joi, martie 28, 2024

Un presedinte ca Andrei Plesu ma poate reprezenta pe mine (UPDATE 1, 2,3) (UPDATE 4)

Aflu cu surprindere din articolul publicat in aceasta seara (15 octombrie 2013) de d-l Stefan Vlaston in Adevarul ca M-am saturat al lui Andrei Plesu ar fi starnit „valuri de comentarii pe internet” (Ideal-politik, real-politik, sarma-politik). Eu n-am vazut acele valuri, dar m-as bucura enorm daca ar fi asa.

Tot de acolo inteleg insa si ca avem o tema grea noi, cei care ne simtim reprezentati de un candidat ca Andrei Plesu. Trebuie sa-l coborâm de pe piedestal si sa-l aducem in mijlocul romanilor pe care-i cunoaste si intelege ca nimeni altul.

***

V-am spus eu ca se misca lumea ?

Pe Facebook, d-l Daniel Funeriu a propus astazi, 15 octombrie 2013, o dezbatere pornind de la textul  „M-am saturat” al lui Andrei Plesu. Aveti mai jos introducerea subiectului. Pentru cum se deruleaza discutia, mergeti pe Facebook”.

„Îl acuz pe Simbolul Andrei Pleșu. Nu pe omul Andrei Pleșu. Face o mare confuzie, impardonabilă în momentul actual, când spune că toți sunt la fel. Nu, nu toți sunt la fel. Non idem est si duo dicunt idem! Imaginați-vă un duel verbal Hitler-Churchill la începutul lui 1939. Unul ar fi fost tot atât de dur ca celălalt. Domnul Pleșu ne-ar fi spus „m-am săturat de ceartă cu epitete”. Dar numai unul dintre ei era un monstru: Hitler. Celălalt apăra umanitatea: Churchill. Așa și astăzi: da, sunt contre dure. Dar unul dintre combatanți are dreptate: Traian Băsescu. Celălalt este un mincinos care distruge România: dr. Victor Viorel Ponta.

Domnule Pleșu, și dumneavoastră și Corlățean ați condus externele. El a fost prins cu șopârla academică, dumneavoastră reprezentați excelența academică. Textele dumneavoastră sunt, pentru decenii, pe Podul Europei, dintre Franța și Germania. Ale sale în Metalurgica… Vă simțiți la fel ca el? Eu nu mă simt la fel ca Ponta, mi-am luat doctoratul cu un laureat Nobel, nu l-am plagiat”.

***

Intr-un excelent articol publicat ieri (14 octombrie 2013) in Hotnews, Dan Tapalaga face inventarul candidatilor dreptei. Lista nu pare a fi incheiata caci analistul intreaba si se intreaba daca lipseste cineva.

Si in plan politic se cauta solutii pentru candidatul lipsa. Adrian Papahagi intreaba si se intreaba la randul lui de ce nu ne-am putea imagina o constructie nouă,  în jurul valorilor de centru dreapta, dupa modelul francez al UMP (Union pour un mouvement populaire). Ar fi vorba despre o forta politica ce s-ar putea numi Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala si care ar trebui sa se solidarizeze in jurul unui candidat ca Emil Boc, Mugur Isărescu sau Andrei Plesu.

Ceea ce inteleg eu in primul rând din toate acestea e ca se framanta lumea sa-l gaseasca pe cel care lipseste inca. Pentru ca indiscutabil cineva lipseste. In al doilea rând, vad ca numele d-lui Andrei Plesu incepe sa apara, inca timid, e drept, in discursul public ca un posibil candidat. Suntem pe drumul bun, dar mai avem de munca.

***

Cititi, va rog, articolul recent al d-lui Andrei Plesu (aveti legatura la sfarsitul acestui text). Eu l-am citit si mi-a intarit convingerea ca de un presedinte ca Andrei Plesu avem nevoie.

Americanii au putut intoarce fata istoriei lor adunându-se in jurul lui: „Yes, we can”.  Am convingerea ca si românii pot sa o faca spunandu-si pur si simplu :”Si eu m-am săturat !

***

Tremura Antenele de frica unui presedinte ca d-l Andrei Plesu. Oare ne-am adunat deja un milion care-l sustinem ?

In Sinteza Zilei din seara lui 13 octombrie 2013, menestrelul de serviciu de la Antena 3, Mihai Gâdea, a trebuit sa-si informeze spasit publicul ca nu sunt mai mult de doua scrisorile pe care Andrei Plesu i le-a scris lui Ceausescu prin anii 1980. Povestea-i veche, a fost deja intoarsa pe toate fetele prin presa ultimilor ani incat numai dezvaluire nu mai poate fi. Dar daca numai atat a gasit, ce sa faca si omul, sa nu-si mai tina emisiunea si sa nu-si ia salariul ?!!

Faptul ca Antena 3 reactioneaza inseamna ca ceva se intampla. Continuati sa vorbiti in jurul dvs. despre ideea de a avea un presedinte ca d-l Andrei Plesu si va fi mai bine pentru noi toti.

***

Suntem intr-un moment de rascruce. Dintre toti potentialii candidati la presedintia Romaniei, niciunul nu ne reprezinta. Ce facem ? Ne resemnam, ca doar nu e prima data, si ne refugiem fie in tacere, fie intr-un discurs critic si malitios ? Actionam si construim noi prezidentiabilul de care avem nevoie ?

Unii vor spune ca resemnarea e cel mai aproape de români, ca mai intai ar trebui sa dispara din programa scolara nenorocita asta de Miorita, dupa care sa creasca alte generatii libere de fatalism si abia apoi, cand  noi, cei de astazi fi-vom demult oale si ulcele poate va veni vremea si pentru prezidentiabilul pe care nu putem sa-l vrem astazi din cauza destinului implacabil.

Altii insa ar putea raspunde si altfel. Miorita m-a invatat cum trebuie sa accept numai ceea ce nu poate fi schimbat de catre om. Adica m-a invatat cum sa asez moartea in propria-mi existenta . Nu sta in puterea mea sa schimb moartea. Eu pot doar s-o trimit acolo unde ii este locul. Atat imi spune Miorita sa accept. Si e deja enorm. Resemnarea in fata mortii presupune o lupta nemaipomenita cu propria vremelnicie pe care doar cei care n-au pierdut niciodata un om apropiat nu o pot intelege.

Pentru tot ce fac in viata sociala eu decid in deplina libertate. Aleg sa cred ca exista un destin social caruia sa ma supun ? Aleg sa lupt pentru o idee, sa nu accept ceea ce doar pare evident si sa cred cu tarie in forta solutiilor care sa ma conduca acolo unde vreau eu ?

A cere cuiva sa fie presedintele Romaniei nu e un privilegiu, ci o responsabilitate enorma. Trebuie sa-i arati mai intai ca il meriti.

In momentul acesta, nu e important sa-l intrebam pe d-l Andrei Plesu daca vrea sau nu sa candideze la presedintia Romaniei. Cei pe care trebuie sa-i intrebam suntem noi insine:  Este un presedinte ca Andrei Plesu cel pe care il merit ?

Suntem prea striviti de impostura personajelor care se perinda toata ziua pe la televiziuni si care ne repeta la nesfarsit faimoasa ghicitoare: „Presedintie-ntr-un picior, ghici Antonescu ori Ponta ce-i ?”

Este nevoie sa facem un pas inapoi, sa tragem aer in piept si sa ne raspundem sincer la intrebarea daca meritam un presedinte ca Andrei Plesu.

Pentru multi dintre noi, nu e un raspuns usor de dat.

In primul rand trebuie sa stii bine cat valorezi tu insuti. In al doilea rand trebuie sa ai capacitatea de a ceda o parte din ceea ce consideri ca-ti apartine si s-o impartasesti cu ceilalti. Asta inseamna sa poti trece nu doar peste deceptiile politice din ultimii aproape 24 de ani, ci si peste micile orgolii pamantesti care, la sfarsit, ti-ar asigura iluzoriul confort al lui: „pai vezi, eu am avut dreptate, nu se poate dom’le, asa-s românii, rateaza toate ocaziile de a marca in poarta modernitatii”.

A raspunde ferm la o asemenea intrebare e un act de curaj. Numai daca suntem capabili sa avem acest curaj cat mai multi in acelasi timp vom putea sa ne gandim la etapa urmatoare. Daca insa, cum spune proverbul, punem caruta inaintea boilor si ne pierdem in tot felul de detalii legate de dificultatile pe care le avem de infruntat, sunt prea putine sanse sa ne oferim vreodata presedintele de care avem nevoie.

Martin Luther King si-a spus celebrul discurs I have a dream in 1963. Au trebuit sa treaca 45 de ani pentru ca visul lui Luther King sa inceapa sa devina realitate. Din onestitate si pragmatism spun „sa inceapa” deoarece e lucrul cel mai important care sta in puterea unui presedinte, acela de a declansa un nou inceput pentru comunitatea care l-a ales s-o reprezinte. Schimbarea in sine o face tot poporul respectiv. Astfel, Barack Obama a devenit primul presedinte de culoare din istoria Statelor Unite pentru ca americanii s-au intalnit in majoritatea lor intr-o idee de schimbare. Celebrul Yes, we can nu a ramas doar un simplu slogan de campanie, ci a devenit realitate.

Si noi, românii avem un vis, care iata curand va avea 24 de ani. E visul de a privi cu demnitate viitorul si de a ne simti respectati in aceasta lume cu frontiere tot mai schimbatoare.

Am crezut mai intai ca luând-o pe scurtatura democratiei originale vom ajunge sa ne indeplinim mai repede acest vis. Cand ne-am dat seama ca am gresit si ne-am afundat in teren mlastinos, ne-am intors catre alta scurtatura care ne-a dus insa intr-un labirint imposibil pentru ca avea prea multe iesiri. Am mai cochetat o vreme cu originala democratie pana cand ne-am pus destinul in  mainile unui fost comandant de nava. Din  nou nu am fost foarte inspirati pentru ca un presedinte trebuie in primul rand sa-i reprezinte pe cei care l-au ales, in timp ce, prin definitie, un comandant conduce.

Momentul in care suntem acum e cel cand trebuie sa decidem daca e sau nu timpul sa ne indeplinim visul. Nu si cum il indeplinim, cu ce echipa  si cu ce bani. Intrebarile acestea vor veni fara indoiala daca majoritatea dintre noi hotaraste ca a venit vremea sa actioneze.

Impostura si mitocania din viata publica a ultimilor ani ne-au facut sa uitam ca am avut un vis. Sa ne intelegem, visul in sine  nu l-am uitat, am pierdut numai amintirea ca noi am fost aceia in care s-a ivit un asemenea vis. Am pierdut increderea ca putem face ca lucrurile sa se intample asa cum vrem noi si nu dupa cum dicteaza interesele unuia sau altuia pe la Antene.

De aceea cred ca singura intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem repede este: Un presedinte ca Andrei Plesu ma poate reprezenta pe mine ?

Riscati un raspuns la aceasta intrebare si faceti sa se vorbeasca despre prezidentiabilul pe care vi-l doriti. E primul pas al visului catre realitate. Parafrazand celebrele cuvinte ale lui Armstrong, ar fi un pas mic pentru fiecare dintre noi, dar care, daca-l facem in acelasi timp, ar deveni un salt urias pentru toti românii.

Andrei Plesu – M-am saturat, http://adevarul.ro/news/politica/m-am-saturat-1_525b9804c7b855ff563536a1/index.html

Distribuie acest articol

261 COMENTARII

  1. Respectul fata de Romania nu va creste doar din cauza ca cineva ca Andrei Plesu va ajunge presedinte. Cu Plesu presedinte, Romania va ramane o tara saraca, condusa de politicieni corupti, din care au plecat si vor continua sa plece multi dntre cei mai inteligenti, curajosi si capabili oameni.

    • Am inteles. Refuzati sa riscati. Preferati comoditatea discursului despre ratarea in poarta modernitatii. Nu cred ca toti care citesc impartasesc aceeasi opinie.

    • De undeva trebuie inceput. De ce nu o persoana responsabila in fruntea statului, cu experienta diplomatica, cu intelepciunea si cu integritatea d-lui Plesu? Cand cineva propune o solutie pe care dvs. o criticati trebuie sa veniti si cu alternativa. Stim cu totii ca hemoragia cenusie si saracia sunt lucruri care nu pot fi oprite imediat. Procesul de revenire la normal este de durata.

      • Il respect pe dl. Andrei Plesu si cred ca ar fi un bun presedinte intr-o alta Romanie, o Romanie mai putin corupta, o Romanie mai putin dezarticulata. Acum clasa politica corupta a capatat o putere prea mare de la revolutie incoace, cu multe legaturi transpartinice orientate spre interese meschine. Din pacate coruptia actuala este mult prea puternica, prea ascunsa si prea diversificata pentru ca dl. Plesu sa o cunoasca, sa aiba experienta in lupta cu ea si mai ales NU ARE SUSTINERE POLITICA. Ar avea ceva sanse daca ar reusi sa mobilizeze masele. Aceasta cred ca ar fi singura sansa de mai bine cu dl. Plesu dar este destul de redusa, tinand cont de fortele meschine cu care trebuie sa lupte (inclusiv mass-media).
        Deoarece acum lupta pentru o Romanie mai buna se da pe viata si pe moarte in domeniul justitiei cred ca dna. Macovei ar avea ceva mai multe sanse dar …… tot destul de mici la marile mase de manevra. Trist, dar adevarat. Adevarat si ca noi suntem puterea si sa speram ca va apare o propunere care sa ne coaguleze ca sa devenim o putere reala.
        P.S.
        Evident ca daca isi va depune candidatura Plesu il voi sustine impotriva lui Antonescu.

  2. Imi pare rau, desi dl. Plesu scrie bine, pe mine nu m-ar reprezenta. De cinci saptamini tacere grea cu manifestatiile, poate fiindca Dilema tocmai ce a facut festival in judetul Alba (si a interzi sa se spuna vreo vorba de Rosia pe scena)? Si inteleg ca asa a facut si in 1990 cu Piata Universitatii, el er ala guvern si manifestantii in strada. Si daca Dinescu a iesit din casa sa ne apere cind au venit minerii Plesu a facut bansuri pe seama noastra. Noroc cu secretara lui de stat Maria Berza ca a pus un protest antimineri.
    E un motiv pentru care Plesu a avut functii multe, cele mai multe si niciodata nu a schimbat nimic. si a promovat numai oameni de doi bani de care dupa aceea s-a lepadat- prea tirziu.
    Deci regret, prefer pe Blandiana, Mungiu-Pippidi, Macovei. In general vreau o femeie, mi-a ajuns cu atitia barbati…

    • Tu și cu mine putem vrea o femeie președinte, putem cădea de-acord asupra Monicăi Macovei (dar nu și asupra Alinei Mungiu-Pippidi) însă nu putem aduna pentru ea 5 milioane de voturi.

      Așa că ar trebui o persoană care chiar are șanse să adune cele 5 milioane de voturi, altfel ne uităm degeaba la MRU și la Predoiu, care au început să se creadă prezidențiabili. Cred că Andrei Pleșu este persoana care ar putea aduna 5 milioane de voturi.

  3. Să fim sobri ! Un președinte este reprezentantul țării- nu un tătuc care să salveze pe nu știu cine de nu știu ce. Pentru a deveni o democrație funcțională trebuie să renunțăm la absurditatea cu președintele jucător- și să avem un stat parlamentar- ca toate celelalte state dezvoltate din Europa (excepția franceză este doar o excepție). Dl. Pleșu mă reprezintă și pe mine dintr-un motiv foarte simplu- vreau un președinte intelectual, cu bun simț, fără abateri de repetent de clasa a 3-a. Vreau un președinte mai bun decât mitocanul tipic național. Vreau un președinte cu care să nu-mi fie rușine în lume.

  4. Monica Macovei ar fi fost un nume, daca n-ar fi ales sa-i acopere pe banditii din PDL. Va mai amintiti, comisia Macovei, dind unda verde pentru candidatura tuturor puscariasilor?

  5. @autoarei
    Ati uitat sa mentionati ca cel care a avut aceasta idee a fost domnul Aligica; puteati sa-i citati macar articolul, asa mi se pare corect si politicos.
    Referitor la afirmatiile dv: nu uitati ca toti politicienii au fost alesi, deci raspunderea e a votantilor si nu constat o schimbare majore a perceptiei oamneilor politici in cativa ani. sa ne amintim ce s-a intamplat cu candidatura lui Nicusor Dan in Bucuresti, in capitala si nu intr-un oras oarecare din tara, este edificatoare. Populatia Romaniei nu este inca pregatita sa faca diferenta intre Oprescu, un universitar ratat si plagiator si un om de calitate. Si asta in Bucuresti, repet!
    Nu sunt de acord cu ceea ce spuneti: „nu e important sa-l intrebam pe d-l Andrei Plesu daca vrea sau nu sa candideze la presedentia Romaniei”. Acesta nu este un detaliu, dimpotriva! Domnul Plesu este o persoana in primul rand, pe urma o idee, o actiune daca putem sa spunem asta. Si unei persoane trebuie sa i se ceara acordul, nu poti sa o pui in fata unui fapt implinit. Cine si-ar dori asa ceva? Demarand o actiune fara sa i ceara parerea, ar avea aerul ca i se forteaza mana. Cu parere de rau va spun ca articolul dv pare mai mult o exaltare infantila decat o idee care va macina cu adevarat, dovada ca nici nu ati avut-o dv si domnul Aligica.

    • O.K.,vorbiti despre articolul d-lui Aligica, cum doriti. Nu e timp de pierdut, adunati un milion de oameni in favoarea schimbarii.

      • Nu este vorba de „articolul domnului Aligica” si despre ideea dansului! Spuneti ca sunteti ” cercetator stiintific”: in munca dvs nu respectati ideile celorlalti, le preluati fara sa le citati?
        Sa nu uit: rugati pe cineva sa va corecteze articolul. Nu cred ca domnul Plesu ar vrea sa reprezinte un autor care scrie cu greseli gramaticale. Aveti una de toata frumusetea!

        • Nu cred ca trebuie sa generam acum o discutie despre patentul pe idee. Este o idee care flota in spatiul public de multa vreme si sunt departe de a fi primul care a preluat-o. Ma bucur sa o vad explorata din mai multe unghiuri de comentatori si alti autori si apreciez sincer generozitatea unor comentatori care mi-o atribuie in mod elegant si dezintresat. Dar, repet, nu este cazul. Cred ca e o tema constructiva, indiferent de finalitatea ei practica nemijlocita si oricum e o adevarata placere sa o dezbatem.

          • Subscriu. De peste un an îi tot spun asociatului meu (fost bugetar și suporter USL convins) că aș fi votat oricând pentru Andrei Pleșu, dacă ar fi candidat împotriva lui Traian Băsescu.

            E bine că ideea a fost în sfârșit adusă în discuție, mai e suficient timp până la alegeri încât să aibă timp să fie și acceptată în societate. Dacă Emil Constantinescu a putut ajunge președinte, Andrei Pleșu are și el toate șansele.

        • Haideti domnule, chiar credeti ca nu stim ca a mai fost un articol pe tema asta? Ce credeti, ca o sa inceapa sa aplice d-na Gorga pentru granturi guvernametale pretinzard ca-i apartie ideea cu Andrei Plesu presedinte?
          Trebuie sa va supere rau tema daca incercati s-o deturnati catre asemenea meschinarii.

      • Nici eu, nici d-l Aligica nu cautam un presedinte pentru noi insine sau pentru un grup restrans, ci o solutie pentru Romania. De aceea nu e important cine are ideea, ci cat de multi o impartasesc. Bine ar fi sa inteleaga lucrul acesta cat mai multi dintre cei care scriu si sa vorbeasca in textele lor cum se pricep mai bine.

  6. Stimată Dnă Gorga
    Un articol extrem de criticabil în favoarea unei cauze juste (pe care, din păcate, o deservește).
    Evident, candidatura Dlui Andrei Pleșu la președinția României ar fi unj minunat progres. Cred că există cu mult mai mult de un milion de oameni care l-ar vota, votând astfel pentru o schimbare. Din păcate, apar articole dulceag-sentimentale (v. comparația cu Miorița – complet stupidă) ce deservesc cauza și demoralizează. Credeți că este momentul ?
    Sunt convins că Dl Andrei Pleșu va ceda psihic aflând că vă reprezintă!
    Și – by the way = în engleza americană, din care provine, se scrie OK, cu majuscule –

    • Hm. Prin tirg sint cam prea multi ginditori gen pistolarul singuratic, pentru care critica literara e un soi de ideologie si carora le pute Miorita fiindca pesemne i-ar invata pe romani sa-si accepte soarta. Incit precizarea Adrianei Gorga e chiar bine venita.

  7. Ceea ce ar fi interesant de făcut ar fi să fie convinse toate părțile de pe scena politică de necesitatea dlui. Pleșu. Și aici am putea da un semnal -destul de important. Semnalul că toată lumea este de acord cu ceva bun pentru România și că nu mai avem nevoie de ”jucători” ci de oameni care gândesc….

  8. De cite ori se apropie alegerile prezidentiale romanii viseaza cu ochii deschisi la aparitia unui om providential care sa ii salveze si sa dea cu barda in dusmani. Se pare ca avea dreptate Iliescu cind zicea ca romanii au nevoie de un „despot luminat”. Se pare ca asta cauta de fapt.

    Nu ar fi mai bine daca politrucii ar pierde 90% din puterea lor asupra noastra si sa nu mai astepte nimeni de la ei nici pensii, nici medicamente gratuite, nici scoala gratuita, sa isi asume fiecare raspunderea pentru propria soarta?

    Unii presedinti de state au ajuns sa aiba aberant de multa putere, se comporta si sint tratati ca niste semizei (sau „imparati pe care lumea…”) : garzi de onoare, ceremonii, sampanie, lux orbitor si se cheltuiesc averi cu paza si protectia lor. Faceti o comparatie intre presedintele USA si presedintele, regele, imparatul, cneazul, voievodul sau ce or fi avind elvetienii. Nici macar nu stiti cum il cheama, nu il vedeti la tv, nu ii apare poza in toate revistele si sint sigur ca nimeni in Elvetia nu asteapta de la el sa ii rezolve problemele personale.

    Cei care spera in aparitia eroului salvator ar fi bine sa faca un dus rece ori, mai bine, sa citeasca un excelent articol scris de Paul Rosenberg, intitulat „The Good Guys Are NOT Coming To Save Us” pentru ca sint mai multe sanse sa cistigati citeva milioane la loto decit sa vina cineva sa va salveze.

    Articolul incepe asa:
    „Multi americani stiu ca guvernul US a scapat oricarui control. Oricine a studiat constitutia cit de putin stie asta. Totusi, foarte putini dintre acestia actioneaza semnificativ impotriva acestei stari de lucruri si asta in mare masura din cauza unei greseli: Ii asteapta pe „baietii buni” sa apara de undeva si sa rezolve problemele.

    Unii cred ca anumite grupuri de politicieni se vor uni si vor rezolva problemele, sau un politician magnific va incaleca si va rezolva el toate problemele. Altii spera ca anumiti ofiteri din armata vor iesi in fata si ii vor pune la punct pe politruci. Doar ca sint citeva probleme cu sperantele astea.

    1. Asta nu se intimpla. ( … )
    O multime de oameni de treaba trec de la un vis placut la altul doar ca sa se regaseasca exact acolo de unde plecasera… dar mai saraci in timp, energie, finante.

    2. Speranta e o autoamagire. E un vis ca intr-o zi, cumva, vei primi ceva gratuit. Oamenii care spera nu actioneaza – ei asteapta ca altii sa actioneze. Speranta e o unealta cu care poti sa neutralizezi o opozitie naturala: ceilalti vor sta, vor spera si nu se vor ridica niciodata impotriva ta.
    ( … )

    Si se termina asa:
    Tristul adevar:

    Nimeni nu va incaleca pe un cal alb ca sa te salveze.

    Daca vrei ca lucrurile sa mearga mai bine, atunci TU trebuie sa le faci sa mearga mai bine. TU va trebui sa te ridici si sa iti iei sagetile. Libertatea, in stadiul asta de dezvoltare al omenirii, implica riscuri si suferinta.

    Singura noastra speranta in salvare consta in A ACTIONA noi insine.

      • E vorba de probleme tarii, de probleme la nivel de societate nu ale noastre personal! Chiar nu vedeti diferenta?
        Despre ce discutati aici daca nu pricepeti asemenea chestii de baza?
        Si domnul Plesu ce spune de toata animatia asta in jurul sau? E de acord cu circul asta mediatic sau nici nu s-a sinchisit careva sa-l intrebe, ca e al treilea articol cu acelasi subiect pe care il citesc?

          • Inteleg ca ii atribuiti presedintelui doar un rol decorativ? Noi (ne) rezolvam problemele, dansul ne reprezinta. Cam simplist punct de vedere, mai ales cand cel vizat este Andrei Plesu.
            ” …ma poate reprezenta pe mine”, chiar in titlu, suna aiurea. Ca la piata. Cred ca pe la „Antene” se exprima lumea in halul asta.

      • Vrem un presedinte care sa ne reprezinte, nu care sa ne rezolve problemele. Pe acelea le rezolvam singuri.

        Bună gluma. Dumneavoastră doriți un președinte care să vă reprezinte, nu care să rezolve problemele. Majoritatea alegătorilor în schimb vor EXACT un președinte care să le rezolve problemele. Majoritatea alegătorilor sunt o turmă de oi care nu vor rezolva nimic decât împinse de la spate.

        • Stiu, e mult mai confortabil sa ne complacem in infantilism. Cred insa ca a venit vremea ca majoritatea alegatorilor sa afle ca cei care le spun ca le rezolva problemele se folosesc de ei atat timp cat au nevoie. Si-i uita dupa aceea.

  9. Sunt mai multe aspecte aici:

    1. Andrei Plesu face parte fara indoiala din alt regn decat pitecantropii din Casa Poporului sau din Palatul Victoria. Asta nu incape discutie.
    Problema este ca presedintele este votat de populatia Romaniei… populatie care consuma tabloide si televiziuni comerciale, populatie inculta si imorala in mare masura, populatie care detesta sincer orice inseamna cultura, valoare, merit.
    Daca Andrei Plesu ar candida la presedentie… sa zicem cu Antonescu sau alticineva, va pierde cel mai probabil. Cei care il simpatizeaza vor avea bucuria de a avea pentru scurta vreme un portdrapel care sa le faca onoare dar momentul va fi chiar scurt. Apoi, se va incetateni sentimentul ca Antonescu sau cine va fi e mai bun ca Plesu pentru ca narodul are intotdeauna dreptate, nu?

    2. Am avut 4 presedinti pana acum si nu am avut nici o clipa vre’un moment de mandrie in ceea ce priveste reprezentarea Romaniei la acest nivel nici in interior nici in exterior. Vom mai alege probabil inca si altii. Am avut insa patru regi din care cel mai antipatic era la mii de ani lumina de ceea ce vedem azi in spatiul public romanesc.

    3. In cele din urma… un secret. Nici un presedinte rau rege nu va schimba soarta Romaniei atata vreme cat acesta este un om. Romanii si’au cam facut obiceiul de a vota un Mesia si apoi sa ramana cu buza umflata. Or, job description-ul unui presedinte nu e acela de a fi Mesia. El nu aduce salvarea nici acum nici dupa.

    3b. Si ca om Andrei Plesu nu este infailibil. Are si el o varsta care l’ar pune intr’o situatie complet nepotrivita in cazul unei campanii de asemenea anvergura si duritate. Tot cu varsta vin si unele… slabiciuni. Nu imi explic altfel cum a putut fi colonizat in trecut de un personaj precum Mihai Neamtu. Or, aceasta este o slabiciune in conditiile unei astfel de batalii.

    In concluzie.
    Candidatura lui Andrei Plesu este un pios deziderat care oculteaza un adevar dureros:
    Oamenii care cred in valorile pe care Andrei Plesu le repezinta in spatiul public nu stiu cum sa ii faca pe ceilalti, majoritari, sa creada si ei in aceleasi valori. Pentru o clipa au avut senzatia ca simpla aparitie a lui Andrei Plesu calcand pe apa sau, mai bine, preschimband apa in vin… ii va convinge pe consumatorii de tabloide si de emisiuni stridente de aceste valori. Nu este asa din nefericire. Respectivii cetateni isi vor continua activitatile cotidiene consumand aceiasi maculatura. Nu Andrei Plesu ii va deturna de la destinul lor nevertebrat.

    Asa cum am mai spus in unele comentarii… numai o trauma serioasa va face aceasta lume sa reconsidere un mod de viata dobandit cel mai adesea in urma unei emancipari timpurii si fara de merit, emancipare care nu a fost urmata de o integrare intr’o societate articulata in jurul unor valori stabile.
    A il invita pe Andrei Plesu sa candideze la presedentie cred eu este lipsit de respect pentru omul Andrei Plesu. Nu il poti invita pe un om cumsecade sa intre in haznaua cu guzgani. Mai ales ca Andrei Plesu a si spus ca poporul roman nu are vocatia martiriului…

    or, tocmai martiriul este acela care poate schimba o lume…

  10. Si care ar fi programul cu care candideaza? Ca totusi se voteaza pe programe.

    Aceasta „mandrie de a fi reprezentat de … ” este mult supraapreciata. Vezi asta in subsolul fiecarui articol despre vreun elev sau sportiv olimpic roman: vai ce mandrii ca suntem romani si ne reprezinta bla bla, vorbe fara acoperire in fapte.

    In realitate, dl Plesu se reprezinta intai si intai pe sine, apoi pe cercul intelectualilor pe care l-au format. Tot asa cum gimnastele romane se reprezinta pe sine si scoala care le-a creat, tot asa cum elevii romani premiati se reprezinta pe sine si profesorii lor, nu pe toti burduhosii a caror unic merit e ca s-au nascut in granitele acestea.

    Pe motivul asta, glorificarea dlui Plesu nu ajuta cu nimic. Gloria personala e a sa si numai a sa, iar tara si cetatenii n-au cum sa sa impopotoneze cu nimic din ea.

    Din punctul meu de vedere, pare mai degraba o momeala aruncata celor care ard de nerabdare sa se defineasca ca elite. Pe principiul uite ma’ ce intelectuali suntem, votam pe Plesu.

        • E posibil sa fie adevarat ce spuneti, dar, daca nu ma insel, inainte de razboi nici nu ar fi avut cum sa fie presedinte…

          • Ar fi putut sa spuna: sef de guvern. Mai fusesera, carturari sau scriitori, cu anvergura clar superioara lui Andrei Plesu, de exemplu Iorga or Goga. Amandoi, inepti la conducerea tarii.

            • Noica a murit in 1987. Nu cautam un presedinte pentru trecut, ci unul pentru viitor.

            • Ah, dar presedintele si seful de guvern sunt doua lucruri foarte, foarte diferite. Repet, Noica nu a avut experienta unui presedinte ales, asa incat pur si simplu nu se putea gandi la alternativa aceasta…

      • În sfârșit o idee practică: Voi încerc a să încep să schițez – în coloane paralele – argumentele pro și contra Dlui Andrei Pleșu drept candidat la funcția prezidențială.
        Sper ca persoanele cu adevărat responsabile să facă completările necesare.
        Mulțe persoane confundă ”reprezentativitatea” cu ”succesul”. Nimeni nu a spus că Dl Andrei Pleșu va câștiga alegerile; din păcate – probabil – nu. Simpla evaluare a ipotezei este cu atât mai mult prețioasă.
        Mă bucur că dna Gorga citește comentariile de subsol. Mă împacă cu articolul insipid pe care l-a semnat.

        • Aceeasi obsesie a ratarii ori de cate ori avem cate o ocazie de a marca in poarta modernitatii. Daca nu suntem convinsi ca vom reusi, nu avem nicio sansa. In rest, nu trebuie sa va placa felul cum scriu, important e sa nu va placa impostorii care ravnesc la presedintia Romaniei ca la propria mosie.

          • Doamnă, reacționați visceral și e păcat. Ideea susținută de Dl Aligică merită susținere logică, funcțională și eficientă. Ceea ce voi și încerca!
            Punerea în paralel a argumentelor pro și contra candidaturii (alegerii) Dlui Pleșu ar fi extrem de utile atât Dsale cât și unei cauze pentru care merită luptat.
            Din păcate, susținerea dvs este cel puțin jenantă pentru o personalitate de dimensiunea Dlui Andrei Pleșu. C

            • Ca sa reactionez si eu visceral, nu inteleg care-i probema d-voastra.
              Adica dupa ce poporul exaltat la propunerile de „politicieni” si „oameni de stat” ai Antenei 3 a votat majoritar pentru USL, asta dupa ce exaltatii din USL au dat statului o lovitura de copita, problema este acum exaltarea Adrianei Gorga. Domnule, cu exaltati ca Adriana Gorga am fi fost azi departe. Stiti, asta-i ca aia cu extremismul de centru.

            • Se presupune ca A G nu este la nivelul poporului exaltat care a votat USL-ul. De unde si alte cerinte, mai ales ca subiectul articolului impune un anume tip de comportament. Pe intelesul dv: nu te comporti la fel pe stadion si intr-o sala de concert.

  11. Doamnelor şi Domnilor, să ne „mefiem” teribil de subtilele aparenţe.
    Naivitatea românilor de pretutindeni este cu adevărat înduieşătoare.
    Ideea cu „Andrei Pleşu” este atît de nostimă încît „drol”-simpatică.
    Orice intelectual de „marcă” ar fi „preferabil” oricărui „om politic” de ieri şi de azi.
    Andrei Pleşu Preşedinte nu este o idee chiar atît de năstruşnică pe cît pare.
    Ceea ce este, nu doar un pic ciudat, e că Nimeni nu vorbeşte de „Candindantul” la Preşidenţie, Andrei Pleşu. Ba da ! Dragoş Paul Aligică !Dar astea sînt doar „detalii”, să fim serioşi !
    România este din totdeauna la un moment de răscruce.
    Românii au multe Vise, Conducătorii lor, puţine dar bune, pe care de cele mai multe ori le realizează cu brio de vreo 70 de ani, fără crîcnire.
    Chiar ! Domnul Andrei Pleşu are o experienţă în mediul pervers a politruchiei româneşti chiar începînd din decembrie 1989 cînd se omorau oameni nevinovaţi ( pîna la urmă vreo 1500 de morţi şi alţii răniţi şi handicapaţi) fiind Foarte repede (ministru al culturii) membru al guvernului FSN postcomunisto-securist criminal şi mafiot al tovărăşilor Ion iliescu şi Petre Roman &COMP. şi după aceea şi în alte guverne Spoliatoare Fără de Milă şi Scrupule ale României.
    Cine nu şi-ar dori un preşedinte ca Domnul Andrei Pleşu ?!?
    Cu siguranţă minoritatea „ecrazantă” intelectuală şi semi-intelectuală, DAR restul „boborului” care habar nu are de Andrei Pleşu.
    Nu trebuie să uităm că cu o floare nu se face primăvară ! Iar stimabilul Andrei Pleşu nu mai e Floare de la o vreme !
    De ce nu, cu aerul lui „fanariotistic” ar şade mult mai grozav apetisant, acolo sus la Cotroceni !
    DA! Doamnelor şi Domnilor , în lipsa altui candidat decît Antonescu şi Ponta, sîntem PENTRU candidatura domnului Andrei Pleşu !
    Votăm : DA !

    • Daca dvs. credeti ca acesta ar fi discursul cel mai potrivit care sa ne uneasca in jurul unui candidat ca d-l Andrei Plesu, eu nu am nicio problema. Cum am mai spus, important e sa ne unim cat mai multi in jurul acestei idei. Pe ce cale consideram necesar sa mergem, decidem fiecare dupa posibilitati, interese, aspiratii… Esential e sa ajungem in acelasi loc.

    • Cred ca e important sa stabilim impreuna care e programul cu care vrem sa candideze presedintele care sa ne reprezinte.

    • Singura asemanare pe care o vad intre cei doi domni este faptul ca sunt barbati si purtatori de ochelari. Hai, treaca de la mine si barba, desi stilurile sunt diferite. Fara sa ii cunosc personal -nu am intalnit pe nicunul dintre domniile lor vreodata- eu percep multe deosebiri intre cei doi stimabili. Domnul Plesu este consistent, este loial unui set de valori moderate si bine definit de cand a intrat in viata publica, s-a autocontrolat foarte bine in raport cu polii politici, a stiut sa se retraga elegant cand a inteles natura actualului ocupant de la Cotroceni. Este un fin observator al evenimentelor din societatea romaneasca, genul de scorpion care sta, observa cu rabdare si inteapa cat trebuie, cand trebuie, pe cine trebuie cu o eleganta unica. Niciodata nu l-am auzit spunand vreo bazaconie Niciodata NU a jignit. Ocazional, nu am fost de acord cu unele luari de pozitie ale dumnealui, dar asta este absolut firesc. Dl. Constantinescu a avut o evolutie mai degraba imprevizibila in ultimii ani, probabil marcata de numeroasele esecuri din timpul mandatului sau prezidential. S-a autodeclarat „invins de sistem”. Apoi si-a pierdut vizibilitatea in viata publica pentru o lunga perioada de vreme. A revenit in mod bizar, apropiindu-se chiar de sistemul care aparent l-a invins si dand frau liber unor schimburi de tricouri inexplicabile cu liderii USL. S-a alaturat corului de guralivi obraznici care urecheau criticile oficialilor de la Bruxelles si Washington referitoare la grosolanele trante ale USL cu statul de drept din vara anului 2012. Asta semnaleaza ceva invidie si frustrare…
      O prezenta precum cea a d-lui Plesu in scaunul prezidential ar aduce echilibrul si pansamentul necesar momentului actual, dupa traumele (mai mici sau mai mari) lasate mostenire de to’asul Ion Iliescu, de neputinta d-lui Constantinescu si de derapajele actualului ocupant de la Cotroceni. Celor care asteapta de la presedinte sa le rezolve problemele personale, sa le construiasca locuinte, sa le mareasca pensiile, indemnizatiile, salariile, sa le micsoreze pretul la lapte, paine si pui, sa le gaseasca locuri de munca in orasul si satul in care locuiesc, le recomand sa stea acasa la alegerile prezidentiale din 2014. Va fi mai bine pentru toata lumea.

      • Nu contest nimic din cele scrise. La ce mă refeream eu, însă, e faptul că amândoi sunt nişte teoreticieni. Un miel în fruntea unei haite de lupi – ar fi devorat cât ai zice „peşte”.

  12. Dar stimata doamna, ati inceput pe dos! Pentru moment sugerati ca dl. AP ar fi bun de presedinte, indiferent de program (pe care ar trebui sa i-l faceti, si „apoi” sa-i cereti sa il indeplinească). Este INTAI expresia respectului domniei-voastre ptr dl. Plesu, si APOI dorinta de a avea un presedinte capabil pentru naţie….

    • Nu stiu decat sa fi invitat cititorii sa se intrebe daca un presedinte ca Andrei Plesu i-ar putea reprezenta. Daca-si raspund sincer la intrebare, afla si programul pe care ar vrea sa candideze presedintele care sa-i reprezinte.

      • Da… ati spus-o cu un raspuns mai sus….mais soit. Ne-ar „reprezenta”, fara indoială! Dar, (afara ca, poate, nu ar fi singurul bun pentru asta) trebuie intai sa PUNEM problema , si abia apoi sa incercam sa-i dam un raspuns. Domnia-voastra sugerati deja raspunsul… Cu toate că nu am aceleasi sentimente (fata de dl. AP), ca domnia voastra, recunosc ca mi-ar placea un presedinte cu inteligenta si aplombul domniei sale. (macar ca nu-mi va mai fi rusine, uitandu-ma la televizor) Dar daca ramanem la aceleasi criterii dupa care au fost alesi Iliescu si Basescu, anume „simpatia” pe care candidatul o provoaca, vom ajunge unde suntem. Faceti un program, lansati-l, discutati-l, public, corijati-l….etc, si apoi gasiti-va omul potrivit. (Poate ca va fi AP, de ce nu…) Altfel pierdeti, pentru ca puteti fi banuiti (deja) de „cultul personalitatii”.

        • Domnule Adrian Rusu,
          9 minute mai devreme, şi aţi Confirmaţi Regula !
          Chiar nu vă este Limpede că atunci cînd Corabia Nebunilor se scufundă
          Se caută un Colac de Salvare, oricît de Utopic ar putea părea ?
          De ce să nu oferim Destinului şi această variantă,
          ce-am mai avea de pierdut ?
          Ce Dumnezeu, „puţintic” Entuziasm !

          • Nu mi-e chiar asa de „limpede”…E ceva din ce spuneti, dar un loc pentru ei („intelectualii”) trebuie amenajat in corabia nebunilor. Nu trebuie exterminati. Acuma…de la un locsor, se pare ca au ajuns sa revendice intreaga corabie….e cam mult. Mai sunt si alte dihanii de salvat.

      • da, dl Plesu este un intelectual-exemplu [si nu ”prefabricat” in vreo Universitate no name] ! da, domnia sa are un discurs exemplu si o evolutie ”post-decembrista” de admirat! da, dl Plesu are ”ceva” experienta politica! si da, dl Plesu probabil ca ar putea reprezenta Romania in plan extern mai mult decat onorabil, vorbind de la egal la egal cu alti sefi de stat si/sau guvern! insa haideti sa ne pastram un pic realismul. viitorul Presendinte al Romaniei nu va ”activa” intr-o tara precum Suedia … viitorul Presedinte va trebui sa se lupte cu niste ”fiare politice” cu apucaturi si instincte carora le putem gasi cu greu echivalent in spatiul european civilizat. viitorul Presedinte va trebui sa domoleasca ”porniri” politice care sunt departe de mediul in care dl Plesu se simte confortabil si care il inspira pe domnia sa atunci cand scrie. si , mai intai de toate, electoratul roman (si nu cel scandinav) va trebui sa voteze viitorul Presedinte al tarii. stiu si eu, si dvoastra , si multi altii, ca dl Plesu nu are carsima si nervul (sau nervii) sa mobilizeze masa critica care sa il puna in fruntea tarii. Domnia sa , nu demult, s-a suparat pe un Presedinte al tarii si a plecat acasa :) din motive usor de inteles (aceleasi care, cu siguranta, il vor impiedica sa ajunga vreodata, el insusi, Presedintele Romaniei).

    • Domnule Adrian Rusu,
      Sînteţi un „inconturnabil” al domnului Andrei Pleşu
      şi unul din ce în ce mai „de-al casei” „Observator Cultural” !
      Limbajul dvs. „du-te-vino” este cu adevărat „fabulos”,
      în special cînd trebuie să răspundeţi de propriile afirmaţii.
      Aţi fi un bun „politichian” !

      • Fara nicio ironie: …pentru ca ati vrea ca fiecare sa faca parte dintr-o tabara, si deci sa fie ferm impotriva unuia sau a altuia. Nu sunt din nicio tabara. Ma deranjeaza amandoua, dar in primul rand „intelectualii”, pentru ca am oarecare afinitati (marunte si fara pretentii). Le vad si calitatile, dar pentru moment cat timp ne invartim in marea asta de fiere pro/anti băsească, defectele lor sunt exttrem de iritante. Dam prea mult credit accidentului ca cineva e inteligent, si prea putin altor calitati,„morale” (asa le zice, scuze pentru moft). Adica as fi inversul unui politician.
        Nu stiu daca trebuie sa va cer si d-voastra scuze (l-am mai iritat pe unul la celalat articol)….Numai bine.

  13. Care va sa zica, diversiunea asta cu Plesu a inceput-o V. Mihailescu, angajatul lui de la Dilema intr-un interviu din 22? Ce frumos traseu, iarasi baietii se recomanda intre ei, iarasi revistele astea doua, iarasi cercul nostru strimt, numai relatii care incap pe trei strazi din cartierul Aviatorilor, unde desigur stau toti acesti domni…

    Veniti, mai, cu picioarele pe pamint, nu mai diversionati lumea aiurea. Trebuie cineva cu cojones, nu Plesu care a stat in toate functiile pina l-au dat afara oameni mult sub calitatea lui, ca Petre Roman sau Traian Basescu.

    Sau, ma rog, luati-l voi la Miscarea Populara…
    Cind au candidat indep Plesu si Liiceanu in 1990 n-au trecut pragul. Au luat mai putine voturi ca Nicusor Dan anul trecut. Ca atare eu unul ramin cu Dan ca nu vreau sa ma intorc douazeci de an in trecut

    • Sindromul „agenturilor”. Of, Doamne, cand mai scapam de el si ne mai concentram si asupra lucrurilor cu adevarat necesare !!!

    • Pe dl Mihailescu cu articolul buclucas il cheama Dan C. Mihailescu, nu V. Mihailescu si nu este angajatul dlui Plesu, lucru care se poate verifica usor de pe site-ul Dilemei Vechi la sectiunea „Redactia”. Nu-mi amintesc ca dl Dan C. Mihailescu sa fi fost angajat vreodata la Dilema Veche – dar s-ar putea sa ma insel.

  14. Un program posibil pentru dl.Pleșu ”Un pic de bun simț pentru România”. Hai să lămurim ceva- un președinte normal (Germania, Italia, etc.) este un președinte reprezentativ. Și pentru mine, USL-ist, PD-List sau mai știu eu ce ist și pentru un om neimplicat politic. Personal, nu vreau de la dl.Pleșu decât să fie președinte. Și să fie el însuși. O fi suficient ca și program politic ?

  15. DA! as fi extrem de incantata daca ar accepta. Asa un presedinte ma reprezinta total. Oare este posibil? Ar putea fi realizabila o asemenea canditatura?

  16. Imaginati-va, stimata Doamna, o sedinta CSAT condusa de Domnul Andrei Plesu… Ma tem ca dumneavoastra cadeti in plasa intinsa de camarila Jalnicului presedinte al senatului, de expunere a viitorului presedinte in cea mai superba operatie de… ”impaiere”, ca sa ma exprim bland, gandindu-ma la actiunile josnice ale unui Pnl profund anti- democratic in ziua de azi… Nu Doamna, exercitiul dumneavoastra intelectual , demn de toata lauda, nu poate deveni serios ; rolul cel mai important -consider eu- al presedintelui Romaniei este de a asigura securitatea si apararea strategica a tarii noastre , din toate punctele de vedere… Vi-l imaginati pe distinsul Domn Plesu conducand o sedinta operativa in urma unui cutremur puternic in Romania ? O celula de criza in caz de pericol national, oricare ar fi acesta ? Chiar dca dumneavoastra ma veti suspecta ca provin din structuri militare, eu raman convins ca domnul Andrei Plesu ar trebui sa conduca acel ”Solidarnosc” romanesc, de trezire a constiintei natiei, chiar daca suna pompos, de reanastere din cenusa a bunului simt al romanilor… Din pacate, atat domnia sa, cat si domnii Liiceanu si Patapievici (dar si altii de calibrul domniilor lor) s-au retras intr-o defensiva total contraproductiva (as putea fi rautacios, unii dintre dansii sant chiar niste ”Coni Leonida” , mai trag din cand in cand ”perdeaua” in piata publica, dar o retrag imediat si se retrag in fotoliul comod , ”inapoi la argument”…) iar prim planul a fost ocupat de Tzatzismele binecunoscute, de tipul ditirambelor Penibilei pippidi si compania…. Inchei cu speranta ca in ceasul al 12-lea orgoliile sa ramana deoparte, iar Excelentul Mihai Razvan Ungureanu sa ramana candidatul unic al dreptei, iar cei ce doresc sa ramana in partidulete ” balama” sa pofteasca la ”firimiturile” azvarlite de clica penelistilor ,din ziua de azi…

    • Intre misiunile unui presedinte este si aceea de a se asigura pe el si a ne asigura si pe noi ca securitatea si apararea strategica a tarii beneficiaza de cea mai mare atentie din partea celor angajati in acest scop. Presedintele nu asigura el insusi nimic, ci are capacitatea sa coordoneze activitatea serviciilor de specialitate. Nu vad ce-i lipseste d-lui Plesu in acest sens.

      In conditiile in care e prezent saptamanal in presa scrisa, nu pot spune ca d-l Plesu s-a retras din viata publica. Noi ar trebui sa ne schimbam si sa nu mai asteptam de la liderii politici sa stea toata ziua pe la televizor, ci sa-si faca un program la inceput de trimestru, sa ni-l spuna ca sa stim daca vrem sa-i ascultam si sa-i vedem. In rest sa-si vada de treaba si sa lucreze fiecare la ce are de facut.

      In ceea ce-l priveste pe d-l Mihai Razvan Ungureanu, cred ca ar fi un foarte bun prim-ministru. Imaginati-va numai unde ar fi Romania cu Andrei Plesu presedinte si MRU prim-ministru ! Sa o luam insa pe rand, la anul sunt alegeri prezidentiale. Daca suntem capabili sa ne unim in favoarea unui candidat ca d-l Plesu, vom reusi si dupa aceea sa facem in asa fel incat MRU sa devina prim-ministru.

      • ‘Imaginati-va numai unde ar fi Romania cu Andrei Plesu presedinte si MRU prim-ministru !’

        Naivitatea celor ce au studiat „stiinte” (lol!) umaniste si confunda propriile ipotezele informate de intuitii si wishful-thinking cu axiome matematice este egalata doar de capacitatea lor de a se entuziasma de concluziile propriilor „analize socio-politice”.

        • N-ati inteles nimic. Nu-l exclud pe MRU din viitorul politic al tarii. Totusi e ceva ce nu merge in ceea ce-l priveste. Poate nu e tocmai rolul potrivit acela de presedinte. Desi a avut un an la dispozitie, nu a reusit sa-i faca pe oameni sa vorbeasca despre el ca despre un viitor presedinte al Romaniei.

    • Prietene, ai convingerea- sinceră- că nu mai există specialiști ? Crezi cumva că dl.Băsescu o fi unicul și cel mai pregătit- și că un Președinte n-ar putea avea consultanți- de exemplu ? Iar dl.Pleșu va face- ca Președinte- ceea ce trebuie să facă orice alt om normal. Altfel, constat că visul tătucăi printre admiratorii lui Băsescu e tragic.

  17. Da. Cineva ca Andrei Plesu m-ar reprezenta si pe mine.
    Inainte de a cauta sanse, calitati, defecte, oportunitati trebuie sa raspundem la intrebarea d-voastra : cine ne reprezinta pe noi, acei care nu ne simtim reprezentati de persoanele de la televizor ? Da. Cu cineva ca Andrei Plesu m-as simti reprezentat. Poate acei care cautam un asemenea reprezentant suntem o minoritate. Dar si noi, minoritatea avem nevoie de un reprezentant. Nu neaparat sa castige acum votul majoritatii, dar sa ne reprezinte ca sa putem dovedi mai tarziu ca am avut dreptate, si ca se poate.

  18. minoritatea mea crepusculara dar inca palpaietoare nu poate sa nu observe un lucru destul de comic, acum in anul acesta ghinionist nu ne mai ramane decat sa facem haz de necaz, iar observatia se referea la faptul ca ideia unei candidaturi a lui Andrei Plesu atata cat putea sa fie plauzibila este practic aruncata in ridicol de astfel de abordari care fac un deserviciu ideilor sustinute cu atata ardoare.

    Si eu sunt de aceasi parere cu un comentator de mai sus ca Andrei Plesu va ramane usor melancolic cand va afla despre entuziastii lui sustinatori. Nu cred ca este o surpriza pe care si’ar fi dorit’o.

    Lasand chestiunea la o parte, mi’am adus aminte cu multa nostalgie de anii ’90… de presa anilor ’90, mai exact de calitatea textelor de atunci. Si atunci erau texte criticabile… dar ce criticam atunci parea Heidegger in comparatie cu textele de azi…

    • Esential e sa ajungem in acelasi loc, fiecare pe ce cale decide sa mearga. In rest, diversitatea opiniilor nu deranjeaza atat timp cat, in final, rezultatul ne multumeste pe cei mai multi dintre noi.

    • Multumesc mult pentru informatie. Pe mine, interviul m-a convins inca o data , daca mai era nevoie, ca d-l Andrei Plesu e cel care m-ar putea reprezenta in calitate de presedinte al tarii.
      Nu am auzit nimic insa care ar avea legatura cu un eventual raspuns negativ la o propunere de a candida.

  19. Nu aveam de gand sa citesc articolul dvs, ca dealtfel nicunul din textele dvs. intrucat mi-am facut o ideee despre calitatea lor acum ceva timp. Am decis totusi sa-l citesc datorita naturii subiectului si in principal c-a aparut dupa articolui lui DPA. Pt. ca sunteti cercetator stiintific in mediul academic si in domeniul stiintelor educatiei, voi comenta textul dvs. la acest nivel.
    Prima observatie generala este in acord cu cea a unui comentator de aici si anume ca este absolut inadmisibil sa nu pomeniti articolul lui DPA. A doua observatie generala este ca articolul este o compilatie de paragrafe fara substanta si ce contin erori fundamentale de intelegere a fenomenului politic dar si a politicii in general. Sa explic in cateva exemple cea de-a doua observatie.
    In paragraful 1, propozitia 2 spuneti „Dintre toti potentialii candidati la presedintia Romaniei, niciunul nu ne reprezinta.” Cand ziceti „nu NE reprezinta,” la cine va referiti? Vorbiti in numele cui? Cum ati ajuns la aceasta concluzie? Vorbiti in numele tuturor romanilor? Aunei majoritati? A unei minoritati? Acum, eu va contrazic si va spun ca atat Ponta cat si Antonescu sunt perfect reprezentativi pt. majoritatea (din pacate) romanilor. Aroganta, snobismul, minciuna in forma continuata, parvenitismul, avaritia, incultura si grobianismul sunt adjective ce descriu cele doua personaje dar si pe multi din compatriotii nostrii. Deci intrebarea de la penultimul paragraf „Ma reprezinta pe mine?” nu numai ca e in contradictie cu „nu NE reprezinta” (prima referindu-se la individ iar cea de-a doua la grup) este problematica deoarece daca tratam subiectul unui candidat la presedintie din perspectiva interesului individual, adica privat, vom sfarsi tragic cu unul din cei doi presedinte. Privind din alt unghi, pe mine individual, de exemplu, Basescu nu ma reprezinta dar consider ca acesta este de departe singurul presedinte de dupa ’89 care a reprezentat doua aspecte ale binelui comun esentiale democratiei: independenta justitiei si separarea puterilor in stat. Si pentru acest lucru l-am si votat si nicidecum ca ma reprezinta pe mine. In consecinta, intrebarea „Ma reprezinta pe mine?” arata necunoastere elementara a politicului care este un fenomen ce are de-a face cu domeniul public sau binele comun, in distinctie cu interesul individual sau privat. Aceasta diferenta a fost facuta de Platon dar si de Aristotel preluata fiind si de Jean Jacques Rousseau, pe care trebuie sa-l fi citit intrucat este parte din curicula de la Educatie. Intrebarea normala in cazul nostru este „Candidatul Plesu este competent si va putea promova interesul sau binele comun?”
    O alta eroare majora ce o pun din nou pe seama ignorantei si nu propagandei este situata in pargraful 14 unde spuneti „Am mai cochetat o vreme cu originala democratie pana cand ne-am pus destinul in mainile unui fost comandant de nava. Din nou nu am fost foarte inspirati pentru ca un presedinte trebuie in primul rand sa-i reprezinte pe cei care l-au ales, in timp ce, prin definitie, un comandant conduce.” De cand meseria unui candidat este criteriul calitatii prestatiei ca presedinte? In aceasta logica de ce l-ar fi ales americanii pe Reagan, ca a fost actor. Si actorii joaca roluri si pretind a fi ceea ce nu sunt. Nu? Havel a fost scriitor si poet. Si ce presedinte a fost? Mai rar sefi de stat ca Havel in istorie. Assad este medic. Si? In alta ordine de idei, de ce nu e bun unul care „sa conduca” si de ce nu un comandant de nava? In Republica lui Platon, Socrate face analogia unui om politic cu cea a unui pilot de trirema pe mare. Si cred ca are perfecta dreptate. A reprezenta pe cei ce te-au votat sau pe toti romanii cum e cazul de fata nu inseamna a face exact ce spun acestia. Daca te iei sa zicem dupa sondaje, 60% dintre noi vor sa fie din nou in comunism ca era mai bine. Pai de ce Basescu nu face si nu respecta hatarul multimii?
    Pragraful 2 si 3 (cele cu Miorita), pe langa faptul ca n-au legatura cu subiectul articolului, sunt in contradictie unul cu altul.
    Fraza paragraf 5, cea cu caractere ingrosate, este pur si simplu abominabila. Propozitie de sueta tipica in trenul de Slobozia. Asta cu „Trebuie sa-i arati mai intai ca il meriti” este bomboana pe coliva, atat la propriu cat si la figurat. Sa arat candidatului ca eu il merit? Cum? Ce sa-i arat exact? Si cum se poate face acest lucru? Este absolut ridicol!
    Urmatorul paragraf, acela cu „nu e important sa-l intrebam pe d-l Andrei Plesu daca vrea sau nu sa candideze la presedintia Romaniei” este absolut hilar si irational. Pai daca faci o propunere nominala cum sa nu-ti pui problema daca individul e de acord sau nu? Daca discutia e de principiu si incearca sa gaseasca o propunere care sa satisfaca cerintele democratice, atunci toata chestia cu nominalizarea lui Plesu este aiurea.
    Urmatoarele 5 paragrafe sunt probabil note de curs sau extrase din chat-uri cu colegii la o bere pe teme scolare. Adica superficial si fara substanta.
    Paragraful cu Martin Luther King si Obama este devastator. Comparatia este imposibil de facut. In cazul american de care pomeniti e vorba de rasism iar la noi e vorba de a mai avea posibilitatea de a fura sau nu. Daca era vorba de tigani, evrei sau unguri mai intelegeam.
    Ma opresc aici ca am obosit scriind. In ceea ce priveste subiectul, mi-am exprimat opinia intr-un comentariu la articolul domnului Aligica.

    • @Victor/Victoria, multumesc pentru comentariul dumneavoastra: este unul care ma reprezinta si pe mine, in mare parte. Si eu m-am „racorit” citindu-l. Cu toata aprecierea si respectul pentru d-ul Andrei Plesu (cu mentiunea ca acestea nu exclud opinii critice la adresa unora din afirmatiile sau atitudinile domniei sale de-a lungul timpului), sustineri si argumentari (?) de felul celor din articolul de fata, cred ca ii fac mai degraba, un deserviciu (indiferent ca se gandeste sau nu la a face un asemenea pas in politica romaneasca).
      PS Raspunsul pe care vi l-a dat d-na Gorga este elocvent, cred. Si nu o spun intamplator: este un mare minus in spatiul dezbaterii, in general, trimiterea in derizoriul subiectiv-emotional (umoral?) prin asemenea replici (si cel pe care l-ati primit nu e singular) in locul unui dialog „la rece”, obiectiv, pragmatic, bazat pe argumente si contra-argumente cat mai corecte. Prea mult orgoliu, prea multa vanitate!

    • Va felicit pentru raspuns desi este incert daca autoarea a inteles. Tehnic vorbind ea este cea care ar fi trebuit sa se racoreasca… Citind acest articol m’am simtit de parca as fi urmarit un episod Pinky and the Brain „How to take over the world” in care entuziasmul si ignoranta lui Pinky erau debordante. Analiza textului poate fi ineficienta ca raspuns atata vreme cat nu analiza este punctul forte al autoarei dar utila cititorilor care pot sa fie depasiti de entuziasmul acestui activism ad hoc.

      PS. o observatie referitoare la ceilalti pe care i’ati mentionat ca in comentariul la articolul lui DPA. Andrei Plesu are o calitate spre deosebire de ceilalti, o calitate care este deosebit de importanta pentru un om care va ajunge la putere. El are umor…. Adica acea distanta ironica fara de realitatea si vorbele din jur, o distanta pe care firile inclinate spre propaganda nu o au, sau nu o au suficient cultivata. De altfel aceasta este si calitatea care atrage cred eu cel mai mult in cazul lui Andrei Plesu. Aceasta detasare care da sentimentul de siguranta, confort, familiaritate, chiar putere &c. este o calitate de dorit la un lider. Nu, nu ne trebuie un clovn ci un om care sa inteleaga ca indarjirea, incrancenarea si incapatinarea nu sunt calitati universale. Asta cu atat mai mult cu cat societatea romaneasca este profund fragmentata si nu de azi de ieri ci de decenii.

      • lecturi actuale
        „Pot sa va spun insa ca de la o vreme sunt la fel de indispus cum sunt de indiferenta si de activism. Eu m’am temut toata viata de harnicia prostilor si de agitatia mediocrilor. Am apucat vremuri pe care din nefericire nu le’ati apucat in care agitatorul era un personaj pozitiv, activistul. Or, asta dauneaza vietii interioare si formatiei proprii. Ce trebuie sa faci ? Trebuie sa fii mereu liber de tine insuti, asta este o regula. Am constatat ca viciul cel mai grav pe care’l avem este vanitatea, egolatria, si ca asta este un viciu care este grav pentru ca iradiaza spre toate celelalte defecte, te prosteste vanitatea, te urateste, e si ridicola de altfel. Vanitatea are in ea si un coeficient de caraghioslac. Tiu la aceasta renunutare de sine, la dedicatie care te salveaza de o multime de capcane si de asemenea la o vie interogatie permanenta, sa nu te ineci in raspunsuri, sa preferi sa ai intrebari si sa le traiesti intens.” (Andrei Plesu, 12 Octombrie 2013)

        http://stiri.tvr.ro/andrei-plesu-ma-mir-ca-nu-au-iesit-romanii-in-strada-de-cand-se-taie-paduri-asta-e-foarte-grav_35928_video.html#view

        • Daca nu va puteti exprima aprecierea fata de d-l Plesu altfel decat lovind in cineva, nu e o problema pentru mine. Cum am spus intr-un comentariu anterior, trageti cu toata forta in mesageri, dar faceti sa circule mesajul.

      • Ati sesizat exact intentia mea. Comentariul este adresat cititorilor si reprezinta doar un model si exercitiu de analiza de text. Sper ca multi dintre cei ce acceseaza aceasta platforma de opinii si idei sa citeasca articolele in aceasta nota si sa nu se lase dusi de valul vorbelor goale care doar suna frumos. Si daca autorul are dreptate cititorul trebuie sa ajunga la aceasta apreciere in urma propriului rationament. Si nu in ultimul rand, va multumesc pentru aprecieri.

  20. Trecind peste adevarul multora dintre comentariie stirnite de cele doua articole, cred ca este foarte important sa apreciem ideea de a cauta un nume care sa coaguleze pe toti cei constienti si constientizabili de catastrofa care ne asteapta. Implicarea notorietatii lui AP intr-o asemenea actiune este salutara si constituie un punct de plecare obligatoriu. Ramine ca dupa aceea sa se construiasca programe si sa se cristalizeze modalitatile prin care i se pot da sanse reale de reusita. Trebuie insa pornit de la ceva care sa stirneasca interesul si increderea celor care mai pot spera si crede in redresarea tarii si care sa se regaseasca in jurul unor idei si modalitati de actiune convergente. Daca cineva poate veni in acest moment cu idei mai bune, sunt convins ca va fi bine primit de cei carora inca le mai pasa de Romania. Deocamdata trebuie sa remarcam pasul inainte fata de Boc, Udrea sau MRU. Avem tot dreptul sa incercam si pasii urmatori, dar sa mentinem directia; deocamdata e greu de intrevazut alta.

    • Multumesc mult pentru comentariul dvs. care surprinde esenta mesajului pe care am vrut sa-l transmit. Suntem intr-un moment extrem de important pentru Romania si trebuie sa gasim o cale sa spunem ca vrem si meritam altceva decat ne ofera cei de pe scena politica actuala a tarii. Si sa facem lucrul acesta nu din disperare, ci pentru ca ne simtim pregatiti sa ne asumam cum se cuvine destinul propriei tari. Din disperare, i-am putea alege pe un Ponta ori Antonescu in functia de presedinte. Cu responsabilitate trebuie sa cautam insa o solutie care sa ne faca sa ne indepartam cat se poate de mult de un asemenea cosmar.

      • nu doresc sa intru intr-o polemica vizavi de cine a fost cel mai bun ministru de externe al Ro postdecembriste. de fapt, (si mai intai de toate!) nici nu cred ca e relevant acest aspect in contextul discutiei de aici. poti fi un excelent ministru de externe, insa un Presedinte slab. daca avem in vedere jocurile de competente si (implicit) de putere, inca ”nereglate” dpdv constitutional si importanta pe care viitorul Presedinte ar putea (si ar trebui) sa o aiba in complexul joc politic (formal si informal) care se intrevede incepand din 2015, calitatile unui bun ministru de externe nu vor fi nici pe departe indeajuns pentru viitorul sef al statului.
        Vedea-l-as pe dl Plesu tinand piept hoardelor politice manate de interese mai mult sau mai putin obscure (mai ales in contextul cresterii puterii baronilor locali, asa cum se intrevede!) cu retorica subtila a domniei sale, utilizand o argumentatie fina de genul celei din Dilema …. :)

        si ca veni vorba de scris, va dau un citat din dl Plesu ca sa vedeti ce pofta de LUPTA are domnia sa (citat de aici : http://www.dcnews.ro/2011/12/de-ce-pleaca-andrei-plesu-de-la-adevarul/)

        ”De la o vreme, scrisul a devenit, din ce în ce mai apăsat, o specie a războiului. A scrie e a ieşi la bătaie. Îmi e tot mai clar că mă mişc într-o lume străină, pentru care nu sunt pregătit şi pe care nu pot şi nu vreau să o asum. E, poate, şi o problemă de vârstă. Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi. Când trebuie să accepţi, cu luciditate, bărbăteşte, că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele şi alt cer.”

        În al doilea rând, felul în care autorul a ajuns să fie terfelit public în ultimii ani. “O pauză vreau să ofer şi cititorilor, sau unor publicişti harnici, care mă ceartă că nu scriu despre ce vor ei, că nu gândesc ca ei, că mă bag în toate, că nu mă bag în nimic, că sunt „omul lui Patriciu”, sau, dimpotrivă, „intelectualul lui Băsescu”, că mă vând pe bani grei…” etc etc.

        il vedeti pe omul acesta facand fata avalansei de atacuri lansate de baietii de la Antene ? :)
        sa fim seriosi !! am avea primul Presedinte care ar fugi de ar manca pamantul … Constantinescu a ”rezistat’ pana la final dupa care s-a autovictimizat asa cum stim … Ba, mai recent daduse si in sindromul Stockholm, pactizand cu fostii ”opresori”. Dl Plesu cred ca s-ar refugia in scris si am avea pentru prima data un Presedinte care ar comunica cu poporul prin articole in Dilema :) glumesc, insa , sincer, nu cred ca am fi foarte departe de scenariul asta!

  21. intrebarea pe care mi-o pun eu este cat de adecvat/inadecvat este timpul pe care il traim noi,comesenii urnei,timp raportat si (relativizat) la personalitatea acestui personaj f.complex,d-l AP-si includ aici tot ce poate fi spus mai bun,si s-a spus de atatea ori, despre domnia sa.
    Sau, ca sa zic altcumva,nu mi-ar fi frica de faptul ca un AP ar rupe din tatani usa rascrucii inspre „i have a dream”,ar face-o fara ezitare ptr. ca poate.Mi-ar fi teama imensa ca-n cealalta parte aa usii impotrivirea sa nu fie prea mare.Si-ar fi pericolul unei sucombari prin ..implozie.
    Adica,daca nici pe un om ca AP nu am fi in stare ca sa-l alegem presedinte,atunci ce fel de popor suntem, a minimiza dimensiunea unui astfel de esec ar fi o eroare.

    • Va inteleg bine ce vreti sa spuneti. Dar prea-mi seamana povestea dvs. cu teama de drobul de sare din povestea lui Creanga. Sa ne gandim la solutii, nu sa cream alte probleme.

      • poate ca aveti dreptate :)
        in ultima parte a articolului sau ,d-l DPA ne arata cateva din „elementele pozitive/avantajele” unui nedorit esec.
        Cred ca sunt milioane de oameni care il apreciaza mult si f.mult pe AP.Sunt ,cu siguranta,sute/mii de intelectuali-elite ,care il apreciaza de asemenea.
        Care ar fi proiectia in viitor si pe ce termen de timp,diseminata in intreaga societate, a unei falii abrupte create intre nu mai zic cine si cine,in cazul unei nefericit esec ?Unde se va situa increderea intre romani si la ce nivel ? De asta mi-e teama.
        E genul de actiune pe care daca o intreprinzi trebuie ca sa ai succes,esecul nemai putand fio optiune de luat in calcul .Altcumva ,eu cred ca nu se poate.

  22. Pe Constitutia actuala nu ne trebuie presedinte decorativ. Si daca o schimbam, mai bine monarhie decit republica mitocanilor, ca ii cheama Iliescu, Basescu sau Constantinescu. Si, scuzati, chiar Plesu. Ca si el e un amarat acolo care a avut nevoie ca amicul lui HRP sa ii dea bani sa ii traduca opera in frantuzeste si firma nu stiu care sa ii dea un masina. Daca nu un rege, macar un om cu bani si autonom vrem, cum era Ratiu (poate unul din fiii lui?)

    • OK, nu-ti place Plesu, propune un altul! Caci inteleg ca mitocanii iti plac inca mai putin. Lucrurile sunt prea importante ptr a nu-ti infrana accesele grafomane. Cat despre idealizarea candidaturilor si sansa de a rata, capotand din nou in mitocanie, nimic nu e mai potrivit decat un nihilism ca al d-tale.

  23. Stimata doamna / domnisoara si eu m-as simti reprezentata daca domnul Plesu si-ar dori sa candideze si ar ajunge presedintele Romaniei, insa nu pot sa nu remarc lista intreaga de stereotipuri pe care o reprezinta articolul dvs. Paragraful al treilea este o mostra de „scris vorbe”, iar in absenta unei dorinte a domnului Plesu de a candida la presedintie fraza scrisa cu litere ingrosate este de-a dreptul un nonsens. In plus, pentru onestitate, va rog sa mentionati macar in treacat faptul ca ideea ii apartine domnului Aligica.

    Astea fiind spuse, nu-mi inchipui o confruntare electorala intre domnul Plesu si Antonescu in care domnul Plesu ar castiga puncte electorale. Atata vreme cat marea majoritate a publicului roman voteaza in principiu nu candidatul ci dramoleta pe care o reprezinta sau apreciaza discursuri goale de continut, domnul Plesu pur si simplu nu corespunde profilului unui eventual prezidentiabil.

      • @Adriana Gorga pentru ca daca v-ati fi oprit ideea cu Miorita la paragraful al 2-lea as fi putut-o considera o divagatie, insa faptul ca ati continuat divagatia / stereotipul in al treilea o face sa sune a batut campii cu gratie.

  24. Domnul Plesu este un boier cu tabieturi si gusturi fine. Glosator peste medie, dar cu idei originale putine. Opozant si acomodant in acelasi timp. Opera minora si prolixa, dar placut la conversatie. Rau de gura, dar mestesugit la dojene. Sprijinitor al unor dalmatieni precum Mihail Neamtu sau MRU. Pe scurt un dalmatian si el. Nu reprezinta decat o elita auto-proclamata, corupta, plina de iluzii si sterila. Complet rupt de omul de rand. Pe mine nu ma reprezinta.

  25. Doamna Gorga, Obama a ajuns presedinte pentru ca a fost „selectionat” pentru a creea o enorma diversiune si, pentru ca a acceptat sa fie agentul bancherilor internationali. Nici un bancher nu a fost condamnat pentru colapsul financiar din 2008, in timp ce pentru scandalul S&Lsute de bancheri au intrat in puscarie.
    Intrebarea este daca viitorul Presedinte va avea taria morala sa nu vinda tara intereselor straine!
    In opinia mea nu are importanta cine o face, Plesu sau Antonescu, tot tradatori ai neamului ca Basescu vor sfirsi. Intrebarea cea mai iportanta este : daca candidatii la presedentie vor fi deacord sa scoata tara de sub dictatura cartelului bancar privat international! Restul e apa de ploaie.

  26. Ma tem ca dl. Plesu va reactiona curand printr-un eseu si va respinge policos ideea invocand, printre altele, varsta. Ori se gasesete un alt om providential ori toata opozitia si Basescu trebuie sa-l sustina repede si puternic pe MRU.

  27. Eu nu cred ca problema este ‘cine’ ci ‘cum’ promovam o persoana potrivita. Instanta suprema pentru alegatorul care voteaza masiv este televizorul, cu precadere Antenele@comp. Sunt profesoara si le-am predat elevilor Mendebilul lui Cartarescu. Cand am inceput sa le vorbesc despre autor, o parte mi-au zis ‘Cine, ala….’ si au folosit o vorba denigratoare, auzita la Mircea Badea. Oricat am incercat, nu le-am schimbat parerea. M-au gratulat, cu dispret, cu titulatura ‘basista’. Daca nu descoperim o alta ‘instanta’ in fata carora sa se inchine, demersul este inutil. Dintre cei care nu voteaza, sunt multi care bine fac ca nu o fac. Pozeaza in superiori, dar sun mediocri inutili. Nici o speranta din partea lor. O mare parte din cei care voteaza sunt tot asa, dar ei sunt periculosi, sun ‘oameni cu convingeri, dom’le’. Apoi, cum trebuie sa arate un presedinte pentru o asemenea tarisoara si cu asemenea clasa politica? Nu va proiectati himere, fiti realisti!

  28. Nu stiu daca pot fi atat de infumurat sa spun ca Domnul Andrei Plesu ma reprezinta.

    Dar ar fi un presedinte pe care l-as respecta. La care intodeauna m-as referi cu apelativul

    „Domnule”.

    Si cred ca asta e important

  29. Propunerea lui Plesu ca presedinte de teama lui Pontantonescu se aseamana cu votarea lui Iliescu de teama lui Vadimtudor.

    • Nu cred ca seamana, dar nu vad nici ce ar fi rau daca ar semana: un presedinte ca d-l Plesu ar fi sustinut de o majoritate care, din frica, si-ar face enorm de mult bine.

  30. Nu pot sa zic „interesanta propunere”, indiferent cine sunt propunatorii. Solutii de tip „filosoful-rege” sunt visate de mult timp.

    Dar propunatorii nu se gandesc la un aspect mai uman: v-ati gandit vreodata daca sanatatea domnului Plesu ar avea sau nu de suferit in urma stresului implicat de „meseria” de presedinte? V-ati gandit cu cata imbecilitate va intra in contact si modul in care asta-i va afecta un proces fiziologic numit tensiune? Sau poate va aparea un nou tip de consiler prezidential pe probleme „zen” si nu stim noi. Ar fi bine sa va ganditi la mai multe aspecte inainte sa-l „aruncati” pe Andrei Plesu in ghena morala numita politica romaneasca. Amintiti-va ca el a mai fost acolo si nu cred ca mai vrea…

    Dar si asta e doar o parere. Pana atunci, va recomand (fara malitiozitate) sa va treziti la realitate si dvs. si dl. Aligica :)

  31. Doamna, ceea ce faceti dumneavoastra si domnul Aligica se numeste populism intelectual. Nu uitati ca alegeri de-astea sunt odata la patru sau cinci ani, deci nu ar trebui irosita sansa cu un candidat care matematic nu are nici 10% sanse, ci ar trebui depistati acei candidati care corepund unui profil majoritar si care ar insemna si un pas inainte din punctul de vedere al minoritatii progresiste.
    In plus de asta, eu am nevoie de domnul Plesu, acolo sus, undeva, deasupra tuturor marsaviilor politice, el reprezinta un punct de sprijin pentru o societate in deriva, nu va jucati cu asemenea propuneri copilaresti.

      • Nu, doamna, eu nu trag, eu din contra, vreau sa protejez munitia, dumneavoastra trageti cu o super arma dupa un roi de tantari.

        • Vorbiti si despre protectia munitiei, daca asta doriti, dar spuneti in jurul dvs. ceea ce ganditi despre ideea de a avea sau nu un presedinte ca Andrei Plesu.
          Nici nu stiti ce mare serviciu faceti unei cauze importante pentru toti romanii.

          • Da, doamna, spun, cred ca ar fi un presedinte extraordinar, dar nereprezentativ pentru 90% din romani, din pacate.
            Daca tara asta ar renunta la sistemul democratic de vot, inclisiv la partidele politice si s-ar conduce ca un SA, de catre un consiliu de administratie, daca as face parte din CA, cu siguranta ca l-as alege pe dl Plesu, Chairman of the Board.

    • Daca traiesti un cosmar, uneori visezi ca te trezesti, dar visezi si te chinui in continuare. In cazul acesta, problema e cosmarul, nu faptul ca visezi ca te trezesti. Sinteti sigur ca nu d-voastra sinteti aici cel populist? Sint visatori cei care il propun pe Andrei Plesu presedinte. Dar nu e oare trist sa ajungi sa visezi revenirea la normalitate a unui intreg popor care pare ca nu se mai trezeste? De ce o astfel de propunere (copilareasca intr-adevar prin simplitate) n-ar putea sa insemne trezirea, revenirea la normalitate? Spuneti asa: „eu am nevoie de domnul Plesu, acolo sus, undeva, deasupra tuturor marsaviilor politice”. Domnul Plesu e ceva mai umil, isi doreste altceva, sa ramina in memoria colectiva ca un om cumsecade. E o diferenta. De ce sint atunci visatori cei care-si doresc sa aiba ca presedinte un om cumsecade? Si de ce un om cumsecade n-ar putea fi reprezentativ pentru 90% dintre romani?

  32. Eu cred ca Dl Plesu nici macar nu-si pune o asemenea intrebare, Dumnealui este probabil scarbit de mizeria politica romanesca, cu atat mai putin i-ar trebui sa se balaceasca in ea….
    Oricum, cred ca face mai mult pentru Romania scriind decat ar putea face ca Presedinte intr-o Romanie cu Zgonea-lacatusul mecanic ajuns Presedinte la Camera sau cu vreun Boc ajuns Prim ministru…. nu mai zic de madam Udrea cu care a avut de-a face…
    Pe Ponta si Antonescu si ceilalti nici macar nu-mi mai pierd vremea sa-i enumar…

    • In momentul de fata nici nu e important ca d-l Plesu sa-si puna aceasta intrebare. Important este sa ne-o punem noi, ceilalti. De aceea spun ca fiecare e liber sa-si formuleze intrebarea dupa cum doreste.

  33. Daca e nevoie sa vorbim despre un Presedinte al statului pentru a ne asigura democratia si dezvoltarea, rezulta ca democratia si dezvoltarea depend de persoana presedintelui.

    DAR, un stat in care democratia si dezvoltarea depind de presedinte inseamana ca nu le are nici pe una nici pe alta.

    Din simplul motiv ca o democratie consolidate si o dezvoltare sanatoasa sunt, prin definitie, independente de persoana presedintelui.

    In concluzie, Romania nu este un stat democratic si nici nu s-a angajat pe calea dezvoltarii.

    Si intreb atunci: DE CE?

    a) De ce crtedem noi ca persoana presedintelui e atat de importanta?
    si
    b) De ce nu ne-am angajat nici pe calea democratiei, nici pe ce a dezvoltarii?

    • Aici e schimbarea esentiala pe care trebuie s-o producem: un presedinte „nu face” el ordine in democratie si nici nu dezvolta el insusi tara pentru ca un presedinte este cel care trebuie sa reprezinte, sa spuna, sa explice ce s-a facut si cum s-a facut.
      Eu cred ca Romania a pornit pe calea democratiei, dar drumul e atat de lung si dificil incat e greu deocamdata pentru omul obisnuit sa observe ca ceva s-a schimbat.

      • Si crezi ca daca schimbam persoana presedintelui, se rezolva ce-ai spus tu?

        Altfel spus, sugerezi ca un presedinte ar trebui sa faca mai mult decat Constitutia I-o permite?

        :-))

        ––

        In registru serios acum, nici un presedinte nu ne va duce pe calea democratiei si dezvoltarii, daca noi continuam sa refuzam schmbarea. Adevarul este ca ne dorim un communism cu mancare suficienta, nu un capitalism cu sanse pentru cei mai multi.

        DE CE ?

        Raspund eu: nu stiu.

  34. Da, doamna, spun, cred ca ar fi un presedinte extraordinar, dar nereprezentativ pentru 90% din romani, din pacate.
    Daca tara asta ar renunta la sistemul democratic de vot, inclisiv la partidele politice si s-ar conduce ca un SA, de catre un consiliu de administratie, daca as face parte din CA, cu siguranta ca l-as alege pe dl Plesu, Chairman of the Board.

  35. Ce ar fi sa inchidem discutia? Ce inseamna ‘nici nu stiti dvs ce mare serviciu’ etc? De ce credeti ca dvs stiti ceva ce noi nu stim? Aveti vreo comptetenta politica? Vreo cunoastere speciala a intelectualilor romani? Nu cred, ca altfel nu ati munci la raspindirea unor diversiuni ca asta de fata cu atita dedicatie (cit timp ati pierdut de ieri ca sa raspundeti la astea, chiar nu aveti ce face).

    Dl. Plesu declara singur ca nu vrea sa schimbe Romania. In strada avem zeci de mii de oameni care vor. Nu va suparati pe mine, dar e diversiune sa vorbim despre el si nu despre ei. Si acesti oameni sint sustinuti de multa lume cu nume si personlitate si dorinta de schimbare ceva mai mare, de la presedintele Academiei la oameni ca Nicusor Dan. Mircea Toma, Alina Mungiu, Eugen David. De ce nu l-ati propus pe Eugen David presedinte, asta era de facut in aceste saptamini, e ceva pentru un om simplu care isi apara proprietatea sa ajunga sa coalizeze atitia oameni cu nume in jurul sau. Nu cumva de fiecare data cind se ridica lideri reali noi incepem iarasi cu smecheriile de cenaclu, impingem in fata pe unul fara potential sa faca ceva?

    • Nici chiar d-l Plesu nu poate schimba Romania daca Romania nu vrea sa se schimbe. Cu un presedinte ca d-l Plesu insa, românii ar putea intelege mai bine ce schimbari trebuie sa faca.

      • NU vor intelege, stimata Doamna, majoritatea romanilor nici macar cu Dl Plesu Presedinte!
        Stiti de ce ?!
        Pentru ca majoritatea romanilor sunt saraci si Dl Plesu nu le spune nimic.
        Dl Plesu spune ceva unui numar mic de romani, din pacate…
        Cand esti sarac nu intelegi nimic nici din democratie, nici cat de reprezentativ este Dl Plesu….
        Saracia, in fapt, tine Romania in loc, oamenii astia saraci nu se vor schimba deloc, este efectiv un cerc vicios, mai trebuie cine stie cate generatii de sacrificiu….
        Uitati-va cum incep sa se schimba romanii plecati, care au scapat cumva de saracia din Romania, incet-incet incep sa „vada” lucrurile altfel…

        • Nici saracia si nici bogatia nu sunt o garantie a schimbarii. Cu lideri ca d-l Plesu, românii ar incepe sa fie expusi altui tip de discurs public. Schimbarea ar veni astfel treptat.

          • Ma tem ca realitatea romanesca este alta, din pacate…
            Cati romani se uita la ce spune Dl Plesu si cati se uita, de exemplu, la ce spune dl Ponta cand anunta marirea maratelor de pensii cu 3,75% ?!
            Ce spune Dl Ponta este o rusine pentru o tara normala, inseamna de fapt o crestere medie a pensiilor cu 29 Lei, dar pentru amaratul ala sarac acei 29 lei sunt in plus si nu in minus….
            Este greu de inteles, numai ca omul sarac are socotelile si preocuparile lui la fel de primare si usor de satisfacut de Ponta sau Basescu….
            Dl Plesu tine de alta zona, unde majoritatea de care eu vorbesc nici macar nu viseaza…..e Piramida lui Maslow…

            • Vedeti dvs. , acesta e raul cel mai mare pe care l-au facut Antenele si presa de scandal in general in Romania. Nici macar nu mai putem sa ne imaginam ca suntem capabili sa ne oferim un presedinte ca d-l Andrei Plesu. Dar daca vorbim in jur cum putem si cum vrem despre aceasta idee, sigur mai e o sansa ca sa inceapa schimbarea.

  36. „Sa ne imaginam” ?!
    Daca ne referim la majoritatea de care vorbesc eu, atunci este un non-sens….
    Acei oameni nu viseaza, stimata Doamna, ei vad ca politicienii, TOTI, ii mint oricum si atunci prefera ce-i palpabil pentru ei…
    Tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, avea 7 clase si intelegea multe si mai ales a inteles demuuuult, cu muuuult inaintea noastra cei tineri, ca politicienii post ’89 mint la fel ca cei de dinaintea lor..
    Avea el o vorba, cand ne uitam noi cei tineri si cu scoli inalte la ce spunea frumos Dl Plesu si zicea tatal meu asa: o vorbi Plesu frumos, de va place voua sa va uitati, dar nu zice nimic despre salarii si pensii….nu zice nimic despre omul amarat care-i majoritar in tara asta…
    Asta spunea tatal meu, asta-i doare pe cei mai multi dintre romani, din pacate… SARACIA doare, stimata Doamna !
    Si nu te lasa sa-ti imaginezi prea multe….

    • „Saracia este cea mai puternica si mai devastatoare agresiune facuta umanitatii” – Gandhi
      Singura avere pe care un om poate sa si-o pastreze intacta,indiferent de dramele propriei vieti,cred ca este libertatea de gandire!Ea este mai mult decat valoroasa decat pare,si nu reprezinta doar vorbe goale,chiar daca e intangibila,ci mi se pare singura baza reala(!) pentru o viata mai buna!
      Nu sunt de acord cu dvs cand spuneti ca „saracia nu te lasa sa-ti imaginezi prea multe”!-oricat ar fi ea de crunta,nu are aceasta putere,decat daca i-o dati!
      Daca a te forta sa ramai optimist nu este mereu nici usor,nici natural si nici prea eficace(?),este VERIFICAT,stabilit si indiscutabil(!) ca pesimismul si gandurile negre sunt complet daunatoare,absolut incompatibile cu reusita de orice fel sau cu sanatatea!!!Apoi,fiecare-si cunoaste firea si necazurile,si trebuie sa-si formuleze propriile aspiratii pentru care sa merite sa se trezeasca in fiecare dimineata…

      • Si atunci, imi puteti spune Dvs care-s aspiratiile majoritatii asteia sarmane a Romaniei, majoritatea asta care voteaza USL, PPDD, PDL etc, adica partide si politicieni care ne-au aratat suficient in astia 23 de ani, adica minciuna, ipocrizie si clientelism cat cuprinde si cat pot distruge efectiv sperantele si viitorul si prezentul unui popor ?!
        Si indiferenta totala la nevoile si aspiratiile alegatorilor lor ?!

        • Lili,eu nu va pot spune decat ceea ce cred,nu am pretentia ca stiu exact cum stau lucrurile,imi dau o parere…
          Probabil deci ca numerosii oameni care se lasa manipulati de partidele pe care le enumerati (adica cam toate cele influente azi in Ro!),au renuntat pur si simplu sa mai aspire la altceva,sunt exasperati,obositi si dezarmati,deci se multumesc cu faramiturile pe care cei de la putere binevoiesc sa li le lase din cand in cand…Problema e ca,cu cat accepti mai putin,cu atat vei avea mai putin,e logic,nu?Doar ca la un moment dat,nici acel minimum vital nu mai acopera nevoile vitale,si atunci ce-i de facut?
          Cred ca,in loc sa plece capul umiliti,considerand ca asa le este soarta,sau ca asa a vrut Dumnezeu,ar putea si sa se revolte,sa sanctioneze mincinosii si sa le impuna altora exigentele lor legitime,in schimbul votului de adeziune!Va fi la fel de prost?Altii la rand,nicio concesie pana cand se va intelege ca,cu romanii nu-i de glumit!!
          Cred ca daca oamenii,pe masura ce intampina adversitatea si se confrunta cu ipocrizia politicienilor,ar deveni mai intransigenti in loc sa renunte,una dupa alta,la cerintele lor,ar avea mai multe sanse de reusita!
          Pentru asta,e imperativ ca ei sa fie convinsi ca merita sa traiasca bine,adica sa-si modifice total mentalitatea paguboasa pe care o au acum,si aceasta metamorfoza este posibila (altii au reusit!) cu conditia sa creada in capacitatea lor de a si invinge,nu doar aceea de a fi neaparat victima cuiva. ..

  37. Cu tot respectul, nevand opera de mare impact international, Plesu nu e academician. Si nu va fi. Alegeti un mare creator, ACADEMICIAN, recunoscut international precum acad. Haiduc.

      • Nu e vorba de nicio ironie. Cu brosuri de tip „Minima Moralia” Plesu ramane in afara culturii de calibru mondial. Comparati-l cu creatori academicieni de tipul Ionel Haiduc, Solomon Marcus, Gheorghe Paun, Gheorghe Benga, Ioan Boldea, Ciprian Foias, Viorel Barbu etc. si abia atunci va aparea IRONIA. Devastatoare pt. dl. Plesu. De aia am zis sa alegem un nemuritor autentic, daca tot vrem intelectuali la presedintie.

        Doamna draga, chiar nu aveti o idee despre adevarata ierarhie a valorilor cultural-stiintifice?

      • La 25 de ani dupa comunism, trebuie neaparat sa fiti reprezentata de un membru al Partidului Comunist Roman? Mai bine ar fi Nicolae Manolescu (nu a fost in PCR, dar este in Academie). .

        • Nu am nicio problema legata de acest aspect. Tot asa cum nici dvs. nu aveti atunci cand va simtiti confortabil sa-l citati si sa-l sutineti intelectual pe un alt fost membru al PCR, d-l Lucian Boia.

            • E randul dumneavoastra sa fiti fericita: cateva din comentariile pe care le-ati respins -ca sa nu va strice imaginea, oricum sifonata si la propriu si la figurat- au aparut la articolul domnului Aligica. Unul dintre ele va picteaza cu o claritate extraordinara! Cititi-l si va bucurati! Si nu uitati ca minciuna are picioare scurte.
              Cu multa mila pt dv si dispret pentru practicile dv comuniste, va salut.

              „victor/victoria spune:
              13/10/2013 la 0:59

              Ca tot aduceti vorba de rea intentie si scenarita. Dar ce ziceti de comentariul meu de mai jos ce a fost respins la moderatie probabil de madame Gorga, ca dansei i se adreseaza. Daca un autor nu este capabil sa accepte critici atunci de ce dumnezeu mai publica. Sper ca postarea mea va trece la articolul dvs. Iata-l mai jos

              “Nu aveam de gand sa citesc articolul dvs, ca dealtfel nicunul din textele dvs. intrucat mi-am facut o ideee despre calitatea lor acum ceva timp. Am decis totusi sa-l citesc datorita naturii subiectului si in principal c-a aparut dupa articolui lui DPA. Pt. ca sunteti cercetator stiintific in mediul academic si in domeniul stiintelor educatiei, voi comenta textul dvs. la acest nivel.
              Prima observatie generala este in acord cu cea a unui comentator de aici si anume ca este absolut inadmisibil sa nu pomeniti articolul lui DPA. A doua observatie generala este ca articolul este o compilatie de paragrafe fara substanta si ce contin erori fundamentale de intelegere a fenomenului politic dar si a politicii in general. Sa explic in cateva exemple cea de-a doua observatie.
              In paragraful 1, propozitia 2 spuneti “Dintre toti potentialii candidati la presedintia Romaniei, niciunul nu ne reprezinta.” Cand ziceti “nu NE reprezinta,” la cine va referiti? Vorbiti in numele cui? Cum ati ajuns la aceasta concluzie? Vorbiti in numele tuturor romanilor? Aunei majoritati? A unei minoritati? Acum, eu va contrazic si va spun ca atat Ponta cat si Antonescu sunt perfect reprezentativi pt. majoritatea (din pacate) romanilor. Aroganta, snobismul, minciuna in forma continuata, parvenitismul, avaritia, incultura si grobianismul sunt adjective ce descriu cele doua personaje dar si pe multi din compatriotii nostrii. Deci intrebarea de la penultimul paragraf “Ma reprezinta pe mine?” nu numai ca e in contradictie cu “nu NE reprezinta” (prima referindu-se la individ iar cea de-a doua la grup) este problematica deoarece daca tratam subiectul unui candidat la presedintie din perspectiva interesului individual, adica privat, vom sfarsi tragic cu unul din cei doi presedinte. Privind din alt unghi, pe mine individual, de exemplu, Basescu nu ma reprezinta dar consider ca acesta este de departe singurul presedinte de dupa ’89 care a reprezentat doua aspecte ale binelui comun esentiale democratiei: independenta justitiei si separarea puterilor in stat. Si pentru acest lucru l-am si votat si nicidecum ca ma reprezinta pe mine. In consecinta, intrebarea “Ma reprezinta pe mine?” arata necunoastere elementara a politicului care este un fenomen ce are de-a face cu domeniul public sau binele comun, in distinctie cu interesul individual sau privat. Aceasta diferenta a fost facuta de Platon dar si de Aristotel preluata fiind si de Jean Jacques Rousseau, pe care trebuie sa-l fi citit intrucat este parte din curicula de la Educatie. Intrebarea normala in cazul nostru este “Candidatul Plesu este competent si va putea promova interesul sau binele comun?”
              O alta eroare majora ce o pun din nou pe seama ignorantei si nu propagandei este situata in pargraful 14 unde spuneti “Am mai cochetat o vreme cu originala democratie pana cand ne-am pus destinul in mainile unui fost comandant de nava. Din nou nu am fost foarte inspirati pentru ca un presedinte trebuie in primul rand sa-i reprezinte pe cei care l-au ales, in timp ce, prin definitie, un comandant conduce.” De cand meseria unui candidat este criteriul calitatii prestatiei ca presedinte? In aceasta logica de ce l-ar fi ales americanii pe Reagan, ca a fost actor. Si actorii joaca roluri si pretind a fi ceea ce nu sunt. Nu? Havel a fost scriitor si poet. Si ce presedinte a fost? Mai rar sefi de stat ca Havel in istorie. Assad este medic. Si? In alta ordine de idei, de ce nu e bun unul care “sa conduca” si de ce nu un comandant de nava? In Republica lui Platon, Socrate face analogia unui om politic cu cea a unui pilot de trirema pe mare. Si cred ca are perfecta dreptate. A reprezenta pe cei ce te-au votat sau pe toti romanii cum e cazul de fata nu inseamna a face exact ce spun acestia. Daca te iei sa zicem dupa sondaje, 60% dintre noi vor sa fie din nou in comunism ca era mai bine. Pai de ce Basescu nu face si nu respecta hatarul multimii?
              Pragraful 2 si 3 (cele cu Miorita), pe langa faptul ca n-au legatura cu subiectul articolului, sunt in contradictie unul cu altul.
              Fraza paragraf 5, cea cu caractere ingrosate, este pur si simplu abominabila. Propozitie de sueta tipica in trenul de Slobozia. Asta cu “Trebuie sa-i arati mai intai ca il meriti” este bomboana pe coliva, atat la propriu cat si la figurat. Sa arat candidatului ca eu il merit? Cum? Ce sa-i arat exact? Si cum se poate face acest lucru? Este absolut ridicol!
              Urmatorul paragraf, acela cu “nu e important sa-l intrebam pe d-l Andrei Plesu daca vrea sau nu sa candideze la presedintia Romaniei” este absolut hilar si irational. Pai daca faci o propunere nominala cum sa nu-ti pui problema daca individul e de acord sau nu? Daca discutia e de principiu si incearca sa gaseasca o propunere care sa satisfaca cerintele democratice, atunci toata chestia cu nominalizarea lui Plesu este aiurea.
              Urmatoarele 5 paragrafe sunt probabil note de curs sau extrase din chat-uri cu colegii la o bere pe teme scolare. Adica superficial si fara substanta.
              Paragraful cu Martin Luther King si Obama este devastator. Comparatia este imposibil de facut. In cazul american de care pomeniti e vorba de rasism iar la noi e vorba de a mai avea posibilitatea de a fura sau nu. Daca era vorba de tigani, evrei sau unguri mai intelegeam.
              Ma opresc aici ca am obosit scriind. In ceea ce priveste subiectul, mi-am exprimat opinia intr-un comentariu la articolul domnului Aligica.”

            • Recititi comentariile si veti vedea ca cel la care va referiti a fost publicat de multa vreme.

            • E adevarat ce spune dna Gorga: comentariul acela a aparut, dar DUPA ce a fost publicat la celalalt articol. Eu l-am citit intai acolo.

          • Lucian Boia are o opera substantiala, lucru care nu se poate spune despre Andrei Plesu. In plus, spre deosebire de Plesu, a evitat contaminarea prin contact (si apartenenta) cu o clasa politica execrabila.

            • Nu e corect sa schimbati sistemul de referinta dupa cum va convine. Aici nu analizam nici opera d-lui Plesu si nici pe aceea a d-lui Lucian Boia. Este vorba despre pertinenta sau nu a criteriului apartenentei la fostul PCR ca un criteriu de a-i alege pe cei de care ne simtim reprezentati. In ceea ce ma priveste, nu am nicio problema de a ma simti reprezentata de un om ca d-l Plesu chiar daca acesta a fost membru al PCR. Nici dvs. nu aveti aceasta problema atunci cand in discutie se afla d-l Lucian Boia. Criteriul evocat merita ameliorari substantiale.

            • @ dl. P. Manu

              Lucian Boia are o opera substantiala, lucru care nu se poate spune despre Andrei Plesu.

              Cînd afirmați o asemenea năzdrăvănie, vă gîndiți strict la greutatea în kilograme a unei opere? Ce înseamnă substanțial ? Elefantin? Sau, poate, analiză istorică, teme fierbinți, acuratețe metodoligică? Adică : nu joc speculativ, nu îngeri, Robinson Crusoe, parabole biblice, nu virtuozitate calofilă, nu eseu polifon?

              PS. Nu contest defel talentul, hărnicia și prestigiul domnului Lucian Boia.

            • @ Vali: (felicitări pentru găselnița strălucitoare cu kilogramele- impresionant !). Mi-e teamă că „subtanțială” NU înseamnă „speculativă”. Nici „virtuozitatea calofilă” n-ar prea insemna – stiind ca producția de fiere si dispret ale dlui. Pleșu sunt absolut imbatabile: este poate cel mai insidios manipulator și cel mai voluptos ofensator pe care-l avem. Stiti pe cineva care sa le faca mai bine ca domnia-sa ? Nici „ingerii”, nici „parabolele” n-ar face parte din categoria „consistent”, aș zice. Sunt, fără indoiala, virtuoase, abile, fermecatoare, dar nu de asta vorbim când zicem „consistent”. E o inteligență prodigioasă, pe care poti să o admiri ca „fenomen” care se miscă cu finețe pe un centimetru pătrat – dar care nu sintetizează „la scara mare”, nu afirma, nu tranșeaza. Asta s-ar zice „consistent”. Se admira mai degraba omul decat „opera” . Este chiar motivul invocat de d-na Gorga si de DP-A, daca bagati de seama.

            • @ A. Rusu

              Am înțeles. Pleșu e dracul gol : seducător și proterv, histrionic și jongleur, abil și impur, îmbietor și toxic. Periculos ins! Cum să-i rezistăm? Cum să-i împuținăm legenda? Cum de i-ați ghicit culisele?

            • @Vali.
              E fața vazută, nu culisele. Ce sa va raspund la restul? Ati basculat de la „opera” la merit, la persoana. Omul seduce. Dar când n-o sa mai fie? Cand charmul persoanei se va pierde ? –Are „meritele” dar are/n-are „opera” (ne intrebam, inca…nu sunt singurul, observati).– O sa ramana inventatorul unei vagi filosofii aluzive care servea CHIAR la constituirea persoanei.
              In fine…nu i le impuținez- ar fi mai degraba trist ca cineva sa-i impuțineze deja „meritele”….Allez. Va dau dreptate.

            • @ A. Rusu

              Domnule Rusu, sunteți tulburător de consecvent. Același păsat explodat, același joc de glezne țanțoș peste isprăvile lui Andrei Pleșu…

              Inventariez : venin, dispreț, perfidie, manipulare, ofensă, sinteză galactică, infatuare – totul livrat de-o manieră ingenioasă, ispititoare.

              Ăsta e Pleșul dumitale, însușirile operei lui sau adevărul cosmosului Pleșu (i.e. om, operă, biografie)?

              Puteți fi nițeluș mai disciplinat în expunere?

            • Trec peste accesul de marlanie: le-ai zis mai bine decat mine (ai talent, domnule!). N-am zis nimic despre perfidie…Subiectul l-ai schimbat…matale ? tu ? dumneata? (alta chestie ?) cand ti-am atras atentia ca ai „basculat”. (inseamna ca ai schimbat subiectul). Despre restul, ar fi folositor daca ai da si exemple de venin, manipulare …etc. S-ar zice ca STII aceste lucruri.

            • @ Rusu

              Sunteți un interlocutor… dificil.

              N-am zis nimic despre perfidie…

              N-ați zis? Înseamnă că Riesling-ul pe care îl beau mă sabotează, ca să zic așa. Sau?

              [Andrei Plesu] este poate cel mai insidios manipulator și cel mai voluptos ofensator pe care-l avem.

              Ziceți apoi :

              Despre restul, ar fi folositor daca ai da si exemple de venin, manipulare …etc.

              Păi domnia voastră ar trebui să faceți rost de exemple, nu eu. Ați scris mai sus :

              … producția de fiere si dispret ale dlui. Pleșu sunt absolut imbatabile.

              Unde, mai exact, am deviat? Vă asigur, încerc să vă urmăresc cît pot de cuminte…

            • Eu propun sa ne oprim aici. Nu voi mai publica niciun comentariu pe acest subiect si rog si administratorul platformei sa faca la fel.

  38. Ar fi Plesu un presedinte bun? Poate. Va fi el presedinte? Cu siguranta nu. Si nici macar nu pentru ca nu ar fi votat. Cei care uita sa isi aminteasca faptul ca masele l-au votat pe Emil Constantinescu, un intelectual ochelarist care nici macar nu avea umor. Plesu are.

    Andrei Plesu nu va fi niciodata presedinte pentru ca nu va candida. Si (iar) nu neaparat pentru ca nu vrea ci in primul rand pentru ca nu poate. Nu poate deoarece pentru o candidatura serioasa se lupta, ea se smulge cu ghiare si cu dint, nu este atribuita pe „merit”. Iar Andrei Plesu e un bonviveur nu un combatant.

    O candidatura serioasa la presidentie inseamna bani, logistica, sprijin poltic de la o forta politica majora sau mai multe. Astea nu pica din cer, nu se organizeaza 3 sau 300 de visatori inimosi pe contributors si 22 si ti le arunca in brate. Pentru asta se lupta, se negociaza se fac compromisuri. Chestiuni care ii sunt la fel de straine lui Plesu ca manelele.

    • Concretizarea unei candidaturi fireste ca nu se poate face fara acordul candidatului. Nu suntem in aceasta faza. Deocamdata trebuie sa indraznim sa ne punem problema ca am putea fi reprezentati si de altcineva decat cei care se perinda pe la televizor si nu ne plac.

  39. Cum răspundea dl. Pleșu acestei provocări în 1998 :

    Marius Tucă : V-ați gîndit vreodată să candidați la președinția României?
    Andrei Pleșu : Mi s-a propus odată în ’92.
    Marius Tucă : Și?
    Andrei Pleșu : Și am zis NU.
    Marius Tucă : Și acum dacă vi s-ar propune?
    Andrei Pleșu : Nu.

    Sursa : Marius Tucă Show (1.10.1998)

    http://www.youtube.com/watch?v=J3iFi7AMuGc (1.26.22)

    • In 1998 nici eu nu ma gandeam ca voi fi capabila sa infrunt ceea ce infrunt aproape la fiecare aparitie in Contributors. In 1998 credeam ca citind si perfectionandu-ma in domeniul meu voi avea posibilitatea sa impartasesc si celorlalti si sa fac in asa fel ca educatia din Romania sa devina mai buna pentru toti copiii. Din pacate, m-am inselat. Pentru ca eu si altii ca mine au tacut atunci generatia mea a dat un Ponta si un Antonescu in spatiul public.
      De aceea cred ca si d-l Plesu astazi ar avea alt suport de reflectie daca un milion dintre noi i-ar propune sa ne reprezinte. Pana nu ajungem insa un milion nu are absolut niciun rost sa-l intrebam. Ca nu suntem seriosi.

  40. @ Vali

    Prin opera substantiala, inteleg o productie specifica domeniului de expertiza, cu valorificarea justa a detaliilor si continuitate structurala.

    • O definiție mai tehnică nici că se putea închipui… Bun! Acceptăm, de dragul împrejurărilor, acest conținut semantic. Nu-mi rămîne decît să vă întreb : Cioran are operă? Dar Kierkegaard? Sau Rudolf Kassner, Ortega y Gasset, Cesare Pavese? Care era oare domeniul de expertiză al lui Seneca?

      Dar nu pot să nu vă întreb ce tip de competență, de har, de atu cognitiv vă îndreptățește să negați existența unei opere a lui Pleșu? (fie și servindu-vă de definiția de mai sus, valorizată ca standard, criteriu subînțeles de judecată calitativă)

      Vă pricepeți la istoria și teoria artelor plastice? Sau la finețuri teologice?

    • D-le Manu, nu credeti ca ar trebui sa fiti corect si sa-i spuneti si d-lui Aligica ce credeti despre d-l Andrei Plesu. Acolo considerati ca „Andrei Plesu este o avutie nationala” pe care nu ar trebui s-o deterioram trimitand-o la Cotroceni. Mi se pare ca apele in care va scaldati sunt cam tulburi. Si e pacat.

      • Afirmatiile nu sunt contradictorii. Andrei Plesu este o avutie nationala: prin inteligenta iesita din comun, spiritul enciclopedic, profunda intelegere a caracterului national si publicistica limpede si curajoasa. Aceste dimensiuni influenteaza, fara discutie, opera profesorului Plesu, dar nu-i confera substantialitate.

            • Imi pare rau, dar nu exista o alta replica in fata unui discurs dublu.

              Si daca tot vreti sa-l criticati pe d-l Andrei Plesu, de ce n-o faceti in forumul deschis de d-l Aligica pe aceeasi tema?

        • Să te tot freci la ochi… Adică Pleșu e o inteligență barosană, un erudit, un fin cunoscător al duhului românesc, un excelent și curajos scriitor, dar NU ARE SUBSTANȚĂ, miez, sevă. Operă ESTE, nu zicem NU, dar e cvasi-nulă, vag gelatinoasă, o inconsistentă încîntare.

  41. Adaug: opera novatoare, publicata in marile reviste stiintifice ale lumii bazate pe peer review de mare competenta (indexate in bazade date ISI Thomson Reuters cu factor de impact si scor relativ de influenta „mari”). In plus, opera asta trebuie sa fie puternic citata in articole din aceeasi baza de date. Un autor de notorietate stiintifica internationala are cateva mii de citari aici.

    Dl. Plesu nu apartine acestei paradigme stiintific-culturale. El este un eseist soft, nu un om de cultura de performanta atestata international.

      • Orice premiu Nobel in stiinte, orice medalie Fields, orice premiu Turing se da numai daca ai articole multe si citari enorme in baza de date ISI. Nu e suficient, dar e necesar!

        Dar pt. Dvs., cred si eu ca raportarea la ISI e ridicola. La fel crede majoritatea universitarilor din Romania care trimit lucrarile lor la publicatii obscure or in presa, pt. ca ISI e ridicol.

        Intrebati profesorii din institutia Dvs. cum au ajuns profesori.

        „DOAMNE IARTA-I CA NU STIU CE FAC!”

    • În spiritul convingerilor dvs., putem adăuga că toată literatura ce nu încape în galantarul ISI e fie maculatură, fie o sublimă pierdere de vreme. Ești ISI, deci exiști! Nu ești ISI, ești apă de ploaie, scriitor de penumbră, o „voce” tropicală… Adică neserios.

  42. Doamna Gorga,

    Mi se pare revoltator faptul ca nu ati citat in articolul Dvs. in primul rand articolul d-lui Aligica. Acesta a facut inaintea Dvs. aceasta propunere (profund neadecvata in opinia mea). E rusinoasa omisiunea. Dovediti ca sunteti un om mic.

    Daca asa faceti si in calitate de „cercetator stiintific” e jale.

      • Nu s-a discutat nimic. Domnul Aligica a fost un gentleman si nu v-a aratat obrazul, a incercat sa salveze situatia.
        Nu se face sa preiei o idee fara sa amintesti persoana care a avut-o.

          • Eu am citit articolul din Revista 22 si fraza aceea care il vizeaza pe Andrei Plesu e pierduta, e doar o fraza printre altele, nu esenta articolului, care articol e aparut in august. Cati l-au citit atunci, cati au reactionat, poate domnul Aligica nici nu l-a citit, ca era vacanta, avea lumea alte preocupari! Articolul domnului Aligica e altceva: a aparut acum 2 zile, ati participat la el, nu aveti nici o scuza: v-ati construit propriul articol pornind de la un alt articol, bine dezvoltat si structurat, care nu avea nevoie de o urmare, de altfel. Cine voia sa comenteze si sa-si exprime ideile putea sa o faca acolo. Regret, dar va lipseste notiunea de fair-play.

            • Sustinerea unei candidaturi ca a d-lui Plesu e importanta, alte vorbe nu conteaza.
              Daca sunteti atat de curios sa stiti daca a citit sau nu, de ce nu-l intrebati in mod direct?

            • Si eu am citit articolul din R22, dar azi, dupa ce am vazut comentariul unde era pomenit. Am aceeasi senzatie ca @lupul. In articolul din 22 era doar o „chestie”, putea sa treaca neobservata pentru cei mai multi cititori – nu stiu daca as fi retinut-o daca citeam articolul in alt context, atunci cand a aparut- diferita de articolul lui D. Aligica, care pune punctul pe i, ii da o forma, propune ceva, explica…..
              In plus intre cei doi, AGorga si D Aligica, ultimul e cunoscut ca o persoana corecta, care discuta cu toata lumea, chiar daca tonul urca, lasa pe fiecare sa-si spuna parerea. Si e si foarte cunoscut, un om realizat, nu avea nimic de castigat sa-si insuseasca ideea unui coleg. Ceea ce nu e cazul Adrianei Gorga, o cvasinecunoscuta, fara o cariera solida in urma si fara notorietatea de care se bucura D Aligica. Deci Adriana Gorga, asumati-va eroarea, chiar dubla, pentru ca dupa logica dv, nu l-ati uitat numai pe Aligica dar si pe Mihailescu!

            • Sa devina d-l Plesu presedinte al Romaniei si mi-o asumd de 5 milioane de ori pentru ca Romaniei ii va fi bine.
              Pana atunci insa, retin ca aveti o problema cu mine personal, dar nu cu ideea.

            • Adriana Gorga: dumneavoastra chiar credeti ca are cineva ceva cu dumneavoastra personal? Este vorba despre ce scrieti, ideile pe care le sustineti, raspunsurile date, atitudinea fata de cititori. In rest, poate cand veti deveni un nume in peisajul universitar international sau in politica, daca va tenteaza, in fine, o persoana publica, cunoscuta, poate ca vor fi si oameni care sa va invidieze. Pana atunci….noapte buna!

  43. Mare entuziasm! În căutarea unei personalități salvatoare,am ajuns la Andrei Pleșu!
    Ce aveți,oameni buni,cu marele nostru scriitor,moralist,etc.,etc.?De ce vreți să-l scoateți dintre cărți și din gândurile lui așa de răspicate și de limpezi și să-l aruncați în cazanul cu lături al politicii și presei?Vreți să faceți,dintr-un mare scriitor,încă un om politic?Vreți să-i pătați marele său prestigiu cu o ,perioadă de bălăcăreală politică,de care sigur nu se pricepe?
    Lăsați-ni-l Pe Andrei Pleșu în pace,să-și continue frumoasa și valoroasa lui operă!

  44. Oare de ce ma cenzurati, domnisoara? Nu va place cand ii reped pe „intelectualii” de stanga…adik socialistii? Sau sunteti si dumneavoasta printe rei?

  45. Curios ca propunerea D-lui Aligica, care locuieste (ca si mine) in Statele Unite, e propagata cu entuziasm de D-na Gorga, care traieste in Elvetia. E, de fapt, usor de inteles: distanta, mai mult emotionala, te rupe de realitatile unui loc pe care l-ai parasit definitiv,

    • Va las sa-i transmiteti curiozitatea dvs. si d-lui Aligica deoarece , locuind in aceeasi parte a lumii cu dvs. e mai in masura sa va lamureasca nedumeririle in aceeasi limba.

    • Foarte interesant. Anul trecut, in preajma referendumului de demitere, dl. Manu se recomanda ca locuind in Austria. Cine stie, poate s-o fi mutat si dansul peste ocean, la fel ca mahalagioaica presei romanesti, Corina Dragotescu.

      • Cred ca va inselati. D-l Manu cel pe care-l stiu eu a spus intotdeauna ca locuieste in Statele Unite de zeci de ani. Haideti sa gasim argumente sa criticam ideile si nu oamenii.

        • Aveti dreptate. Dl. Manu parca suna totusi altfel.

          A durat un pic pana sa identific persoana respectiva. Anul trecut posta sub numele „frank g. schmidt”

          Scuzele mele domnului Manu. Cu atat mai mult cu cat ma aflu pe acelasi mal al Atlanticului.

  46. Am citit articolul crezand ca se vorbeste despre o situatie ipotetica.
    Practic sansele de realizare sunt zero. Romanii nu vor alege un presedinte filosof (in urmatorii cincizedi de ani) asa cum nu vor alege un presedinte femeie indiferent de calitatile pe care le vor pune pe cantar oamenii cu scaun la cap. Si pornesc de la ipoteza ca aceste calitati sunt incontestabile.
    Nu apare evident daca D-l Plesu este de acord. Dar prima si cea mai importanta conditie este ca un canditat sa reuseasca este sa isi doreasca (chiar cu ardoare). Iar aceasta dorinta se gaseste numai la poilticieni. Ei nu se dau batuti cu niciun pret.
    tot intr-o logica extrema (dar diametral opusa) mi-am imaginat la momentul respectiv ca solutia ar veni de la alegerea lui vadim in locul lui iliescu, deoarece ar fi fost atat de radical gresit incat s-ar fi rasturnat de la sine in cateva saptamani; raul ar fi fost pus in evidenta si pentru cei care nu inteleg subtilitati. Din acea dilema nu am iesit, dar nici nu mi-am patat degetele cu tusul stampilei in favoarea vreunuia dintre cei doi candidati la fel de execrabil pentru mine.
    As vota Plesu asa cum am votat Ratiu, considerandu-ma onorat, dar constient ca este doar un gest simbolic.
    Poate ar fi nevoie totusi de o analiza serioasa cu sanse de reusita, fiindca nu cred ca mai gasim un Havel si pentru Romania.

  47. E şoadă rău propunerea ăluia cu Alegeţi un academician, adică pe Haiduc, ar fi al doilea spion kaghebist după Iliescu, adevărată gubernie România asta.

  48. Daca impostura si mitocania sunt cele mai mari probleme din Romania, atunci este omul potrivit.

    Sa ne inchipuim urmatorul scenariu: AP candideaza si castiga. Rezolva impostura si mitocania. Si?

    Faptul ca este criticat de A3 nu este un argument pro AP. Singurele informatii corecte de la A3 sunt cele legate de starea vremii, deci nu este un etalon.

  49. Citind comentariile(majoritatea) ai două opțiuni:
    1. Să-ți spui că nostalgia după un președinte care să-ți repare, eventual, chiuveta de la baie- să dea un pumn în gură unui concurent și să apară la TV cum își dă el cu părerea printre lanurile în vânt- este nemuritoare.
    2. Să te gândești cu groază câtă educație trebuie băgată în acest popor până să ajungă un popor normal.

    Personal înclin pentru varianta a II-a. Am văzut că dlui. Pleșu i se reproșează că nu va rezista hoardelor (de parcă ar fi Marele Zid Chinezesc), că n-are ISI-uri (le are Băselu pe toate- e, mai sunt 1-2, 3 la Nuți Udrea și Boc) sau că e ”nereprezentativ”. Dacă un mediocru care este de părere că școala face tâmpiți e reprezentativ ne putem lua lucrurile și închide complet camera asta pe nume România.

    • Citind parerile pro vad aceeasi atitudine: ceva lipsa de bun simt si mult tupeu.
      Fratilor, nu va impiedica nimeni sa-l popularizati, dar nu va mai enervati cand sunteti contrazisi. Mi se pare incredibil- am vazut acest lucru si la Aligica – sa ridici in slavi bunul simt al domnului Plesu, dar sa dai cu bata in altii.
      Deci, luati-va steagul si militati pentru ce vreti, dar invatati sa acceptati civilizat o alta parere. Pana atunci, daca Plesu va reprezinta (pe voi, da pe voi), atunci nu-mi place de el.
      Sper sa nu va reprezinte.

      • Schimbator mai sunteti ! E ca in povestea cu margareta, numai ca in loc de „ma iubeste” / „nu ma iubeste” spuneti „ma reprezinta”/”nu ma reprezinta”.

        • Va rog sa-mi indicati de unde reiese ca il sustin sau ca ma reprezinta? Poate ca voi ajunge la concluzia ca ma reprezinta sau ca vreau sa-l votez. Poate ca este bun de presedinte, poate nu. De acest lucru ma poate convinge numai A Plesu.

          Momentan sunt amuzat de habotnicia celor care-l sustin, atat.

          • N-am ce va face, dar va inteleg. Sunteti ca cetateanul turmentat al lui Caragiale.
            De dvs. depinde daca vreti sa iesiti din starea de incertitudine sau nu. Exista riscuri – si daca iesiti si daca nu iesiti. Depinde pe care vreti sa vi le asumati.

            • Exact ce spuneam :)
              Nu esti de acord, ai alta parere, pac: cetatean turmentat, margarete, etc.
              Mult succes !

      • Domnule Haplo, cred că sunteți în filmul greșit. Dacă dl.Băsescu a avut nevoie de toată popularizarea din lume să ajungă de la un simplu funcționăraș președintele țării- dl.Pleșu nu are ce să facă cu ”popularizarea”. Ce mă amuză pe mine este modul relativ ciudat în care ies la bătaie adepții ”președintelui jucător”. Ce i se reproșează dlui. Pleșu ?
        1. CĂ n-o să poată rezista USL-ului sau altor formațiuni politice. Prieten(i) drag(i), în varianta scurtă, pentru oameni ocupați (aveam eu altceva în minte) în care președintele trebuie să se ocupe neapărat de colcăiala partide- politică nu e loc și pentru un stat civilizat și dezvoltat ci cel mult pentru o țară precum Georgia unde dacă banditul s-a plictisit de președinte scoate pușca și-l omoară sau invers. Într-un stat civilizat (de exemplu Germania) președintele este de-asupra partidelor.
        2. Că nu e jucător. Ăsta e și clenciul. N-avem nevoie de un președinte jucător- avem nevoie de un președinte de bun simț.
        3. Că n-are ISI-uri. Sincer, cred că comentariul respectiv e o glumă.

        • Nu sunt in niciun film desi am senzatia ca ma uit la Snatch.
          In ceea ce priveste posibilul candidat Plesu, raman la pozitia mea neutra. Reiau: nu am spus ca este bun sau rau. Inteleg ca de catva postari tot fortati comparatii cu TB. Nici asta nu ma intereseaza. I-am cerut si doamnei Gorga sa-mi arate de unde deduce dansa ca-l sustin sau nu.
          Ceea ce doresc sa subliniez – si are legatura cu impartirea facuta de dumneavoastra- este ca ma mira atitudinea agresiva a celor care-l sustin pe Plesu. Este o agresivitate care atinge putin lipsa bunului simt si este in contradictie cu stilul domnului Plesu.
          Luati ca exemplu si pe autoarea articolului: nici nu a citit ce am scris, a dedus ca sunt nehotarat, apoi m-a comparat cu cetateanul turmentat.
          As putea sa va compar (pe dumneavoastra,pe doamna Gorga si pe altii) cu Leonida si Efimita. „Ei, bobocule, apai cum le stii dumneata pe toate, mai rar cineva!”

          Deci, la impartirea facuta de dumneavoastra trebuie sa adaugati autorii si sustinatorii agresivi aflati in contradictie cu stilul celui pe care il sustin.

          In rest, daca domnul Plesu va dori sa candideze, ii voi citi obiectivele si voi judeca. Pana atunci toata aceasta cruciada este o nuvela SF in devenire.

            • Nu stiu. Cum poti fi nehotarat fata de ceva inexistent?
              Sa candideze, sa vad directia si voi decide. Altfel, vorbim de exaltare religioasa, nu de alegere

            • Cum poti fi atunci neutru fata de ceva inexistent? Aici e esenta mesajului meu: sa facem impreuna tot ce putem ca aceasta candidatura sa devina posibila. Aceasta este faza in care ne aflam acum. Dupa aceea putem sa ne manifestam pro sau contra candidatului. Deocamdata trebuie sa spunem doar daca ne trebuie si de ce o asemenea candidatura. Atat.

          • Domnule Haplo, cred că confundați. Haideți să spunem că în primul rând- un președinte- ar trebui să fie al României. Asta e o frumoasă limbă de lemn dar și un adevăr. N-are sens să ții un președinte conflictual- are sens să ții un președinte dilematic. În al doilea rând, ca și factor de coeziune, președintele nu trebuie să facă nimic în locul nostru. N-are ce căuta pe largile ogoare și nici în fabrici- dând indică/țiile – n-are treabă cu justiția -și sincer nu l-aș vedea nici în fruntea CSAT decât într-un rol onorific. Urmează iarăși o limbă de lemn (învăluită într-un adevăr) – un președinte trebuie să ne restituie pe noi- nouă. Atâta vreme cât vom avea absurdități despre cum fură statul profesorii, medicii, mamele și bebelușii vom găsi totdeauna un cretin care să se uite la o Românie de 500.000 de întreprinzători mai mult sau mai puțin legali- lăsând să se ducă dracului alte câteva zeci de milioane.

    • Nu este vorba aici despre o analiza a situatiei sociopolitice si economice a SUA de astazi. „Yes, we can” a intors o fila din istoria tarii. „Si eu m-am saturat” ar intoarce o fila din istoria Romaniei. Ce face fiecare odata ce-a dat foaia mai departe e alt subiect de discutie.

  50. De ce nu propuneti pentru dezbatere „profilul’ prezidentiabilului care sa obtina 50% +1 din voturile exprimate si sa satisfaca cerintele celor care nu-si doresc ca la conducerea statuilui sa se perpetueze impostura, grobianismul, lipsa de scrupule pentru accederea la putere, etc.
    Alegerea presedintelui este un test de pragmatism pe care Alianta Civica l-a ratat in 90 si ne-am alescu iliescu, vorba raposatului paunescu. Prea multa dezbatere „intelectuala” si prea multa competitie in „elite”. Sunt aici o multime de comentarii care nu au legatura cu subiectul fiind doar polemica stearpa, dar pentru omul de rand sunt doar un fel de ” ba pe-a mamei dumneavoastra!” (finca-i vorba de intelectuali).
    Fiindca ati pomenit de Obama: nu credeti ca este doar un „produs” al unei fabrici de candidati? Adica un produs de sinteza; sunt convins ca a fost pregatit de mult timp si probabil ca exista un lot din care a fost selectat, ceva gen lotul de gimnastica : 100-200 de fetite se pregatesc dar numai 5-6 vor deveni campioane. Noi n-avem timp sa selectionam viitorii presedinti de la varsta frageda (sau cine stie, poate unii fac lucrul asta, dar, deocamdata vedem numai rebuturile gen „micul titulescu”).
    Deci, macar sa gasim un tipar satisfacator dupa care sa incercam selectionarea presedintelui, nu neaparat sa cautam argumente pentru un model care ne place noua, catorva. Eventual adaugati o marja de 15% pentru siguranta, la cei 50%+1. Prietenii stiu de ce!
    Eu cred ca trebuie sa fie cinstit, dinamic si pragmatic si bineinteles, „cu carte” sau macar cu respect pentru carte, nu neaparat sa aiba o lista de opere…

    • Articolul discuta profilul prezidentiabilului de care ne-am simti reprezentati. In acest context am afirmat ca eu ma simt reprezentata de un presedinte ca d-l Andrei Plesu.

      Si propunerea dvs. mi se pare interesanta: sa pornim discutia de la calitatile pe care credem ca trebuie sa le aiba cineva care ar putea castiga alegerile in Romania. Facem profilul postului si apoi cautam persoana. De ce nu?

  51. Am citit cu interes si acest articol referitor la dl.A.Plesu (pentru care am o consideratie deosebita),ceea ce ma deranjeaza insa aici,mai mult decat la dl.Aligica,este afirmatia repetata (in text si in replica la numeroase comentarii!) ca romanii n-ar fi probabil demni sa-l aiba presedinte,ca ar trebui sa demonstreze ca-l merita,etc!
    Problema mea nu este Plesu Presedintele Romaniei,ci Romania care il implora sa-i faca onoarea de a accepta functia:ESTE INDECENT,dna A.Gorga!
    Nu aveti dreptul nici dvs si nici nimeni altcineva,sa desconsiderati astfel un popor care sufera deja de lipsa de incredere in propriile forte,nu este cazul sa mai adaugati un strat de cenusa pe capul oamenilor,spunandu-le,practic,ca „ar fi unul capabil,dar nu-i inca de nasul lor”!!!
    Functia de Presedinte al Romaniei trebuie sa fie meritata de cel care este desemnat sa o aiba,nu inversati responsabilitatile!
    Daca intentionati ca oamenii sa inteleaga ca „au numai ceea ce merita”,ati reusit,cred insa ca stiau asta de mult…. In ce masura sperati sa motivati pe cineva,atunci cand spuneti ca inca(!) nu merita sa traiasca decent pentru simplul motiv ca nu sunt in stare sa-l convinga pe A.Plesu?
    Imi imaginez ca si dumnealui trebuie sa se simta jenat de acest „cult al personalitatii” pe care-l initiati,poate,fara sa va dati seama…
    Inteleg bunele intentii pe care le aveti,doar ca ele nu ajung ca sa creeze o dinamica pozitiva (cunoasteti proverbul cu locul care este pavat de ele!),atata vreme cat desconsiderati vadit pe cei pe care doriti sa-i convingeti…

    • Nu e obligatoriu sa va placa perspectiva mea asupra subiectului. Nu-i desconsidera nimeni pe romani, dar trebuie sa meriti un presedinte care sa te reprezinte. Viitorul presedinte va exprima in sinteza esenta sistemului meritocratic legitimat de români. Pe aceasta problema nu pot decat sa raman consecventa cu mine insami (http://www.contributors.ro/editorial/merita-victor-ponta-titlul-de-doctor-in-drept-6/ )

      Nu acesta este insa lucrul cel mai important. Am mai spus in aceste comentarii: trageti cu toata forta in mesageri, dar duceti mai departe mesajul. Daca doar criticand puteti sa va sustineti punctul de vedere, nu ma deranjeaza absolut deloc atata vreme cat vizam acelasi scop. Sunt foarte diferite caile prin care il putem atinge. Important pentru Romania in clipa aceasta este sa-l atingem.

      • „nu pot decat sa raman consecventa cu mine insami”
        Numai prostii raman consecventi cu ei insisi, oamenii inteligenti invata de la altii, din intampalri si se amelioreaza (sau poate va considerati perfectiunea intruchipata?) Dar ramaneti cu dvs insiva si nu uitati sa o si declarati cat mai des!
        E cu atat mai amuzant!

        PS Cat mai continuati telenovela asta? Nu lipsesc nici emisiunile de la Antene. Chiar ma intrebam ce fel de oameni se uita la emisiunile astea; acum mi-e clar.Pe cand niste articole din Cancan si Libertatea, ca poate se vorbeste si acolo despre domnul Plesu?

        PPS Il admir foarte mult pe Andrei Plesu si il respect la fel de mult, dar cand vad telenovela asta in care l-ati bagat, cu comentarii penibile, greseli gramaticale, mitocania cu care puneti la punct cititorii, ma apuca greata si ma intreb ce-a facut bietul om ca sa ajunga subiectul unui articol de o calitate mai mult decat indoielnica?

        • Criticati-ma cat puteti, daca asa va simtiti bine (pentru greata, stiu ca e buna putina lamâie cu zahar), dar convingeti cat mai multi din cei din jur care va asculta si respecta de admiratia pe care o aveti pentru d-l Plesu. Acesta este scopul nostru comun, desi caile prin care vrem sa-l atingem sunt diferite.

          • Doamna,incetati sa va autovictimizati! Toate comentariile sunt pline de jelaniile dv: „loviti-ma, jigniti-ma, criticati-ma ezlantuiti-va, daca asa va simtiti bine”.
            Nu va puneti intrebarea ca meritati aceste critici si ca oamenii vi le fac nu pentru a se simti bine ci pentru ca sunt agasati de mediocritatae articolului si raspunsurilor aiurea pe care le dati, vorbind despre un om ca Andrei Plesu? Nu va intrebati daca omul acesta nu merita o sustinere de calitate si nu exaltari publice care il pun itr-o situatie jenanta? Puneti-va mai multe intrebari si dati mai putine raspunsuri, renuntati la fudulie prosteasca si la raspunsuri in doi peri, pe care le dati pentru ca nu aveti argumente. Ati rusiit sa faceti un ghiveci de toata frumusetea si nu va intrebati o secunda cum se poate simti Andrei Plesu in amestecul asta de Miorita, Mihai Gadea, Luther King , Obama si Ponta.
            Nu asa il ajutati pe domnul Plesu, dimpotriva! Nici nu va dati seama cat de rau poate face o campanie de-asta de prost gust, unui om de calitate. Nu-l coborati pe Plesu la nivelul dvs, la nivelul articolului asta cu greseli gramaticale (am inteles ca vi le-au indicat cititorii! am citit niste comentarii la articolul dnului Aligica!!!) si cu varza asta intre personaje si simboluri.
            Scrieti ceva inteligent si oamenii va vor felicita, continuati cu telenovela, raspunsuri penibile si autovictimizarea si veti fi in continuare criticata, pt ca o meritati.

            • Imi ating scopul dand posibilitatatea unor oameni cu inteligenta sclipitoare ca a dvs. sa se exprime. Nu e uluitor sa vezi cata desteptaciune poate incapea intr-o singura persoana ! Dati bataie, nu va lasati!
              Prevad insa ca in curand va trebui sa va ocupati de retorica cenzurii!
              Deveniti plictisitor.

            • Du doamna, e uluitor sa vezi cata ignoranta incape in dv. Unii poate va plictisesc, dar pe cei mai multi ii amuzati! Ati merita niste like-uri numai pentru hohotele de ras pe care le dezlantuiti.
              Domnul Plesu e un domn: nu-l murdariti cu circ ieftin.

            • Si cine face circ are drept de vot. Asta-i democratia. Daca va decide sa candideze, d-l Plesu va vi murdarit si cu circ ieftin si cu circ scump. Sa-l coborâm de pe piedestal si sa-l vedem mai aproape de noi, fiecare dupa cum ii sta in putere.

  52. Ma tem ca nu sint in acord cu realismul ideii de a propune candidatura dlui. Plesu. E o idee frumoasa, dl. Plesu are calitati enorme pe multe planuri dar – si aici ma tem ca ma fac vinovat eu insumi de pesimism, obsesia ratarii etc. – cel mai bun lider – real, in Romania reala – pe care l-am avut in ultima (aproape) suta de ani este si, ma tem, va ramine pentru o vreme Traian Basescu. Faptul ca ne concentram, ca dl. Tapalaga si altii, pe defectele vizibile si indeniabile ale presedintelui actual ne face de multe ori sa uitam ca ceea ce a reusit dinsul sa faca a facut impotriva unor forte extraordinar de puternice, numeroase si fara scrupule. El nu a ignorat pagubos otravurile autohtone, le-a inteles si folosit in scopuri (de cele mai multe ori) pozitive.

    Nu fac cultul personalitatii. Presedintele e oricum la sfirsitul carierei. Atrag atentia asupra faptului ca daca nu incercam sa analizam provocarile si ostilitatea pe care un lider, oricit de bine-intentionat, trebuie sa le confrunte *macar* la nivelul la care le-a confruntat dl. Basescu, daca nu intelegem calitatile acestuia, mi se pare greu sa gasim alt *castigator* in timp util, mai degraba decit optiuni idealiste dar pierzatoare.

    As zice deci ca nu sint de acord cu dna Gorga, cu tot respectul, dar nici nu inteleg de ce a fost atit de atacata in multe comentarii. Si-a spus o parere, are intentii foarte bune si merita cel putin sa i se raspunda la obiect, fara atacuri la persoana.

    • Multumesc mult pentru acest comentariu plin de responsabilitate.

      Aveti dreptate ca in Romania modelul actual de presedinte este Traian Basescu. El s-a potrivit românilor, care isi doresc in general un stil autoritar de conducere din partea liderilor. E presedintele real, cum spuneti, care a condus Romania, cu bune si cu rele, in ultimele doua mandate. Dar este la sfarsitul carierei.

      Cautam un presedinte pentru viitor si nu unul pentru trecut. Nu cred ca trebuie sa ne gandim viitorul presedinte dupa masura lui Traian Basescu. Nu avem un al doilea Traian Basescu. Si e bine ca nu-l avem. Mai mult, avem chiar nevoie de un presedinte diferit de Traian Basescu. E nevoie de un presedinte care sa fie capabil de un discurs datator de speranta, un discurs cumpatat in care cei mai multi dintre noi sa se regaseasca. Viitorul presedinte trebuie sa-i cunoasca bine pe români si sa stie cum sa-i ia. Cred ca ne trebuie un presedinte care sa respecte scoala si sa faca in asa fel incat toti copiii sa aiba sanse egale la educatie. E nevoie de un om care sa fie capabil sa obtina sprijin intern din partea unor personalitati din diferite domenii ale vietii sociale, economice, politice, culturale. E nevoie de un om cu forta de caracter si in cuvantul caruia sa ne putem increde. Ne trebuie un om care sa fie respectat si sa ne faca respectati in afara Romaniei.

      E mult circ in clasa politica romaneasca de astazi. Sa nu-i mai cerem insa presedintelui sa fie dresor, ci un observator atent, capabil sa se asigure pentru noi ca circul respecta regulile. Acesta este rolul pe care i-l atribuie Constitutia Romaniei: sa reprezinte, sa vegheze, sa medieze.

      Eu cred ca d-l Andrei Plesu are aceste calitati, de aceea am spus ca m-as simti reprezentata de un presedinte ca dumnealui. Mie mi se pare cat se poate de real si capabil de a aduce in politica româneasca un nou echilibru.

  53. Stimata,
    Ela,
    Cred ca, ceeace inseamna ca un popor sa ,,merite” un presedinte, trebuie ,,tradus” prin capacitatea de a sti ce sa aleaga. Daca nu stie ce sa aleaga, oare poporul nu are ceeace merita, tocmai datorita incapacitatii de a-si cunoaste drepturile, dar si indatoririle? Dreptul la cel mai bun presedinte nu este cumva ,,complementar” indatoririi de a putea distinge intre surogate politice si un om ca Plesu?Nu cred ca autorul a gresit cu ceva, in fata ,,poporului roman”, afirmind un adevar cam greu de digerat, intr-o logica simplificatorie (ca sa nu zic populista)…

    • Multumesc mult pentru lamuriri. Sper sa fie utile atat d-nei Ela cat si altor cititori care-si pun aceeasi problema.

  54. „De aceea cred ca singura intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem repede este: Un presedinte ca Andrei Plesu ma poate reprezenta pe mine?”

    Raspund si mai repede: Da, ma poate.

    Dar imi amintesc de o emisiune TV de prin 1999 (pe cand era ministru de externe), in care, cu umor fin, dar trist, Plesu povestea doua episoade:

    1) Intr-o seara, la minister, lucrand pana tarziu, a rugat sa i se aduca o omleta de la bufet. Omleta n-a venit decat dupa doua ore, dupa ce a trebuit sa sune personal la bufet.

    2) Mai grav decat primul exemplu: Plesu aprobase formele pentru rechemarea ambasadorului Romaniei de la Belgrad, cu termen limita de incetare a mandatului. Ala n-a mai putut de rechemare si s-a intors cand a vrut musculatura lui.

    Ambele episoade se petreceau intr-un minister dintotdeauna militarizat – acoperit sau la vedere -, si care-si va pastra caracteristica asta si in viitor, fiindca este parte integranta a unui sistem mai tare decat 100 de andrei plesu.

    Prin urmare, urmatoarea intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem repede este: „Ce autoritate ar avea Andrei Plesu, in calitate de presedinte, in fata sistemului?”

    • Sunt disfunctionalitati din ministere. Cred ca se pot scrie carti intregi cu asemenea povesti. Nu dovedesc lipsa de autoritate din partea cuiva, ci faptul ca oamenii nu-si fac datoria profesionala, fie ca sunt de la bufet, fie ca sunt din serviciul diplomatic.

      • Dupa logica asta orice ministru ar trebui scuzat pentru ca sunt disfunctionalitati in minister si oamenii nu-si fac datoria profesionala, deci ce poate face el?
        Nimeni nu pretinde ca un ministru sa numeasca personalul de la bufetul ministerului, de exemplu, dar poate sa se inconjoare de oameni care sa coordoneze munca altora si tot asa, pana la ultima treapta valorica. Cine nu-si face datoria , zboara.
        Se pot face multe, dar trebuie implicare serioasa.

        • Cine a vorbit de scuze ? Si credeti ca d-l Plesu nu ar fi capabil sa se inconjoare de oameni capabili ? Credeti ca nu e in stare sa se implice serios daca decide sa candideze ?

            • E un mod de a-l percepe pe care-l pot avea mai multi români si de care ar trebui sa tina seama daca hotaraste sa candideze.

          • Vorbind foarte serios: m-ar interesa potentialul de autoritate pe care l-ar avea Andrei Plesu in fata militarilor (nu cei din Armata, in primul rand; ma refer la ceilalti). Fiindca disfunctiile dintr-un sistem se elimina, nu se tolereaza; de la bufetier indolent, la ambasador indisciplinat si insolent. Cu sau fara grade.

            Dispune el de potentialul asta?

            • Eu cred ca da. Dar e parerea mea.
              Ca sa aflam insa raspunsul la intrebare, trebuie sa-l transformam in prezidentiabil, ca sa ne raspunda d-lui. De aceea e important sa aratam cat mai multi ca pe români ii intereseaza o asemenea candidatura.

  55. Nu inteleg ce vreti sa spuneti cu ” V-am spus eu ca se misca lumea” si care e legatura cu subiectul articolului prezent. Doar Andrei Plesu nu a scris articolul de ieri ca l-ati propus dvs la prezidentiale !!!! iar Funeriu a reactionat doar la articolul lui Andrei Plesu! „miscarea lumii” de care vorbiti ar presupune un punct de plecare,un fel de domino, un punct de pornire care se propaga si da nastere la alte fenomene.
    Pe urma Funeriu e membru PDL si consilier prezidential, nu spune nicaieri ca s-a saturat de partidul din care face parte si de politicienii sai, dimpotriva. Deci care e legatura cu ce se discuta aici? Care e miscarea aia a lumii pe care noi nu o vedem?

      • Tocmai! Funeriu nu e de acord cu Andrei Plesu, nu considera toata clasa politica in aceeasi oala, dimpotriva. Spune ca ai de unde sa alegi, cel putin din partea lor a PDL-ului , si arunca cu tot ce poate in adversarii politici, cum e si normal.
        De aceea ziceam ca nu are nici un sens citarea declaratiilor lui Funeriu in cadrul acestui articol. El afirma exact contrariul a ce afirmati dv. Chiar e atat de greu sa intelegeti ce scriu altii?

        • Daca dvs. aveti de unde alege din clasa politica actuala e bine.
          Eu nu am de unde si de aceea un candidat ca d-l Plesu m-ar reprezenta.

  56. Un presedinte se construieste. De catre un partid.

    Sigur, un intellectual cu prestanta reprezinta mai bine tara decat un proletar care da cu pantoful in masa…

    DAR:

    1) Fara o forta politica in spate, acum e mult prea tarziu pentru o constructive de presedinte
    2) Ce ne place e una, ce e posibil e alta…

    • Cred ca acum fortele politice se gandesc inca. Nu e inca prea tarziu pentru un prezidentiabil care sa aiba capacitatea de a construi un alt sistem de referinta pentru clasa politica actuala prea obsedata de confruntarea Traian Basescu – Victor Ponta, asortata cu micile accese de nationalism ale lui Crin Antonescu.

  57. „Nu conteaza cine are dreptate. Si cata”. In realitatea actuala a Romaniei, mai mult ca oricand, o asemenea afirmatie descalifica pe oricine. Cand ne sufocam in Minciuna, lovim Adevarul in numele Stilului? Vai si amar!

  58. „V-am spus eu ca se misca lumea ?”
    Da, este adevărat: şi căderea implică mişcarea. Iar in timpul colapsului se întâmplă şi alte mişcări necontrolate: lumea dă din mâini şi picioare in disperarea de a se agăţa de un ciot care se le oprească măcar pentru o clipă avântul prăbuşirii. Unii dau din gură cu talent, nefiind mulţumiţi cu simpla agitaţie şi gesticulaţie, probabil pentru a acoperi zgomotul infernal al rostogolirii in prăpastie. Deci da: lumea se mişcă cu talent, in faţa oglinzilor, pentru rezolvarea amorului propriu înaintea impactului cu solul, asta in timp ce ţara arde şi economia este sufocată de ageamiii guvernamentali şi zapcii lor nemernici.

    De ce refuz să mă agăţ de un Ciot notoriu precum Pleşu?

    1. Pentru că domnul Pleşu este deja o cracă uscată de care atârnă sute de ciorchini de deznădăjduiţi in căutarea unei salvări in afara Ideilor. Logic, bietul Ciot-Simbol nu poate ţine asemenea greutate sentimentală, abia se ţine pe sine, după cum ne mărturiseşte: e sătul. De unde să ofere speranţă atâtor rătăciţi trişti şi scârbiţi ce s-au pitulat la sânul său încăpător dar rece?

    2. Pentru că domnul Pleşu este lucrător politic croit din acelaşi material ideologic ca şi exemplarele pe care le critică, mai exact: un meşter de epitete şi portrete menite să ascundă deficitul de substanţă şi voinţă politică precum şi tentaţia colectivismului şi etatismului. Ce-i drept, este un meşter de excepţie, mânuieşte cu asemenea talent verbul politic încât i s-au publicat şi cărţi cu eseistică. Nu vreau un eseist cu simpatii de stânga ca şef de stat. Poate dacă eram socialist, creştin-democrat sau eco-anarhist, dar ca libertarian nu pot decât să resping orice candidat incompetent prin natura profesiei sale. Deocamdată România este o republică [semi]prezidenţială, ca atare preşedintele are o oarece influenţă asupra executivului şi un rol important in procesul de legiferare, iar in acest moment de gravă criză economică se cuvine şi este necesar ca şeful statului să fie (a) un economist reputat, de preferinţă din mediul privat, sau (b) un jurist de clasă şi fără nicio pată sau (c) un om de afaceri consacrat sau un executiv dintr-o corporaţie de succes [care să-şi fi dovedit competenţa şi verticalitatea intr-un domeniu industrial; exemplu: director Petrom] sau (d)un intelectual de anvergură din domeniul academic, din sfera economiei sau a dreptului. Nu este admisibil ca in situaţia in care ne aflăm să căutăm candidaţi din rândul intelectualilor habarnişti in ale economiei şi dreptului. Oricare dintre aceştia va trebui ca in prealabil să prezinte un program minimal de reformare a aparatului de stat, precum şi liniile unui program de guvernare. Nu votezi un nume oarecare, oricât de faimos ar fi, ci un program corent şi o echipă ireproşabilă. Chipuri şi vorbe goale am votat 24 de ani. Ajunge.

    3. Pentru că domnul Pleşu este un estet: dumneralui nu este tulburat de chestiuni „triviale” precum fiscalitatea la cote înfiorătoare, impredictibilitatea normelor financiare, augmentarea aparatului de stat, ineficienţa monopolurilor statale in educaţie şi sănătate, regimul proprietăţii publice, permanentizarea raptului instituţionalizat asupra proprietăţilor private confiscate de comunişti, distrugerea munţilor şi pădurilor sub egida Ministerului Mediului de către o corporaţie fascistă tolerată de toate guvernele din ultima decadă[!] etc, NU, domnia sa este deranjat de calitatea polemicii in spaţiul public televizat şi de lipsa manierelor la politicieni. Să avem pardon, domnul Pleşu solicită imperios, in toate intervenţiile sale, ca al nostru cuconet politichios să fie peptănat, dichisit şi coafat după ultimul răcnet occidental la momentul declanşării incendiilor catastrofale ce vor cuprinde curând toată ţara. Susţine domnul Pleşu: dacă tot arde ţara, măcar ţinuta şi freza babelor şi lighioanelor să fie decente şi frumos întoarse din pix. Ca atare, in politică domnul Pleşu se comportă ca un frizer: iese in tîrg cu foarfeca şi taie moţurile nărăvaşe ale trecătorilor, aşa, pentru că îi tulbură simţul estetic.

    4. Pentru că domnul Pleşu face parte din corul intelectualilor avizi după tătuci sau cel puţin dependenţi de oblăduirea tătucului. Nicio idee de seamă in sfera iniţiativei legislative nu a venit de la domnia sa, deşi a trecut in cariera sa şi prin aparatul de stat, la nivel înalt. De pildă, nu l-am întâlnit pe vreun forum sau la o dezbatere unde se luptă -prin instrumente legale- împotriva birocratizării, ba mai mult, şi-a lăsat amicii să cadă pradă etatismului şi să accepte cu prea mare uşurinţă slujbe pe moşia culturală a statului. Adică, nişte sinecuri. De pildă, ICR, o entitate cu iz de imperialism cultural şi pe care statul nostru sărac nu o poate susţine. Este aberant ca o populaţie semianalfabetă, pauperizată, lipsită de cunoştinţe economice şi sanitare, să susţină funcţionarea unui institut ce propagă peste hotare valori culturale locale îndoielnice sau oricum neconsacrate ori necunoscute de conaţionali. Nicio dilemă legată de funcţionarea acestor instituţii şi de modul de finanţare a culturii nu pare să-l macine pe domnul Pleşu. Birocratizarea culturii s-a întâmplat şi datorită mentalităţii etatiste a unor miniştri precum Pleşu. Aceşti intelectuali publici caută şi astăzi soluţiile şi salvarea nu in idei de reformă, ci in persoane, in inşi providenţiali precum Constantinescu ori Băsescu, propulsaţi la vârful politicii şi cu aportul acestor bisericuţe ctitorite de intelighenţia română după 89.

    • Țin să remarc că n-ați postat un comentariu, ci un diluviu de poncifuri.

      Punctual :

      1. Demarați cu o metaforă forestieră gratuită, fără haz, fără lămuiri.

      2. Afirmați că Pleșu e un soi de Vrăjitor din Oz-ul valah : mult pavoaz, histrionism, dribling retoric, nuri livrești, însă rahitic în chestiuni politice și enorm ipocrit (fiindcă își trage ecuson de dreapta, dar slujește, de fapt, agenda stîngii.) Aveți argumente pentru a da consistență, verosimilitate unui asemenea portret?

      Nota bene! Nu spun eu că Pleșu are expertiză în fiscalitate, construcție juridică, macroeconomie… Vă cer doar să probați chestia cu :

      „un meşter de epitete şi portrete menite să ascundă deficitul de substanţă şi voinţă politică precum şi tentaţia colectivismului şi etatismului.”

      3. Pleșu e un estet ? Ca Wilde? Adică mizează totul pe aparența frumoasă, pe eleganță, dantelă, grimă, pitoresc? Cînd denunți impostura (minciuna carevasăzică), deprinderile sulfuroase, nerușinarea, cinismul, egolatria, incompetența, sminteala la vîrf se cheamă că ești estet? Da, evident, putem spune că a fi preocupat de igiena lăuntrică a guvernanților înseamnă a te interesa de aspectul (îngrijit sau neîngrijit) al interiorității lor. Însă aici e alt teritoriu, și mă tem că estetica – în sensul manevrat de domnia voastră – nu mai are nici un fel de jurisdicție.

      4. Atacul împotriva rațiunii de a fi a ICR mi se pare alăturea cu drumul. Recirculați o marotă veche, de chiriaș flămînd și resentimentar. Ceva în genul : „N-avem șosete și finanțăm poezia! N-avem cartofi, dar scoatem cărți!”

      Pleșu visează tătuci publici și cîrmuitori providențiali? (Re)citiți textul Soluția eroului salvator din Dilema (2-8 februarie 1996), republicat în volumul Obscenitatea publică (Humanitas, 2004), la p. 178.

      • Cita suferinta pe Vali… :-)

        Enoriasii lui Andrei Plesu imi amintesc de Plehanov, asa cum il descrie Paul Zarifopol:

        „Plehanov era numai credință, din cap până în picioare, așa că pentru alte calități și atitudini mintale nu mai era loc într-însul.”

        Si vad ca reactioneaza cu aceeasi exasperare, acreala si crispare ca si bolsevicul daca cineva indrazneste sa le atinga idolul chiar si cu o floare:

        „Vorba celebră și aparent paradoxală, că „intelectul dictează naturii legile lui” îl exaspera pe marxistul rus ca o injurie personală. „Dacă-i așa, poftim de învie un mort cu intelectul d-tale!” – și Plehanov râdea crispat, plin de mulțumire acră și febrilă…”

        Orice dialog cu Vali pe tema personajului public Andrei Plesu e pierdere de vreme. Acolo unde e amor nebun ori credinta oarba nu mai e loc si pentru argumente sau ratiune.

        P.S.
        De acord cu tabloul pictat de euNuke.

        • Băltiți într-o caraghioasă confuzie. Idolatrul e cineva tranșant, monoman și sumbru. Eu n-am făcut decît să-i cer lui euNuke niscaiva probe care să-i justifice petardele de mai sus. Dacă o invitație la onestitate intelectuală vi se pare un indiciu de adorație isterică, cred că aveți o problemă serioasă. Mie îmi pare că euNuke se comportă idolatru în raport cu masivitatea necomplezentă a propriilor certitudini. El știe cît de expirat e Pleșu, cît de astenic și fățarnic e în chestiuni de politică și patriotism, cît de îndrăgostit e de travestiuri, poleieli și coregrafii superflue.

          Apoi, unde i-am făcut eu publicitate îndrăgostită lui Andrei Pleșu? Unde i-am ridicat templu? Revizitați postarea mea. Veți vedea că am reacționat perplex în marginea unor afirmații curioase, anume : (1) că publicistica lui Pleșu e inadecvată fiindcă insul ar fi un estet ; (2) că Pleșu se simte confortabil cu gîndirea de stînga ; (3) că Pleșu suspină după un viril tătuc obștesc ; (4) că ICR-ul parazitează lacom ugerul prăpădit al României.

          Văd însă că nici dumneata nu găsești de cuviință să argumentezi copios tezele de mai sus, ci aderi la ele țanțoș, iar pe mine mă trimiți în stirpea lui Plehanov. Cu matale se poate dialoga, cu mine nici vorbă! Voilà le mystère qu’il faut comprendre.

      • @vali
        1. Nu obişnuiesc să polemizez cu literaţi care se leagă de stilul şi metaforele interlocutorului. Citiţi, vă rog, şi punctul următor.
        2. Da, am argumente, insă nu am timp să le expun şi nici chef pentru că preocuparea mea nu este atacarea domnului Pleşu, ci respingerea publică a oricărui candidat cu un cv atât de slab şi inadecvat pentru un post atât de important. Talentul şi calificările domniei sale -incontestabile- nu corespund cu fişa postului. Clar? Răsfoiţi articolele din Dilema şi o să le descoperiţi singur.
        3. Da, domnul Pleşu este un estet. O dovedeşte cu prisosinţă cu fiecare text pe care-l oferă publicului. Şi nu este un lucru rău in sine, este ok pentru un cărturar, este contraproductiv pentru un om politic, in special pentru un candidat la cea mai importantă funcţie in stat. Probabil este şi domnia sa conştient de acest aspect.
        4. Nu, exemplul ICR, iară nu atacul, in ceea ce priveşte birocratizarea culturii nu este alăturea cu drumul. Este chiar unul din argumentele pentru a ilustra concepţiile etatiste ale domnului Pleşu, unul dintre cei mai iluştri susţinători ai acestei instituţii. Nu raţiunea existenţei ICR este in discuţie, ci modul de finaţare şi funcţionare a instituţiilor culturale: in prezent conectate la bugetul public, deci legate ombilical de politica mizerabilă a vremii şi răspunzînd, chiar şi fără voie, comenzilor unor guverne efemere. Mi se pare de-a dreptul deplorabil ca sfera culturii să aibă in continuare şefi, ba chiar unii dintre cei mai siniştri politruci cu rădăcini in epoca de aur. Asta se întâmplă pentru că aceste organizaţii depind cu totul de fondurile guvernamentale şi altfel ar fi stat lucrurile dacă finanţarea se făcea din surse exclusiv sau măcar majoritar private.
        5. Da şi insist: domnul Pleşu este dintre acei intelectuali care visează la cârmuitori providenţali, la tătuci şi nu la idei şi proiecte de reformă a statului, ba mai mult, este dintre cei mai de seamă lideri de opinie ce contribuie de zor la fabricarea unor asemenea despoţi luminaţi de modă nouă. 2 exemple: Constantinescu şi Băsescu, amândoi păstoriţi şi îndrumaţi, chiar îndeaproape, de echipa de meşteri-visători ai domnului Pleşu. Nu e de ajuns? trebuie să-i încercăm şi pe restul de 14.998 de specialişti in frazeologie?

        • Mersi pentru replică.

          1. N-am bombănit calitățile artistice ale unui stil, ci reaua lui folosire, gratuitatea malițioasă a producțiilor lui. (Altfel, cred că scrieți binișor, cel puțin în ambianța forumurilor contributors.ro)

          2. Cînd spuneți că omul nu e un prezidențiabil oportun fiindcă are un CV șubred, vă gîndiți strict la instrucția lui universitară (și, eventual, la cărțile publicate) sau includeți și experiența celor două ministeriate?

          Aici, într-adevăr, poate începe o discuție importantă. Cum ar trebui să arate un președinte? Ce tip de biografie, de construcție interioară, de parcurs te fac eligibil pentru fotoliul cu pricina? Și, în fond, cine decide portretul optim al șefului de stat? Politologii? Juriștii? Gazetarii? Intelectualii? Omul de rînd?

          Iată un hățiș de teme, de interogații ce-ar merita explorat.

          3. Oi fi eu greu de cap, dar nu pricep care e înțelesul estetului la domnia voastră. E cineva neatent la drama proximă fiindcă halucinează splendori? E un dandy imoral? Un calofil exclusivist? Un bigot al ceremonialului?

          4. Eu cred că ICR-ul ar putea funcționa cumsecade într-o Românie normală. Avatarurile nefrecventabile ale acestei instituții au explicații eminamente politice.

          5. Revedeți, totuși, textul Soluția eroului salvator ( Obscenitatea publică, Humanitas, 2004, la p. 178.) Dar, cine știe, poate omul în discuție e de-o ipocrizie fără margini. Sau e schizofrenic.

          Nu mai insist. Noapte bună.

  59. Adriana Gorga
    1)Nu e nici o invitatie la dezbatere din partea lui Funeriu, e o acuzatie clara pe care o si numeste asa.
    2)Nu e nici o „miscare” in sensul pe care il doriti, din partea lui Funeriu: acesta explica doar ca partidul sau nu e ca alte partide si ca Plesu face o greseala grava nefiind capabil sa vada diferenta. Si i-o arata el.
    3)De ce atata entuziasm pentru o posatre pe facebook care nu aduce nimic nou, arata doar a nu stiu cata oara pozitionarea lui Funeriu fata de partidul sau?
    Unde e schimbarea dorita?
    4) Daca nici un intelectual ca Funeriu nu e de acord cu ce scrie Plesu despre mediul politic, ce sanse sunt ca altii sa inteleaga si sa-l sustina pe APlesu?

    • Funeriu si-a intrat in rolul de activist de partid. Sa fie sanatos, probabil ca se cistiga mai bine decit prin laboratoarele de chimie.

      Pe de alta parte, o fi Funeriu bun la chimie, o fi dat chimia pe demagogie de partid, il priveste personal, dar istorie nu prea cunoaste si ar fi bine sa puna mina sa citeasca, pentru ca istoria pe care a invatat-o el prin liceu a fost partiala, o versiune de tip desene animate a istoriei. I s-a dat sa inghita doar ceea ce ii punea intr-o lumina buna pe puternicii zilei, nimic mai mult.

      Domnul Churchill nu a aparat deloc umanitatea, ci interesele imperiale ale UK. Un mare rol a jucat si firea lui de aventurier (cititi-i biografia), cheful lui de bataie, apucaturile de betiv scandalagiu. Cum poti sa spui asa o enormitate despre unul care s-a aliat cu Stalin si a facut posibil imperiul rosu si lagarul socialist? El e cel care a dorit razboiul cu Germania, nu Hitler, el e cel care a manevrat cit a putut sa atraga si USA in razboi. El e cel care a declarat razboi Germaniei pentru invazia Poloniei, dar nu si URSS desi a facut exact acelasi lucru in buna intelegere cu Germania. Ar fi fost la indemina lui sa evite WW2, insa l-a dorit ca nimeni altul. Toata informatia e disponibila pe internet si e din abundenta. Documente, nu vorbe de claca.

      Ca sa ne distram putin, uite ce zice Churchill, eroul lui Funeriu, despre Mussolini prin anii ’30:
      „What a man! I have lost my heart!”

      Dar nu a fost singurul cazut in extaz in fata fascistului. Uite ce zice Thomas Edison despre acelasi:
      „The greatest genius of the modern age.”

      Sau nea Franklin Roosevelt:
      „I am much interested and deeply impressed by what he has accomplished and by his evidenced honest purpose of restoring Italy.”

      • Cam asta se scria si mai sus, sunt cateva comentarii pe teme asta: ca Funeriu nu misca nimic inteligent, doar propaganda pro-basescu si pro-PDL cu care ne-a obisnuit, nu e ceva nou care merita amintit. Dar autoarea il considera un intelectual fin, cu studii in strainatate si realizari majore in educatia romaneasca, de-asta i s-a parut @inteligent@ sa-l aminteasca. Oricum, la ce salata a iesit din articolul asta, ce mai conteaza un personaj in plus sau in minus. Doar ca, din motive de decenta – sa fiu pliticcos- update-ul asta este in plus.

  60. Cred ca sinteza articolului si comentariilor, ar putea fi (si) urmatoarea:
    1. Propunind un anume personaj, intr-o anume functie, esential ramine faptul ca un om capabil, are sansa sa puna in jurul sau, alti si alti oameni capabili.De o astfel de schimbare are nevoie Romania.
    2.Faptul de a avea sau nu sanse, este ceva deja secundar intr-o analiza ,,valorica”! Abia dupa acordul ,,alesului” se pune si aceasta intrebare.
    3.Parerea noastra de a fi asa si pe dincolo, un om ca Plesu, este ceva secundar, cita vreme rezultatul dintre suma calitatilor, din care se scade cea a defectelor, este mai pozitiv decit a oricarui „fost” sau actual om politic. ,,Calitativ” vorbind, este mai eligibil ca oricine, pentru functia prezidentiala.

  61. Dl. Funeriu NU are dreptate. Domnul Plesu, DA!

    Cei doi combatanti au reusit performanta de a ridica mahalaua la cel mai inalt nivel in stat. Topism, scandalagism, proasta crestere tasnesc din ambele parti. Sunt o rusine pentru Romania europeana. O rusine, oricat de mult domnul consilier prezidential doreste sa il tavaleasca pe Traian Basescu prin zahar, sa il puna pe piedestal. Este inacceptabil ce au facut si ce fac cei doi. Ne-am saturat! Cu cat dispar mai repede din viata politica romaneasca cu atat mai bine pentru Romania.

  62. Dl. Funeriu are dreptate: nu se poate pune semnul egal intre Basescu si Ponta/Antonescu. Punct.

    Cu toate astea, as saluta cu bucurie o eventuala candidatura a domnului Plesu la prezidentiale. Pe partea dreapta, chiar n-avem pe cine vota si de voturi negative ni s-a urat.

  63. Eu de obicei nu comentez daca sunt mai mult de 50-60 de comentarii. Acum o fac totusi, pentru ca au fot 4 updates. Desi, daca m-ati intreba pe mine (si nu ma intrebati…:-)) as prefer 4 articole separate, pentru a fi mai usor de urmarit.

    Coagularea unor voturi prin internet nu (mai) e chiar utopica. Sunt exemple, la alegerile primaria Bucurestiului e unul. Si mai sunt. Si pe la noi, si prin alte parti.

    Deocamdata insa ciberspatiul nu ajuns la stadiul „SIMLIFE”, asa ca e nevoie si de actiune in viata reala.

    Din pacate intelectualii nu sunt renumiti pentru actiune reala, ci pentru analize. De-aia un candidat al lor nu poate fi tot un intellectual – care sa-si mentina status-ul, cel utin.

    Cinic vorbind, daca intelectualii vor sa fie reprezentati, din pactate au nevoie de o canalize onesta, nu de un intellectual rasat…

    Va puteti imagina o oaie intr-o haita de lupi, explicand chintesenta apelului obsedant , chemarea stanii, in timp ce colegii ei se uita la ea cu ochii rosii, limbile atarnaind si dand din cap aprobator?! :-)))

  64. Ma poate reprezenta Andrei Plesu in calitate de presedinte?
    O opinie contrara.
    Acest punct de vedere ma reprezinta pe mine personal si pe nimeni altcineva.
    La prima vedere, vazind gasca de candidati la presidentie (Crin Antonescu deocamdata pare sigur, cu posibila varianta Ponta / Oprescu, plus MRU, si competitia Predoiu/ Falca), Andrei Plesu pare o oaza de bun simt, cultura, echilibru, demnitate si prestanta.
    Si totusi, desi sunt de acord cu modalitatea, adica unii s-au gindit si au gasit ca X ar trebui sa candideze, nu cred ca Andrei Plesu ma poate reprezenta pe mine.
    Motivele sunt absolut personale. (Nu-l cunosc personal pe domnul Plesu, am citit mult prea putin din ce a scris, am citit mai mult articolele scrise).
    In 1989 aveam 25 de ani, tocmai impliniti, tocmai terminasem facultatea si incepusem sa lucrez acolo unde am avut repartitie, intr-un oras nou pentru mine.
    La inceput de drum si viata adulta imi amintesc cum priveam in jur si cautam modele in viata de zi cu zi. Rid si acum cum am ris si atunci, vazind fostii activisti convertiti de urgenta la democratie si capitalism.
    I-am asteptat cu nerabdare sa vina sa ne intilnim pe acei in care investisem speranta si despre care auzisem de la cei mai in virsta ca mine (Plesu, Liiceanu, Cornea). Cu cita placere am mingiiat cu privirea si apoi cu mina, intinzind tusul, primul meu numar din TINERAMA, auzind parca vocea lui Max Banus. Cu cita bucurie am dat chip vocilor pe care ani la rindul le auzisem (Nestor Ratesh, N.C. Munteanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Carp, Ion Ioanid…).
    Cita investitie sentimentala de om tinar, cautator de modele in acei de care auzisem mai recent (Dinescu, Blandiana) Cita speranta ca unii ca Goma, Cioran sau altii ca ei de care chiar n-auzisem se vor intoarce si vor fi bine primiti, ca nu voi mai auzi de bardul de la Barca si odele sale si nici de Eugen Barbu si altii ca ei.
    Si cita stupoare in ianuarie. Si cita consternare si revolta interna au produs mineriadele.
    Si mi-am pus speranta iar in GDS si in partidele politice nou create. Speranta ca vor cobori de la centru spre noi, astia de rind si vor veni sa stam de vorba ca oamenii care-si spun pasurile, nu dindu-ne in continuare indicatii pretioase. Ca lideri ce cauta alti potentiali lideri locali, nu sa impuna de la centru cine va fi pe lista la alegeri. Ca lideri ce se apuca de o treaba temeinica, de construit de azi pentru maine, pe baze noi (valori morale adevarate, competenta adevarata). Pentru ca Romania era si este de reconstruit.
    Ma asteptam la implicare in politica a unor oameni in fata carora sa-ti scoti palaria, la gesturi importante ale unor valori morale. (Singurul gest important, dar din pacate necunoscut, nemediatizat este gestul lui Vasile Paraschiv de a refuza distinctia conferita sau oferita de presedintele Basescu in 2008. Un gest de o demnitate fara seaman, nebagat in seama de ceilalti decorati ce au continuat sa se hlizeasca si sa chicoteasca, beneficiind, evident, apoi de binefacerile materiale ale decoratiei.) Ne-am trezit cu impostura peste noi si nici n-am bagat de seama. Si nimeni n-a facut un gest.
    Domnul Plesu si bunul sau prieten Liiceanu, discipoli ai lui Noica, nu i-au continuat ideea de a cauta cei 22 sau 21 sau 20 de excelenti (1 la 1 milion). Pe linga cei 20 excelenti sigur ar mai fi fost inca 50 foarte buni si macar 100 buni.
    Pina in 2005, anul cind am plecat, n-am vazut nici o dezbatere GDS in orasul in care am locuit. Nici pe cei de la Dilema sau Dilema veche. O singura intilnire prin iulie sau august 1990 cu Ion Ratiu. Si apoi liniste. Trecere in viteza a lui Emil Constantinescu in campanie. Ascunsa, secreta, stiuta numai de membrii de partid.
    (Stefan Gheorghiu s-a desfiintat cu numele, ca cei de acolo au trecut cu mic cu mare la Drept in 1990, daca-si mai aminteste cineva, iar peste numai citiva ani s-a reiinfiintat cu mare pompa noua Stefan Gheorghiu, numita pompos SNSPA, cu aceeasi profesori de socialism stiintific.)
    Si in loc ca acesti lideri sau sa inceapa sa construiasca ceva pentru viitor se complac in tot felul de suse. Plesu scrie despre rezistenta romanilor prin sacose. Liiceanu, ajuns profesor la Universitate, se revolta dupa 20 de ani pentru nu stiu ce mizilic. Articolele de pe Contributors nu-s scrise pentru Contributors, ci preluate din reviste, iar de la inaltimea majestatii lor nu se coboara a ne da replica sau raspuns noua plebei de rind, celor ce nu suntem capabili sa intelegem pe Heidegger sau care n-am respirat aerul tare si plin de inalta cultura al Paltinisului.
    Raportat la lista de candidati actuali la postul de presedinte poate fi o solutie. Dar o solutie de acelasi tip ca cea despre care spunea in 2005 Basescu: „Ce pacat ca romanii sunt nevoiti sa aleaga intre 2 fosti comunisti!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adriana Gorga
Adriana Gorga
Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia). În prezent, lucrează intr-un proiect de cercetare privind analiza transformarilor curriculare recente din universitatile elvetiene.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro