…pai in primul rand pentru ca in media din ziua de astazi se poarta confidenta cu asupra de masura. Daca te-nseli, nu e nici o problema – se uita a doua zi. Daca, insa, se intampla s-o nimeresti, vei fi laudat ca profet. Lumea nu mai gusta ezitarile, nuantele, dilemele (sic!). S-a obisnuit cu verdictele. N-o mai intereseaza argumentatia. Si tocmai aici intervine „randul al doilea” – dar nici pe departe cel lipsit de importanta: Mubarak pica pentru ca e logic din mai multe puncte de vedere. N-ai nevoie de CIA, de National Agency, si nici macar de Stratfor. Tot ce iti trebuie, e un fotoliu.
– Mubarak pica pentru ca egiptenii si-au pierdut frica de Mubarak. Regele e gol. Si devine din ce in ce mai gol, cu fiecare ora.
– Mubarak pica pentru ca, dupa cateva zile de ezitare, americanii s-au hotarat ca e mai bine sa sara la timp in barca invingatoare la scara istoriei (cum zicea Obama: „vedem istoria scriindu-se sub ochii nostri”). Asta s-ar numi bandwagon. Nu vrei sa te prinda istoria in barca gresita.
– Mubarak pica pentru ca, daca tot veni vorba despre barci, ceea ce vreme de treizeci de ani a reprezentat un avantaj, i.e., statul cu dosul in doua luntri, s-a transformat in ultimele zile intr-un teribil handicap: l-au lasat din mana atat americanii, cat si musulmanii, atat chinezii, cat si rusii. Barcile au luat-o care incotro.
– Mubarak pica pentru ca intrebarea din mintea tuturor actorilor importanti atat dinlauntrul cat si din afara Egiptului a incetat sa mai fie „daca”. E „cand” si „cum”.
– In fine, dar (inca o data) nu in cele din urma, Mubarak pica pentru ca nu poti dezamagi mass media. O poveste atat de frumoasa nu se poate sfarsi in coada de peste. Or lumea de asta are nevoie acum, mai mult decat niciodata – de povesti.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus-o uite-asa.
UPDATE: Fotoliul si-a facut datoria. Mubarak a picat. „Distractia”, insa, de-abia de-acum incepe.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Si uite ca n-a picat! restul… e doar propaganda „echidistanta” americana
nu pot să nu mă gîndesc la nişte precedente.
1. revoluţia iraniană, 1978-1079. proteste de masă într-o largă coaliţie împotriva dictaturii. rezultatul? astăzi preşedintele Iranului este Mahmoud Ahmadinejad.
2. primăvara de la Beirut. creştini, musulmani suniţi şi druzi uniţi împotriva controlului sirian. rezultatul? hezbollah controlează astăzi Libanul.
3. palestinienii au avut alegeri libere. votanţii protestează împotriva regimului corupt. rezultatul? în mod democratic, hammas au preluat controlul în Fîşia Gaza.
4 Algeria a avut alegeri libere. a fost votată o grupare islamistă moderată. rezultatul? lovitură de stat militară. gruparea islamistă devine (sau îşi dezvăluie adevărata faţă) radicală. zeci de mii de oameni sînt ucişi.
dar ce gîndesc egiptenii cu adevărat? conform unui sondaj recent, ei sînt extrem de radicali în comparaţie cu libanezii sau iordanienii. la întrebarea dacă doresc islamism sau modernizare, scorul a fost de 59 % la 27 % în favoarea islamismului. în plus, 20 % simpatizează al-qaeda, 30 % hezbollah şi 49 % hammas.
am speranţa că principalii actori din scenariul egiptean, oricare ar fi ei, să nu uite aceste lecţii ale istoriei.
din lipsă de timp, m-am autocitat din altă parte. :)
Alin, de acord cu argumentele, la care as mai adauga unele ce ar putea parea desprinse dintr-un scenariu deja vu, daca armata va iesi din imobilitatea numita constitutional „neutralitate politica” (exceptiile confirma regula, nu-i asa ?!): https://fragmentariumpolitic.wordpress.com/
Sa nu zici hop…D-l jurnalist comite totus o eroare. Exista destui oameni care au totus memorie. Si destui care o folosesc.I-as recomanda sa caute pe undeva manualul de citire cl II-a 1950-1951 si sa citeasca povestea cu cibanul care pacalea satul cu lupuu, baa! E foarte instructiva. O zi buna !
uite c-a picat..sa vedem ce-o mai fi..
cine urmeaza?cand vine randul iranului?