duminică, ianuarie 17, 2021

Un eveniment formidabil: Festivalul de film romanesc la New York

Noul val al filmului romanesc continua sa faca valuri.  Am avut marea sansa sa particip la Festivalul de Film romanesc “A New Beginning” de la New York, derulat la cinematografele Tribeca din Manhattan. S-a scris despre eveniment in marile ziare new-yorkeze, New York Times, Wall Street Journal, Village Voice.  Organizator al acestui formidabil
eveniment este exceptionalul, neobositul staff al ICR New York coordonat de Corina Suteu.  Curatorul Festivalului, ca si in anii trecuti, a fost mereu imaginativul Mihai Chirilov.  Criticul de film Alex Leo Serban a participat cu entuziasta eruditie si unic, melancolic umor la dezbateri. Scriu acum in viteza, voi reveni pe larg. Am prezentat (prima oara
singur, a doua data impreuna cu Leo Serban) filmul lui Andrei Ujica, “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, am vazut capodopera lui Cristi Puiu, “Aurora” (m-am gandit la “Strainul lui Camus”, poate si la Raskolnikov, dar si la Grobei, personajul lui N. Breban), am revazut tulburatorul film “Francesca” de Bobby Paunescu si am admirat din nou
creatia de neuitat a Monicai Barladeanu.

Au fost prezenti la diversele prezentari de filme influenti critici de film, intelectuali americani cunoscuti (intre altii, profesoara Irena Grudzinska Gross de la Princeton, co-editoarea trimestrialului East European Politics and
Societies, ganditorul politic Jonathan Schell, profesoara Irina Livezeanu de la Universitatea Pittsburgh), jurnalisti (Mathew Kaminski, membru in boardul editorial de la Wall Street Journal). Erau prezenti numerosi tineri de origine romana, multi cu doctorate la universitati de mare prestigiu din Statele Unite.  Salile au fost in permanenta pline,
sesiunile de Q&A au fost palpitante. O prezenta speciala a fost cea a scriitoarei Saviana Stanescu care preda la Universitatea New York.

Prezenta activa a lui Tudor Giurgiu a accentuat legatura dintre acest festival si cel mai important festival de film din Romania.  Doua dimensiuni mi se par esentiale in acest Festival: modernitatea si profesionalismul.  Doar asa se poate promova cultura romaneasca in lume: prin opere viabile, omologate international, prin dialog intercultural,
prin sincronism veritabil, fara patetisme provinciale si fara complexe de tot felul.

Am ascultat inmarmurit de emotie, ravasit de ganduri si amintiri din totalitarism, lectura lui Victor Rebengiuc a “Parabolei Marelui Inchizitor”.  Este un  text menit sa te bantuie, sa zdruncine ceritutidinile comode, sa lumineze modalitatile pervers prin care visele cele mai frumnoase se pot converti, odata devenite ideologii, in cosmar.
Accentele din vocea lui Victor Rebengiuc, pauzele si sugestiile, au sugerat tensiunea imensa dintre cel care isi rosteste rechizitoriul si cel care, in numele iubirii, nu a vrut sa se supuna celor trei ispite demonice.  Recitalul lui Victor Rebengiuc a fost exact ceea ce era nevoie pentru a explica morbida atractie si efectele cataclismice ale
totalitarismului ca organizare constrangatoare a unei fericiri decretate de auto-desemnatii administratori ai destinelor umane (nu a fost oare Ceausescu un asemenea administrator?)

A fost prezentat filmul “Felicia” in care realizeaza un mare rol Ozana Oancea si filmul HBO, “Lumea vazuta de Ion B.”, pe buna dreptate premiat alaturi de “Medalia de onoare”, regizat de Calin Netzer. Un succes impresionant a avut si filmul “Marti dupa Craciun” de Radu Muntean.  In finalul Festivalului, marii actori Mariana Mihut si Victor Rebengiuc au
facut o miscatoare rememorare a muncii alaturi de Lucian Pintilie in filmul prezentat din nou, cu acest prilej, “De ce bat clopotele, Mitica?”

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Si noi care credeam ca tocmai pentru asta e platit ICR-ul din banii publici, ca sa promoveze cultura in strainatate, cand colo, aflam ca a fost un eveniment formidabil organizat de exceptionalul, neobositul staf. Uau! Nu am inteles insa sintagma – entuziasta eruditie si unic, melancolic umor la dezbateri. Sau ati amestecat niste epitete intr-o caciula si ati tras la intamplare cateva?

    Banuiesc ca si dvs. tot pe bani publici ati fost la Festival. Oricum, pentru un astfel de comentariu nu era nevoie sa mergeti pana acolo, il puteati face si de aici. Si nu e nevoie sa reveniti, am inteles ce era de inteles.

    • toate institutiile de stat sint platite ‘din banii publici’, dar putine (spre niciunul…) ajung la profesionalismul & performanta icr, da? probabil k si de aceea nu e obisnuit romanul cu laudele (pt altii) & ii stau in git…
      ps cit dspr epitetele dlui tismaneanu – care ma onoreaza -, sint convins k s-a gindit atent inainte sa le puna in pagina :P

  2. Ma bucur ca ai semnalat acest eveniment. O sa incerc sa citesc si eu cronicile aparute in ziarele americane pe acest subiect. In mod normal (sau poate nu) noi romanii rezidenti in Romanica ar trebui sa nu fim prea interesati de filmele romanesti. Eu recunosc ca sunt si le vizionez cu mult interes. Parca mi-as viziona viata sau lumea in care traiesc de undeva, din afara.
    Iar filmul de ce trag clopotele mitica, cred ca l-am vazut de zeci de ori si tot nu ma plictisesc.
    O seara buna.

  3. La evaluarea unui eveniment cultural se tine seama si de calibrul , calitatea si numarul participantilor.ICR-ul prin astfel de actiuni ,investeste profitabil fondurile de care dispune,oferind o imagine competitiva Romaniei ,nu doar in exterior ci si in tara ( adusi la disperare de mediocritatile autosuficiente care se propun si se promoveaza reciproc cu o perseverenta specifica imposturii constiente ca nu rezista unei confruntari in care calitatea si valoarea reprezinta elementele de departajare , avem nevoie sa ne cunoastem valorile reale ,certificate inclusiv sau mai ales in cadrul evenimentelor internationale).
    Multumiri Institutului Cultural, Roman pentru ca este roman !

  4. Teoria strugurilor acri: si daca m aflam mai la nord, tot in sesiunea de examene eram. Toate filmele din lista mea (plus critici si invitati unul si unul) si iata ca o sa dureze mai bine de un an de zile sa le prind din urma (timp in care vor aparea altele).
    Nu-i bai, ma apuc sa aplic la joburi in Tri-State, ca sa prind festivalul de la anul!

    • monica barladeanu kiar FACE un rol excelent in ‘francesca’ – dar mai mult k sigur k dvs sinteti acela/aceea care o urmareste pe toate site-urile & pe toate blogurile cu aceeasi oftik de neuitat… desi va dati osteneala sa semnati de fiecare data cu alt pseudonim :P

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.