joi, martie 28, 2024

Un presedinte pentru Europa?

In ziarul The Times de astazi, 9 iunie 2011, fostul premier britanic Tony Blair avanseaza o propunere revolutionara: un presedinte al Europei ales direct de toti cetatenii continentului! Argumentul dlui Blair este ca Europa de astazi nu se mai jusifica prin necesitatea mentinerii pacii pe continent, asa cum o facea cand a aparut, ci prin necesitatea de a-si asigura si mentine locul in noua ierarhie de putere, in curs de cristalizare pe scena globala!

Un Presedinte al Europei ar putea vorbi in numele unui urias centru de putere si ar fi luat in serios de puterile emergente (China, India, Brazilia, chiar si Indonezia), spune dl. Blair. De asemenea, acest pas revolutionar s-ar cere completat cu eforturi serioase in cinci domenii esentiale pentru statutul Europei in ierarhia mondiala de putere: un sistem de taxare reformat si un nou model social, finalizarea pietei unice, elaborarea unei politici energetice comune, o singura politica de aparare si o politica unica in domeniul imigratiei si al combaterii crimei organizate. “El crede – spune ziarul The Times – ca societatea internationala ar trebui sa auda o voce mai puternica sub steagul European si  ca acest lucru ar putea fi realizat prin intermediul alegerii unui presedinte al Europei.  Acest ziar este sceptic in privinta obiectivului si total opus modalitatii avansate pentru atingerea sa.”

Sa fie vorba doar de cunoscutul conservatism britanic? Nu cred. Mai degraba, este vorba de sansa de reusita a propunerii avansate de fostul premier britanic. In realitate, acesta propune un presedinte cu un mandat inferior celui al Consiliului UE – organul de conducere format din sefii de stat si de guvern ai tarilor membre – insa superior celui actual al Inaltului Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate.

Ca unul care traiesc zilnic in mijlocul acestor realitati, pot spune ca de aici trebuie pornit, daca dorim sa stim cat de realizabila este propunerea dlui Tony Blair. Un mandat inferior Consiliului ar asigura, presupunem, acceptabilitatea ideii, din moment ce sefii de stat ai tarilor membre nu vor disparea pur si simplu prin alegerea presedintelui Europei si nici nu-si vor vedea prerogativele subminate.

Pe de alta parte, o voce europeana in problemele de politica externa si de securitate mai puternica decat de cea a Inaltului Reprezentant de astazi este necesara; de multe ori, cel putin in Palamentul European, declaratiile si actiunile Inaltului Reprezentant – Baroneasa Ashton – au fost criticate pentru lipsa de curaj si intarziere. Insa nu cred ca trebuie sa fim farisei, pentru ca ne-a convenit ca in aceasta functie sa alegem un birocat, tocmai pentru ca acesta sa nu submineze autoritatea Consiliului. Ori, a-l critica astazi ca nu este suficient de curajos, mi se pare necinstit. Este adevarat ca Tratatul de la Lisabona confera acesui birocrat puterea de a initia si propune Consiliului politici si cursuri de actiune, lucru pe care Baroneasa Ashton l-a facut aparent prea putin, insa ma indoiesc ca acestea ar fi fost insusite cu entuziasm de un Consiliu atat de “gelos” cu prerogativele sale …

Dar sa revenim la chestiunea principala, si anume autoritatea unui presedinte ales direct de cetatenii Europei. Sigur, alegerea directa aduce cu sine o autoritate mult mai mare decat o numire (actualul presedinte al Consiliului – nu al Europei – dl. Van Rompuy a fost numit in aceasta functie pentru un mandat de doi ani si jumatate, cu posibilitatea de a mai putea primi inca unul), insa o atare autoritate nu se poate translata direct in ochii interlocutorilor nostri externi, decat daca el le poate demonstra ca Europa ii indeplineste angajamentele luate in raport cu ei, ca il urmeaza, in general, ca face ce spune el ca trebuie sa faca. Ori, atata timp cat puterea mandatului sau va fi din start inferioara celei a Consiliului, cum propune dl. Blair, acest lucru nu se va intampla! Consecinta? Autoritatea sa pe plan international, adica principala motivatie a infiintarii unei asemenea functii, va fi iluzorie, in cel mai bun caz. Ca sa nu mai vobim de faptul ca, in plan intern, adica in interiorul Uniunii, atata timp cat tot tarile vor conduce prin intermediul Consiliului, cele cinci obiective avansate de dl. Blair vor trebui sa astepte inca o buna bucata de timp din aceleasi cauze (interesele nationale divergente ale membrilor) pentru care astazi sunt puse relativ “la ghiata”.

Sigur, s-ar putea argumenta ca, bazandu-se pe faptul ca este ales direct de cetatenii Europei, presedintele va putea sa incerce sa impuna o accelerare a atingerii obiectivelor respective, insa acest lucru l-ar plasa pe un curs de coliziune directa cu Consiliul, ceea ce va avea ca efect, in cel mai bun caz, o accentuare a paraliziei intregului sistem, adica exact a starii pe care vrem sa o depasim prin infiintarea functiei de Presedinte al Europei.

Acestea fiind zise, nu inseamna ca sunt impotriva propunerii dlui Blair. Mai degraba, la fel ca si ziarul, sunt sceptic ca are sanse de a fi transpusa in practica. In orice caz, nu acum, desi recunosc ca acesta ar fi momentul cel mai potrivit. Tocmai de aceea, cred in valoarea intrinseca a propunerii dlui Blair, cred in puterea ei de a scutura din temelii gandirea si practicile prafuite ale UE, care, intr-adevar, nu raspund provocarilor lumii de astazi si care, continuate, nu vor marca decat marginalizarea Europei pe scena politica internationala si, probabil, sfarsitul unui experiment social-istoric unic pe plan mondial.

Europa are putere, intrebarea este cum si-o foloseste ca sa ramana relevanta si in noua distributie de putere care se cristalizeaza astazi in lume. Caci ar fi trist, daca nu chiar tragic, sa murim cu puterea in brate … Sa speram ca propunerea dlui Blair va reusi macar sa-i puna pe ganduri pe conducatorii Europei de astazi, sa-i scoata din tiparul ingust al re-nationalizarii politicilor comune si al convingerii ca meritul chestiunilor internationale trebuie judecat exclusiv prin prisma impactului lor asupra electoratului intern. Caci asa, Europa va cadea cu siguranta la marele examen pe care il sustine astazi!

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Si uite asa vom ajunge sa traim in : U.S. of EUROPA, un vis mult mai vechi, de peste 1500 ani, a organizatiilor invizibile ale planetei.

  2. Noua chiar ne-ar prinde bine sa fim condusi de vre-un neamt sau englez.
    As renunta la orice mandrie nationala daca scap de rusinea nationala care este clasa politica de astazi. Poate un strain ar fi interesat doar de un bussines sanatos si nu doar de furaciune si inselaciune.

  3. disperarea de a mentine pe linia de plutire a monedei unice – euro – este daunatoare sanatatii mintale …pudelul…hahahaha ! …sa vedm noi cum alege un englez, un grec, un spaniol sau un italian de rind , un neamtz sa-l conduca ….hahahahaha!!!!!

  4. Politica UK de mai bine de o mie de ani a fost sa impiedice o Europa unita. Publicul britanic vrea sa iasa din UE dar guvernul nu vrea sa faca asta cu motivatia: „We need to stay in to make sure Europe doesn’t go beyond an economic trade agreement” (Trebuie sa ramanem in uniune ca sa fim siguri ca nu va evolua dincolo de un tratat economic). In plus in campania electorala una din promisiunile conservatorilor a fost: „Take power back from Europe” (Sa luam puterea inapoi de la Europa).
    Pentru asta guvenul britanic incearca pe cat poate evitarea unui referendum privind apartenenta la UE. Un sondaj din decembrie anul trecut arata 47% in favoarea desprinderii de UE, 27% in favoarea ramanerii in UE.

  5. Hm…Interesant. Un fost premier al unei monarhii propune un presedinte pentru Europa!
    Sa fie asta sfarsitul monarhiilor europene?
    Ramane de vazut…In orice caz, nu-i vad pe englezi renuntant la lira sterlina in favoarea euro!
    NICIODATA!
    UE are un viitor destul de neclar….

  6. astia din PNL si PSD sunt socati de propunerea de reorganizare a Romaniei propusa de Basescu dar despre propunerea fostului premier britanic nu zic nimic?

  7. Cred ca aceasta propunere se poate realiza in paralel cu ecumenizarea celor 3 biserici crestine. Casnicie fara dragoste este posibila dar nu este trainica. Desi sant un catolic convertit prefer un presedinte protestant.

    • Hm; Foarte interesant! M-ar interesa daca considerati ca, protestantii ar putea fi o alternativa la nemernicia, coruptia si haosul din Romania?!

  8. O propunere proasta, in urma careia, daca i se va da curs, UE va calca pe urmele URSS-ului. Este de fapt ceea ce stie cel mai bine sa faca Tony Blair si altii ca el, acela de a intinde capcane orgoliului politic.

    Mai mult decat in lumea de ieri, in cea de astazi, cand presedintii se aleg la televizor, oricand se va gasi o mana de ticalosi pentru a sprijini un ticalos si mai mare sa ajunga stapanul absolut al Europei.

    Pentru a intelege mai bine, priviti in jur, si veti vedea cum produsele gandirii si munci voastre, indiferent de domeniu si numele lor (produse de subzistenta si habitat, dar si sateliti, rachete, nave cosmice etc.) pot ajunge in mainile unui singur om si folosite impotriva voastra…

    Europa nu trebuie sa ajunga o federatie, nici chiar ca SUA, ci sa aspire catre o confederatie, in care puterea membrilor sa fie mai mare decat a centrului. Este o garantie pentru libertatea cetatenilor si pentru suveranitatea statelor nationale. Europa nu trebuie sa mai experimenteze formele de organizare supracentralizata (ar fi si unul dintre atuurile superioritatii ei).

    In plus, nu ar trebui ignorata interpretarea in cheie confruntationista a unui asemenea semnal („ulii” de toate culorile nu vor lasa sa le scape un asemenea prilej).

  9. In principiu sunt de acord.Asta ar valida UE si mai mult.
    In alta ordine de idei o sa fie destul de greu sa aduci la cunostiinta oamenilor de la tara care este diferenta dintre candidati.
    p.s.Nu-mi vine sa cred cati romani care posteaza aici sunt impotriva UE.Vorba aia,prostu daca nu e fudul…

  10. „voce mai puternica pe plan international”, „noua ierarhie internationala de putere” etc sunt doar vorbe mestesugite ce pregatesc comunismul european. motivatii si partizani care sa prezinte otrava in cel mai frumos ambalaj posibil se vor gasi pe intreg palierul social, de la intelectuali mai mult sau mai putini autentici la oameni de afaceri si guvernanti. din pacate traim vremuri in care adevarul nu se mai ascunde de mult (nici macar) in spatele cuvintelor ci este prezentat drept minciuna iar nebunia, „civilizatia” unei umanitati ajunse in culmea arogantei si autosuficiente. ne vom prabusi imbratisand concepte si nu adevaruri.

  11. Probabil va da forta Europei, va da greutate. Din toata istoria omenirii nu trebuie sa uitam un adevar mult mai crud si neiertator: marile infapturi s-au facut numai cu sabia si prin botezul singelui. Asta e un dat, si de aici trebuie pornit in orice dezbatere.

  12. Spuneti:
    „Sigur, s-ar putea argumenta ca, bazandu-se pe faptul ca este ales direct de cetatenii Europei, presedintele va putea sa incerce sa impuna o accelerare a atingerii obiectivelor respective, insa acest lucru l-ar plasa pe un curs de coliziune directa cu Consiliul, ceea ce va avea ca efect, in cel mai bun caz, o accentuare a paraliziei intregului sistem, adica exact a starii pe care vrem sa o depasim prin infiintarea functiei de Presedinte al Europei.”

    D-voastra aveti in minte probabil situatia politica romaneasca pe care o extrapolati. Eu zic insa ca pentru democratia romaneasca, faptul ca presedintele s-a orientat adesea „pe un curs de coliziune” cu parlamentul a fost un cistig. Pe de alta parte, mie mi-e clar ca pentru cei cu viziune de stinga e foarte important ca raspunderea sa fie disipata – din pacate, nu doar la noi, stinga inseamna profit sau abuz individual si raspundere colectiva, adica reteta cea mai sigura pentru faliment.

    Observatie. Folositi adesea vocabula ‘ori’ cu sens de ‘or’ si e gresit.

  13. Nu cred ca ar fi corecta o astfel de modalitate de a alege. Pana una alta, conservatorii i-au batut mar pe laburisti la alegerile generale de anul trecut. Deficitul public urias al UK i se datoreaza lui Blair si Brown (ministrul finantelor, in cabinetul Blair). S-ar aju ge la un vot care sa aiba la baza doar notorietatea. De exemplu, Obama este in picaj in sondaje in SUA (a mai luat o gura de oxin dupa ce l-au ras pe Osama), dar cu notorietate maxima in afara SUA. Asadar Blair isi bazeaza propunerea pe propria notorietate, foarte mare.

    El s-a vrut presedinte al Consiliului si inainte de actualul presedinte. Nu a fost ales pt ca popularii sunt mai numerosi ca socialistii in Consiliu. Primul argument (PPE nu ar fi acceptat un presedinte de stanga). Al doilea argument este ca Franta si Germania, in primul rand, nu vor o politica externa comuna puternica. De aia l-au si pus pe Van Rompuy. Daca voiau, il puneau pe Blair. Sau, daca tinem cont ca Blair nu putea, ca e de stanga, il puneau pe Aznar. Adica unul cu sange, nu stersul si anonimul Van Rompuy (daca intrebi in Europa, in afara Belgiei, cine e Van Rompuy nimeni nu stie…).

    La fel si cu Serviciul de Actiune Externa. Au pus-o pe fatuca aia de nu are nici o treaba. E adevarat ca ar fi fost greu sa refuze o nominalizare a UK pentru acea pozitie (care s-a facut in mandatul lui Brown), dar daca Germania si Franta isi doreau o politica externa comuna puternica, si-ar fi adjudecat cu siguranta portofoliul. Dar nu au vrut.

    S uite asa ne-am ales cu Van Rompuy si Ashton, ca tot nu ar sti Kisinger la cine sa sune, cand vrea sa vorbeasca la tel cu Europa. Sau ar sti, ar suna la Merkel si la Sarkozi.

    Atfel, interesanta tema de dezbatere. De actualitate, nu ca la noi, cu regionalizarea lui Peste. O tampenie fara margini. Bravo Puiu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Mircea Pascu
Ioan Mircea Pascuhttp://ioanmirceapascu.ro/
Om politic, membru PSD, profesor la SNSPA, europarlamentar, fost ministru al Apararii Nationale, expert in relatii internationale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro