joi, martie 28, 2024

Un mesaj pentru Ion Iliescu: Timpul crimei si timpul pedepsei

Fantezii, domnule Iliescu? Este sau nu este adevarat ca ati pregatit haine de mineri cu care i-ati imbracat pe securistii lui Magureanu? Este sau nu este adevarat ca ati dat semnal verde pentru arestarea tuturor celor care pareau suspecti de anti-fesenism, fie si prin tinuta vestimentara? Este sau nu este adevarat ca ati pregatit camioane cu custi in care i-ati azvarlit pe cei trimisi apoi in infernul lagarelor improvizate? Este sau nu este adevarat ca ati incalcat legile tarii si ati recurs la mijloace extra-legale pentru a distruge opozitia la regimul partidului mare, succesorul partidului unic? Este sau nu este adevarat ca, impreuna cu Razvan Theodorescu ati instigat la violenta impotriva celor pe care i-ati infierat, fara nicio proba, drept “legionari”? Le-ati multumit, domnule Iliescu, “minerilor” pe 15 iunie, pentru ceea ce-au facut la Bucuresti? Ati salutat barbaria?

Eram acolo, in Piata Victoriei, v-am auzit cu urechile mele, pot depune oricand marturie. Nu, domnule Iliescu, nu a fost o mineriada, ci o actiune organizata de Dvs si de complicii Dvs, dupa modelul alegerilor din 1946, pentru lichidarea pluralismului in Romania. A fost o provocare nomenclaturist-securista, domnule Iliescu, in care minerii au fost manipulati in chip nerusinat. Sunteti cel mai cinic personaj din istoria politica a acestetei tari!

Citesc si tot nu-mi vine sa cred ca traiti inca, la 85 de ani, in aceasta supra-realitate ideologica pe care o cultivati de decenii si pe care, ca prim-secretar al CC al UTC, ministru al tineretului, secretar al CC insarcinat cu ideologia, secretar judetean la Timis, prim-secretar la Iasi ati impus-o drept adevar absolut cand, in fapt, era Marea Minciuna : “Nu am acordat niciun interviu, niciunui jurnal si niciunei televiziuni, in ultima vreme. Ce au prezentat-sau vor sa prezinte-televiziunile de stiri, sau televiziunea publica, sunt materiale de arhiva. Ca urmare ele pot fi prezentate doar abuziv drept raspunsul meu la reluarea cercetarilor intr-un dosar ce priveste evenimente din urma cu 26 de ani. Oricum pozitia mea fata de acele evenimente nu s-a schimbat in acest timp, ea este publica, si bazata pe fapte concrete, nu pe fanteziile unora sau altora.” Va complaceti in minciuni si mistificari, domnule Ion Iliescu! Va este ingrozitor de teama, stiti ca exista un timp al crimei si unul al pedepsei!

Recomandare:

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/ultimul-stalinist-ce-a-facut-ion-iliescu-pentru-romania-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. „Vă este îngrozitor de teamă, știți că există un timp al crimei și unul al pedepsei”. Orice, numai asta nu :-) . Pun pariu cu oricine pe o butelie de Dom Perginon (orice an între 1971 și 2004) contra una bere la PET (orice cantitate) că domnul-tovarăș Ion Ilici Iliescu nu va vedea nici o zi de arest. Nici măcar preventiv.

    În schimb atunci când va răposa întru Marx, Engels și Lenin va fi îngropat cu onroruri militare, călare pe obuzierul M85 de calibrul 152 mm (cel mai falnic tun al armatei române) urmat de un pluton de preoți, pastori si muezini ce se vor se vor ruga fiebinte pentru izbăvirea „sufletului” libercugetătorului olteițean. Presa si TV-urie romănești se vor întrece în a-i aduce omagii „părintelui fondator” al „României post comuniste”, al celui ce va fi numit „titanul democrației” românești, adeverindu-se din nou zicala că orice popor are conducătorii pe care-i merită…

    Singura oară când cred că i-a fost teama lui Iliescu a fost în iarna lui 1996-1997 când se părea că guvernarea CDR chiar ar putea să miște ceva și să deschidă dosarele revoluției și mineriadelor. Da’ i-a trecut repede când a înțeles nevolnicia lor și a ieșit din nou la atac mai în vervă ca niciodată.

    Poate că i-a mai fost un pic teamă in 2005 cand Geoană i-a tras scaunul de sub fund. Dar nici atunci nu i-a fost teamă pentru el. Atunci i-a fost teamă că Prostănakul supream ar putea face praf PSD-ul. Dar iată că indiferent cât de tâmpită e căpetenia PSD-ului nimic nu poate zduncina imbecilittea robustă a celor aproape 5 milioane de demenți senili ce voteaza cu abnegație PSD-ul de fiecare dată. De atunci încolo în mod sigur nu i-a mai fost teamă de nimic. Nici măcar de prostia pustiitoare a lui Ponta.

    Ce a mai înteles el în cei 85 de ani a fost că nu există pedeapsă atâta vreme cât rămâi pe lina partidului. Oricare ar fi aceea. De aia s-a ridicat ca Hopa-Mitică la chemarea lui Dragnea pentru un moment de reculegere în memoria victimelor comunismului (imagine epică ce poate fi depășită doar de aceea a lui Eichmann ținând un moment de reculegere în memoria evreilor pieriți în lagărele lui Adolf). A fost ce-i drept oarecum pedepsit în anii ’70-’80 pentru că s-a abătut de linia partidului și nu și-a așternut limba cu suficient entuziasm asupra bucilor primitoare ale stejarului din Scornicești. Dar nici măcar atunci nu s-a îndepărtat de la linia partdiului celui mare de la Kremlin, ci doar de la devierile provincialilor ingnoranți de la București. Iar pentru fidelitatea sa a fost răsplătit regește până la urmă…

    Iliescu nu minte de teamă. Iliescu minte din reflex. A rămas cu oroarea congenitală a aparatcik-ului tipic față de orice fel de dezvăluiri, față de orice fel de discuții publice libere oricât de nevinovate ar fi ele. Asta e tot. Nici vorbă de teamă…

    • Domnule Don Perignon, nu mai traim in anii ’90. Pe Iliescu doar moartea il mai poate scapa astazi de condamnare. Nu puscaria pentru un om batran ne incalzeste ci condamnarea, care sa certifice legal ca acele evenimente triste nu se vor repeta.

      • Nu vă mai îmbătați cu apă rece. Iliescu nu va fi nici măcar condamnat. Și asta chiar dacp aucă suta. Oferta mea rămâne în picioare :-)

        Nu vă faceți de asemenea iluzii că acele evenimente violente nu s-ar mai putea repeta, daca Iliescu ar fi condamnat. Chiar dacă ar fi condmnant ar primi o pedeapsă ridicolă, așa ca pentru o bătaie în cârciumă. Pentru genul ăsta de creaturi condamnarea în sine nu reprezinta o problemă. Sinura chestie de care se tem cu adevărat e o condamnare grea și un regim de detenșie sever – așa ceva chiar că nu se va întâmpla. Dar după cum am spus sunt 99% sigur că oricum nu va fi condamnat definitiv niciodată. Cât despre chestia cu repetarea, uitati-vă un pic la condamnaările penru corupție. Un om normal ar fi tentat să spună că uite acum cu atâtea arestări publice șpagozaurii se vor liniști măcar pentru o vreme. Da’ de unde! Sunt mai în vervă ca niciodată…

        Ce s-a întâmplat in 1990-1991 nu s-a întâmplat pentru că lui Iliescu & Co nu le-ar fi fost frică de justiție, ci pentru că avea în spatele lor majoritatea calificată a națiunii române. Iar treaba asta nu s-a schimbat nici azi.

  2. Aveam 15 ani cand stateam agatat de gardul amb americane de teama unui grup de 20-25 de mineri furiosi care dorea sa ma linseze….. am 40 de ani acum si imi amintesc clar cum din spatele grupului a venit un cetatean la costum dar cu lampas pe cap…. s-a uitat cca 30 secunde la mine, a analizat situatia dupa care a facut semn grupului si au disparut….. deci da…. s-au impartit costumatii de miner in randul securistilor….

  3. da D-nule Tismaneanu ! asa cred ca trebuie sa scrieti ; dvs aveti si educatia si posibilitatea informari
    io cunosc mineriada doar din cele auzite sau scrise,dar cunosc revolutia furata cum ii spuneti dvs dintr un oras transilvan; oare de ce cind tovarasul iliescu a umplut vidul si l au omorit pe prea iubitul, nu s a declarat stare de necesitate sau mai stiu io cum o pot denumi ?dimpotriva erau chemati oamenii prin televiziunea libera romineasca sa apere nu stiu ce sediu fsn de teroristi !

  4. Iliescu a fost absolvit de pacatele trecuturlui datarita concesiilor si serviciilor aduse in momente cheie pentru cei care au beneficiat de ele.
    Se parea ca va avea o batrinete linistita dar altele sunt planurile soartei.

    Parerea mea este ca ar putea fi iertat fara ca sa se produca o nedreptate mai mare decit altele produse.

    Iliescu a facut mult bine protectorilor lui si mai ales asociatilor.

    Singura utilitate a pedepsirii lui Iliescu este accea de a se dovedi inca odata ca toti sunt consumabili au data de expirare si ca altii vor urma sa faca rau si mai mare.

    Rezultatul actiunilor lui Iliescu nu se mai pot indrepta nici partial dar nici puterile nu vor sa se indrepte ceva sau sa se continue pe baza altor valor si practici.

    Cei care vor urma vor aplica un fascism dur.

    • Subscriu. Deși vinovăția lui Ion Iliescu pentru mineriada din 13-15 iunie este incontestabilă, acest subiect abate astăzi atenția de la controlul din ce în ce mai intens al statului asupra cetățeanului.

      Pedepsirea lui Ion Iliescu poate aduce astăzi satisfacție, dar nu rezolvă tendințele opresive ale statului român de astăzi.

      • democratia nu este un subiect la singular;sint democratii occidentale(si ele diferite intre ele),democratii de america de sud,de africa( si aici seful de trib conduce azi o democratie!)
        democratia proletariatului rominesc s a miscat spre democratia originala, sa ajunga azi democratie de tranzitie; credeti ca doar alesii trebuie sa doresca democratie? daca gloata n o vrea,de ce ar avea ei vreun interes?
        pacat de Transilvania

        • Transilvania nu e Bavaria și nici Vorarlberg. Diferența de mentalitate între cei care mai trăiesc azi în Transilvania și cei care trăiesc în Vechiul Regat e nesemnificativă.

  5. am citit in presa, stupefiat si oripilat de-a dreptul, decizia vis-a-vis de dosarul revolutiei.
    am considerat ca in anul de gratie 2015 nu este posibil sa scuipi (ca sa nu spun altceva) in ochii oamenilor si sa NU EXISTE reactie din partea ultimilor!!!!!
    imi veti spune ca este un subiect mult prea sensibil si din cauza intereselor internationale si al actorilor implicati in acel eveniment … e mai bine asa. probabil idealistul din mine (imbecil de-a dreptul) este cel care NU POATE accepta aceasta realitate. nu inteleg procesul doar de dragul aparentelor. cu totii stim ca nu „oboseala” si „stresul” au fost motivele pentru care oameni au fost ucisi (nu am spus „au murit” intrucat asta implica pasivitate, un rezultat al hazardului), dar, deh, tacem ca pestele, desi ne facem ca vorbim.

    articolul Dumneavoastra, domnule Tismaneanu, are un subiect extrem de interesant, dar desi ma asteptam ca in el (in articol) sa gasesc macar o referinta catre „timpul crimei” a carei desfasurare avusese loc cu doar cateva luni inainte, nu am gasit nimic in aceasta directie (o alta forma de tacere)

    personajul principal al articolului Dumneavoastra, cel caruia de altfel ii si adresati frazele de inchiere, nu poate fi judecat in cazul „Mineriadei” fara a tine cont de cazul „Revolutiei”.
    Spunea mai devreme un cititor, „soldatul” Svejk, ca pariaza contra unei beri la pet ca domnul Iliescu nu va vedea o zi de arest. sunt intru totul de acord cu domnia sa. din nefericire, tovarasul Iliescu nu va raspunde niciodata cu adevarat pentru raul pe care l-a facut. ceea ce este si mai trist, este ca istoria il va retine drept omul care a realizat tranzitia spre o Romanie democratica si va ignora … micile greseli, inerente oricarei tranzitii.

    personajul Ion Iliescu (nu omul) este un personaj creat de catre papusarii istoriei (cei care prin decizii creaza istoria) si nu va putea fi distrus decat cu acordul sau direct de catre cei din urma.
    rolul pe care l-a interpretat a fost prea mare (in sceneta „Revolutia Romana”), pentru a se permite desfiintarea personajului.
    acesta cred ca este in realitate motivul pentru care batranul tovaras nu se teme. imunitatea i-a fost asigurata de la inceputul evenimentelor din decembrie 1989, daca nu cumva mai devreme.

    ii puteti (putem) adresa personajului Iliescu oricate mesaje. nu va face altceva decat sa zambeasca superior: „Cainii latra, ursul … trece”

  6. O declarație a președintelui FSN Brașov, actorul Gheorghe Mihăilă Gridănușu apărută în evz.ro din 23 iunie 2010 : ”A fost ceva ridicol! Inițial, ne ceruseră de la București să umplem un tren cu 12 vagoane. Până la urmă abia reușisem să adunăm 50-60 de persoane. Am plecat în două vagoane atașate la o cursă regulată. În Piața Victoriei, pe 13 noaptea, a venit Stoica la mine să facă prezența. Când am auzit că la Universitate bat oamenii ca turbații, am decis să plecăm acasă. Nu pot da vina pe Stoica, că e băiat deștept, dar atunci suferea de comunism. Am fost păcăliți de Iliescu. A fost ceva trist, lamentabil și ridicol. Am fost păcăliți, ne-a manipulat Iliescu. Așa eram atunci, sufeream de comunism.”
    Mai târziu aveam să aflu de la un vecin al deputatului FSN Emil Stoica, asistent universitar și, după cum se vehicula atunci, ofițer de securitate sub acoperire, că a participat la mineriadă îmbrăcat în miner și ca să arate că atunci a ieșit din șut se dăduse cu funingine! Îi ceruse lui Gridănușu i2 vagoane cu muncitori din Brașov de aceea era atât de revoltat când a văzut doar câțiva. De altfel, eu însumi am avut o altercație cu Emil Stoica, imediat după evenimentele din dec. ”89, într-o înscenare pusă la cale de acest individ împreună cu un altul care lucra la administrația ziarului unde eram redactor.
    Știm cu toții că fiecare județ își adusese, la cererea lui Iliescu, ”oamenii de bine” pentru a înăbuși mișcarea de la Universitate. Probele sunt o sumedenie, clare, la lumina zilei. Ce probe mai trebuie aduse ca acest bolșevic nemernic să fie condamnat pentru crime aduse împotriva umanității?

  7. Un mesaj pe cat de scurt pe atat de dens si percutant, unde fiecare cuvant este adanc cantarit, reflectand un adevar de netagaduit. Daca un lunetist ar putea trage in rafala, probabil ca rezultatul ar fi similar: fiecare glonte isi atinge tinta. Un clasic, un J’accuse succint, tras din poignet, de la inaltimea soldului, dar cat de nimicitor !

  8. De cand am citit Mein Kampf, din curiozitatea de a afla cum de a fost posibila manipularea bellica a lumii, in special a germanilor, am oroare de cuvantul inflamabil. Cred, de altfel, ca acest tip de discurs este pe drumul de iesire pentru totdeauna din istorie. Bule lingvistice, marca Orwell sau Chomsky, s-au mai vazut la revolutie, in cele ce s-au numit primaverile nord-africane si arabe sau in revolutiile colorate. Vedem si consecintele, chiar si unele scuze, ca ale lui Tony Blair privind eroarea invadarii Irakului si nefasta sa contributie la nasterea Statului Islamic. Nu vedem insa sentinte de drept national si international, nici macar condamnari simbolice, ca cea privind condamnarea politica a comunismului. Probabil si unele si altele vor urma, suntem inca la inceputul redeschiderii dosarului evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Totusi, desi sunt despartite de un interval de timp de doar sase luni, este de remarcat aplicarea unui dublu standard juridic la cele doua evenimente, Revolutia si Mineriada. Ii este teama Occidentului ca cercetarea juridica retroactiva va descoperi altceva in evenimentele din 1989? Nu mi se pare o temere intemeiata, oricum nu mai serioasa decat posibilitatea de a afla ca Mineriada a fost o reactie anti-Maidan, din scenariul colorat din vecinatatea estica.

    • Avuseseră loc alegeri, iar sprijinul popular pentru Ion Iliescu și FSN-ul lui era cât se poate real. Nu e o scuză pentru Mineriadă, însă manifestările din Piața Universității contestau rezultatul votului democratic. Ca să evităm discuțiile inutile, nu am votat niciodată pentru Ion Iliescu, nici măcar în mai ’90. Însă democrația presupune acceptarea rezultatelor votului, indiferent dacă aceste rezultate ne plac sau nu.

      • Care e legatura intre acceptarea alegerilor si ce a urmat in 13-15 ? Substitutia civililor (enfin- nu toti erau) in forte de ordine , care s-au apucat in a legitima persoane si a le perchezitiona si eventual a le bate pe criterii pol-potiste (barba, ochelari, lipsa basmalei, varsta) este un atribut al statului de drept, o manifestare a democratiei ?

        Intr-un stat de drept, dispersarea unei manifestatii ilegale se face de catre politie, sau/si alte structuri ( CRS in Franta, Garda Nationala in SUA) intr-un cadru stabilit de lege.

        Reflectand la comentariul dumneavoastra, si la marea proba de democratie din vara lui 90, m-am gandit ca, in mod indirect, domnul Iliescu este responsabil si de hazardul ce l-a plasat pe domnul Oprea unde este.

  9. Dar dvs. stiti, dle Tismaneanu, ca nu vi se poate raspunde? Niciodata? Ca pe platforma Contributors orice critica este cenzurata? Nu, nu insultele eventuale, ci CRITICA. Orice critica, oricat de mica. Orice delimitare sau ironie, oricat de infima.
    Nu v-ati intrebat de ce totul e roz aici si apar numai mesaje pro, in sir continuu, de sus pana jos? Nu v-ati intrebat de ce, in plin capitalism, cenzura poate fi aceeasi ca in ziarele comuniste pe platformele unde scriem noi si-ai nostri si care seamana la indigo, in spirit, cu Scanteia, cu Epoca?
    Nu v-ati intrebat de ce copiii astia practica asta, cine i-a invatat? Pe o platforma unde se vorbeste ziua intreaga despre morala, despre libertate, dar unde nu intra niciun gand contrar? Infantilismul comunitar e un monolog, un ping-pong cu peretele, o gazeta de perete in incinta taberei proprii.
    Aveti INTOTDEAUNA si nesmintit dreptate, domnule Tismaneanu. Nu se poate adauga nimic la frumoasa dvs. indignare, e perfecta.

  10. Totusi, ma asteptam la un discurs fundamantat, la prezentarea faptelor. Poate la o analiza.

    Subiectul in sine nu il discut, tocmai pentru ca nu vad finalitatea dezbaterii purtate in acest ton.

    Dupa ce am citit articolulul nu sunt cu nimic mai departe decat inainte de a-l citi.

    Am scris acest post tocmai pentru ca astept mereu cu placere articolele dumneavoastra si evident, orice autor mai are si abordari care nu sunt pe placul cititorilor fideli. Cred insa ca tocmai acei scriitori „fiind mai aproape il pot lua de manca putin”.

    Fara suparare.

  11. E adevărat că miliția populară, despre care spui, Iliescule, că nu era funcțională, a incendiat acele autobuze ca să ai pretextul pentru escaladarea conflictului? Există înregistrări ale discuției între șefii poliției care confirmă exact acest lucru. Atunci, de ce nu ai asmuțit minerii împotriva polițiștilor infractori?

  12. Acum am citit cu stupoare pe Hotnews că e pus sub acuzare în calitate de președinte al CPUN și nu în calitate de președinte al țării! Era președintele României! Nu-ți vine să crezi!

    • aceiasi nelamurire o am si eu:
      „Fostul presedinte Ion Iliescu a fost pus sub acuzare de procurorii militari in dosarul ‘Mineriada’ pentru infractiuni contra umanitatii, constand in faptul ca, in calitate de presedinte al CPUN,” etc.
      De aproape o luna era presedintele Romaniei.
      Jurnalistii sau procurorii se joaca cu memoria noastra?

  13. Pe el îl înțeleg să confunde partidul cu statul, dar pe ceilalți nu! Nu mai știu, sunt într-o țară democratică, într-un stat de drept, sau mă înșel, cumva?

  14. Singura cale prin care acele episoade abominabile puteau fi condamnate definitiv ar fi fost solidaritatea umana si sanctionarea prin vot. Atunci. Din pacate populatia de atunci a dovedit cu virf si indesat ca isi merita paduchii si lipitorile,a dovedit ca nu are nici cel mai mic apetit democratic ,ce sa mai zic de credinta. Astazi asistam la aceeasi tragicomedie in care moartea si saracia sint amestecate cu opulenta si nesimtirea. Personajele ,in decorul de azi sint altele, nemernicia traieste sub o alta forma. O parte importanta a populatiei a luat calea strainatatii si nu va mai fi a tarii niciodata. Acolo sint alte probleme, ale tarilor respective,le vor umple vietile , romanii de acolo se vor impaminteni acolo. Iar aici…Privesc in jur si nimeni nu da doi bani pe chestiunile astea . Elitele sint putine si nu pot constitui o masa critica. Oamenii nu le cunosc,nu ii intereseaza, au viata lor, au alte valori, sint diferiti si indiferenti. Nesimtitori .Noi,cei care am trait intens zilele acelea suferim si azi. NOI vrem dreptate,NOI vrem justitie,NOI vrem democratie. Iarasi si iarasi NOI,NOI. De fapt cred ca singurul efect va fi acela ca vom ajunge un plictis, o scirba, niste batrini pisalogi si inutili. Hirtii prafuite si insigne vechi. Niste nostalgici defazati care vor fi priviti cel mult cu indulgenta,tocmai ca sa intelegem ca doar popoarele vrednice sa traiasca traiesc si asta fiindca isi respecta istoria. Dupa ce inceteaza sa mai faca asta…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro