Un must see

Odată cu filmul Conclav, producție americano –britanică din 2024, pătrundem nu în pivnițele Vaticanului, așa cum sună titlul unei scrieri celebre a lui André Gide, ci în cele mai intime secrete ale Bisericii Catolice. Secrete  care dau în fierbere în forme specifice vremurilor de fiecare dată când cardinalii sunt chemați să aleagă un nou Papă.

În filmul regizat de germano-austriacul Edward Berger a cărui producție cu Nimic nou pe frontul de Vest a primit foarte recent nu mai puțin de 9 nominalizări la Oscar, dincolo de rivalitățile inerente dintre cardinalii care fiecare își dorește să fie viitorul Sfânt Părinte (spune unul dintre personaje că fiecare a venit la conclav gândindu-se deja la numele sub care își va desfășura pontificatul), intervin chestiuni ce țin de contradicțiile dintre cei ce ar dori continuarea drumului pe calea modernizării (acesta este cazul cardinalului Bellini, a cărui interpretare a căzut în sarcina lui Stanley Tucci) și apologeții cantonării în tradiționalism și în intoleranță, așa cum este cunoscut a fi cardinalul Tadesco (Sergio Castellito). În toată povestea interferează  noian de aranjamente oculte, cumpărări de voturi, plăți ilegale, transferuri de fonduri,  dezvăluiri despre trecutul compromițător al competitorilor, domeniu în care pare a fi expert maleficul cardinal Tremblay (John Lithgow). Ca și outsideri precum Cardinalul Adeyemi (Lucian Msamati) care e la un pas de a deveni primul Papă de culoare ori  până atunci necunoscutul cardinal de la Kabul pe nume Benitez. Ca și recrudescența atacurilor teroristo-islamiste ce se apropie tot mai mult de locul unde se află Capela Sixtină.

Anticipând dificultatea desemnării succesorului, Papa trecut acum la cele sfinte a refuzat cu ceva vreme înainte demisia din postul de decan al cardinalilor a înțeleptului Lawrence în care Ralph Fiennes face un rol mare. Cardinalului Lawrence revenindu-i responsabilitatea gestionării procesului electoral. Unul marcat de nenumărate dezvăluiri, lovituri de teatru și lovituri sub centură, zvonuri, vorbe și tăceri, calcule care se dovedesc a fi chiar mai dure decât cele ale politicienilor. Investigații care mai de care mai secrete.

Toată povestea alegerii celui ce va intra în istorie sub numele de Papa Innocentius, el însuși  om enigmatic și cu multe secrete, ne este relatată cu lux de amănunte în scenariul scris de Peter Starughan. Scenariu având ca punct de plecare  un roman din anul 2016 al lui Robert Harris. Filmul insistă în a prezenta fiecare tur de scrutin, detaliază procedurile specifice ale alegerii, însă nu scapă nimic  nici din ceea ce se întâmplă între zidurile între care cardinalii sunt constrânși să rămână preț de câteva zile, până când fumul alb va anunța cetățenilor Romei și Lumii Habemus Papam.

Camera operatorului Stéphane Fontaine insistă asupra interioarelor, a picturilor din Capela Sixtină datorate lui Michelangelo, asupra culoarelor mari, lungi în care se negociază la colțuri și se pun la cale multe. Multe se întâmplă și la mese, acolo unde cardinalii se așază în funcție de afinități lingvistice. Și nu numai. Semn că și frățietatea are probleme, Surorile care au grijă ca electorilor să nu le lipsească nimic sunt, la rându-le, deținătoare a tot felul de taine. Așa cum este cazul secretelor nimicitoare cunoscute de sora Agnes (Isabella Rosellini) care, odată dezvăluitem  spulberă șansele de succes atât ale cvasi-nevinovatului cardinal Adeyemi care astfel își plătește o greșeală din tinerețe cât și ale dezgustătorului Tremblay. Fiecare nouă dezvăluire, fiecare nouă lovitură de teatru sunt marcate și subliniate și grație coloanei sonore gestionată de Volker Bartelmann.

Deja amintitul Ralph Fiennes surprinde prin jocul lui toată complexitatatea personajului Lowrence. Care are îndoielile lui privind evoluția și felul în care își îndeplinește misiunea Biserica, nu și în ceea ce îl privește pe Dumnezeu, care se străduiește să își ducă cât mai bine la capăt misiunea, care se angajează pentru asta în investigații detectiviste  care vrea să se retragă din funcție, care e necruțător atunci când trebuie să lămurească lucruri nelămurite, care înțelege complexitatea situației cardinalului Benitez, care este fidel amintirii defunctului Papă, dar care, la un moment dat, își scrie propriul nume pe buletinul de vot.

Nu. Nimeni nu înfige nici un pumnal în spatele vreunui cardinal în thrillerul semnat de Edward Berger. Mor vreo 52 de oameni, însă moartea lor se datorează atacurilor teroriste ale musulmanilor de care încearcă să profite electoral cardinalul Tedesco. Filmul are însă structură și veșminte bine alese de thriller. Durează două ore care trec pe nesimțite.

După părerea mea, Coclav făcând parte dintre filmele ce trebuie obligatoriu văzute. Nu pe nu știu ce rețele ce furnizează filme acasă, ci în sala de cinema.    

Access Entertainment, FilmNation Entertainment, House Productions

CONCLAV

Regia: Edward Berger

Scenariul: Peter Straughan după romanul lui Robert Harris

Producători: Alice Dawson, Robert Harris, Juliette Howel, Michael Jackman, Cristina Tacchino

Imaginea:  Stéphane Fontaine

Coloana sonoră: Volker Bartelmann

Decoruri: Cyanthia Sleiter, Roberta Montemale

Costume: Lisy Christi

Design de producție: Suzie Davies

Cu: Ralph Fiennes (Cardinalul Lawrence), Stanley Tucci (Cardinalul Bellini), Isabella Rossellini (Sora Agnes), Lucian Msamati (Cardinalul Adeyemi), Sergio Castellito (Tedesco), Carlos Diez (Cardinalul Benitez), Maiga Bailkissa (sora Shunami), John Lithgow (Cardinalul Tremblay), Jacek Koman (arhiepiscopul Woznlak)