporului sau risca nimicirea. normal, sint reguli, sint legi e statul de drept care trebuie respectat de catre toti, dar ce e la noi…numai stat de drept nu e. atunci, we the people, trebuie sa corectam miseliile si nu numai prin vot.

  10. O instanta de judecata ar putea face oarece lumina. Ar studia faptele, ordinele si documentele ce privesc acest caz si ar putea decide daca exista vinovati. Eu cred ca omul cu numerele ar trebui sa dea in judecata politia romana, iar un avocat bun al unui partid de opozitie ar trebui sa-l asiste, pro bono. In caz contrar, abuzurile autoritatilor vor continua si se vor agrava. E drept, nu putem avea pretentii de la militieni, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i lasam sa-si faca de cap.

    Sa ne vedem maine, la o plimbare, prin Piata Victoriei, zic…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro