Pe Hotnews apare un articol intitulat: “Sa facem o noua multinationala. Cati va bagati?”. Citesti si te bucuri. Da, domnule, iata o idee buna! In sfarsit, o sa avem si noi o multinationala de-a noastra, romaneasca, cu oameni din popor, cu adevarat harnici si curati. Poate ca nu va fi ea numarul unu dar prin felul ei de a fi va schimba in mod sigur modul in care se face business-ul pe piata mondiala: Microsoft, Exxon, Wal-Mart vor fi presate de noul competitor sa-si schimbe modul de operare si strategiile. Suna grozav. Gata, ma bag!
Dupa euforie, vine insa un moment de realism in care te intrebi: Care e business planul? In ce arie si sector economic va opera? Care este bugetul si care sunt sursele de finantare? Care e structura manageriatului si cine e CEO-ul? Ce experienta in domeniu are managementul si ce calificari are personalul? E bine sa-mi investesc economiile in aceasta intiativa sau sunt alternative mai fezabile, mai realiste, mai eficiente?
Daca ti-ai pus intrebarile acestea, ai constatat deja trei lucruri. Primul: ca nu ai raspunsuri convingatoare la ele. Doi: ca nimeni nu are. Trei: ca unei bune parti a entuziastilor noii idei nici nu le pasa de astfel de intrebari, considerate, fie irelevante, fie deja rezolvate prin recursul la pseudosolutii fanteziste. Acum mai constati ceva: Daca faci greseala sa sugerezi ca sunt cam multe lucruri esentiale ramase negandite in proiectul in cauza, esti automat considerat rauvoitorul gropar al expansiunii economice globale a Romaniei. Cineva care submineaza din rea vointa viitorul economiei romanesti tocmai cand lucrurile incepusera sa ia o turnura atat de favorabila si cand in sfarsit, o corporatie romaneasca era pe punctul de a schimba regulile jocului pe piata mondiala.
Acestea sunt ironiile dezbaterii publice!
Sa revenim insa si sa ne uitam mai atent la datele problemei si la argumente. Sa lasam momentan la o parte orice discutie legata de strategie si de implementarea ei. Sa presupunem ca sunt toate probleme rezolvabile. Sa uitam momentan si tema reformismului in sine si pentru sine. Sa uitam ca istoria politica a ultimului secol ne arata ca reformismul opereaza rareori cu succes prin noi entitati politice, create peste noapte, de dragul reformei. Ca partidele deja instituite, imperfecte uman, agregari de interese si grupari eterogene, de multe ori contradictorii si etic dubioase, ca aceste partidele instituite deci, cu baza lor de putere si mecanismele lor complexe si confuze au fost intotdeauna instrumentele apte sa puna in practica marile reformele. Si ca, foarte interesant, angajate fiind in proces, au fost obligate sa se transforme si reformeze ele insele. Sa uitam deci momentan ca nu un partid nou a impus reformele New Deal in SUA anilor 30. Sau ca nu noi partide au generat marea reforma economica din SUA si Marea Britanie a anilor ’80. Sa uitam momentan deci toate aceste lucruri desi trebuie ca exista o logica in spatele lor.
Dupa ce facem abstractie de toate acestea ramane insa o intrebare foarte importanta: Ce fel de partid vrem sa creem? Care va fi identitatea lui? Nu putem crea un partid in abstracto. Exista un motiv pentru care azi in lume avem partide “de dreapta” si “de stanga”. Masurile si politicile prin care o tara e guvernata difera. Place sau nu, una e impozit progresiv, alta e impozit unic. Place sau nu, una e politica statului social, alta e cea a statului minimal. Poti eluda unul sau doua astfel de clivaje. Dar nu pe toate. Iar acelea fata de care iei o pozitie sunt exact cele care dau identitatea unui partid. Nou sau vechi, un partid este obligat sa ia astfel de pozitii.
Sa fim si mai precisi. O cercetare recenta executata de CADI cu sprijinul operational al IRES a intrebat:
Credeți că în acest moment ar fi nevoie de un nou partid politic în România?
Raspuns: Da 31%, Nu 55%, Nu știu 13%, Nu răspund 1%.
Dacă Da: Noul Partid ar trebui să fie de stanga sau de dreapta?
Raspuns: Stânga 14%, Drepta 22%, Centru 21%, Nu știu 38%, Nu răspund 5%.
Sondajul citat a fost in teren luna trecuta, cand discutia despre noul partid nu atinsese inca un anumit nivel de vizibilitate. Deci e posibil ca numerele sa se fi schimbat putin. Cat si in ce directie e greu de spus. Probabil ca in directia cresterii numarului celor ce vor un nou partid. Dar asta e o speculatie.
Ceea ce nu e speculativ este impartirea celor 31% din sondajul nostru in categorii: Stânga 14%, Drepta 22%, Centru 21% , Nu știu 38%, Nu răspund 5%. Deci din cei 31% in favoarea unui partid nou, cam o patrime vor partid de dreapta, o cincime vor ceva mai “impartial”, de centru, iar peste o treime nu stiu ce vor (pe oameni nu-i intereseaza ce politica face partidul – nou sa fie!).
Lasand gluma la o parte, iata un rezultat interesant. Avem doar un singur criteriu, unul standard (stanga-dreapta, autodeclarat, nu reconstituit!) si vedem déjà o fragmentare in interiorul celor 31% (sau n%, cati vor fi azi). De aici o intrebare: Cum s-ar segmenta aceasta sub-populatie in functie de alte criterii? Criterii si teme poate mai vii si mai presante; criterii ce in multitudinea si dinamica lor genereaza clivajele care dau esenta identitatii oricarui partid politic.
Nu e o intrebare retorica. Si nu e una lipsita de implicatii practice. Daca e sa dam crezare discutiilor, Noul Partid nu va fi un partid de lideri. Nu va fi un partid de grupari, de retele de putere si influenta, sau de identitati sociale sau regionale. Nu va fi un partid focalizat in jurul unor personalitati accentuate si tractat de istoria si conjuncturile de lupta si viata ale acestora sau ale sustinatorilor. Va fi un partid “pur”: idei, principii, valori, caractere. Proiectele, ideile, orientarile valorice si implicit temele publice vor fi cele ce vor conta. Ele vor fi punctul focal. Or, un partid care se constuieste in jurul ideilor si valorilor trebuie sa fie mai mult decat atent la clivajele generate de valori, idei si doctrine.
Sa dam un exemplu. Care va fi orientarea sociala a noului partid? Cum se vor segementa sustinatorii sai in functie de diferite elemente ale continuumului consevator social – liberal social? Sunt intrebari foarte importante. Daca cineva crede ca poate plonja in postmodernism, fara sa ne mai pese de aceste elemente, are o imagine naiva despre politica si natura umana. Sa uitam pentru o clipa de autodefinirea optinuilor ideologice (stanga-dreapta) mai sus citata. Sa uitam si de problema impozitului progresiv si de cota unica, adica de teme ce releva clivajele axei economice. Sa privim doar la chestiunile sociale. Chiar ne asteptam ca niciun clivaj de opinie sa nu segmenteze populatia de potentiali sustinatori ai partidului? Chiar ne asteptam ca acest nou partid sa nu aiba nimic de spus, sa nu trebuiasca sa se pozitioneze fata de spectrul problematicii sociale sau nationale, obligandu-si astfel sustinatorii sa se raporteze explicit la varii teme si clivaje?
In cercetare mai sus citata si executata de CADI cu sprijinul operational al IRES, s-a incercat reconstructia profilului pe palierul social al votantului roman in mod indirect, pornind de la cateva teme cheie. Mai jos sunt cateva date culese pentru analizele respective si care, in mod sigur, vor fi de interes sustinatorilor proiectului noului partid. Vrei, nu vrei, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa iei in calcul date de acest fel:
Sunteti de acord cu afirmatia: “Avortul este o crima si ar trebui interzis“
- Da 42%
- Da, doar dupa luna a-5-a 11%
- Nu știu 9%
- Nu răspund 2%
- Nu 36%
Se vorbeste despre legalizarea prostitutiei. Credeti ca prostitutia ar trebui legalizata?
- Da 39%
- Nu 50%
- Nu știu 9%
- Nu răspund 2%
Se spune des ca: “Utilizarea drogurilor de catre persoanele adulte este o problema personala a fiecaruia si ca statul nu ar trebui sa se amestece.” In ce masura sunteti de acord cu faptul ca statul nu ar trebui sa se amestece in problema consumului de droguri:
- In foarte mare masura 17%
- In mare masura 12%
- In mica masura 21%
- In foarte mica masura 37%
- NS/NR 13%
Sunteti de acord cu afirmatia: „Strainii au prea multa influenta in Romania”
- Da 48%
- Nu 38%
- Nu știu 15%
- Nu răspund 2%
Ce fel de influenta credeti ca are UE asupra Romaniei?
- Pozitiva 36%
- Negativa 27%
- Nici pozitiva nici negativa 27%
- NS/NR 9%
Se vorbeste de unirea Basarabiei (Rep. Moldova) cu Romania. Ati dori acest lucru?
- Da 39%
- Da, dar nu cred ca se va intampla curand 23%
- NS/NR 13%
- Nu, nu doresc 26%
Rolul Bisericii in politica ar trebui sa fie:
- Mai mare 19%
- Mai mic 11%
- Nici un rol 64%
- NS/NR 6%
Cat de des mergeti la Biserica?
- Foarte des – in fiecare duminica si de sarbatori 13%
- Destul de des 27%
- Rar 50%
- Deloc 9%
- NS/NR 1%
Sunteți de acord că ”Serviciul militar ar trebui sa fie obligatoriu”.
- Da 52%
- Nu 38%
- Nu știu 8%
- Nu răspund 2%
Se vorbeste despre faptul ca in Romania tiganii sunt discriminati. In ce masura sunteti de acord cu afirmatia ca “tiganii sunt discriminati” :
- In foarte mare masura 10%
- In mare masura 18%
- In mica masura 33%
- In foarte mica masura 31%
- NS/NR 8%
Sunteti de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea
1. Da 37%
2. Nu 53%
3. Nu știu 8%
4. Nu răspund 1%
Un nou partid, un partid bazat pe principii, valori si orientari ideatice trebuie sa se pozitioneze – vrea, nu vrea – in peisajul dat de elemente de genul celor mai sus schitate. Va trebui sa impace si negocieze continuu clivaje de opinie de acest fel. Si va trebui sa se confrunte cu elementele sociale si economice care stau in spatele lor. Deci va trebui sa ia in calcul profilul electoral ce rezulta din date ca cele de mai sus. Si sa nu uitam ca acest peisaj ce marcheaza axa sociala este complicat de peisajul axei economice – nediscutat in articolul de fata – dar care este si mai complex si nelinear. A naviga prin aceste ape pentru a pastra unitatea si coerenta celor 31% (sau n%) este o sarcina nu foarte simpla…
In absenta unor personalitati puternice, in absenta unor stimulente materiale si finanicare institutionalizate, in absenta captarii unor retele de putere si influenta preexistente, in absenta unei istorii si mitologii comune, o entitate bazata prin insasi natura sa doar pe principii si valori va depinde exclusiv de coerenta si robustetea cu care sustinatorii sai se raporteaza la principiile favorite. Partidul va fi tot atat de puternic pe cat de coerent, stabil si general acceptat va fi sistemul de valori si principii imbratisat de sustinatorii sai.
Nu as vrea ca cele mai inainte discutate sa fie citite ca o nota pesimista sau sceptica privind noul partid si sansele sale. Este doar o contributie realista la constructia sa. Intrebarea este: cand purcedem la astfel de intreprinderi, vrem sa luam in calcul datele empirice, realitatile practice si lectiile experientelor trecute? Sau ne lasam dusi de emotie, imaginatie si entuziasm, sufocand cu entuziasmul nostru, bine intentionat dar slab orientat, o idee altfel promitatoare?
Nota privind parametrii cercetarii citate:
Volumul esantionului: 1.500 indivizi de 18 ani si peste. Tipul esantionului: multi-stratificat, probabilist. Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,6%, la o probabilititate de 95%. Chestionarele au fost aplicate face to face, la domiciliul subiectilor. Metoda de selectie a gospodăriilor: random route. Perioada de teren a anchetei: 12-18 ianuarie 2011
Foarte bună analiza. Era să sar la „atac” inițial, pentru că mi s-a părut tonul „uite ce greu e, nu mai bine stați liniștiți?” dar am înțeles că nu e așa ceva.
Până la urmă există totuși n% oameni care vor un alt partid și m% oameni care vor să se implice. În plus, dacă partidul ajunge să fie creat, nu cred că va fi votat ce cei n% sau doar de cei n% (poate atrage votanți din alte părți).
În fine, e clar că totul poate fi un foc de paie. Însă eu sunt dispus să-mi dau din timp și chiar bani dacă trebuie, să încerc ceva. M-am săturat să aștept să se schimbe alții.
Mai ceva: nu cred că în absența unor lideri (nu neapărat racolați din politica actuală, dar persoane cu vizibilitate publică) un partid va putea funcționa. Părerea mea sinceră e că românii nu sunt încă suficient de pregătiți să urmărească strict ideile și programele propuse, sunt mai degrabă interesați de persoane și de imaginea lor…
uneori persoanele, anumite persoane, pot oferi o siguranta, un exemplu, ca niste „idei și programe propuse” sint asumate real si nu doar clamate periodic.
dati-mi voie sa consider asta o chestie uriasa.
Ca partidele deja instituite, imperfecte uman, agregari de interese si grupari eterogene, de multe ori contradictorii si etic dubioase, ca aceste partidele instituite deci, cu baza lor de putere si mecanismele lor complexe si confuze au fost intotdeauna instrumentele apte sa puna in practica marile reformele. Si ca, foarte interesant, angajate fiind in proces, au fost obligate sa se transforme si reformeze ele insele. Sa uitam deci momentan ca nu un partid nou a impus reformele New Deal in SUA anilor 30.
How about the Fuehrer?
Datele s-au modificat destul de mult: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8333799-sondaj-ires-infiintarea-unui-nou-partid-este-oportuna-iar-mugur-isarescu-trebui-detina-functia-premier.htm – chiar m-as putea risca sa consider ca reflecta foarte bine orientarea politica actuala (cca 50% din electorat nu se implica in procesul de votare)
Daca presupun adevarat faptul ca: Stânga 14%, Drepta 22%, Centru 21%, Nu știu 38%, Nu răspund 5% impreuna cu ideea unei organizatii (poate fi numit partid daca vreti, eu prefer organizatie pentru a exclude o orientare specifica) in care toata lumea isi poate exprima parerea democratic alegandu-se cea mai buna si argumentata varianta as putea spune:
– cei de centru vor vota propuneri venite din ambele directii (stanga sau dreapta). De aici ar rezulta faptul ca o idee, indiferent de orientarea ei, ar putea ajunge la 40% din voturile sustinatorilor. Cei indecisi (nu stiu 38%) pot fi impartiti in 2 categorii (17% nu, 17% da) si in cele din urma a se va depasi pragul de 50% pentru ca respectiva propunere sa fie adoptata.
– problema ar fi ponderea acestor idei (stanga-dreapta) pentru ca o anumita parte sa nu fie nemultumita. Se poate rezolva apeland la obiectivitatea membrilor organizatiei.
Dragos,
ma bucur ca ai renuntat la Gherea si mistocarisme, exact ce iti reprosam in raspunsul precedent. Esti din nou tu, argumentat si cu background. Welcome back!
Meditez la ce ai scris.
CG
Pai Cristi, cam tot asta ziceam in linii mari si in textul anterior…
„cam tot asta ziceam in linii mari si in textul anterior…”
Cred că nici în linii mari, nici în linii mici :)
Ce spuneați în textul anterior este că specificul național, așa cum îl știm (profund neserios, nesăbuit, chiar prostesc, leneș) este motivul pentru care ideea construcției unui nou partid este sortită eșecului. Totul, binențeles, pe un ton zeflemitor.
Acum ați întors foaia și spuneți că identitatea unui nou partid trebuie bine specificată. În primul rând, nu cred că v-a contrazis nimeni :) În al doilea rând, e cu totul altceva!
Vă rog să nu credeți că spun cele de mai sus dintr-o perspectivă anume, în fond nu mă afectează direct această chestiune. Deși, strategic vorbind, am impresia că fracționarea PDL (în fond, revenirea la rețeta PD – PLD) ar câștiga cele mai multe voturi.
Impresia mea subiectivă este că sunt multe persoane din clasa de mijloc care se simt nereprezentate, nu [mai] votează PDL pentru că s-au săturat de aceștia, iar PNL nu mai este o alternativă comestibilă după alianța cu PSD. Un nou partid cu personalități gen M. Macovei ar putea concentra astfel de voturi.
Pe de altă parte, sunt convins că actualul PDL mai are o oarecare susținere electorală stabilă, de exemplu prin mediul rural.
Împreună, mă gândesc că aceste două partide probabil ar reuși să producă o guvernare după 2012, și chiar am putea spune că s-a înregistrat un progres.
Bănuiesc că planul actual este de a pune 2-3 personalități curate în vitrina PDL, și a purcede la alegeri cu leoparzii (Blaga, Berceanu, Udrea etc) in spate. Cred că e o strategie foarte riscantă!
Este de vazut daca un singur nou partid va reusi sa atraga atentia electoratului doar prin principii, onestitate si integritate. Eu cred ca ar reusi doar pentru foarte putin timp.
„Analistii” politici care au expunere foarte mare in media ar desfiinta cu foarte multa usurinta acest „nou partid” pentru ca _nu are directie_ . ar fi ca o masina cu un motor perfect (cel putin pe hartie – pentru ca n-a incercat nimeni sa porneasca o astfel de „masina” pana acum) dar _fara directie_ .
O alta abordare care ar putea sa functioneze mai bine ar fi infiintarea mai multor partide care sa se muleze pe cerintele electoratului (de stanga, dreapta sau centru) dar care sa mai aiba ceva in plus. Sa mai aiba o „certificare” din partea unei organizatii cum e de exemplu RomaniaCurata.ro, cum ca acele partide respecta si anumite standarde si principii de guvernare.
Partidele existente cred ca s-a vazut in ultimii 20 de ani ca nu respecta niciun principiu. Aproape ca functioneaza ca o mafie sau caracatita.
Folosind a doua varianta nu ar mai fi un singur „nou partid” mic, timid si stingher, foarte usor de ignorat sau ironizat, ar fi un intreg bloc de partide + romaniacurata care sa incerce sa stearga cu buretele si sa „desfiinteze” partide din ziua de astazi. Ar oferi o alternativa la intreaga scena politica din prezent.
O platforma cu principii de integritate impreuna cu 2-3 noi partide afiliate mi se pare o idee mult mai buna decat un singur „partid curat”.
Lucian
Singura problemă a unui „nou-partid” este sistemul eletoral care are 2 chestii: penalizează partidele cu flaşnetari politici (la alegerile naţionale, nu şi cele europarlamentare); păstrează status-quo-ul actual al sistemului de partide. Asta înseamnă că a) noii veniţi pe piaţa politică au şanse slabe; b) ne vom trezi cu OTV in Parlamentul European (posibil grup cu CVT; bonus transmisie live din PE), c) partidele care vor împrospăta rândurile la alegerile următoare vor avea cel mai mult de câştigat. Cred că ultima problemă e cea mai importanta pentru o reformă internă.
Eu zic ca impreuna cu Lazaroiu sa stingeti cat mai repede focul asta cu Alba ca Zapada, ca naivii astia se apuca si chiar o fac.
Si nu ca ar avea vreo sansa, ca n-au, dar o sa se faca in asemenea hal de ras incat si pe promotorii initiali ai „ideii pure” de nou partid o sa ii maculeze caraghioslacul.
Toate neajunsurile mentionate pot fi reale dar nu stim cat vor fi de importante. Privind copacii uneori ratam a vedea padurea.
O astfel de initiativa (fie ca e miscare civica, fie ca e partid) trebuie vazuta in contextul social-istoric si din punct de vedere dinamic.
Contextul ar fi propice: criza indelungata, masuri anticriza cu costuri mari si cu eficienta indoielnica, lipsa unui plan coerent/credibil de iesire din criza din partea actorilor politici actuali, coruptie endemica in administratie si justitie, fiscalitate exagerata, absenteism electoral mare cauzat de cronicizarea defectelor marii majoritati a partidelor/politicienilor, polarizare sociala, saracie. Din acest punct de vedere se poate constata ca exista premisele ca oamenii sa isi doreasca si altceva dupa douazeci de ani de promisiuni insotite de incompetente si furaciuni.
Vor putea suficienti de multi oamenii sa isi gaseasca un numitor comun in dorinta lor de ceva nou?
Este posibil sa se poata coordona nemultumirea oamenilor pentru a sustine un proiect comun o perioada de timp oarecare. Daca se va reusi sincronizarea cu viitoarele alegeri inca nu este suficient de clar dar exista anumite sanse desi nu foarte mari.
Procentul care sustine idea unei noi formatiuni politice este de asemenea influentabil de evolutiile urmatoare. Deocamdata idea este abia la inceput dar cu cat se va vorbi mai mult de noi partide, de noi oameni iar apoi se vor vedea organizate actiuni concrete si vor putea sa vada noii lideri de opinie cu atat mai mult va creste procentajul celor care vor lua in calcul si aceasta optiune.
Ceea ce are de facut o astfel de initiativa acum nu este de a incerca sa impace toate diferentele dintre oameni ci de a genera in mod credibil un mesaj si o actiune care sa corespunda valorilor majoritatii.
Un raspuns la intrebarea ta: „Vor putea suficienti de multi oamenii sa isi gaseasca un numitor comun in dorinta lor de ceva nou?” ar putea fi obtinut print-un sondaj avand ca subiect „Cum percepeti actiunile anticoruptie declansate de Guvern in ultima perioada ?”.
S-ar obtine astfel o completare a profilului potentialului elector: -se informeaza permanent ? -din ce surse (si ponderea acestora) ? -isi compara propriile concluzii cu alte persoane sau grupuri ?
Foarte bun articolul. As avea o obiectie insa. Spuneti: un nou partid … „Va trebui sa impace si negocieze continuu clivaje de opinie de acest fel. Si va trebui sa se confrunte cu elementele sociale si economice care stau in spatele lor.”
Nu cred ca aveti dreptate, nu trebuie sa negocieze mimic, daca are un set de valori clare (da, pe de alta parte trebuie sa va dau dreptate, un partid nou trebuie sa fie mai mult decat politici publice profesioniste).
dar valorile nu trebuie sa fie exclusiv de dreapta sau de stanga, nu-i asa? traim totusi in sec 21. asadar, avand un set de valori clare, nu trebuie sa negociezi pupulisme. eu zic ca e suficient un 10%. daca aspira la mai mult, sigur, trebuie sa se flexibilizeze.
Pe de alta parte, as vrea sa va intreb: daca in primele 10 prioritati apare si protectia patrimoniului natural, este un partid dreapta sau de stanga?
multumesc.
Interesant articolul. Dar nu sunt de acord cu concluzia. Un partid nou nu trebuie sa multumeasca pe toata lumea. Asta incearca fara succes cele 3 partide mari deja: PSD, PDL, PNL. Indiferent de ce orientare se declara ca sunt, au aceleasi idei proaste si aceleasi rezultate, iar in unele cazuri, chiar si aceiasi politicieni.
Un partid nou ar trebui sa-si defineasca clar pozitia si sa adune voturi doar de la cei care se identifica mai mult sau mai putin cu pozitia respectiva. E oricum clar ca nu va obtine la alegeri decat 5-10%, ce rost are sa incerce sa impace si capra si varza doar ca sa mai stoarca cateva voturi.
Si nu trebuie sa fie doar un singur partid nou, pot sa fie 2 sau mai multe. Unul de dreapta, unul de stanga, unul aiurea. Important e sa apara noi oameni pe scena politica care sa poata reprezenta cu succes macar o parte din electorat.
Nu sunteti de acord cu concluzia. Dar concluzia este de acord cu dumneavoastra :)
In opinia mea, autorul tocmai asta spune, ca nu poti sa multumesti pe toata lumea. Cand ai orientari atat de clare si de dure, nu poti sa fii si asa si asa. Daca va uitati la acele intrebari o sa gasiti perechi de procente de genul: 39-51, 27-42, etc. Deci parere diametral opuse la multe probleme si cu majoritati bine stabilite.
Ori trebuie sa alegi. Chiar este insuficient sa spui doar „o sa fim cinstiti” cand sunt atatea situatii in care nu poti sa scoti camasa decat luand o decizie. Vrem asa SAU asa (vorbesc de un „sau exclusiv”). Toate deciziile astea or sa stabileasca inevitabil o directie ideologica (vai, ce urat suna, a limba de lemn) a acestui partid.
Nu ai cum sa scoti in situatia de polarizare din Romania un partid caldut. Nu ai incotro, trebuie sa iei niste decizii in privinta multor probleme de rezolvat din Romania. Si asta o sa atraga o parte din populatia, dupa cum va goni o alta parte din populatie.
Dle Aligica dupa umila mea parere revolutiile nu se fac cu un business plan stabilit dinainte. Factorul emotional este preponderent intr-o asemenea situatie. Consider ca indemnul/intrebarea de a forma un partid nou trebuie luat ca atare: un indemn la care unul ca mine ar subscrie cu toata puterea si energia de care sunt capabil. Ca va fi de stanga sau de dreapta sau de centru aproape ca nici nu conteaza in acest moment. Trebuie sa existe o baza de discutie si aceea este indemnul/intrebarea Dlui Ghinea de a forma un nou partid. Punct. Daca raspunsurile oamenilor sunt coplesitor pozitive (cum ar trebui in mod normal sa fie ca reactie la oferta actuala de pe piata) se poate discuta mai departe. In definitiv daca ma consider un om de dreapta si partidul prin forta majoritatii va etala principii care contrazic ideile mele ma sui in masina si plec acasa. Dar trebuie repet sa existe o baza de discutie, de negoicere. Altfel nici nu imi imaginez cum s-ar putea pune bazele unui nou partid…doar nu ne asteptam sa vina Dl Ghinea cu o ideologie, platforma program , structura organizatorica pe care s-o puna pe masa si sa intrebe poporul cine adera la ea. Si nici nu cred ca mai putem astepta ca acest demers sa apara de la persoane publice cu reputatie nepatata pentru ca viata a demonstrat ca acest lucru nu se intampla.
cu stima
paul dinescu
Sunteti deprimant de inchistat in modele si ideologii, sincer parca n-aveti somn daca nu demonstrati altora ca proiectul asta cu partidul n-are nicio sansa. Cred ca si egiptenilor le-ati fi spus sa stea cuminti s-o lase naibii de revolutie, ca si-asa n-au lideri, nu stiu ce vor si mai rau strica.
Sigur, motive de esec se gasesc 1000, e bine sa le scoateti in evidenta, dar sa va legati de idei care nu au fost inca duse pana la capat, n-au fost exploatate in dezbaterea pe forum (din motive expuse de C. Ghinea) si sa faceti o intreaga argumentatie contra acestei initiative este pt mine rea-vointa. Iar sondajele pot fi interpretate in ce fel doreste fiecare..
Dupa cum v-a urat si C. Ghinea, daca aveti alta parere (reformarea PDL), faceti ceva constructiv, nu va epuizati eforturile distrugand ideile altora. De altfel un raspuns foarte pertinent din partea dansului, ati avea ceva de invatat…
Poate va e frica cumva ca va fura „materialul” de la PDL (aia 2-3, cu Macovei) si nu mai aveti ce cu ce reforma?
Zau asa, sa nu mai facem nimic ? Sa nici nu incercam? Asta chiar seamana a „sovaire intelectualista” cum ar fi spus Lenin. Si dece vreti sa-i multumeasca pe toti? Credeti ca se poate? Atunci mai asteptati. Nu stiti ca cei ce vor sa-i multumeasca pe toti ajung sa-i nemultumeasca pe toti ? E un principiu general in management.
Si-apoi , ce-i cu sondajele alea, chiar le acordati incredere? Si chiar conteaza parerea tuturor prostilor si nechematilor? Si un procentaj de 25-30 % bun intr-o problema nu vi se pare destul? Vreti unanimitate, ca la PCR? M-ati dezamagit inca odata.
pai, tocmai, ideea e ca nu numai ca nu va putea sa-i multumeasca pe toti, dar e problematic daca va reusi sa multumeasca suficienti cat sa castige greutate politica oarecare. Si, ca veni vorba, sovairile astea intelectualiste au si ele rolul lor, respectiv acela de a spune ca ceva, daca tot e facut, trebuie facut cu cap!
[…] Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Mihnea Măruță, Alin Fumurescu, Cristian Ghinea, Mihai Goţiu, Dragoş Paul Aligică […]
Cuvantul „partid” este atat de decrepit si uzitat, incat ar trebui aruncat in gunoiul trecutului. Nu stiu daca un alt „Partid” ar putea fi salvarea sau ar putea aduce o schimbare istorica, in bine a destinului natiunii romane.
As folosi mai degraba cuvantul „miscare” sau orice altceva.
Mai mult decat un Partid sau o Miscare, cred ca romanii au mai mult nevoie de eroi, de oameni carismatici care sa mobilizeze multimile spre un ideal, spre un tel care sa fie mai presus de istorie.
Multi sunt cei care se bat cu pumnul in piept ca vor sa schimbe Romania, dar putini sunt aceia care au si caracterul de a o face. Unde sunt acesti oameni putini de care Romania are nevoie?
pai ca idee.daca este necesara aparitia unor noi partide,ele in primul rand ar trebui sa atace puterea.asa ca prin luna mai ar trebui iesit in strada si manifestat.
manifestat impotriva puterii,impotriva starii de lucruri din tara,a modului cum se face politica si de catre putere si de catre opozitie.
asta ar fi o presiune ptr intreaga clasa politica care ar incepe sa se reformeze,sa-si adopte reguli mai restrictive de comportament si de actiune.
daca noile miscari politice vor evolua e ok,daca nu, macar vor face auzita prezenta unei alternative, in cazul in care lucrurile nu se indreapta cat de cat.
totusi, eu am inceput sa cred ca ideile astea au ceva legatura cu alba ca zapada si e o diversiune portocalie.
au aparut f multe fete noi, aici pe contributors in ultima vreme si cireasa de pe tort..care e domnul lazaroiu..coincidenta sau poate nu..
Excelenta contributie per ansamblu. Daca discutia asta ar fi avut loc public la inceputul anului 1990, (includeti aici ideea nostalgica preferata de tranzitie).
Vad insa mai putin importanta discutia legata de avort, prostitutie si droguri ( a lipsit una legata de drepturile minoritatilor sexuale), la fel cele legate de serviciul militar si pedeapsa capitala (asta presupunand ca itemii nu erau de fapt proxy pentru alte variabile mai relevante, dar mai greu de surprins). Cea legata de minoritati etnice (rromi) este totusi relevanta.
Sincer, mi-a venit sa zambesc cand am citit seria de intrebari care formeaza, in opinia dlui Dragos Aligica, ”peisajul dat de elemente” in cadrul caruia noul partid va trebui sa se pozitioneze! :)))
Conform domniei sale, noul partid ”va trebui sa impace si negocieze continuu clivaje” ce tin de urmatoarele teme: interzicerea avortul, legalizarea prostitutiei, utilizarea drogurilor de catre adulti, influenta strainilor in Romania, influenta UE in Romania, uniunea cu Rep. Moldova, rolul Bisericii in politica, nivelul de ”practica religioasa” al populatiei, obligativitatea serviciului militar, discriminarea tiganilor in Romania, si (uf, cu voia dvoastra, ultima pe lista!!)introducerea pedepsei cu moartea!
Va rog sa recititi lista la care au raspuns 1500 de tineri ”de 18 ani si peste” asa cum au stiut si ei…. Reprezentativitatea acestui esalon nu o mai comentez… La altceva vreau sa ma refer: a recunoscut cineva vreuna din cauzele care genereaza problemele profunde cu care se confrunta actualmente Romania in lista enumerata mai sus? Prin alte cuvinte, este Romania unde este (pt ca de asta s-a si initiat toata aceasta ”discutie”) din cauza acestei liste? Categoric NU!
Sa ne mutam la alt nivel! A vazut cineva vreunul din partidele politice existente in Romania lansand o astfel de dezbatere? A vazut cineva conducerea sau membrii vreunui partid politic existent lasnadu-se in dezbateri ”pe viata si pe moarte” pe temele sugerate mai sus? Categoric NU! A sesizat cineva faptul ca partidele actuale ar fi ”luat in calcul profilul electoral ce rezulta din date ca cele de mai sus” prin lansarea unor astfel de dezbateri in perioada electorala? Prin promovarea ”cu surle si trambite” a unei platforme care sa analizeze temele enumerate? Sa fim seriosi!! :))
Bine, imi veti spune, dar dl Dragos Alogica spune ca puterea partidului va depinde ”de coerenta si robustetea cu care sustinatorii sai se raporteaza la principiile favorite” si daca partidul ”Alba ca Zapada” (sa-i zicem!) nu face acest lucru, atunci cu ce drept isi aroga ”alte origini” si alta ”structura” decat partidele existente?
Pai, oameni buni, din cate pricepui eu, se punea problema lansarii unei ”miscari”, ”partid” (spuneti-i cum doriti!) care sa se focalizeze asupra problemelor CU ADEVARAT arzatoare, profunde, grave si ”de structura” care clatina societatea si clasa politica romaneasca! Ideea era (iarasi, din ce ma duse si pe mine mintea sa inteleg, acum, poate m-oi insela, mai stii?!) ca exista o masa critica de oameni care vad si inteleg aceste probleme grave ”de structura” si tind sa aiba viziuni similare sau, cel putin, compatibile in rezolvarea lor. O masa critica de oameni care au o cariera construita ‘pe bune” si care au dovedit un profesionalism de necontestat. De aici, se trecea mai departe si se vorbea de MODALITATEA (BAZATA PE TRANSPARENTA, PROFESIONALISM si CRITERII LIMPEZI si nu doar de fatada) in care se poate construi un partid ”care lipseste” de pe scena politica din Romania cu tot ce tine de : selectia cadrelor, statut, sistemul de cotizatii, in asigurarea unei conduceri profesioniste a partidului samd. (se poate citi direct de la sursa: http://www.contributors.ro/editorial/reteta-pentru-noul-partid-cati-v-ati-baga/).
In schimb, dl. Dragos Aligica ”atrage” discutia pe un teren in care introduce o serie de teme (iarasi, nu vreau sa discut relevanta raspunsurilor celor ”1500 de tineri romani de 18 ani si peste”, caci nu asta e important aici!) care, cu voia dvoastra, indraznesc sa spun ca sunt departe, in spate, pe o eventuala lista care chiar ar conta daca s-ar discuta de ce ”arde” mai intai si mai intai in politica si societatea din Romania.
Am vazut multe cand vine vorba de comentarii ale cititorilor dar cu un lucru nu ma pot obisnui: Tipul de cititor care fie e incapabil sa citeasca, fie e incapabil sa citeze, fie ambele in conjunctie cu o incapacitate de a intelege ce citeste si citeaza:
Scrie d-l de mai sus:
”1500 de tineri romani de 18 ani si peste”
„Va rog sa recititi lista la care au raspuns 1500 de tineri ”de 18 ani si peste” asa cum au stiut si ei…. Reprezentativitatea acestui esalon nu o mai comentez…”
Si dai si lupta…
Ce tineri, domnule? Unde vezi in text bazaconiile pe care le mai si citezi cu ghilimele ?!
Ce reprezentativitate?! Nu vezi ce scrie acolo? „Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,6%, la o probabilititate de 95%.” Negru pe alb. Care e problema dumitale?!
Asa: Comenteza reprezentativitatea acestui esantion. Hai, te rog. Dar chiar te rog. Nu ne menaja, comenteaza!
Sint de acord cu observatiile dlui DPA, nu si cu tonul. Domnul care comenteaza citeaza inexact si … pare sa nu stapineasca terminologia unui sondaj. Poate ca este vorba si de neatentie. Sau, cine stie, furrorul retoric al comentariului. Nu vom afla niciodata … Ii inteleg enervarea lui DPA, dar, daca fiecare dintre noi am ne-am enerva in astfel de situatii, comunicarea nu ar mai fi posibila. Pledez, mai degraba, pentru umor decit pentru reactii cu tonul ridicat. Dar, evident, libertatea de a ridica vocea este constitutionala.
In opinia mea, textul dlui DPA stirneste alte semne de intrebare:
1. Sa observam ca, desi intr-un comentariu de mai sus dl. DPA ne spune ca ar fi vorba aproximativ de aceleasi lucruri ca si intr-un text anterior (in care, dupa cum s-a spus, etnopsihologia este resuscitata pentru a oferi oxigen vreunui bolnav din modrogan), in articolul de fata dl. DPA nu mai cearta pe nimeni ca abandoneaza un proiect reformator existent (care sa fie proiectul acela ?). Este o schimbare de accent. Altfel, tenta ironica are aceeasi doza, dupa parerea mea, mai mare decit este cazul intr-o analiza.
Oricum, diferintele ar fi – e si asta doar o opinie subiectiva – urmatoarele:
Articolul anterior in care e citat Motru: ironie(24,2%), etnopsihologie(60,8%), sustinere PDL(14,9%), logica(0,1%)
Articolul actual: ironie(12,1%), retorica(80,9%), informatii din sondaje(17%)
Daca analizam ponderile de mai sus, vom observa ca „etnopsihologia” + „retorica” sint optiunile majoritare. „Ironia”, insa, se gaseste pe un merituos loc 3, cu tendinte de crestere. Sustinerea pe care autorul i-o acorda PDL este in scadere.
2. Unele lucruri mentionate de dl DPA in acest articol sint, evident. corecte Problema este ca o presiune pusa acum pe noul partid (daca se va face si daca va arata asa cum se contureaza) de a-si creiona o identiate doctrinara cit mai repede nu este, strategic vorbind, de dorit. Asta, daca ne intereseaza proiectul.
Eu, unul, cred ca momentul actual NU este unul in care absenta doctrinei politice/ideologiei reprezinta un defect al posibilului proiect. Dimpotriva. Chiar daca riscul neseriozitatii, al adamismului romanesc, al vorbariei care nu trece spre fapte este de luat in considerare, momentul actual este unul al conjugarii unor stari de spirite, al testarii pietei si, mai ales, al diferentierii fata de ofertele politice prezente. Noul partid, daca se va face si daca se va diferentia de Alba ca Zapada mosita si, vedem, inmormintata de un sociolog-consilier-frate-cu-Grimm, nu trebuie sa intre atit de devreme in circul mediatic al vorbariei stinga-dreapta, udrea-crinul-po(a)nta. O distanta intelept pastrata si livrarea de mesaje de diferentiere sint, acum, de preferat.
3. Dl DPA a contribuit la constituirea doctrinei liberale a PNL si la teoretizarea ca si partid de „dreapta” a PDL. Nu discut aici calitatea si profesionalismul de ideolog de partid ale dlui DPA. Ele sint dincolo de orice indoiala. Din pacate, influenta doctrinei asupra acestor 2 partide a fost aproape zero. Oare de ce ? Dl. DPA, daca este sincer si doreste sa contribuie la acest posibil proiect, ar putea sa scrie un articol pe tema: „Esecul PNL si PDL in a deveni partide cu o identitate doctrinara/ideologica functionala”. Nu stiu care e pluralul de la „esec” si nu am vrut sa par ironic, dar, forma de plural ar fi fost potrivita mai sus. Informatiile din interior legate de modul in care 2 partide importante au esuat ar fi mult mai folositoare decit folosirea unor date statistice ca si repere pentru designul viitorului.
4. Si o precizare legata de sondaje. Pentru o informare corecta a cititorilor, in multe tari din lumea larga, daca sondajul este destinat publicului, se precizeaza si cine este finantatorul. Unii chiar sustin ca o livrare integrala – cu ordinea exacte a intrebarilor si raspunsurilor – ar reprezenta o forma de respect pentru deontologia acestei miraculoase intreprinderi. Niste fleacuri.
Cele bune.
Cu scuzele de rigoare, rectific: ”1.500 indivizi de 18 ani si peste”. E o eroare pe care mi-o asum. In fine, argumentatia mea nu se baza pe acest aspect! Insa imi mentin parerea ca articolul dlui DPA a ”dus” discutia catre un ”teren” ce, in mod evident, deturneaza discutia de la scopul, sensul si ”logica” articolului scris de CG! Fara a insulta pe nimeni, cele doua ”raspunsuri” ale dlui DPA la textul lui Cristian Ghinea mi se par cu mult sub valoarea articolelor cu care ne-a obisnuit dl DPA.
teoretic e una, practic e alta. se subestimeaza factorul uman, singurul promotor de ‘se face’ la nivelul fiecarui partid, organizatie, multinationala, gradinita, gasca, etc. daca momentul e copt, sub ‘bagheta’ magica a catorva personalitati puternice se poate realiza. ptr infinitul de probleme de organizare si logistica, contributiile celor imbogatiti ‘pe bune’ ar fi suficiente.. si ar fi puternic interesati, ptr ca probabil sunt satui de a’si vedea interesele prejudiciate de tot felul de mafioti, business’ul impiedicat de legi incompetente si trafic de influenta..
gasiti prsonalitatile care sa transmita mesajul si seriozitatea demersului, si celelalte probleme se vor rezolva de la sine. sunt convins ca nu va veti aroga drepturile de ‘autor’ in acest demers, gloria ‘absconsa’ de a fi sugerat acel nucleu de personalitati fiind suficienta.. :) (oare?)
in concluzie statisticile citate nu inseamna mai nimic.. sau cel putin nu inseamna ca demersul e futil. oamenii isi schimba usor parerile mai ales cand apar elemente de ‘moralitate superioara’ si indrumarile unor intelectuali de respect national. gasiti-i, si ceea ce-ati scris va avea aceeasi relevanta ca si mba’ul ptr un absolvent de harvard angajat pe mai nimic la antreprenorul cu opt clase dar intuitie fenomenala ptr business. si inca ceva: tot vorbiti de parca partidul asta ar trebui sa apara peste noapte, perfect functional, si sa castige alegerile la anul.. un cal de cursa lunga se creste in timp, dar performanta lui e aprope sigura. din munca multa si pasiune ptr ceea ce faci niciodata nu apare nimicul. dar e probabil mai facil sa analizezi la infinit ne-analizabilul..?
Buna ziua,
Citind articolul domnului Aligica o intrebare despre noul partid se ridica cu timiditate: Si daca va CASTIGA alegerile acest nou partid? Este pregatit pentru aceasta eventualitate?
Nu poti guverna o tara numai prin moralitate si etica. Iti trebuie raspunsuri si la probleme triviale: economice, precum si la cele care apar in sondajul citat in articol.
Fie si numai pentru a accede in parlament este nevoie ca acest gen de intrebari sa-si gaseasca un raspuns. Electoratul prezumtiv al acestui partid are numeroase intrebari care nu privesc exclusiv domeniul moralei si al eticii.
PS: Cred ca intrebarile din sondaj au fost prezentate doar cu titlu de exemplu. Intrebari in care raspunsul nu poate fi „caldut”.
[…] Rogozanu, Alina Mungiu Pippidi, Mihnea Măruță, Alin Fumurescu, Mihai Goţiu, Ciprian Şiulea, Dragoş Paul Aligică, Ciprian Ciucu. Ne dorim ca dezbaterea să continue şi să ducă atât la reformarea partidelor […]