joi, martie 28, 2024

Un nou concept : contract de management de tara


N-o sa reiau toata teoria contractului social, incepand cu Rousseau, Hobbes, Locke, etc. Nu sunt politolog si nici nu cred ca paradigma aceasta mai functioneaza in secolul nostru.

In orice caz, ar trebui rafinata, adusa la nivelul de complexitate al vremurile noastre.

Mai adecvata mi se pare perspectiva de a privi partidele politice ca firme private de management de tara, pentru afacerile socio-economice, carora “actionarii”-electori, le incredinteaza “compania”-tara spre administrare si gestionare pentru un ciclu electoral. Sigur, o “companie”-tara inseamna mult mai mult decat “afaceri” sociale-economice.

Daca acceptam aceasta perspectiva trebuie avute in vedere mai multe probleme.

  1. Cum selectam “firma” castigatoare? Aici e simplu. Prin alegeri libere, la termen sau anticipate, etapa prin  care am trecut de multe ori. Mai grav este cand nu castiga o singura firma, ca incep sa se certe pe atributii si competente, pe veniturile din activitate si ne trezim cu un scandal cat casa. Exista insa procedurile constitutionale care rezolva aproape toate problemele care apar, Constitutia fiind ea insasi parte esentiala a acestui contract de management. In plus, am putea adopta principiul conform caruia “firma plasata prima la scrutin ia totul”, adica i se aloca managementul total, pentru a nu avea certuri si scandaluri perpetue in caz de coalitii de management.

2. Nu cred ca avem lamurite drepturile si obligatiile reciproce, existente in orice contract, tintele de atins, clauzele de reziliere si modul in care se face rezilierea, beneficiile partilor aflate in contract, etc. Aici suntem extrem de deficitari, nu avem cu totii clar in cap la ce sa ne asteptam de la managerii angajati. Iar partidele politice cu atat mai putin stiu ce obligatii au si ce tinte trebuie sa atinga.  Sa ne dea la toti slujbe, mancare, locuinte, salarii? Dar noi, actionarii, ce obligatii avem? Sa muncim, sa ne cautam de lucru, in piata muncii autohtone sau, iata, europene ? Care sunt “drepturile noastre”?

3. Cine arbitreaza litigiile aparute intre actionari si firma de management? Curtea Constitutionala? Presedintia?  Alte instante, poate internationale?

4. Imprejurarea ca managerii sunt simultan si actionari (minoritari) ai companiei ar trebuie sa simplifice lucrurile, interesele ar trebui sa fie comune. Daca prin stat intelegem “compania” plus managementul, n-ar trebuie sa existe divergente intre interesele actionarilor si ale firmei de management. In realitate lucrurile nu stau deloc asa.

5. . Printre clauzele (obiectivele) contractuale, la loc de frunte s-ar gasi:

  • procentul din PIB adus la bugetul de stat
  • echilibrele structurale de atins si mentinut
  • procentul din buget destinat functionarii managementului
  • procentul din buget destinat infrastructurii
  • tinte de atins in evolutia PIB
  • tinte de atins in gestionarea datoriei publice, etc.

6. Care ar fi rolul parlamentului in toata aceasta constructie? Acela de “Consiliu de Administratie” insarcinat de actionari sa le apere interesele in raport cu managementul.  Membrii Consiliului de Administratie ar trebui alesi prin vot uninominal pur, fara legatura cu partidele, firme de management, ale caror actiuni trebuie sa le cenzureze. Sa ia decizii, dar in interiorul contractului de management, nu dupa cum li se nazare si nu doar pentru a apara interesele membrilor acestui consiliu. Cam asta face si acum, dar in lipsa unui contract clar se lupta cu executivul si cu presedintia, ca si cum ar apara interese divergente de ale celorlalte puteri din stat.

7. Cine ar elabora contractul de management? Specialisti din societatea civila, constituiti in echipe de lucru pe domenii, impreuna cu Banca Nationala, Academia Romana si institute de cercetare pe diferite domenii. Contractul ar fi supus unui referendum, cu ocazia alegerilor locale, de exemplu si ar constitui un model de urmat si pentru relatia primari-cetatenii unei comunitati. Partidele care se prezinta la “licitatie” (alegeri) isi asuma public contractul, clauzele si toate prevederile acestuia. Contractul este valabil patru ani si are  mecanisme de modificare in cazuri de forta majora. La inceput este mai greu, dupa aceea se schimba doar tintele, de la un ciclu la altul.

8. Schitecaricaturi de contracte au existat si pana acum, programele electorale si/sau de guvernare ale partidelor. Contineau, insa, prevederi fanteziste, (n locuri de munca, cresteri uriase de salarii si pensii, etc.), numai bune sa ia mintile alegatorilor, sa-i induca in eroare. Fara termene si etape intermediare de control si, mai important,  fara sanctiuni si clauze de reziliere a contractului, in caz de neatingere a tintelor.

9. Odata trecut prin referendum, toti cetatenii trebuie sa-l accepte si sa se supuna clauzelor din contract. Nu mai exista loc de proteste si de cereri referitoare la “drepturile noastre”, altele decat cele prevazute in contract. Societatea ar fi scutita de bulversari, amenintari  si evenimente impredictibile, economia ar avea un cadru predictibil de dezvoltare, managerii ar sti la ce se inhama, actionarii ar avea perspectiva rezultatelor de final de contract.

Pana in prezent, desi ne-am ales managerii dintr-o paleta mai mult sau mai putin bogata si relevanta,  odata ajunsi la conducere au facut ce-au vrut, tinand cont exclusiv de propriile interese. Nu de interesele actionarilor si ale companiei. Au vandut cam tot ce era prin companie si au bagat banii in “pomana contra voturi” iar, de cele mai multe ori, i-au furat pur si simplu. Au indatorat compania peste poate, pentru ca actionarii sa simta ca o duc bine, sa-i voteze mereu. Au actionat corect in privinta aliantelor internationale (NATO si UE), dar beneficiile sunt micsorate de decizii eronate in plan intern.

Acestea sunt doar prime idei, lansate in dezbatere publica. Totul ar putea sa fie pura utopie iar randurile de mai sus o proza oarecare. Dar daca ideile vor prinde contur si prin contributia cititorilor, a altor specialisti, atunci vor avea alta pondere si incet, incet, am putea degaja un concept nou: contract de management de tara.

Toate contributiile mai importante vor fi gazduite pe site-ul www.proiectdetara.ro

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Din ciclu „Ce traznai mai zice nea Vlaston?”

    Nea Vlaston incearca sa faca o similitudine intre conducerea unui concern si conducerea unei tari. Domnu fiind autodeclarat de dreapta nu pricepe nici cum functioneaza un concern, nici cum functioneaza o tara. Ma voi limita la concern. Intr-un concern nu exista nici un fel de democratie, nici macar constitutie, nici parlament, nimic. Asimilarea parlamentului cu consiliu de administratie ales prin vot uninominal e la fel de absurda.
    Intr-un concern exista doar o regula, profitul, share value, cum zic specialistii. Un concern nu are nici tata nici mama, concernu poate sa-si investeasca capitalu in Madagascar, Etiopia sau pa Luna.

    Nea Vlastoane mai incearca, incearca sa compari cu o echipa de dansuri populare, cu o echipa de fotbal sau cu un CAP. Sau mai bine, fa o pauza, daca n-ai inspiratie nu trebuie neaparat sa scrii, iti recomand un vin rosu, sec si mult tutun.

    • Fara rautati domnule! Nea Vlaston incearca doar sa-si popularizeze site-ul pe care nu prea intra lumea. Ma gandesc ca i-a intrebat pe D. Daianu & friends daca sunt de acord sa le posteze materialele alaturi de ale dansului. Bine, putin probabil. Referitor la ce scrie mai sus nu te inteleg. Pentru o persoana care nu a avut o firma probabil in viata lui are niste pareri inchegate, Inchegate prost dar stii ca el e un om hotarat. Sa ne traiesti nea Vlastoane ca tare mai esti haios!

    • @Neamtule,

      Nu fii rau.
      In fond, proiectul domnului Vlaston are ceva asa, un parfum de …deja vu. Este verificat modelul, carevasazica.

      Bine, pe vremea aceea nu era vorba de referendum national pentru aprobarea „contractului de management”, iar contractul nu era pentru o perioada de 4 ani, ci de un cincinal.
      Altfel, specialistii nepatrinici lucrau la „contract”, contractul era destul de tehnic si temeinic argumentat, parlamentarii care faceau parte din consiliul de administratie al vremii erau alesi uninominal, nu era rost de proteste si de reclamarea „drepturilor” din partea poporului. Arbitrul era national (de fapt, doi arbitri: cabinetul 1 si cabinetul 2), nu international. Nu se punea problema amestecului in treburile interne ale companiei-tara.

      O varianta mai desirata a proiectului a functionat si pe vremea lui Carol al II-lea.
      Sa mai incercam inca o data, ce zici?
      Sa multumim domnului Vlaston pentru improspatarea memoriei si sa incurajam generatiile tinere si naive: urmati acest model. Si noi l-am urmat. Obligati. Daca o faceti de bunavoie s-ar putea sa fie mai multi sorti de izbanda, oricare ar fi flamura conducatoare. Poate.

      • Hai ca n-am fost prea rau, am fost chiar simpatic.
        Ce ar trebui sa-nteleaga nea Vlaston, o firma e o dictatura, pulimea nu are nimic de zis, cu o adaugire, muncesc intr-un concern de jde ani, sunt asa numitu „expert”, NICIODATA nici un sef nu a indraznit sa ma contrazica pe domeniu tehnic de care raspund, nici pe mine nici pe alti colegi. Daca in schimb fac gafe, asta sunt, ma trezesc pe strada si vine altu mai bun.

        • Neamtule, neamtule…

          Domnul Vlaston a inteles, domnii portocalii sunt de acord, acum doar se testeaza opinia poporului cititor.
          Marfa aia pe care o cunoastem noi, cei vechi, a fost mai colorat ambalata doar in acest articol. Aceeasi marfa, intr-o noua prezentare, cum ar veni.
          De ce nu lasi tu omu’ sa umble cu „conceptu'” prin popor? Vii si arunci piatra cu dictatura. Fii si tu mai subtil, mai comprehensiv, mai reflexiv, mai…

        • Cred ca faceti o confuzie: rezidentii nu ar fii angajatii companiei ci clientii ei.
          Rezidentul plateste impozit iar in schimb compania livreaza rezidentilor conditii de viatza. Asta ar fi serviciul vandut de companie.
          Orice companie doreste sa-si multumeasca clientii.

          In plus democratia nu isi mai are rostul: rezidentii valorosi vor putea sa aleaga sa traiasca sub ce administratie considera ca le convine. Mai mult chiar, modelul ar rezolva o problema pe care o are individul in democratie: va putea sa-si decida cu adevarat singur viitorul alegand administratia care ii convine cel mai mult si nu va mai trebui sa urmeze vointa turmei majoritare.
          Partea interesanta e ca administratiile ar putea incerca orice tip de sistem doresc: dictatura militara, anarhie, comunism, capitalism salbatic, sau altceva la care nu s-a gandit nimeni pana acum, iar sistemele care vor reusi sa atraga rezidenti vor prospera.
          Cred ca sistemul asta merita incercat.

    • Articolul e foarte interesant, cometariile cu atat mai mult. Eu pot sa-ti spun ca orice companie care se respecta are o viziune, o misiune, un set de valori. „Do no evil” iti spune ceva?

      Intre stat si o companie, oricand aleg „monstrul multinational”, desi intr-adevar, nu exista libertate de opinie sau democratie intr-o mare companie. Nici nu trebuie, ca sa faci profit, trebuie sa promovezi oameni capabili. Democratia nu promoveaza oamenii capabili, ci doar pe cei mai convingatori mincinosi.

      Referitor la „doar profit”, exista strategii si strategii, dar de obicei companiile care rezista peste ani sunt cele care adopta cele mai inalte standarde morale existente la un moment dat intr-o societate si sunt suficient de destepte sa faca si profit. Revin la exemplul Google.

  2. Totusi, sa nu se spuna ca sunt numa Gica Contra si nu vin cu propuneri concrete pt. Ro va dau un link din Ge http://de.wikipedia.org/wiki/Sachverst%C3%A4ndigenrat_zur_Begutachtung_der_gesamtwirtschaftlichen_Entwicklung

    Despre ce-i vorba, de asa numiti cei 5 intelepti, institute independente de partide, care fac in fiecare an un raport despre starea economica. Raportu apare in fiecare an pe 15 Noiembrie si guvernu e obligat ca in 8 saptamini sa ia pozitie vis-a-vis de cele scrise in raport.

    Raportu poate fi citit de pulime, se analizeaza intreaga economie si structura sociala, nu numai interna ci si internationala.

    Cum spuneam mai sus, totu functioneaza pe baza analizelor SPECIALISTILOR.

    • din spatele anonimitatii conferite de Internet (ca doar nu il cheama „Neamtu Tiganu” in buletin) se gasesc foarte multi priceputi in economie si politica, care aduc fel si fel de linkuri de wikipedia (o enciclopedie buna ca sa afli o data de nastere, nu adevarul absolut) ca sa le sustina argumentele.

      sincer, mie unul mi s-a acrit de trollii de pe Internet. as vrea sa-i vad muncind, creand, eventual postand opinii articulate pe propriul lor blog, decat distrugand ceea ce scriu altii, fara niciun pic de dorinta de dialog. poate ca la inceput a fost interesant climatul in sine si speram cu totii intr-o cooperare la nivel de idei si initiativa prin social networking. apoi ne-am dat seama ca sunt oameni care nu vor altceva decat sa fie Gica Contra. surpriza cea mai neplacuta a fost insa etapa a 3-a, atunci cand si-au dat arama pe fata si au demonstrat ca vorbesc dupa ureche, doar ca sa se bage in seama. ei sunt un fel de lautari ai teoriilor economice si politice, fara niciun fel de pregatire in domeniu. in plus, le lipseste o viziune de ansamblu si perspectiva pe care daca o aveau, nu-si pierdeau timpul carcotind ci muncind in domeniul respectiv. ei sunt mahalagioaicele Internetului, care-si gasesc un colt de strada in vazul lumii (blog, ziar, etc) si isi incep numarul. asa ca ne asalteaza spiritul, printre grijile si necazurile zilnice, cu fel si fel de solutii minune luate cu copy/paste.

      sa-i ignoram ar fi prea mult, eu zic sa facem abstractie de ei. cand iti verifici folderul de Junk Email, te incearca vreo emotie vizavi de spamurile primite? e cam aceeasi situatie si cu comentariile degeaba. nu ma mai impresioneaza nimic, poate doar daca si-ar da seama ce se intampla cu ei si si-ar fonda Partidul Trollilor.

  3. Similitudinea tara-companie e interesanta, dar conceptul prezentat seamana cu o suma de intrebari fara raspuns, care mai mult tulbura decat lamuresc situatia.

  4. „Paradigma aceasta” n-a functionat niciodata, nici in secolul asta si nici in altul, nici aici si nici aiurea. Dar ce parere aveti despre actualitatea normativismului kelsian in aprecierea institutiilor statului de drept ?

  5. Buna Dimineata!

    Dar oare progamul de partid, platforma, oare ce vrea ea sa fie???
    Mai recent CCR a admis ca orice miscare a guvernului trebuie sa fie numai si numai in sensul programului aprobat de Parlament si investit pentru executie,, deci nu face chiar ce vrea el. In acelasi timp guvernul trebuie sa puna in aplicare acele masuri propuse si aprobate de Parlament, unde executa fara sa comenteze.

    As spune eu ca sunt lucruri elementare si care va sa zica, necunoasterea lor nu face ca greseala Dvs. sa fie de mai mica importanta. Semnul este clar, sunteti departe de intelegerea modului in care este gandita functionarea societatii romaneasca astazi, chiar daca in unele locuri nu se aplica. De aceea, va recomand, ca inainte de a propune ceva nou sa incercati sa va uitati daca nu cumva exista ceva similar cu ceea ce Dvs. intentionati! Modestia intotdeauna ne fereste de excese!

    Cu sanatate!

  6. Mie mi se pare foarte interesanta abordarea. Recomand neamtului, sau tiganului, (cui stie sa citeste :P dintre cei doi) sa se mai puna la punct cu modul in care se conduce un concern. Eu sunt de acord ca la ASE nu se studiaza decat metodele manageriale ale anilor ’70, insa momentul in care profitul era totul e depasit de mult. O companie care inregistreaza profit 0 insa o creste semnificativa a valorii actiunilor, sau a cotei de piata, e fericirea oricarui actionar; sunt foarte multi indicatori de performanta, iar profitul net e doar unul dintre ei – vedeti dumneavoastra Balanced Scorecard (cautati pe wikipedia daca n-aveti alte variante).

    Revenind la articol, problema rezida in urmatorul mecanism:

    1. Odata ales, un membru al Parlamentului e liber sa ia orice decizii (in limita atributiilor sale si a legalitatii) in numele celor pe care ii reprezinta. Nu exista nici o parghie de control, practic, votul constituie un mandat in alb pe perioada determinata.

    2. Guvernul depinde in mod exclusiv de Parlament, deci, implicit, nu poate fi cenzurat de catre populatie. Sigur, grevele si actiunile de protest pot duce la caderea unui Guvern, insa e o lupta de uzura, din care, in fond, toata lumea pierde.

    Prin urmare, parerea mea este ca trebuie gandit un mecanism prin care majoritatea cetatenilor dintr-o circumscriptie sa poata revoca un mandat parlamentar, la fel cum se intampla cu suspendarea Presedintelui. In felul acesta putem spera la o crestere a responsabilitatii parlamentarului. Obiectivul este ca acela ca un parlamentar sa fie mai interesat de parere cetatenilor din circumscriptia sa, decat de cea a sefilor de la partid

    • Super idee:
      Adică unui parlamentar să nu-i fie teamă că nu va fi reales peste patru ani ci și că, dacă populația din zona lui nu e mulțumită de prestația lui/ei, poate fi schimbat/ă. La fel ca într-o firmă ;-)

  7. Ideea ca o tara ar trebui condusa strict ca o companie nu e noua: corporatiile si bancile conduc lumea, deci ar trebui sa conduca si tarile, si daca se poate pe toate dupa acelasi model, ignorand sau desfiintand orice depaseste logica pietelor financiare.
    http://www.money.ro/doru-lionachescu-romania-trebuie-condusa-ca-o-firma_667726.html
    http://www.radugeorgescu.ro/2009/10/22/compania-si-politica/

    Contract de management cu obiective strict cantitative de eficienta economica, adica asa cum se propune mai sus, are guvernul mai degraba in raport cu FMI, ca reprezentant al interesului pietelor financiare creditoare si al investitorilor straini, decat cu alegatorii, care, fiind CETATENI si nu doar ACTORI ECONOMICI, au si alte interese care isi cer reprezentare, in afara de un deficit bugetar si o datorie publica sub anumite plafoane din PIB.

    Dar propunerea de mai sus are erori chiar in interiorul comparatiei tara=companie.
    Orice corporatie cu actionariat difuz (multiplu) are ca obiectiv sa fie atractiva si sa maximizeze valoarea pentru toti actionarii, nu doar pentru cei cu pachete mai mari (in cazul nostru, sa zicem partea de electorat care ar alege un management cu un program similar cu cel propus de FMI sau de Consiliul Investitorilor Straini). Maximizarea valorii inseamna intr-o firma si sa dai afara angajati la greu si sa reduci la sange toate costurile cu resursa umana ca sa-ti atingi obiectivele de performanta (cantitativa) in folosul actionarilor. In cazul nostru, cine e resursa umana? Se dedubleaza cumva vreun alegator in actionar fericit ca se indeplinesc obiectivele macro si angajat „flexibilizat” sau somer silit sa plece in Spania capsunar?

    Si de ce actionarii „nu mai au dreptul sa protesteze”, cum scrie mai sus? Inteleg dorinta de a desfiinta democratia de stat modern, cu tot cu sindicate si opozitie (sau poate numai in Romania, si altor tari li se permite inca s-o pastreze), dar unde in lume scrie ca daca actionarii unei companii sunt de acord cu niste obiective de performanta, ei nu se pot opune uneia dintre caile alese de management la un moment dat ca sa indeplineasca obiectivele? Transpus la guvernarea unei tari, reducerea deficitului, de exemplu, se poate face prin mai multe mijloace si combinatii intre ele, care pot varia in timp: poti sa majorezi TVA, cota unica, sa impui taxe pe profit bancilor, sa tai pensii, salarii, sa privatizezi companiile de stat, sa desfiintezi x ministere, sa tai banii de investitii etc. Unde scrie ca obiectivele si mijloacele unui management de companie trebuie sa ramana cu orice pret fixe timp de 4 ani, cand toata conjunctura economica din jur se schimba si le arunca in aer?

    Ce logica are compararea parlamentului cu un CA care „apara interesele actionarilor in raport cu managementul”, daca el trebuie sa actioneze tot „in interiorul contractului de management”, iar „firma plasata prima la scrutin ia totul”? Cu alte cuvinte, alegatorii care n-au votat-o pierd de tot dreptul la reprezentare si n-au decat sa se supuna in tacere! Asa ceva nu se intampla in nicio companie, unde actionarii minoritari au intotdeauna un cuvant de spus (care poate sa fie chiar unul foarte influent si cu tambalau mare – vezi actionarii Fondului Proprietatea reprezentati de Franklin Templeton in raport cu statul roman).

  8. Contract de management de țară – asta-i titlul, nu democrația prost înțeleasă.

    Apropo de Germania. Cum e cu aceste contracte p’acolo ? Mie nu-mi par germanii a fi dezamăgiți de contractele pe care le au cu firmele unde lucrează. Ba aș spune că o duc chiar super bine (nu doar binișor).

    În altă ordine de idei în România există două mari probleme:
    1. calitatea contractului – bogăția în detalii și acoperirea tuturor zonelor de interes (inclusiv nivelul de calitate solicitat, termene de execuție);
    2. nivelul de pregatire al executantului.

    Aceste două puncte arată diferența între România și Germania.
    Să le iau pe rând:

    1. Contractul are echivalent la nivelul unei țări Constituția și NU urmărește profitul (cum încearcă „neamtu tiganu” să-l traducă pe ‘Nea Vlaston) ci bunăstarea locuitorilor respectivului stat.
    Semnatarii contractului sunt statul român și românii (prin referendum).
    Necesitatea reînnoiri contractului apare
    – odată cu modificările în evoluția socio-economică a unei țări, când se impune o schimbare de viziune
    – sau când, în timpul execuției contractului, apare necesitatea clarificării unor detalii.
    În mod normal, contractul „Constituția” se desfășoară de durată nedeterminată.

    Profitul de care spune „neamtu tiganu” (profitorii mai exact) apar(e) atunci când contractului îi lipsesc detalii și este interpretat după bunul plac al unuia dintre semnatari.
    Mai țineți minte primele contracte de telefonie mobilă? Sau problemele mai noi cu contractele de creditare ? Cum oamenii nu le-au citit pe îndetele (sau nu s-au priceput să înțeleagă toate aspectele) „au luat țeapă”.

    Tot astfel se întâmplă acum în justiție / CCR – cum legea (inclusiv Constituția) sunt neclare interpretarea se face într-o plajă foarte mare de răspunsuri, de multe ori cu sensuri opuse în funcție de cine interpretează.

    Ca anexă la contract (la Constituție), din patru în patru ani ar trebui semnată „Platforma program a partidului ABC”. La fel și aici ar trebui trecute:
    – obiective de realizat;
    – calitatea implementării obiectivelor;
    – resurse necesare (preț);
    – entități implicare în execuție și responsabilitățile fiecăreia (căci nimeni nu poate face nimic singur fără implicarea tuturor departamentelor – Guvern, Parlament, Președinție, Justiție, Presă etc);
    – termenul de implementare (căci unele obiective se pot finaliza în mai puțin de 4 ani, altele pe mai multe cicluri electorale).

    La noi, în cazul în care această platformă a fost prezentată (și unele partide au șoptit câte ceva), ea conținea referire doar la primul punct – obiective mai mult sau mai puțin fanteziste. Iar românului i-au plăcut poveștile, îi plac și le votează constant.

    2. Nivelul de pregătire al executantului implică două mari entități:
    – românii (și nu din respect îi pun primii, ci din pricina importanței în execuția contractului);
    – statul (care ar trebui ajustat / reformat pentru a ține pasul cu entitatea „românii”).

    Obs. Statul este format tot din români așadar, oricât am protesta, executantul contractului mai sus menționat este Nația Română și nu Statul cum cred mulți dintre noi.

    Nu insist, dar dacă mai citiți odata și judecați fără implicare subiectivă o să vedeți că statul nu este executantul contractului. Statul este o unealtă, iar ca orice unealtă se mai strică, trebuie întreținută, trebuie modernizată sau înlocuită cu totul.

    Totuși, la noi (sper deosebire de germani de ex), statul are controlul în execuția contractului și nu populația. Acest lucru se întâmplă deoarece mașinăria nu a fost proiectată cu suficiente mecanisme (butoane, rotițe) de reglare din partea executorului de facto (populația). Astfel, când mașina dă rateuri și începe să meargă greu, tot ce se poate face acum e să-i dăm mai mult combustibil – însă chiar la capacitate maximă va merge tot prost și va consuma mult (asta s-a încercat după intrarea in UE).

    Mecanismele de reglare ne duc înapoi la contract (Constituție și Lege). Se observă necesitatea introducerii în specificațiile contractului a unor noi detalii a.î. mașinăria să fie mai facil reglabilă sau, ca în cazul Germaniei, auto-reglabilă (invers decât în Franța unde reglajul se face prin protest).

    Recapitulând, Constituția – Legea – Programul politic, ar trebui să conțină:
    – obiective;
    – cine și cum execută obiectivele;
    – calitatea la care ar trebui executate (importanță 1);
    – timpul în care ar trebui executate (importanță 2);
    – prețul la care ar trebui executate (importanță 3);
    – penalități în cazul nerespectării legii;
    – cine și cum aplică penalitățile;

    Toate acestea recompletate cu detalii de fiecare dată când apare un blocaj cum au apărut:
    – în contruirea autostrăzilor,
    – în luarea unei hotărâri judecătorești finale,
    – în plata către firme a datoriilor restante,
    – în sistemul de vot etc.

    • Ma uit in urma: ce mecanisme ar fi trebuit sa impiedice guvernarea Tariceanu sa lase un deficit de 5,3% si 1,4 mil. bugetari, arierate de 2 mld euro, banii de la BCR praduiti nu se stie pe ce si cativa km de autostrada?

      Ce facem ca in viitor guvernele sa nu mai faca ce vor ele? Din disperarea asta s-a nascut articolul.

      Multumesc comentatorilor pt. postarile detaliate, le cer permisiunea sa le preiau si pe http://www.proiectdetara.ro

      • „Elizabeth I, CEO: Strategic Lessons from the Leader Who Built an Empire”
        Ph.D., Alan Axelrod (Author)

        Cred ca ideea contractului de management de tara nu este chiar atat de absurda cum le pare unora.

      • Tot ce postez e informație publică și o fac întocmai spre inspirația celorlalți. Singura me dorință fiind să fiu citit.
        Ce am scris eu e inspirat de la Dvs.
        Dacă reușesc să aduc o idee bună mă bucur.

      • Ce este asa de greu de contabilizat?

        Iata raspunsurile:

        – din administratiile locale nu s-a dat afara ci doar a crescut numarul de angajati ai statului – in orice primarie ati cere datele cu numarul de angajati o sa puteti constata ca numarul de angajati a crescut din 2004, daca nu chiar s-a dublat;

        – arieratele nu au aparut de nicarieri – noi le avem in Ro de mult timp, le taraim din mileniul trecut, fara a le rezolva total – probabil ca nu le-ati bagat Dvs. in seama – aeriatatele apar si dispar si iarasi apar pentru ca nu avem disciplina financiara;

        – bugetarea din vremea lui Varujan Vosvagnian a fost dezastroasa – sa ne amintim ca, la un moment dat, a pierdut o line bugetara, intr-o raportare – copiii astia isi inchipiue ca in economie chiar te poti juca ca si VV – iarasi datele sunt vechi nu le-ati stiut Dvs.;

        – Banii de la BCR au intrat si se stie clar unde au fost mancati – nu va ingrijorati! Orice audit poate spune de unde vin banii si incotro se duc!

        Daca Dvs.numai acum ati inceput sa va ingrijorati este bine, dar luati-o incet, pentru ca mai sunt si altele.
        ….
        De ce cred eu ca nu avem nevoie de contract, pentru ca el exista si acum, dar nu se foloseste? Iata argumentele mele , in contra -argumentelor Dvs.:

        1.Ca in orice democratie se decid castigatorii si la fel s-a intamplat si la noi, Castigatorii ar trebuie sa fie alesi in functie de programul pe care il sustin, pe variantele propuse de acestia, si mai putin pe inaltine, culoarea parului, varsta, zambet si carisma. Conteaza si acestea numai daca avem doi candidati apropiati si fiecare, pe criterii strict subiective, ii delimiteaza la final. Cum spuneam, BUNA DIMINETA in democratie!

        2.Drepturile si obligatiile sunt clar definite in Constituie. Nimic nu este perfect, se mai pot amenda, dar esenta o gasim acolo, si asta este valabil ORIUNDE in LUME.

        3.Litigiile trebuiesc clarificate de CCR, daca sunt litigii legate de putere si cine si ce face in RO. Daca CCR nu intelege ceea ce este forta majora, care sunt conditiile in care se aplica, si daca nu intelege economie: adica limitarea bugetara – nu poti cheltui mai mult decat ai, decat daca ai imprumuturi si alea certe-, sau daca nu intelege cum este cu pensiile magistratilor – sau mai corect intelege numai ceea ce vrea ea – asta este strict problema CCR-lui din RO> Evident ca sunt si alte instante superioare care verifica daca abereaza prea tare CCR.

        4. Clar sunt limitari de exercitare a unor drepturi pentru a nu intra in conflict de interese. MAi simplu, se poate defini conflictul de interes, pusa interdictia de a te exprima atunci cand te afli intr-o astfel de postura. Lucrurile astea se intampla si in Ro, mai sunt si scapari, pentru ca practic te poti exclude singur daca te afli in aceasta pozitie, dar cum nesimtirea nu a murit inca in RO, unii nici nu vor sa auda de asa ceva. Pentru acestia trebuie ca indata ce este relevat conflictul de interese sa fie obligati la plata daunelor create ca urmare a aplicarii acelei masuri.

        5.Vezi programul de guvernare care are si indicatori economici. In democratie nu se merge cu ochii inchisi, poate doar romanii ii deschid acum, ceea ce, desi este tarziu, dupa 20 de ani, este inca bine, decat niciodata…Poate nu este suficienta informare, dar unii in loc sa toace maruntisurile ar putea sa discute elementele esentiale – vezi cum face Money Channel.

        6. Parlamentul are un rol, important in viata politica – este cel care reglementeaza, monitorizeaza guvernul, si toate astea spuse complet sunt redactate in Constitutie. Chiar merita sa cititi Constitutia tarii, si mai ales sa o dezbateti acolo unde este cazul, Adica critica Dvs. sa fie aplicata si nu asa generala, sau sa ne aflam in treaba.

        7.contractul de management este in fapt programul de guvernare si apartine fiecarui guvern. El este validat de Parlament, si pus in practica de guvern. Daca nu merge Parlamentul cere socoteala Guvernului.

        8. Fiecare se prezinta cum crede de cuvinta – daca unii au venit cu caricaturi si au fost aprobate de Parlament, Parlamentul are o raspundere pentru acest fapt, si evident, noi cetatenii care am votat ca orbi fara sa citim si ne informam asupra obiectivelor urmarite de partide. Aceasta inseamna adevarata informare, nu numai sa ascult emisiunile electorale sau sa citesc ziarul. Pentru marea masa a publicului acestea sunt suficiente, pentru cineva interesat de mai multe amanunte, ca Dvs. , trebuie sa mearga mai departe, la urmatoarele surse de informare publice.

        9.Punctul acesta mi-a placut cel mai mult. Daca cetateanul nostru nu intelege, ce sa ii faci? Sa il omori, sa il trimiti cu forta la scoala??? Trebuie doar sa ii explici mai des, sa ii prezinti tot parcursul democratic, sa il inveti sa citeasca, ce sa citeasca, etc. Si cu toate astea evident tot se vor gasi unii – extremistii – care sa incerce sa manipuleze in diferite forme pe cei nestiutori. Sunt membri din partide care incearca inca sa manipuleze acesti oameni.
        ….
        Aceasta este parerea mea, si imi pare rau ca va supar cu parerea mea, dar este evident ca nu toti gandim la fel.

        Consider ca recrearea a ceva ce a fost odata creat mananca timp, aduce confuzii, si este neproductiv. De aceea m-am pozitionat, de la inceput, in sensul unei negatii clare a celor mai sustinute de Dvs. si fara sa am nici un alt scop.

        Am scris mai mult pentru ca am vrut sa incerc sa imi argumentez punctele de vedere, din respect pentru Dvs. si cititorii Dvs.

        Va asigur in continuare de respectul meu si va doresc numai bine,
        Cu bine!

        • 1. Si daca niciunul dintre programe nu este adecvat, sau tintele sunt fanteziste? Mergem mai departe ca oricum nu avem de unde alege, asa cu, este in prezent?
          2. Tintele de atins (de ex. cele de deficit bugetar) nu sunt in Constitutie si difera de la etapa la etapa. La fel nivelul investitiei in infrastructura si altele, esentiale.
          5. Programele de guvernare de pana acum au fost fanteziste si nu s-au
          respectat niciodata. Mai mult, ne-au dus in groapa in care ne gasim.
          acum. Mergem mai departe tot asa?
          7. Parlamentul aproba ce propune un partid care are majoritatea pentru ca sunt motivati de aceleasi interese. Altele decat ale catatenilor. Alegem mereu raul cel mai mic, iar la un moment dat „alegem” doar raul, nu mai facem ierarhii.
          8. Faptul ca am ajuns aici, intr-o tara cu multe resurse naturale este o dovada in sine ca ceva trebuie schimbat. Daca nu este buna propunerea din articol atunci o alta. Daca nu, in 2012 vom alege iarasi un rau din mai multe, intr-o capcana din care nu iesim de 20 de ani.

          • 1. se alege raul cel mai mic – vezi alegerea lui Iliescu in fata lui Vadim in 2000, caz clasic de confruntare intre doua solutii rele.
            Oricum tot ce este pus acolo este hartie, realitatea bate orice hartie.Si este important sa ai un guvern capabil sa navigeze, decat un program super si un guvern slab, incapabil sa inteleaga programul si sa il puna in aplicare.
            Alegeti si Dvs. pentru ca fiecare are dreptul la o alegere!

            2.Tintele sunt in programe! Programele sunt prezentate si cetatenilor interesati – sunt cuprinse in programul – platforma!

            7.Parlamentarul raspunde in fata cetateanului si ader al ideea propusa de cineva aici ca parlamentarul sa poata sa fie suspendat prin referendum de catre alesii sai! Bine!

            8. Am ajuns aici pentru ca am inchis ochii si am tolerat minciuna, ipocrizia, prostia si CORUPTIA manifestata in toate forme ei!

            Nu avem meritocratie si avem coruptie si cred ca aceste doua naravuri sunt deajuns pentru a distruge orice! Mecanismele de epurare – adica justitia – nu a functionat normal, a functionat numai cum au vrut unii si altii, adica pe baza de interese!

            Croiala este buna, dar pacientul nostru se stramba, se contorsioneaza si de aceea costumul nu sta bine pe el!

            Keep on smiling!

      • „Ce facem ca in viitor guvernele sa nu mai faca ce vor ele?”
        Intrebarea asta e pusa regulat de 200 de ani incoace.
        Raspuns:mecanisme de control si presiune care supravegheaza performanta clasei politice intre mandate (si asta se face in democratii cu traditii ce sa mai zicem de politrucii nostri)
        Asta face parlamentul, opozitia, (mai ales) soc civila (si soc civila nu e doar ONG-uri) presa si institutiile astea independente de audit si asemanator. din pacate nimic nu e ce pare in Romania. Din pacate totul e pervertit la noi.
        Cum se numeste forma asta de guvernamint care are toate aparentele unei democratii dar nu este?

        • Am sperat si eu mult timp. Dar datul din gura si demonstratiile nu mai sperie pe nimeni. Merg mai departe si fac tot ce stiu ei. Asa am ajuns unde am ajuns. Fata de resursele naturale si umane, pozitia geostrategica, nu meritam sa ajungem sa traim din imprumuturi. Ceva trebuie schimbat si nu doar cosmetizat. Ce alte variante aveti?

          • Alegerea parlamentarului depinde de aceea ce a produs. Realegerea lui este o validare.
            Suspendarea din parlament ar putea sa fie o masura utila, cu anumite limite, sa nu fie abuzata, pentru ca si datul jos si reurcarea unei persoane costa, poate nu se simte direct, dar indirect ne afecteaza pe noi toti!

  9. Ideea este buna la nivel teoretic.
    Ideea unui guvern/conduceri de tara sau de lume formata din specialisti nu e noua si prezinta atractivitate dar este inca departe de a putea fi materializata.
    Motivele sunt evidente si principalul neajuns este acelasi cu al comunismului: presupune o inalta constiinta a celor ce ajung la putere si care ar trebui sa lucreze pentru binele public.
    In plus raman probleme similare cu cazul conducerilor politice: cine selecteaza compania respectiva (si azi aproape toti de la conducere se dau specialisti), cine stabileste tintele si cine face monitorizarea performantelor.
    Niciun specialist din lume nu-ti poate garanta in Romania de azi un indice de dezvoltare satisfacator. E nevoie de schimbari radicale, de ajustari, de investitii si nu in ultimul rand de timp. Toate acestea sunt procese dinamice, interconectate cu situatia mondiala care nici ea nu sta pe loc. In teorie totul e posibil, dar in practica sunt probleme serioase. Costurile initiale ale angajarii unui astfel de management sunt si ele destul de ridicate, nimeni nu vine precum ministrii actuali la un salariu de vreo 2000 euro/luna cu gandul ca se scoate din ciubucuri. Daca se face contract de performanta atunci acest contract e de presupus ca ar fi betonat pe minim 4 ani, altfel risti sa muncesti in paguba.
    Si mai e o mare diferenta intre o politica de companie si una de tara: in primul caz actionarii isi asteapta profitul in bani, in cel de-al doilea ‘actionarii’ sunt si salariatii firmei si asteapta profit in nivelul lor de trai.

    E o utopie sa crezi ca vom avea un guvern luminat si cinstit intr-o tara per total inapoiata.
    Cea mai buna solutie ramane refacerea parghiilor democratice de control si reinstaurarea ierarhiei valorice firesti.
    Nu exista sistem complex care sa functioneze bine fara a avea o reactie inversa de reglaj. Asta ne liseste noua. Societatea trebuie sa reactioneze pragmatic la greselile puterii si nu sentimental. Puterea trebuie sa realizeze ca e salariatul tarii si nu stapanul ei iar greselile se platesc prin demisie si anchete penale daca e cazul. Pana cand nu vom atinge asta puterea isi va face de cap indiferent de faptul ca va fi o companie sau politica.

      • acelasi lucru se poate intampla si cu un management privat.
        Aproape oricine poate fi corupt, iar cazul romanesc a dovedit-o din plin; mai toate companiile straine de la noi ‘s-au adaptat’ locului.

        Si daca puterea s-a prins ca lumea doar da din gura ce trebuie sa facem? Asteptam sa vina altii sa ne schimbe viata sau incepem sa fim mai pro-activi si mai consistenti in reactie?
        E in spiritul romanesc sa injure si sa indure. Asa am supravietuit turcilor, comunismului, tranzitiei…Ce-ar fi sa incepem sa ne schimbam si sa incercam sa facem mai mult decat sa supravietuim? Suntem parte a lumii civilizate, razboaie nu par a fi la orizont, acum e timpul sa ne dezvoltam. Dar pentru asta e nevoie de actiune si cineva trebuie sa organizeze asta.
        Liderii de opinie si elitele ce fac? Deocamdata s-au impartit in trei tabere: unii care urla la luna fara sa catalizeze multimea spre actiuni concrete, altii care comenteaza pasiv situatia, iar altii tin isonul puterii indemnand la supunere azi pentru un viitor extraordinar candva. incepem sa ne miscam si noi mai natural?

        • @Bozo: daca excluzi reactiile si manifestatiile violente nu ramane decat datul din gura sau neprezentarea la vot. Crezi ca misca pe cineva reactii de felul asta? Nu vezi ca s-au prins ca nu avem incotro si trebuie sa suportam orice?

          • nu este adevarat.
            puterea s-a prins ca muscam la diversiuni si manipulari si imediat ce iese o tema incomoda pe tapet incepe asaltul mediatic aruncand acuze asupra celui ce a initiat actiunea, punand alte probleme pe tapet, dispersand vina pe altii, sau negand fara acoperire dar insistent.
            La ora actuala campaniile cele mai eficiente din Romania nu sunt duse contra abuzurilor puterii ci, in mod paradoxal, pentru discreditarea celor din opozitie si din presa.
            Daca se vor purta campanii argumentate si sustinute contra celor de la putere care calca stramb sau gresesc, atunci totul va deveni mult mai eficient si vor apare si rezultate.

            Nu stiu din ce motive, dar de ex. campania lui Tolontan contra lui Ridzi a reusit, desi cazul era palid in comparatie cu alte abuzuri la nivel inalt. Trebuie insistenta, rezistenta si solidaritate. Chiar daca simpatizezi partidul aflat la putere, trebuie avut in vedere ca daca nu o critici sever cand greseste atunci ‘iubirea’ te va trada. Daca inchizi ochii faci rau si partidului respectiv dar mai ales tie personal (asta daca esti independent politic, buninteles).

            • Campaniile de care spui trebuie sa aiba si resurse. Tolontan a avut un caz concret, a rastignit-o pe Ridzi. Nu e acelasi lucru cu idei, de felul celor pe care le discutam aici. Crezi ca le-ar da spatiu de emisie cineva?

          • Stefan Vlaston dixit: ‘Campaniile de care spui trebuie sa aiba si resurse. Tolontan a avut un caz concret, a rastignit-o pe Ridzi. Nu e acelasi lucru cu idei, de felul celor pe care le discutam aici. Crezi ca le-ar da spatiu de emisie cineva?’

            Sunt gramezi de campanii, e nevoie doar de mai multa coordonare.
            Cat despre spatiu de emisie nici nu are rost s amai discutam: orice campanie impotriva puterii va gasi mereu spatiu de emisie. E plin de asta in presa scrisa si pe la televiziuni, numai ca mai toate sunt inconsistente si prea repede abandonate. Si ce e mai important, au nevoie de recredibilizare, nu mereu sunt purtate de persoane credibile in fata tuturor. In acest moment totul e privit precum o lupta putere-opozitie si e nevoie de mai mult decat asta.

  10. :))
    Singura sansa e ca tara sa fie administrata de nemti.
    Din 1948 incoace uitati-va cum a fost „administrata” Romania – de rusi in mod direct sau prin inerpusi ( vezi Iliescu ).
    Comparati cu ce a facut Carol I – cel mai roman dintre nemti dar si cel mai roman dintre romani.
    Pana atunci putem doar sa guitam in cel mai balcanic mod.

    • Zau??? Atunci de ce oare ne mai numim romani, hai sa ne declaram vasali nemtilor!

      Oare sunteti roman sau neamt? Sau sunteti romano-neamt, sau neamt-roman cu ifose de monarhie?

      Oricum sunteti, sanatos sa fiti!

    • Principiu e f. simplu, am dat mai sus niste linkuri.
      1. echipe de specialisti pun faptele pe masa, asa ceva se-ntimpla si-n firme.
      2. guvernu ia masuri pe baza acestor fapte.
      3. feed back, se compara rezultatele masurilor cu situatia descrisa de specialisti.
      4. Totu e transparent, sunt rezultatele proaste guvernu isi ia papucii, ori prin demisie ori prin vot de neincredere.

      Ex. daca ar fi existat rapoarte ale specialistilor, Basescu nu ar fi putut spune ca criza va ocoli granitele Ro, daca ar fi existat aceste rapoarte s-ar fi vazut in urma cu trei ani ca raportu pensionari-contribuabili e dezastros, daca ar fi existat asa ceva s-ar fi stiut de ce investorii straini ocolesc Ro si multe alte chestii.

      Un om cu capu pa umeri intii masoara si dupa aia taie, in Ro e pe dos.

        • Nu exagerati: o masura sa isi arate roadele ii trebuie cel putin 6 luni, deci iti trebuie 1-1,5 ani ca sa vezi ca merge treaba in directia buna.

          Facem un scenariu:daca calculam la rece: cam 6 luni pana se urca un nou guvern, cam 1-1,5 ani pana vezi ca nu misca, cam 6 -12 luni ca sa te pregatesti de alternativa, deci cu totul pana reusesti sa faci ceva ajungi la 4 ani. Este mai buna stabilitatea, fie ea si proasta, decat instabilitatea. Ce credeti Dvs. ca nu se stia de matrapaslacurile guvernului Nastase, dar au fost tolerate in ideea raului mai mic, decat instabilitatea sau un ral mai mare: Vadim si alti extremisti.

          Raportul de stare a natiunii trebuie sa indice daca guvernul este in directia buna sau nu.

          Deteriorarea starii unei natiunii se vede si din afara tarii si exista presiunea internationala pentru schimbare si pentru reglementarea pasnica, fara demonstratii, sau alte miscari de strada, a imperfectiunilor. Traim intr-o economie globala!

  11. Am inteles: ati scris acest articol la disperare.

    Bine, nu putem schimba fiecare asa cum ne vine intr-un moment de disperare. Nu se poate schimba o societate dintr-o data si plici, uite ce bine a iesit ea. Trebuie avuta rabdare si mai ales trebuie instructie, „copiii” acestei tari trebuiesc educati!

    Aici puteti incepe de ieri, si Dvs. stiti mai bine cum sa fie eductai tinerii, si mai ales tinerii trebuie invatati sa invete toata viata, sa iubeasca invatatura, sa fie deschisi la nou si dispusi la efort pentru a progresa, asa cum si noi progresam alaturi de altii.

    Succes si rabdare, directie este inca buna, pasajul este dificil!

    PS Inteleptul este cel care isi pune zilnic intrebari si incearca sa afle raspunsurile!

  12. Dupa parerea mea, ideea in principiu este buna. Insa marea ei problema este ca majoritatea semnatarilor contractului NU au notiunile de baza pentru a intelege functionarea unei societati/tari. Cu alte cuvinte, n-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine.
    E o afirmatie cinica, stiu. Insa e singura explicatie pe care am putut-o gasi pentru procentul major de voturi obtinut cu promisiuni desarte, complet nerealiste, si cu circ facut in mass-media, si fara programe concrete.
    De asemenea, nu pot explica altfel memoria extrem de scurta a majoritatii alegatorilor romani. Uitam foarte usor ce a zis sau ce a facut un personaj politic in urma cu 1-2 ani, si cand vine si promite marea cu sarea, il votam cu ochi umezi si speranta ca de data asta va fi altfel.

    Un alt argument este numarul mare de cetateni care nu sunt in stare sa inteleaga un contract de credit sau chiar de servicii de telefonie mobila. Semneaza „ca primarul”, apoi sunt revoltati de clauzele paguboase pe care nu le-au citit sau nu le-au inteles. De ce s-ar comporta altfel acesti oameni cand vine vorba de contractul de tara ? Mizele fiind mult mai mari decat in cazul unui credit sau abonament mobil, in mod sigur clauzele din contractul de tara vor fi mai complexe si mai greu de inteles de „mase”.

    Iar daca semnatarii nu inteleg ce semneaza, domnule Vlaston, tot conceptul de contract se duce de rapa. Din pacate, nu exista solutie simpla / rapida la aceasta problema. Doar prin educatie (nu doar scolara, ci si familiala, sociala etc) putem sa ajungem la nivelul de constiinta civia al vest-europenilor, care ne-ar permite sa abordam ideea dvs la modul realist si cu oarecare sanse de succes.

    • Stati putin. Probabil n-a fost clar. Contractul este redactat de specialisti de inalta clasa, de la BNR, Academia Romana, institutii de cercetare si validat prin referendum. Daca trece de referendum, unde se voteaza si dupa un „instinct” natural, care ne-a scos de multe ori din …, devine obligatoriu pentru toata lumea. Deci nu trebuie sa-l inteleaga ultimul om din ultimul catun. Si nu trebuie sa fie toti de acord cu el. Doar majoritatea.

      • Ideea ramane. Daca actionarii (votantii) nu pricep o iota din ideile, obiectivele si strategiile pe care le propun echipele ce candideaza pentru conducere (partidele in campanii), cum naiba sa faca o alegere buna ?

        In alta ordine de idei, o alta viziune cu specific economic ar fi: partidele politice sunt companii care se bat pe piata politica pentru clienti (votanti), asa cum, de ex., firmele de telefonie mobila sa bat pentru clienti. S-ar intelege astfel mai clar ca partidele actuale constituie un monopol de facto asupra pietei. In economie, un monopol este un pericol pentru piata. Iar proteste de genul „nu votez” sau „votez intentionat invalid” sunt la fel de idioate precum ideea de a lupta contra monopolului Romtelecom in anii ’90 renuntand la abonament. Nu rezolvi nimic, pe ei ii doare in cot.

        Cuvintele cheie sunt „competitie” si „alegatori informati”.

  13. Mi se pare foarte buna comparatia, ar trebui incercata aceasta abordare.

    Idile mele

    1. cetatenii ar trebui educati. (Ong-uri, biserica, etc)
    2.Sa existe raspundere la orice nivel pentru serviciile oferite. Penalizari la salariu, disponibilizare. Acum cei din serviciile publice nu sunt penalizati in caz de greseli.
    3. Da, obiectiv pentru PIB, pentru calitatea serviciilor.
    4. Managerii afacerilor colectivitatii din orice domeniu, orice nivel sa fie platiti in functie de performante.
    5. Sa existe concurenta intre serviciile oferite de stat. Orice serviciu (medical, urbanism, finante) sa poata fi solicitat in mai multe entitati si aceste entitati sa primeasca salariile tot in functie de performante.
    6. Cei care traiesc din ajutor social sa nu aiba dreptul sa voteze. Daca nu contribui, cu ce drept decizi?
    7. Eu as incerca democartia particiaptiva. Prin referendum se voteaza obiectivele, se alege un prim-ministru si echipa lui, parlamentul nu va sa mai aiba vre-un rol. Oricum, asa cum spuneti, parlamentarii nu voteaza aproape deloc ceea ce doreste electoratul lor. Defapt nici nu stiu ce si-ar dori electoratul.
    8. Cred ca ar fi buna autonimia locala. Ideile acestea testate la nivelul unui judet, vazut cum functioneaza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro