joi, martie 28, 2024

Un raspuns obrazniciei lui Mihai Gadea: Andrei Plesu si dreptul la demnitate (Update–Vocile societatii civile)

In anul in care aniversam infiintarea Colegiului „Noua Europa”, cand ar trebui sa-i spunem cu totii lui Andrei Plesu ce ii datoram, Mihai Gadea, trambitas al intreprinderii voiculesciene numita „Antena 3”, si-a permis un atac ignobil impotriva fondatorului acestei „oaze in desert”, cum spunea Marius Stan reluind o metafora a Hannei Arendt. Sa-l numesti pe Andrei Plesu „sluga” este o abominatiune, o miselie, o ticalosie. Prima intrebare, fireasca si necesara este: Cine este Mihai Gadea? Cine ii ingaduie lui si altor ciuvici sa scuipe pe valorile acestei tari? Daca nu vom apara dreptul la demnitate, vom fi cu totii victimele atacurilor hienelor, pramatiilor si canaliilor.

Nu stiu daca dl Plesu va raspunde infamelor sudalme. Nu cred ca merita. In ce ma priveste, pentru cititorii acestei platforme, prefer sa reiau un eseu al acestui intelectual critic de anvergura si vocatie europeana, spirit nobil si generos, aparut in in „Dilema Veche” din 3 septembrie 2009. Intr-adevar memorabil, articolul este o invitatie la depasirea poncifelor gaunoase si la asumarea chestiunii demnitatii in termeni de autenticitate naturala, decenta sobra si responsabilitate catusi de putin solemn-oraculara. Un om cu demnitate nu poate gasi satisfactie in jignirea semenilor sau. In „La Condition Humaine”, Malraux definea demnitatea drept contrariul umilintei. Demnitatea si resentimentul sunt incompatibile. Daca esti o fiinta demna, nu vrei sa suporti degradarea, umilirea, ofensa lasa, si, nu mai putin important, nu vei umili pe nimeni.

“Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latineşte. E, în însăşi sonoritatea cuvîntului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuţii, în acelaşi timp impozantă şi inactuală. Demnitatea e condiţia statuară a omului. În asta constă nobleţea, dar şi riscul ei. Nobleţea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanţe precare: sărăcie demnă, bătrîneţe demnă, suferinţă demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinaţie reuşită între curaj şi umor: ecvanimitate faţă de împrejurările neprielnice şi distanţă faţă de sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanţa lor muzeală. Eu însă nu-mi pot reţine o (suspectă) simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politic. Un pic de desuetudine, o fărîmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decît să atenueze excesele geometrice ale virtuţilor, perfecţiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului şi al umanităţii.

Spuneam că demnitatea se manifestă, de regulă, pe un fundal de precaritate, de criză. S-ar zice că e un corelativ al nefericirii. Eşti demn în faţa morţii, în închisoare şi, în genere, sub lovitura sorţii. Din acest punct de vedere, spaţiul est-european a fost, între 1945 şi 1989, o ambianţă privilegiată pentru exersarea demnităţii. Fiecare episod de viaţă era un test. O asemenea situaţie este, evident, profund anormală: omul nu trebuie pus la încercare în acest fel. O ţară, un sistem politic, o ideologie care impun individului condiţia unui eroism de fiecare clipă păcătuiesc printr-o cinică aroganţă. A te îngriji de demnitatea omului e a face în aşa fel încît el să nu fie obligat să-şi probeze, în permanenţă, demnitatea. Aceasta este deosebirea între statul totalitar şi statul de drept: statul totalitar constrînge la o insomnie a demnităţii, „instigă“ la un exerciţiu istovitor şi – în cele din urmă – nedemn al demnităţii. Statul de drept are mai curînd grijă ca un cetăţean să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate, pentru a supravieţui sau pentru a-şi salva sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, statul totalitar o biciuieşte, o isterizează, o împinge spre propria ei limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri şi de partea cea bună… Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorşeu, statul de drept încurajează la somnolenţă. În condiţii de confort deplin şi de solidă protecţie socială şi juridică, nu mai e foarte clar ce înseamnă demnitatea individuală. Ea diminuează ca anvergură, luînd aspectul simplei decenţe. În alte cazuri, apare nevoia unei potenţări artificiale a conceptului: convingerea mea este că unele excese ale „corectitudinii politice“ sînt rezultatul unui efort de a inventa o problematică a demnităţii, acolo unde ea şi-a pierdut reperele tradiţionale.

În orice împrejurare, se poate găsi, totuşi, o accepţiune mereu validă, mereu necesară, a demnităţii. E cea care sugerează o formă superioară de funcţionalitate, o adecvare riguroasă la un scop dat. Cînd cineva se achită impecabil de o anumită însărcinare, cînd cineva corespunde tuturor condiţiilor necesare pentru a îndeplini o anumită misiune, spunem despre el că este sau a fost la înălţimea ei, că este sau a fost demn de ea.

Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reuşitei fără compromis – fac parte din „calificările“ demnităţii. Înţeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituţii). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reuşita faptei, ci flatarea stăpînului, respectiv a „comanditarului“. Capacitatea de a sluji cu distincţie şi dăruire interioară, ştiinţa „înaltă“ de a fi util – iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a demnităţii. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnităţilor“ publice, fie ele ministeriate, preşedinţii, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalţi. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din ‘Bărbierul din Sevilla’ lui Beaumarchais (Act I, Scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Ştiind cîte virtuţi sînt necesare pentru a sluji, vă întreb, Excelenţă, cîţi stăpîni cunoaşteţi, care să fie demni de a fi valeţi?“. E o remarcabilă definiţie a demnităţii în act: a sluji ca un stăpîn, a te ridica la înălţimea umilităţii eficiente: Iisus spălînd picioarele ucenicilor…

Spaţiul acesta subtil dintre suveranitate şi subordonare este materia însăşi a libertăţii umane. Iar demnitatea e bunul uz al libertăţii. Să adăugăm că, de cele mai multe ori, e vorba de un dar, de o vocaţie, şi nu de rezultatul unei strategii prestabilite. Nu te poţi hotărî să fii demn. Te comporţi cu demnitate printr-o mobilizare spontană a resurselor tale de libertate. Cu alte cuvinte, demnitatea e autentică atunci cînd se exprimă ca naturaleţe. De aceea, nimic nu e mai nepotrivit decît o teorie a demnităţii.”

Despre NEC:

https://www.contributors.ro/cultura/oaze-in-de%c8%99ert-supravie%c8%9buirea-prin-nec/

Recomandare:

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/domnia-barbariei-in-romania-usl-si-a-antenei-3-323190-pagina1.html

Update: In revista „22” a fost publicat un apel pentru solidaritate cu Andrei Plesu. Dupa parerea mea, cine spune ca asemenea proteste ale societatii civile sunt zadarnice, greseste. Expresii ale solidaritatii civice, ele sunt menite sa articuleze un discurs al decentei, bunei cuviinte si responsabilitatii, mai ales in conditiile in care aceste valori sunt primejduite, persiflate si negate in mod insolent.Vocile societatii civile sunt esentiale intr-o democratie. Intr-o lucrare devenita clasica, „Making Democracy Work”, politologul american Robert Putnam, profesor la Harvard, definea societatea civila drept ansamblul retelelor de angajament civic. Societatea civila catalizeaza, cristalizeaza si coaguleaza acel ciment fara de care democratie este scheletica, descarnata si vulnerabila: capitalul social. Ceea ce urmaresc „Antenele” este tocmai distrugerea increderii sociale intemeiata pe respect, toleranta si dialog.

Miselia nu trebuie lasata nesanctionata de catre opinia publica democratica. Evident, exista si proceduri legale, dar cele doua, protestele societatii civile si actiunile in justitie, sunt complementare. Iata un fragmant si linkul pentru cei care doresc sa semneze:

„Suntem pe deplin solidari cu dreptul domnului Andrei Pleşu, distins comentator al vietii noastre politice si culturale, de a se pronunţa cu opinii avizate despre idei şi persoane, inclusiv despre un fost sau actual preşedinte al Romaniei. Protestam categoric impotriva linşajului mediatic pus la cale, încă şi încă o data, de către postul de televiziune „Antena 3″. Cerem organismului abilitat, CNA, sa acţioneze conform legii împotriva acestor abominaţiuni. Declarăm cu deplină responsabilitate: agresiunea mediatică fără precedent împotriva lui Andrei Pleşu comisă de Mihai Gâdea si invitaţii săi, constituie un atac imund la adresa adevăratelor valori ale culturii româneşti. Cei care semnăm acest apel ne considerăm noi înşine agresaţi.”

http://www.revista22.ro/articol-39239.html

De asemenea:

http://www.lapunkt.ro/2014/03/13/despre-limitele-infamiei-andrei-plesu-si-datoria-solidaritatii/

Inspirat si binevenit mi se pare acest articol al lui Ioan T. Morar:

http://blog.itmorar.ro/de-ce-trebuie-aparat-andrei-plesu-de-ciuvica-si-gidea-raspuns-unui-tinar-scriitor/

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. Acest articol este bun pt.o discutie in general despre aceasta situaitie,fara a face referire la persoana/persoanlele implicate. gadea(cu g mai mic nu se poate),nu poate fi un subiect in nici o situatie,cu atat mai putin demn de un articol aici. E ca si cum ai analiza purtarea sau cuvintele spuse de un prost sau de a face analiza comportamentului unui manelist…

    • Cum recunosti un psihopat? Cum te aperi de el?
      de A.V. GiftBooks.ro
      Miercuri, 12 martie 2014, 9:46 Actualitate | Cultură

      psihopatul-de-alaturi-cum-sa-l-recunosti-si-sa-te-aperi-de-el
      psihopatul-de-alaturi-cum-sa-l-recunosti-si-sa-te-aperi-de-el
      Foto: GiftBooks.ro
      O proportie deloc neglijabila dintre oamenii obisnuiti nu au constiinta morala. Cu alte cuvinte, nu se simt vinovati sau rusinati, indiferent ce ar face si sunt nemilosi. Adica merita sa fie numiti psihopati. Autoarea ne ajuta sa-i identificam si sa ne ferim de ei, atragandu-ne atentia asupra faptului ca multi dintre ei sunt carismatici, fermecatori, mai spontani si mai seducatori decat ceilalti.

    • propaganda desfraului social si moral este Ideologia Antena 3; trambitasul Gadea, fost pastor s a „lepadat” de Credinta si nu de Satana, Satana in 2014 are aspectul discursului morbid, al abordarii gen..fracturarea hidraulica…a mintii celor care cu stoicism si mare indarjire sorb vorbele acelui trambitas numit Gadea, acompaniat de pupilul Badea..in fapt un duet la fel de sulfuros ca si reactia chimica….fostul Pastor a brevetat o conduit de fracturare hidraulica a opiniei publice, insufficient instruita (uneori inepta) ….

    • Individul cu „g”mic poate atrage atentia doar atunci cand avem nevoie de exemple pentru „asa nu” iar alaturarea lui de DOMNUL ANDREI PLESU chiar si intr-un articol poate fi un pacat! Cel mai corect tratament este neatentia, ignorarea..Chiar daca o vorba spune ca „cei bolnavi au nevoie de DOCTOR” in acest caz cred ca si DOCTORULUI ii este greu. Adevarat este si ca nu putem lasa gunoiul sa ne cuprinda spatiul in care traim, sa ne acopere valorile, dar poate fiecare ( in celula spatiului nostru ) facad lucrurile cat mai bine, cat mai curat cu putinta,(imi este teama sa spun cat mai DEMN) reusim sa-i determinam pe cei asemenea lui „g” sa plece asa cum au venit!

    • ” […] Mihai Gadea? Cine ii ingaduie lui si altor ciuvici sa scuipe pe valorile acestei tari?”

      Există un răspuns foarte simplu la întrebarea asta: Dan Voiculescu. Care nu numai că le îngăduie, dar îi mai și plătește, exact pentru asta – să scuipe.

  2. “Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latineşte. E, în însăşi sonoritatea cuvîntului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuţii, în acelaşi timp impozantă şi inactuală.”
    Totusi,un imperiu militar,ce a distrus tot cale,asemanator cu Rusia..

    • @adi. Din prea multa lectura ai ajuns la aceste concluzii despre imperiul roman? sau exact pe dos? Sau ai o preferinta [retro] ca ai tai stramosi sa fi ramas barbari fara influenta romana?

      • imperiul roman: dupa ce au ocupa dacia lui decebal,la roma petrecerile au durat 112 zile… printre distractii,se ofereau lupte de gladiatori si executii de crestini [religio ilicita] Mai slabiti-ma cu presupusa lor civilizatie.

  3. D-le Tismaneanu,

    acest personaj,ca si altii de teapa lui,au fost sustinuti si promovati nu doar de politicieni de aceeasi „valoare”; sustinerea a venit si din partea unor intelectuali…nu vreau sa dau nume ,dar ar fi interesant de reamintit din cand in cand personaje care au fost invitate in dezbaterile ( cuvant generos in acest caz ) organizate si care s-au simtit foarte bine si a incurajat respectivele personaje.Pana la urma ,poate,ei cred ca detin adevarul suprem.
    Oricine a pus oglinda in fata unor personaje de la respectiva „fabrica”,si caruia limba romana ii este prietena fara secrete, a fost manjit cum doar niste mutilati sufleteste si intelectual o pot face..

  4. Sincer, nu stiu daca mai merita vreo reactie emisiunile de la Antena 3. Nici nu stiu daca mai ajuta la ceva.

    Vad ca si in presa de astazi e tacere.

    Pe de alta parte, mie mi se pare ca cei de la Antene sunt cu combustibilul aproape de zero. Am trecut peste emisiunea lor si am stat cateva minute. Dincolo de mizeria zilnica in care se balacesc, mie mi s-au parut in pana mare de idei. Ciuvica cita aproximativ din Basescu ca sa il acuze pe Plesu de diverse lucruri. Gadea separa litere din expresii precum „tipul aceste de comportament” pentru a demonstra… nici nu stiu de fapt ce voiau sa demonstreze.

    Oare cat de redus mintal trebuie sa fii ca sa percutezi la asa ceva?

    Cred ca incet, incet se vor ineca in propriile dejectii Nu poti prostii pe toata lumea, tot timpul.

  5. Pendularea între bine şi rău, inconsecvenţa lor, aroganţa lor uneori, comportamentul partizan, lipsa unor reacţii ferme la cele mai mici derapaje sociale sau politice, dificultăţile de identificare cu o cauză morală şi etică, lipsa unei replici adecvate, fac din intelectuali ţinte uşor de atins ale unor indivizi specializaţi în jocuri muradre, lipsiţi de principii şi de bun simţ. Nu aş spune că domnul Pleşu şi alţi intelectuali de calibrul dumnealui fac eforturi prea mari pentru a-şi salva ţara de la pieire lentă dar sigură.

    • @valeriu
      Nu acesti intelectuali penduleaza intre bine si rau sau au dificultati de identificare cu o cauza morala si etica, ci dumneavoastra aveti dificultati in a intelege ce vedeti si ce cititi. Sau poate nu cu intelegerea aveti probleme, ci cu buna credinta.

  6. Cheia este la CNA. Cred ca, asa cum justitia functioneaza, trebuie ajutate sa functioneze si celelalte institutii publice, platite de la buget. Ar trebui facut un protest fara precedent fata de lipsa de reactie a CNA. Si in alte tari se intimplau asemenea derapaje si ele au fost corectate prin AMENZI. Nu cred ca exista alta solutie civilizata. Daca Antena ar fi ingropata in amenzi zilnice, asa cum merita de altfel, lucrurile s-ar opri. Altfel, vorbim in desert, acesti ticalosi nu se vor simti niciodata rusinati pentru ca nu cunosc sentimentul.

  7. Cine este Gadele asta?Un latrau care a-si face jocul la A3 scotand din context ceea ce-i convine patronului Felix.Ca el am mai vazut „predicatori”inclusiv rromi,care dupa asa zisa slujba erau campioni la bautura si la femei.Mai Gadea,revino-ti, vorbesti la A3 cu analfabetii si rromii dar nu uita ca tara nu este toata analfabeta si nici formata din rromi sau maghiari.

    • Tigani, nu rromi! Acesta este denumirea etniei in l. romana! In limba lor isi pot spune cum vor. Vedeti si alte limbi ai caror vorbitori nu si-au „insusit” cuvantul.

  8. Domnule Tismaneanu, vă recomand sa faceți un lucru foarte simplu: sesizare la CNA. Consider ca deja mai mult ne plângem, decât acționăm. Domnul Pleșu, domnul Cărtărescu, domnul Patapievici, domnul Turcescu, doamna Pora etc trebuie să facă sesizări la CNA atunci când sunt atacați nejustificat in spațiul public. Am alăturat jurnaliști posibili partizani tocmai pentru a sublinia ca toți cetațenii ar trebui sa utilizeze acest instrument democratic ori de câte ori consideră că este cazul, nu doar domnul Pleșu sau dvs.

  9. Superb scris. Explicat frumos. Inginereste. Ca pentru prosti cum ar veni.
    Prost fost-am si aparent m-am desteptat un pic dupa ce am citit articolul asta.
    Multumesc Vladimir Tismaneanu si Andrei Plesu.

  10. Nu am urmărit emisiunea pentru că nu mă pot uita la Gâdea. Dacă s-a luat de dl. Pleşu sunt sigur că a făcut-o precum o javră care latră la un câine de rasă. Latră până răguşeşte pentru a fi băgat în seamă, pentru a se vorbi despre el.
    Eu nu aş băga în seamă episodul. Distanţa dintre cei doi e prea mare. Ei nu sunt nici în aceleaşi lumi! Ignoraţi-l pe …Gâ… Cum ziceaţi că-l cheamă?

    Să ne bucurăm că suntem contemporani cu Andrei Pleşu, cu Gabriel Liiceanu, cu Dan Puric, cu Mircea Cărtărescu. Cred că ne ajunge. Chiar suntem bogaţi.

  11. …domnilor…credeti ca gadea (un fel de prostu’ baietilordin copilarie…daca va amintiti) poate sa inteleaga sau sa proceseze sau sa analizeze ce spune sau ce face domnul Plesu?…nu! nu are cu ce! mergand in continuare pe firul logic(oricare ar fi acela) rezulta ca „gadea prostu’ baietilor” vorbeste fara sa gandeasca(ceea ce am demonstrat antrior) despre nici el nu stie ce…faptul ca apare pe ecranul televizoarelor nu inseamna nimic…absolut nimic…si lenutza ceausescu aparea…si?…spunea ceva?…transmitea ceva?…zero…nu stiu de unde au bani sa intretina postul ala inept si plin de furunculoza social-morala…speram sa i eradicheze daca nu legea macar opinia telespecatorului…
    te uiti la ei si te intrebi de ce s o fi desfiintat munca la canalul dunarea marea neagra…te intrebi daca nu sufera de ceva boli mintale cu complicatii decerebrative…vai de mama lor…cred ca parintilor lor le e rusine ca au crescut la usa gazi ciuvici bazi etc…sunt sigur ca acesti exponenti ai sintagmei „asa nu” sunt anomalii si totodata consecinte grave si agravante ale interzicerii avorturilor in perioada in care au fost conceputi…

  12. Va multumesc,dle V.Tismaneanu,pentru abordarea subiectului atat de important,esential chiar,al demnitatii umane,in contextul complex si inedit al epocii pe care-o traim azi in Romania,si oriunde in lume!
    Nestiind cine este Mihai Gadea,nu ma voi hazarda sa-mi dau vreo parere despre el – in ciuda acuzatiilor pe care le-a adus dlui Plesu,pe care-l respect – ma voi referi doar la ideea de fond a articolului,care m-a interpelat deja din titlu,si anume „dreptul” la demnitate.
    Regret modul de abordare al subiectului!!
    Consider chiar,ca s-a pierdut o buna ocazie de a se lansa oamenilor,un veritabil colac de salvare!
    Reiau doua idei pe care dl A.Plesu le dezvolta in acest text,cu care sunt in profund dezacord,datorita mesajului lor elitist,exclusivist,dar si moralizator fatalist,care ma deceptioneaza!Ele,si dezvoltarea lor univoca(!),tocmai(!!!) ca prezinta toate caracteristicile acelei „teorii a demnitatii” pe care autorul spune ca o considera „nepotrivita”,dar o face,si inca temeinic!
    (1)”Intr-un anumit sens,despre demnitate ar fi preferabil sa vorbim latineste” si (2) „…e vorba de un dar,de o vocatie,..,nu te poti hotari sa fi demn!”
    (1)Propun ca sub-titlu „de ce simplu,cand se poate complicat?”,si afirm cu convingere ca primul sens al cuvantului DEMNITATE = RESPECT,nici + nici – !
    Nu exista nicio „regula” care sa-i conditioneze „manifestarea”,cum nu exista niciun „risc” predeterminat al demnitatii ca atare!
    Definitia principala a termenului este simpla si pe intelesul tuturor:respecta-te pe tine si pe ceilalti,si esti demn!
    (2)In orice moment al vietii,omul poate decide sa se comporte cu demnitate,fata de el si fata de altii,indiferent ce fapte oribile sau comportament detestabil ar fi avut vreodata!
    A fi demn este,in aceeasi masura,o atitudine naturala si o decizie personala consecutiva unei modificari de viziune a vietii,sau chiar unei strategii!Scopul scuza mijloacele(!) atunci cand omul tinde sa se amelioreze,niciodata nu este prea tarziu!
    Nimeni nu poate fi condamnat,a priori,la perpetuitate!!!
    Oricine are dreptul sa-si acorde sansa de a trai demn,in orice context,in orice societate si la orice varsta!
    Gresesc..?

  13. „În fine, nu-ţi poţi ţine cumpătul cînd eşti încurajat de superiori, colegi, suporteri şi rating-uri îndoielnice să te crezi „vocea poporului“, satrap hipercompetent, şef de stat major. L-am văzut pe dl Gâdea în ipostaze amuţitoare: strigînd nărăvaş la partenerii săi de dialog, calificîndu-i de „mahalagioaice“, întrebîndu-i dacă nu sînt beţi ş.a.m.d. (Trebuie să-ţi „crucifici“ invitaţii spunea, într-un interviu, teologul nostru…) Asemenea ieşiri nu sînt scutite de un anumit nimb comic: dl Gâdea e, structural, mai curînd lipsit de temperament. Or, cînd o fire flască se înfurie, efectul e ridicol: îi scapă vocea, gesticulează spasmodic, vorbeşte stîlcit. Nu stă bine unei naturi de răţuşcă să-şi ia aere de cocoş. La bază, dl Gâdea e mai curînd inexpresiv: „frumuşel“ într-un mod abstract, dotat cu un surîs făinos, el are, adesea, portretul standardizat al unei măşti japoneze. Cu aceste date, orice manevră directorial-războinică are ceva factice şi oarecum neliniştitor.”

  14. Despre felul punisabil în care înțelege să facă televiziune M. Gîdea și copărtașii s-a scris abundent și-n felurite nuanțe ale indignării. Unii textieri au comentat dezgustați profilul de unealtă politică al Antenei 3, alții au inventariat păcatele profesionale ale combatanților de acolo, mulți s-au pronunțat dezaprobator sau alergic cu privire la cutumele și vedetele acelui loc. S-au construit plîngeri, apeluri onorabile, mesaje de neliniște deontologică. Au urmat unele amenzi (neînsemnate), cîteva oțăreli oficiale, niscaiva mostre de pantomimă coercitivă. Nimic rezolut, nimic în duhul unei autorități aievea…

    Aseară – marți, 11 martie – Gîdea s-a străduit, timp de o oră, să moșească zglobiu o paiață a lui Andrei Pleșu, adică un produs de bricolaj făcut din glumițe tîmpe, calomnii, baliverne și apropouri suprarealiste. L-au secundat trei băștinași ai platoului respectiv: A. Ursu, M. Ciuvică și R. Tudor. Către final, a sărit cu o tovărășească lopată de imondice și M. Badea, nelipsit de la astfel de rinocerisme jaculatorii. Totul fusese, evident, gîndit dinainte ca spectacol-pedeapsă pentru eseul de luni, din Adevărul, Oameni de plastilină. Numai că între bășcălia schematică și trivială a anteniștilor și deriziunea altissimă, coaptă, pitorească a lui Andrei Pleșu e distanța cosmică dintre o spută și un astru. Cu tot sprijinul comilitonilor, ștabului vaporos Gîdea nu i-a ieșit decît o (previzibilă) cleveteală de gang între derbedei. S-a mințit pletoric, s-au vehiculat hiperbole cretinoide, s-a rîs frust, într-o atmosferă de partuză. Ce mai e de adăugat? Ăștia sunt, asta fac. Sau, cu o vorbă a celor de odinioară, qualis modus essendi, talis modus operandi…

    Grav e că, în ciuda cantității de show asasin livrată de Antena 3, lucrurile arată în continuare zăcut. Oricine, de la cărturari excepționali pînă la adversari politici și gazetari de elită, poate fi oricînd ciufulit și reinventat mîrlănește în emisiuni vesperale, de grasă audiență, de o mînă de cutre prădalnice. N-avem reacție instituțională, avertizăm bleg, tolerăm ofensiva joasă și ultrajul monoman. Josniciada a cîștigat. Facem un nou protest?

    • Da, dar unde ii doare cel mai tare. La buzunare.
      Cine face reclame in emisiunile lui?
      Se zice ca nu exista reclama negativa. Fals.
      Suntem mai puternici decat credeti.
      Orice firma ar face acolo reclama, exista o firma concurenta. Este important sa stie cei care fac reclama, ca nu mai dorim serviciile lor pentru ca sustin imoralitatea.

  15. Nu stiu sa fi intalnit in viata mea, om tanar precum dl. Gadea, atat de otravit la suflet si la minte. Ce-o sa ramana din el peste vreo 20 de ani?
    Oare de cati oameni cumsecade o fi nevoie, ca sa contracareze otrava ce o imprastie omul acesta?

    • Draga Horia

      Cu-adevarat nelinistitor e numarul ENORM de romani care-l primesc zilnic in casele lor pe acest ins nevertebrat (ba il si asteapta cu nerabdare, credeti-ma!)…Asta nu are legatura DOAR cu otrava lui, cum ne place sa credem, ci si cu pofta noastra (noi, ca neam, adica) de otrava, mascari si zoaie…
      Functioneaza o trista si implacabila lege a cererii si ofertei.

      • Draga Catperson,
        S-ar putea sa ai dreptate. Eu totuși ma bizui pe un fapt si anume: de exemplu, ma uitam cu mai mult sau mai puțin interes la emisunea d-lui Banciu, dar ma uitam. De cand l-a jignit pe dl. Tapalaga, sunt supărat si nu ma mai uit. Nu trebuia sa facă acest lucru. Pur si simplu. Cu ce a devenit mai bun dupa ce a horrrcait, improscandu-l pe om cu ” rrrrahat ” ? Dupa mine, Banciu e deja la lighean cu Gadea, Ciuvica si restul formației. Deci, pe mine m-a pierdut. Va sa zica si pe mine ma mai distrau micile lui porcarii, dar vezi dumneata, pana la un punct. Așa si cu Gadea si cu ascultatorii lui hipnotizati, pana la un punct. O sa vezi ca am dreptate. Trebuie doar sa avem răbdare si sa așteptăm.

        • Draga Horia,
          E simpatic dar naiv ce spuneti…
          Naiv e si ca ABIA ACUM l-ati pus in acel „lighean” pe Banciu, cand el de muuuuuult timp avea un demers tip badea, cumva in oglinda. Tot cu mijloace indoielnice, adica. La care, sa recunoastem, multi mustaceam…Ce descrieti e o balansare intr-o chestiune nesemnificativa, de gust la glumitele lor, numite, pretentios, pamflete…
          Dar nu, nu asta e arma tare a A3: arma ucigatoare in masa e publicul imens la emisiunile asa-zis serioase, unde se dezbat probleme arzatoare, deci poporul vrea sa se informeze, sa afle, sa ragaie de placere la orice linsaj, asezonat c-o bere…
          Poate ca de banciu si de badea se vor cam plictisi unii, ca-s cam redundanti dar asta nu moleseste antenizarea in masa, credeti-ma!
          Rabdare, ziceti?! Am de 24 ani, de cand era sa-mi las copilul orfan de 1an, pe 21dec1989…De-atunci, mi-am tot exersat rabdarea prin Piete, protestand des, sau dezbatand cam deprimati, intre prieteni , scenarii pt tarisoara…Nu rabdarea imi lipseste. Ma sugruma gheara neputintei…y

          • Se pare ca suntem de vârste apropiate. Incepand cu vara lui 2012 aproape ca m-am sufocat de revolta ,in fiecare zi. Neputinta imi tăia genunchii. Si eu am fost la București , la diverse manifestanții ( sunt din Ploiești ) si i-am mai tarat si pe alții dupa mine, ba mi-am luat si copii, ca sa tina minte. N-am obosit încă, dimpotrivă, m- am indrjit. Nu sunt naiv , cand spun răbdare, spun pentru ca am învățat ca timpul in care trebuie sa se petreacă anumite schimbări sociale , se scurge mai încet decat timpul vieții mele, care curge cu viteza. Sunt mahnit din cale-afara ca mi-a fost dat sa traversez asemenea perioade triste. E mult de spus si probabil ca nu e locul potrivit. Nu vedeți , s-a strâns cam multă lume in jurul nostru si cine știe ce interpretări mai primim…€:-)

            • Aveti dreptate, Horia.
              Sunt prea multe de spus si suntem deja departe de tema articolului…
              Pt. mine e f.gratificant sa aflu (direct, nu din presa sau zvonuri) ca in multimile in care imi rumeg de decenii nemultumirile si revoltele se afla oameni din alte orase, veniti SPECIAL pt asta. Va multumesc ca ati spus-o.
              Va admir indarjirea, a mea s-a cam sleit…O lehamite vascoasa pare sa-i ia locul. Unii spun ca exact asta s-o urmari, pt noi „dascalimea” (in sensul lui Caragiale). Sper din suflet sa fiti cat mai multi…
              Dorm cu somnifer, il luasem, asa s-a strecurat „y”, din greseala, la raspunsul anterior…
              Desprimavarare blanda si…#%

  16. merita javrele lui voiculescu un articol? poate, dar unul succinct, de cateva vorbe; ceva de genul ‘javrele sunt inca la putere si inca mai latra.. pana cand?’ stilul lacedemonian de a surprinde esenta in cateva cuvinte ar reliefa cel mai bine sentimental de stupoare dar si nimicnicia unor scursuri pe care, deh, trebuie sa arati ca ai luat act de prezenta lor, dar orice altceva mai mult ar insemna o jignire la adresa propriei tale persoane.

  17. Asta a fost sumumul, ce s-a atins pina astazi…Ce ma inspaiminta realmente, este ca modelul „Mihai Gadea” ca atitudine fata de modelul „Andrei Plesu”, se extinde peste tot: de jos in sus si de sus in jos , prin toate colturile societatii romanesti din ce in ce mai bolnave. Nu este suficeint sa observam, sa scriem sau sa ne indignam intre noi.

  18. Pleonasme, eufemisme şi lascivităţi.
    Sau cum se cade facil în „capcana istoriei”
    în care, Tovarăşul propagandist „nimeni gâdea” îşi face foarte bine şi de minune, MESERIA !!
    Cei mai mulţi se vor supăra, iar cei mai mulţi dintre aceştia îmi vor sări de gît (mie !).
    Devine, Este, din ce în ce mai curios, neaşteptat păgubos şi periculos,
    cum de „intelectualii” români se fac că nu ştiu pe ce lume trăiesc.
    Fenomenul,
    Cazul,
    Personajul ,
    Sistemul,
    Maşinăria,
    Mass-media,
    Manipularea,
    Porcăria,
    Abjecţia,
    Nimeni „gâdea”
    Există, se cultivă, se întreţine, se dezvoltă, se ameliorează, se „sofistichează”, se „naturalizează”, se bucură, în RomâniaD’AZI, de audienţă, aprecieri şi interes sub formele cele mai subtile şi multilateral-dezvoltate, DE 25 DE ANI ! Absolut, dar ABSOLUT NIMIC NOU !
    Trebuia ca acest „nimeni gâdea” să se lege atacîndu-l urît pe Andrei Pleşu ca să „ne” „enervăm” ? Ciudat !
    Dar „iel-miel” există de atîta vreme, alţii ca „iel-porc” sînt peste tot, mulţi ca „iel-toxici” îşi fac treaba, dezinformează, manipuleză, provoacă, crează permanent diversiuni, otravă şi minciuni Firesc şi Natural !
    În aceste condiţii : Ne-existînd, de 25 de ani !!! NICIO altă Alternativă de „FRUMOS”, oferită eventual de către intelectualii români, în absolut toate domeniile, laturile, plaurile şi păturile societăţii,
    ESTE FIRESC ca astfel de „gâzi” nenumăraţi să existe Frumos, Liberi, originali şi fericţi !
    Numai faptul de a vorbi-pomeni de „nimeni gâdea” este Serviciul-Omagiul cel mai Sublim Frumos care i se poate aduce.
    Oare intelectualii români chiar n-au înţeles încă CHESTIA ASTA ???
    Se pare că NU !
    STRANIU !
    Dar Adevărul, poate salva lumea ? Dar atunci CE ?
    Nu domnilor, NIMIC nu poate salva lumea,
    „lumea” nu se poate „salva” decît dacă O doreşte
    Şi Numai prin ea însăşi, SINGURĂ !
    De cînd Lumea şi Pămîntul exită „Andrei Pleşu” ( puţini !) şi (Mulţi ! enorm de mulţi !) „nimeni gâzi” !
    E un lucru BANAL !

  19. Fapte: Guvernul Boc a retras drepturile de utilizare a jocurilor de tip Robingo. In urma unor controale, s-a constatat ca cei care organizau Robingo in asociere cu Intact nu tineau contabilitatea corecta si nu platisera taxele. Robingo reusise sa ajunga o schema imensa de muls credulitatea si de escrocat in masa, fara nici un fel de retinere, ba chiar cu un aplomb cum nu cred ca s-a mai vazut vreodata prin plaiurile noastre. Boc i-a pus capat, cu curaj. A fost o pauza de respiratie pentru decenta. La citeva saptamini doar dupa instalarea lui Ponta, prin ordonanta de urgenta, Robingo este reinviat. Acum nu mai are suflul vechi, e anemic, are nevoie de o noua inspiratie pentru a exploata rezerva de credulitate pe care o simte tot acolo. Grijile vechi, cum ca Robingo ar putea continua activitatea de escrocare a credulilor, nu-l siciie pe Ponta si probabil nici pe cei care ar trebui sa faca controale. Aici, intre Ponta si Robingo (cu Intact), este o simbioza profunda, un acord complet de metoda si de mijloace, o potrivire astrala pe grupul tinta. Ponta si Robingo (Intact) se cunosc si se inteleg in intimitate, incit era pacat ca unul sa fie despartit de celalalt. Sa le uram, asadar, sa se sprijine reciproc spre explorari tot mai eficiente si mai fructuoase in rezerva nationala cu adevarat nelimitata – credulitatea.

    (va multumesc d-le Tismaneanu pentru textul d-lui Plesu, pe care nu-l stiam. Daca ma intrebati care e legatura intre ce am scris eu si miselia semnalata de dv., va raspund ca acei pigmei de sub neoane stiu ca e ora lor glorie, pe care nimeni nu le-o poate cenzura. Timpurile sint de glorie pentru multi. Miine, poimiine ii vom auzi, chiar la Tvr, pe Nistorescu si Romosanu vorbind cu amaraciune netrucata despre starea natiei.)
    Toate cele bune, dv.

  20. SI azi Romania este un loc propice ca oamenii sa fie demni dar si alte locuri din lume in criza.
    Dar ca sa nu lungesc vorba cu exemple din anii de inainte si dupa 1945 cind multi au fost doar observatori si nu au practicat acest sport sugerez sa ne luam masuri de precautie si sa punem la loc statuia lui Lenin si din cind in cind sa mai mergem la consulat sau chiar marea tara sora si sa exersam limba rusa ca s-a pus praful si uite miine cind ne va trebui sa aratam ca am practicat.Si inca ceva sa nu uit acolo unde este o statuie sa o inlocuim cu monumentul soldatului sovietic eliberator.
    In paralel sa invatam nepotii limba chineza.

  21. Sper sa se adevereasca ce a spus Dan Tapalaga intr-un editorial recent – aceste paiate nu sunt alergatori de cursa lunga, ei vor disparea de pe sticla imediat ce le dispare mogulul. Si termenul de judecata se apropie…

    Personal sunt atat de dezgustata de grotescul din media romaneasca incat sunt foarte decisa sa nu-mi las copilul sa invete limba romana. Nu stiu daca asta ma face un om rau, nu stiu daca sunt de condamnat – probabil se vor gasi unii sa o faca – dar e singura reactie de aparare la care ma pot gandi. Cu fiecare zi ce trece, indiferent cat de departe sunt si de plina imi este viata de aici, revenirea la lectura stirilor despre Romania, pe care o resimt uneori ca pe ceva compulsiv, este din ce in ce mai dureroasa. Nu ma simt in stare sa mai impovarez pe cineva cu o astfel de mostenire.

      • Domnule Tismaneanu,ce v-a facut Antena 3 de-i numiti uzurpatori,canalii si altele?Dumneavoastra,ca intelectual ce va laudati,ar trebui sa fiti binevoitor cu ambele parti,nu binevoitor cu sustinatorii domnului presedinte,iar fata de cei care nu-l suporta pe Basescu,sa-i considerati uzurpatori sau canalii sau alte injuraturi venite din mediul EVZ,KMKZ,22 si RL.

        • As dori sa clairfic despre ce este vorba in aceasta discutie: nu exista doua tabere echivalente moral, intelectual, valoric. Exista o tabara a demnitatii si una a lipsei de rusine, a insolentei agresive, a calcarii in picioare a valorilor. Cel putin asa privesc eu lucrurile. Cititi lista semnatarilor Apelului si veti vedea ca sunt persoane cu puncte de vedere diferite, uneori chiar opuse, in ceea ce priveste bilantulul presedintiei Basescu. Dl Plesu insusi a avut adeseori puncte de vedere critice in privinta lui Traian Basescu. Dar nu acesta este subiectul protestului. Ceea ce este scandalos tine de un linsaj mediatic al unei personalitati pe drept cuvant respectata si admirata. Daca acest lucru se poate petrece impotriva lui Andrei Plesu, inseamna ca nu mai exista limite ale nerusinarii. Tocmai de aceea am oferit link spre articolul profesorului Ioan Stanomir.

  22. Nu cred că tăcerea, în cazul GÂDEA, este de aur. Nici Pleșu nu este cel care ar trebui să iasă în arenă. Democrația noastră balcanică ne-a obișnuit cu multe zoaie și cu mulți huligani în straie de intelectuali semianalfabeți. Ciuvică, Gâdea, ș.a. ar trwebui să răspundă în instanță, ei aduc acuzații de colaborare cu Secu, de calomnie publică, ar trebui tăiate niște noduri gordiene , că prea s-a întins ciuma minciunilor și atacurilor gratuite. Poate Că că viitorul este al Ciuvicilor și Gâzilor? Acesta ar fi singurul rezultat al TĂCERII .

  23. @amanda13

    Nimic despre scandaloasa alăturare dintre Andrei Pleșu și jegosul latrinist.

    Recent s-au împlinit 10 ani de cînd Mihai Ursachi, Magistrul Pelican din „Mahalaua celestă Țicău” ne-a părăsit. Nu-i nicio îndoială că acum ne zîmbește ștrengar pe sub blonda-i musteață. Redau mai jos unul din multele sale poeme nepublicate, care rezolvă convingător (zic eu) inutila daravelă mai sus discutată:

    „Ce știți voi ce simt aricii,
    Cînd se-ating la superficii
    În grădina cu delicii,
    În caverna cu suplicii?
    : -Practică diverse vicii,
    De-or să-i rîdă toți amicii
    Și-or să-i plîngă toți limbricii
    …”

    (NB. Peste cîțiva ani, alt Magistru, cel Cajvanian, pre numele lui Luca Pițu, lansa frumosul și faimosul epitet „limbricii neantului” spre veșnică denumire a agenților securității).

    PS. Nepoțelul meu de aproape 6 ani vorbește binișor românește, ba chiar face haz mare cînd e pus să caute oarece diferențe dialectale (momentan doar moldovenisme vs ardelenisme).

  24. Gazi, ciutaci, vasilisti, aspide si zgripturoi au fost dintotdeuna prezenti in portofoliul speciei noastre. Indivizi murdari moral, cu suflete strambate de vicii au constituit o masa vascoasa, mucilaginoasa ce s-a decantat la treapta cea de jos a calitatii fiintei umane fiind expectorata cand si cand amintindu-ne de propria noastra conditie. Tragic este atunci cand randuiala comunitara devine tuberculoasa si incepe a se defini prin sputa proiectata pe scena publica si ajungi intr-o situatie in care majoritatea nu recunoaste boala si interpreteaza simptomele ca puseuri de sanatate si tratament profilactic. Ce e de facut? Cand vad sondajele de opinie sau rata audientei la antenele turnatorului mu pot spune decat ca habar nu am cum poti convinge masa asta amorfa moral sa nu mai voteze scursurile societatii. Debilitatea epistemica este atat de adanca incat ii vad in stare pe acesti oameni, sau mai bine zis victime, sa-si voteze scursurile chiar ajunsi in hazna pana la barbie. Si ca in orice criza spirituala, nu ne ramane decat sa invocam divinitatea. Asta nu inseamna sa renuntam la lupta si sa ne culcam pe-o ureche.

  25. Cand un om cu vedere perfecta imi spune ca sunt chior, chiar daca nu ma consider asa, intru la banuieli. Daca un orb imi spune ca sunt chior, nu-l bag in seama. Cel mult, il compatimesc.

    Un balon e doar un balon. Chiar daca tot creste si se umfla frumos, tot un balon ramane. Pe masura ce tot creste, creste si riscul sa se sparga. Si, oricat de elastic ar fi, pana la urma, se sparge. Sa-l lasam sa se umfle, deci. Sunt de acord cu cei ce-au spus, mai sus, ca trebuie ignorat. Cand se va sparge, aceia care-l urmaresc avid, vor ramane cu gura cascata si cu ochii atintiti la vidul in care, cu putin timp inainte, era un balon frumos. Si, poate, pocnitura-i va trezi pe unii.

    • Buna Ziua Decebal

      cei care vor vedea balonul pocnind..vor incerca sa il carpeasca.de aceea exista „gandacii” din Antena 3 care sinuos si imbalsamati in promiscuitate se vor multiplica…in alte baloane…atunci e atunci ..

  26. Domnule Tismaneanu:
    1. Foarte potrivita selectia textului autorat de Andrei Plesu

    2. Spuneti ( si cred ca aveti dreptate) ca nu stiti daca Andrei Plesu va raspunde sau ar trebui sa raspunda acestui atac. Corect. Insa noi, toti ceilalti, romanii, avem o problema: reactia insuficienta. Blazarea. Nesolidarizarea. De asta zic:

    Oricate alte probleme am avea (nu mici si nu putine), oricat de putin timp liber la dispozitie, atacul mizerabil, public (A3), dedicat, petrecut zilele trecute la adresa lui Andrei Plesu, nu trebuie trecut cu vederea. De nimeni dintre aceia carora le repugna din motive care tin de evidenta: nu ne vom apuca acum sa comparam Plesu cu Gadea; pare o gluma. Doar ca vedeti, nu e o gluma si problema nu e argumentatia in favoarea valorii intelectuale si umane a domnului Plesu. E alta: conform datelor Kantar media, „Sinteza zilei” cu paiata ei slugarnica, acel Gadea, este acum, in 2014, lider de audienta in prime time, cu un market share de peste 16% si puncte de rating, peste 8 – „performante” halucinante si la distanta apreciabila de concurenta. Vorbim de milioane de romani din care o buna (cea mai mare) parte ( nu toti, unii doar monitorizeaza) achieseaza, fiind deja consumatori conditionati mental si captivi.

    Se impune, prin urmare, zic eu (dvs deja ati facut-o prompt, ca de obicei) din nou si cu atat mai mult, solidarizarea impotriva unei atare josnicii. Pentru ca atunci “când oamenii răi se adună, cei buni trebuie să se asocieze; altfel vor cădea unul după altul, un sacrificiu nemilos într-o luptă josnică ”, spunea un om bun si destept, acum peste 200 de ani: Edmund Burke. Si pentru ca (daca unii n-au sesizat sau intuit pana acum) ne aflam intr-un moment critic, de expansiune a prostiei de cel mai insalubru tip. Ne aflam pe mana ingerilor cazuti, despre care Andrei Plesu spunea (Despre ingeri) ca”la un moment dat, se substituie protectorilor inițiali ai popoarelor. Ei devin “stăpânitorii acestei lumi” și se străduiesc să-i îndepărteze pe oameni de Dumnezeu”

    De aia zic si eu: „Toleranța nu mai pare a fi o soluție. Tăcerea nobilă nici atât. E război și nu l-au început oamenii buni. Iar dacă-i pe-așa, atunci binele (prin asta înțelegând azi inteligența, decența și excelența) are datoria cerească de a învinge.”

    http://ihincu.wordpress.com/2013/03/14/pe-mana-ingerilor-defecti-expansiunea-prostiei/

    • Va multumesc pentru comentariu. Impartasesc ce scrieti: fiecare gest de protest, fiecare semnatura impotriva infamiei conteaza. Cand protestam impotriva unei anumite politici, a unei miselii ori a unui abuz, nu inseamna ca oferim cine stie ce sansa de vizibilitate acelei politici ori acelei miselii. O ganditoare germana, Gesinne Schwann ( a fost si candidata prezidentiala din partea SPD) a scris o carte la care eu tin mult cu titlul „Functia distructiva a tacerii”. Cred ca exista puncte de cotitura, de cezura intr-un climat ce poate sa para amorf si inert. Cred ca acum, cu aceasta agresiune repugnanta impotriva lui Andrei Plesu, s-a depasit un prag pe care oameni altminteri cu perspective foarte diferite dar uniti la acest capitol nu sunt dispusi sa-l abandoneze. Sa-l numim pragul unui minim numitor comun al bunului simt. Minunat citatul din Edmund Burke!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro