vineri, martie 29, 2024

Un recensământ cu grave probleme

Am mai scris despre recensământul populației și locuințelor desfășurat anul trecut (având ca referință anul 2021) – RPL 2021. Îmi exprimam atunci temerile că neîncrederea generală în autoritățile statului, evidențiată de numeroase cercetări sociologice, va avea un efect negativ asupra calității rezultatelor recensământului.

Din păcate, publicarea primelor rezultate provizorii mi-a confirmat temerile. În tabelele privind etnia, limba maternă și religia apar între 2.484.926 și 2.656.477 persoane cu „informație indisponibilă”. Cu alte cuvinte, nu se știe nimic, la capitolele respective, despre aproximativ 14% din populația României.

Practic, cu asemenea rezultate nu doar că nu putem ști câți membri are un grup etnic sau religios, dar nici nu mai putem spune nimic despre evoluția acestora. De exemplu, datele publicate ne spun că în 2011 trăiau în România 1.227.623 maghiari iar în 2021 s-au înregistrat doar 1.002.151. Aparent, numărul maghiarilor a scăzut cu 225 de mii. Dar putem ști câți maghiari sunt „ascunși” printre cei 2.484.926 de persoane cu „informație indisponibilă”? Poate că sunt 300 de mii și de fapt populația maghiară a crescut.

La fel, numărul credincioșilor ortodocși pare să fi scăzut în cei zece ani dintre recensăminte de la 16.307.004 la 13.989.584 (ca pondere în totalul populației, de la 81% la 73%). Dar de unde știm că printre cele 2,6 milioane cu „informație indisponibilă” nu se găsesc cele 2,3 milioane de ortodocși „dispăruți” între ultimele două recensăminte?

Pe scurt, volumul imens de informații lipsă (lipsesc pentru una din șapte persoane) face inutilizabile datele referitoare la etnie, limba maternă și religie obținute prin ultimul recensământ.

Din explicațiile primite de la Institutul Național de Statistică înțelegem următoarele:

  • 1,1 milioane de chestionare completate prin auto-recenzare erau incomplete;
  • 500.000 dintre chestionarele completate față-în față, de către recenzori, au fost, de asemenea, incomplete;
  • pentru circa 1 milion de persoane, care nu au fost recenzate nici prin auto-completare, nici prin recenzori, s-a asigurat completarea datelor individuale „prin imputare prin metode statistice, din surse statistice și administrative”; evident, informațiile privind etnia, limba maternă și religia lipsesc în aceste surse.

(Ar fi interesant ca INS să publice defalcarea pe județe a cauzelor absenței acestor informații. De asemenea, ar fi bine de știut câte din informațiile lipsă sunt din cauza refuzurilor de a răspunde și câte – din cauza unor neglijențe sau disfuncționalități ale platformei de înregistrare a datelor).

Fără îndoială, absența unor informații este inevitabilă în statistici, inclusiv în rezultatele recensământului, mai ales în cazul unor indicatori cu o importantă componentă subiectivă. Este însă de dorit ca perfecționarea instrumentelor de înregistrare să ducă la reducerea amplitudinii aproximărilor. Din păcate, în cazul pe care-l analizăm, tendința este inversă: în 2001, cele mai multe informații absente s-au înregistrat în cazul religiei – 11.734, adică 0,05% din populație; în 2011 au fost 1.259.739 (6,3%), iar acum sunt 2656477 persoane cu informație indisponibilă, reprezentând 13,9% din populația recenzată!

Care sunt implicațiile practice ale impreciziei unor asemenea date? De exemplu, conform legii, în localitățile în care o minoritate națională deține o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, cetățenii se pot adresa autorităților publice locale (și trebuie să li se răspundă) în limba acelei minorități. De asemenea, legislația în vigoare instituie finanțarea cultelor „ în raport cu numărul credincioșilor, conform ultimului recensământ”. Legea alegerilor parlamentare prevede că organizațiile minorităților naționale pot depune candidaturi dacă au un număr de membri de cel puțin 15% din cel al cetățenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparținând minorității respective. (Exemplele pot continua.) Ei bine, toate aceste legi nu vor putea fi aplicate cu acuratețe, sau aplicarea va putea deveni subiect de contestare, în condițiile în care recensământul furnizează rezultate atât de aproximative.

Sunt conștient că RPL 2021 s-a desfășurat în circumstanțe deosebite. El a trebuit amânat din cauza pandemiei de COVID19; culegerea datelor s-a făcut la o distanță de mai mult de jumătate de an față de data de referință (1 decembrie 2021). Recenzarea directă a avut loc în perioada vacanței de vară, ceea ce a îngreunat contactarea respondenților.

Metodologia RPL 2021 a fost una hibridă, inovativă (pentru România) – combinație de auto-recenzare online (CAWI) și intervievare față-în-față, prin recenzori. Partea față-în-față a avut și ea un element de noutate, căci înregistrarea datelor nu s-a mai făcut pe desuetele formulare de hârtie, ci pe o platformă informatică (CAPI). Există numeroase relatări care ne fac să credem că instrumentele informatice au conținut erori care au dus la pierderea de informații. Mie mi se pare evident că „recensământul de probă” nu a verificat suficient fiabilitatea instrumentarului informatic.

Un alt element care a îngreunat desfășurarea recensământului l-a constituit neîncrederea generală a populației în autorități. Ea era cunoscută din toate sondajele de opinie ale ultimelor decenii, dar și din reacții recente ale societății românești la solicitările oficiale. Ne amintim cum a reacționat o parte a concetățenilor noștri în timpul recentei pandemii, când guvernanții au încercat să impună purtarea măștii și apoi au recomandat vaccinarea. Cel mai probabil, cei care purtaseră masca sub bărbie în mijloacele de transport în comun (deși puteau fi amendați) și apoi refuzaseră să se vaccineze au fost cam aceiași cu cei care nu au cooperat cu recenzorii.

În sfârșit, trebuie menționat că migrația intensă a românilor, îndeosebi cu caracter circulator, ridică probleme suplimentare recenzării populației. Este dificil de stabilit, pentru fiecare dintre milioanele de români plecați la muncă în străinătate, dacă locuiește în mod obișnuit acolo sau aici.

Nu am mai remarcat intervenții disuasive explicite ale politicienilor, cum se întâmplase în 2011, dar nici nu i-am văzut implicați în a explica necesitatea demersului. Autoritățile locale nu au fost nici ele active în organizarea recensământului, cel mai evident rezultat fiind numărul redus al recenzorilor recrutați (deși remunerația era atractivă).

Cele câteva clipuri și afișe de promovarea a recensământului nu au putut ține loc unei necesare campanii profesioniste de informare și persuasiune. Chiar și unii din cei binevoitori au întâmpinat dificultăți, și probabil au furnizat informații eronate, atunci când au răspuns unui chestionar online cu mulți termeni a căror semnificație nu era evidentă.

Cel puțin prin prisma rezultatelor publicate până acum, RPL 2021 este un eșec; nici recensământul din 2011 n-a fost impecabil, dar în loc ca erorile să fie diminuate, ele s-au amplificat.

De ce este grav acest eșec? Recensămintele sunt parte constitutivă a istoriei unei națiuni. Istoricii de azi se simt norocoși pentru că pot folosi informațiile din recensăminte precum cel făcut în Austro-Ungaria, în 1785/1786, sub Iosif al II-lea, sau cel din 1838, din Țara Românească. Din păcate, informațiile lipsă sau eronate din RPL 2021 sunt pierdute pentru totdeauna. În absența unei schimbări de abordare, nu văd de ce lucrurile ar merge mai bine peste zece ani.

Recensăminte vor mai fi, pentru o bună guvernare e nevoie de ele. Dar e clar că tendința actuală, de scădere a calității, trebuie inversată. Poate, dată fiind imprecizia datelor obținute pentru 2021, ar fi de organizat un altul nu peste zece, ci peste cinci ani. Poate ar trebui revăzută modalitatea de utilizare a surselor de date administrative. Pentru a ști ce avem de făcut, întregul proces ar trebui analizat post factum, ideal de către experți independenți români și străini, iar concluziile și măsurile adoptate făcute publice.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Platforma informatica avea usoare scapari.
    Chiar si pentru un utilizator de buna credinta era imposibila completarea corecta.

    Ex : am putut selecta unitatea de invatamint dar nu am putut gasi specialitatea
    am verificat mai apoi pe sarite alte facultati si am dat peste situatii hilare – la UMF (medicina si farmacie) singura specializare care putea fi selectata era arhitectura :)

    • Da, asa este. Dar, ce sa poți cere unei persoane oarecare când nici unul, oarecum introdus în problema, nu găsește la acel paragraf, instititutia căutată. La fel, la lista ocupațiilor se opera greu, greu de tot, pentru ca nu era afișată lista completa.
      La fel, greutăți mari am întâmpinat cu lămurirea respondenților deosebirea între semnificațiile termenilor de reședință și domiciliu. Am dubii mari de tot privind corectitudinea rezultatelor. Afirm aceasta pentru ca, în multe cazuri – prea multe – unii funcționari ai comunelor înconjurătoare( jud. Sibiu) au făcut recenzarea prin telefon a unor persoane cu domiciliul acolo, în loc sa aplice litera regulamentului care spune ca recenzarea se face la reședință! ( au fost tentați de remunerație, dar au viciat rezultatele!).
      Pregătirea acestei activități a fost superficiala. Am avut un caz în care o persoana nu a vrut sa fie recenzata pentru ca eu, ca recenzor, nu aveam acreditare expresa sa operez cu datele personale. Și mai sunt multe.

  2. Dar nici rezultatele pe localități încă nu sunt. Poate nu se compară cu problema din articol, dar e cazul să ne îngrijorăm? La urma urmei, procedura a fost exclusiv digitală, rezultatele ar fi trebuit să fie finalizate (mai) repede.

  3. De acord, recensamantul a fost un fiasco. Eu ma numar printre cei care fac cam totul pe computer. De la plati normale, direct debit, cumparaturi, declaratii fiscale, plati de impozite. Si nu de azi de ieri. Deci nu ma pot suspecta ca nu as stii sa raspund unui chestionar.

    Evident, am ales recenzarea online. Am deschis chestionarul, care in partea de inceput cerea informatii despre gopodarie. Excelent, m-am declarat „capul familiei” am completat tot, inclusiv numarul de persoane din gospodarie. O rubrica mi-a cerut sa dau adresa de email a celorlalti membri in afara de mine. Daca nu completai un numar de adrese de email egal cu numarul persoanelor pe care le declarasei in gospodarie, nu puteai trece mai departe. Cum sa dai adresa de email a unui copil de 6 ani? Pe langa ca nu avea, se astepta cineva ca acel copil sa se auto-recenzeze?

    Nu am avut ce sa fac, a trebuit sa modific numarul de persoane din gospodarie de la 3 la 2 ca sa pot trece mai departe, sperand ca va putea cumva sotia sa declare copilul in formularul pe care urma sa il primeasca in urma recenziei mele, la adresa de email specificata. Nu stiu daca l-a primit sau nu l-a vazut, fapt cert este ca nu s-a autorecenzat online, a trebuit sa caute un recenzor, pentru ca nu primisem nimic prin posta sau macar un poster, ceva care sa anunte prezenta unui recenzor la adresa. Din ce mi-a spus, recenzia a fost pe repede inainte, recenzorul nu avea timp pentru ca venise in plus fata de gospodariiile pe care trebuia sa le recenzeze, a sarit peste detalii.

    • Adresa de email a unui copil de sase ani este adresa de email a parintelui sau.

      Am completat online formularul pentru intrega familie+ parintii mei si nu am avut nici o problema. Numai cine nu a vrut nu a putut completa toate rubricile.

    • De acord. Programul de software a fost un fiasco.Avand competente informatice dobandite de timpuriu,m-am descurcat usor. Problema erau intrebarile si modul in care era alcatuit, impresia fiind o lipsa de logica evidenta.
      Avem acest dar noi romanii de a face programe informatice incalcite, si lipsite de logica. De exemplu,daca vrei sa cumperi o carte de pe site-ul editurii Humanitas te lupti un pic cu programul si la urma…nu ti se accepta cardul. ..dupa care o iei de la capat si a doua, ti se accepta si cardul, acelasi card refizat cu 10 minute inainte !!!!!!! Asa ca am renuntat sa iau cartile direct de la Humanitas de pe site…se gasesc si la alte librarii on-line prietenoase cu utilizatorii de internet.

      • Lucrez in IT de peste 20 ani dar nu am auzit pe nimeni din bransa sa foloseasca sintagma „programul de software”, iar „programe informatice” am auzit-o doar la contabili si functionari de la ghiseu. Asa ca ma cam indoiesc de competentele dumneavoastra informatice, mai ales ca observ ca nu reusiti nici sa folositi magazine online romanesti care merg excelent pentru toti ceilalti. Pentru stiinta dumneavoastra, software-ul romanesc e de calitate foarte buna, il intalniti in mult mai multe locuri decat credeti.

        • Nu lucrez în IT, lucrez în microelectronică, dar am avut și cursuri de programare la facultate și mai am nevoie să scriu mici scripturi la muncă.
          Atunci când am completat formularul online, am ales să sar inițial peste rubrica de întrebări pentru mine și să completez mai întâi pentru gospodărie. La finalul acestei secțiuni era un buton de terminare pe care l-am perceput ca fiind pentru secțiunea respectivă și nu pentru tot chestionarul. Era un avertisment că anumite întrebări nu au încă răspuns, așa că am revizuit secțiunea pe care o completasem și, negăsind nimic nerăspuns, m-am gândit că este o eroare și am mers mai departe cu finalizarea. În formularele online obișnuite ți se marchează cu roșu sau ești întors automat la câmpurile obligatorii pe care ai uitat să le completezi. Aici acest feature lipsea. Nu este un feature obligatoriu, dar este util pentru situația unei greșeli umane.
          Când mi-am dat seama de greșeală am sperat că chestionarul completat doar pe jumătate va fi respins ca invalid și voi avea șansa să reiau de la început procesul. Dar am văzut la câteva săptămâni pe site că fusese validat.
          Din punctul meu de vedere toată organizarea îndeplinea un nivel de minim necesar, dar extrem de user friendly nu a fost.

  4. „Recensăminte vor mai fi, pentru o bună guvernare e nevoie de ele.”

    Este valabil si sensul invers, pentru a efectua un recensamant de calitate, este nevoie de o buna guvernare. In sine calitatea recensamantului poate fi folosit ca un indicator pentru calitatea actului de guvernare, si nu ma surprinde deloc ca recensaminte efectuate istoric de imperii multi-etnice pot oferi informatie mult mai de calitate, ajustata la sofisticarea statistica si sociologica a vremurilor.

    Inca o confirmare a putrezimii statului roman, daca mai era nevoie

  5. România este pe moarte. E o țară feudală, coruptă, din care se fuge care încotro. O țară cu 2.18% din PIB pentru Educație, în timp ce alte țări dau 5-7% din PIB.

    România nu are viitor, decât pentru interlopi.

    • Puterea in România nu mai e nici in parlament, nici in guvern, nici la presedintie si nici in justitie. Democratia e doar o vorba goala, iar prin vot/alegeri nu se mai poate schimba nimic.

      A fost publicat acum doua zile pe youtube:
      INVESTIGAȚIE RECORDER. Puterea din umbră.

      617,849 views Jan 10, 2023
      Imaginați-vă că un ofițer de poliție este anunțat, peste noapte, că nu mai are dreptul să-și desfășoare activitatea. I se comunică doar atât: aviz negativ pentru acces la informații clasificate. Ofițerul nu are dreptul să știe de ce i s-a încheiat cariera. Nu i se spune cu ce a greșit și, prin urmare, nu are nici posibilitatea să se apere. Întreabă la sindicate, se consultă cu un avocat. I se spune să accepte decizia: Nu te poți pune cu ei. Sunt mult prea puternici!

      Acesta nu e un scenariu de film și nici măcar un caz izolat. Este un mod de operare și un mesaj de forță care circulă prin cele mai importante instituții ale statului român: ei sunt în stare de orice și nu trebuie să dea socoteală nimănui. Pentru că și-au croit legi care le permit să facă asta.

      Istoria ultimilor ani ne arată că serviciile secrete din România caută să-și sporească influența și să comunice tot mai puțin cu cetățenii și cu instituțiile care ar trebui să le supravegheze activitatea. În lipsa unor mecanisme eficiente de control, puterea tot mai mare a acestor structuri generează în mod inevitabil abuzuri, iar siguranța națională e umbrela perfectă pentru a le ascunde. La ea se adaugă frica, alimentată de atmosfera care plutește în jur: „E prea riscant să te pui cu ei!”

      Am pornit această documentare de la un om care nu s-a temut să vorbească. Datorită lui, am putut deschide o breșă în această lume ermetică și i-am convins și pe alții că nu trebuie să tacă. La capătul a șapte luni de documentare – timp în care am auzit de nenumărate ori „Aveți curaj să vă puneți cu ei?” – am reușit să decriptăm modul de funcționare prin care unul dintre cele șase servicii secrete ale României își exercită puterea într-un mod brutal. Este vorba de DGPI, serviciul secret al Ministerului de Interne, intrat în legendă ca Doi și-un sfert.

      Modul de operare al acestei structuri pune în lumină una dintre marile probleme ale societății românești: lipsa de control asupra serviciilor secrete.

      –––––––––––––––––––––

      Recorder este o publicație online construită de o echipă de jurnaliști în jurul acestor principii: jurnalism onest, făcut cu pasiune și pus în serviciul public.

  6. Recensamintul ne arata foarte clar cit si cum s-au schimbat lucrurile pe segmentele mai sus enumerate de textier .Desigur ,nu putem avea o imagine integral adevarata atita timp cit etniile sau etnia unor cetateni nu este benevol devaluata la fel cum se intimpla si in cazul apartenetei sau neapartenetei la o Religie sau alta sau in cazul celor care se declara Atei .Putem observa doar cum etnia maghiara a scazut ca si numar de cetateni ce se declara etnici maghiari sau cum cei ce se declara ortodoxi au scazut ca si numar fapt confirmat si de numarul in scadere a celor ce au venit sa sarbatoreasca recent „boboteaza ” .

  7. Limba maternă s-a transformat în emoticon, iar religia în apartenența la o rețea de socializare. Multe lucruri s-au schimbat în ultimii 10 ani din cauza comunicării on line și acesta este, din păcate, trendul general.
    Oamenii, mai ales cei foarte tineri, nu se recunosc ei înșiși în criteriile care au fost utilizate în mod tradițional pentru alcătuirea fișei personale de recensământ. Nu se recunosc în criteriile respective și nici nu doresc să se implice în expunerea datelor personale la referendum deoarece nu îi înțeleg rostul. De aceea, eșecul trebuie asumat și de către experții în demografie din România, mai ales cei care se ocupă de sectorul de comunicare publică. Degeaba sunt experți dacă nu sunt capabili să convingă lumea să le spună informațiile de care au nevoie.

    • Si mersul la beserica ce-a fost, daca nu un facebook local ? Hora de dupa era instagramu’.

      Autorul n-are dreptate, nu s-au declarat rromii (singurul grup etnic care se impuiaza chiar si in mom dificile), si scaderea calitativa a invatamantului in epoca de aur a Romaniei Educate a lu’ tov Klaun si-a pus amprenta.

    • Undeva in secțiunea de comentarii a unui articol pe HotNews cineva a pus o întrebare justă. Pe langa apartenența la vreun cult religios se impunea sa existe și întrebarea „Credeți în Dumnezeu, dar nu aveți încredere în nicio religie?”
      Cam câți dintre noi am fi bifat cu încredere secțiunea respectiva?

      Apoi dacă cumva numărul acesta s-ar fi dovedit numeros ce faci cu grupul respectiv, pentru că se știe că ‘omul nu trăiește numai cu pâine ‘.

      Situația nu mai e nici măcar -de fațadă – pentru că umblând prin București, nici măcar fațadele nu suntem în stare să le tencuim/vopsim, dar apoi să intreprindem ceva de anvergură națională

    • Poate ca mai este ceva – poate ca Ro gri sau neagra este imensa si chestiunea asta razbate uneori, involuntar si evident nedorit, la suprafata.

      Si aici bat mai tare spre recenzarea locuintelor

  8. Condiția necesară și suficientă pentru ca o operațiune complexă, precum recensământul unei populații, să reușească, este ca ea să fie organizată de un stat funcțional. În concluzie, despre ce vorbim aici? Autorul se întreabă de ce rezultatele recensământului de acum sunt mai proaste decât cele ale celui de acum 11 ani. Acela a fost primul recensământ, cu adevărat eșuat, organizat de statul român de la apariția lui, acum mai bine de 160 de ani. Cel care a fost făcut anul trecut, în mod obligatoriu, trebuia să iasă și mai prost, pentru că descompunerea statului, odată ce începe, se accelerează în timp, nu o ia înapoi, în lipsa unei intervenții salutare, și nici nu încetinește. Dacă cel de acum i s-a părut prost, să aștepte să-l vadă pe cel din 2031. Cred că atunci, pentru jumătate din populație, cel puțin, nu se vor colecta nici un fel de date. Dar să nu anticipăm, pentru că, de acum înainte, cele mai spectaculoase surprize negative sunt posibile. Dacă se întreabă cineva la ce bun se mai face un recensământ, dacă oricum nu ne poate oferi date precise despre noi, răspunsul este evident: pentru ca istoricii viitorului să poată măsura gradul de descompunere a statului român, la un moment dat în timp, înainte de dispariția lui binemeritată.

  9. Astept si comentariul dlui Vasile Ghetau care a tot scris in sprijinul Recensamantului, a combatut argumentele de neparticipare dar in final vedem la ce s-a ajuns. Poate ca ar fi mai multe de spus in legatura cu ce erori s-au comis si de catre cine.

    • Senzatia mea e ca domul Ghetau e un excelent statistician dar crede prea mult in veracitatea datelor colectate :)
      Stii cum e, garbage in, garbage out.

  10. Printre cei 1,1 milioane de români care nu au completat în întregime chestionarul on line mă număr și eu. Nu am înțeles de ce persoanele care au conceput formularul nu au creat un sistem de semnalare a completării incomplete. Din câte îmi aduc aminte, eu au completat doar 4 pagini și apoi sistemul a închis întregul chestionar, fără nici un avertisment.

    • Am completat online datele pentru recensământul american din 2020 în câteva minute. Totul logic, explicat clar, cu exemple. Sistemul online a funcționat perfect. E drept că unchiul Sam nu e nici pe departe atât de curios ca patria română. Aici e un exemplu de formular american de recenzare din 2020:

      https://www2.census.gov/programs-surveys/decennial/2020/technical-documentation/questionnaires-and-instructions/questionnaires/2020-informational-questionnaire-english_DI-Q1.pdf

      Eram în România anul trecut când părinții au încercat să completeze fără succes formularul pentru recensământul românesc. În general cei ce alcătuiesc formularele administrației române par a avea grave probleme mintale, dar de data asta s-au depășit pe ei înșiși. Părinții mei au pățit și ei același lucru ca li dumneavoastră: Sistemul a crăpat și nu a fost salvat nimic. Cum după câteva zile veneau cu noi în America au rămas nerecenzați.

      • @Svejk
        „Totul logic, explicat clar, cu exemple.” Ca pentru anericani. Nu aveau și desene sau locuri unde se pune doar amprenta? :)) Stim că ai emigrat în America, stim ca esti un om bogat si realizat, le stim de la fiecare comentariu pe care il postezi. Acum poti sa ne lasi in durerea noastră cu problemele noastre?

        • @ Dorian
          Pe mine nu mă deranjează comentariile domnului Svejk. Dimpotrivă, mă ajută să găsesc idei pentru ceea ce ar trebui să scriu şi să public pe Contributors. De exemplu, despre recensământurile desfăşurate în perioada Războiului Rece nu am găsit încă informaţii în arhivele din România, însă nu se ştie niciodată de unde sare iepurele. Există însă mai multe informaţii interesante despre pensiile civililor şi militarilor. Fiecare cu „durerile” sale, mai mici, mai mari, rotunde sau pătrate. Însă mai întâi trebuie să termin materialul despre compania FIAT în România.

    • Sunteti oare capul gospodariei? :) Gospodarul sef? :) Foarte medievale unele intrebari si clar nu au avut pe payroll vreo rubedenie cu cunostinte minime de UI/UX, formularul avea finetea unui baros chinezesc proaspat iesit de la turnare.

    • Acelasi lucru am patit si eu. Chestionarul era din doua parti, una pentru individ si familie, a doua pentru locuinte. Am inchis prima realizata si s-a inchis si chestionarul. A doua a ramas in aer. Prin urmare, tot chestionarul trebuia din o bucata singulara iar unele intrebsri inutile.

  11. As completa la cauze:
    – vina Autorităților locale efectiv cei care au numit comisiile de recenzare.
    Pentru ca:
    Au selecționat recenzorii dupa prietenii, rubedenie, cumetrie, o prietenie numita amantlâc sau cine mai stie.
    Cu gândul „sa mănânce banii si neamurile mele” a zis Primarele sau acolitii din camarila sa.
    „Calitatea umana” a recenzorilor a dat rezultatele arătate mai sus!

    • Nu numai acestea. Adăugați organizarea recensământului în perioada concediilor, astfel încât multi potențiali recenzori ( studentii) nu au putut fi folositi. De asemenea stabilirea datei de referință- la șase luni distanță- a fost de natura sa relativizeze multe răspunsuri.
      Afirm din nou, ca pregătirea lui a fost mult, mult deficitara. A fost exact ca un obiectiv ce trebuia bifat în ” planul de masuri” din vremea trecuta deja de 33 de ani!

  12. Aplicatia lasa de dorit, ca mai toate aplicatiile statului. Omul completeaza ce completeaza, dar nu gaseste ce il caracterizeaza si se da batut. Nu am exemple de ce cimpuri era vorba, dar cred ca multi stiu,
    De notat ca exista tari care se descurca fara aceste recensaminte. Chiar intentionat, acestea nu aduna date despre etnie, religie, limba materna. Personal nu m-ar deranja sa le dau, dar am vrut sa arat doar ca lucruri de la sine intelese pentru unii nu sint deloc asa pentru altii.

  13. Da, conspiraționiștii îs și putiniști și neparticipanți. Nu cred că avem iar deja 19 milioane. În privința maghiarilor, e real „genocidul mut”. Oamenii vor să rămână pe pământul lor dar pleacă de răul celor din jur.

    La fel aș face iar.

  14. Inainte foarte multe date nu erau publice. Acum, daca aduni ce e la AEP, cu cti se asteapta la scoala in septembrie depasesti numarul rezidentilor cu mult. Daca mai pui si minimul persoane ce sunt in afara Romaniei, se ajunge nu departe de 30 milioane, ceea ce este evident o aberatie. Dar asa cum ne-a ametit INS ca de ce numarul femeilor casatorite e diferit de cel al barbatilor casatoriti, vor gasi ei si o alta explicatie si mai abracadabranta!

  15. Mă miră că atâtea capete luminate nu au descoperit că există milioane de români analfabeți care efectiv nu știu ce înseamnă „maternă” sau „religie”, darmite să fie capabili să-și definească etnia atâta timp cât sunt rezultatul unui metisaj intens (mai ales in mediu rural unde famiiile mixte româno-țigănești și maghiaro- țigănești sunt destul de frecvente).

  16. Mai e o problemă, care s-ar putea să fie mai mare.
    Există știri, în arhivele site-urilor, cum că în unele localități „[…] s-a finalizat recensământul populaţiei, adică au atins populaţia estimată la 1 decembrie 2021”.
    Adică înainte de începerea recensământului s-au făcut niște estimări. Nu știm cum; au numărat SMS-urile primite de Paște? Au împărțit numărul de pâini vândute la cantitatea medie pe care o mănâncă un om pe zi? Au închiriat o dronă și au numărat din aer? Nu știm și nu ni se spune.
    Nu știm magnitudinea acestor estimări. Și știți cum se întâmplă, da? Erorile au tendința să se adune și NU să se anuleze.
    3 lucruri:
    1/ ok, s-a făcut o estimare inițială. Lucrul ăsta nu e rău per se, dar pentru orice estimare (vezi sondajele de opinie), trebuie specificată marja de eroare. Nu poți să spui: „aici sunt 12.345 de oameni” – ci neapărat „aici sunt 12.345 de oameni, plus 123, minus 156”.
    2/ dacă totuși, statul român are încredere în aceste estimări, de ce mai cheltuie timp, energie și bani ca să facă un recensământ? Hai să estimăm numărul de oameni, numărul de toalete dintr-o locuință etc. fără să mai dăm impresia unor birocrați că fac o muncă extraordinar de importantă numai pentru că iau niște bani degeaba.
    3/ o mulțime de lucruri se bazează pe procente calculate din populație: rata de infectare (cu consecințe uriașe), validări de referendumuri etc. Ce relevanță mai au acestea din moment ce noi nu știm care este totalul din care calculăm aceste procente?

  17. Recensamantul acesta a fost .. a fost …. prost conceput .
    Prea multa incredere in ” metode statistice, din surse statistice și administrative” si „informatica”. Ho!~ Ca nu dau tatarii .. eu qam iesit la pensie din „informatica” asa ca ma o „incredere” .. fiindca GIGO si din experienta cel care decide ce si cum face prigramul ala .. habar nu are si e ca partizanu’- vorbeste decat daca il bati!!

    Si mai cred ca s-a facut economie la plata recenzorilor (loa precedentul am promit cca 550 lei)

    Oricum m-am autorecenzat si nu am fots chiar multumit de formular … (ma gabdeam la posibile nevoi ale beneficiarului.. Repet beneficiarul cam habar nu are ce si de ce cere!!)

    • Recensamantul a fost conceput la nevoile unor entitati politice, guvern, parlament BOR si nu la nevoile reale ale populatiei. Si dupa recensamantul din 2011 nu am vaut sa fie luate masuri pentru cresterea calitatii in educatie, sanatate, locuire, infratructura rurala, ingrijire varstnici,etc. Nu am vazut reducerea judetelor, comunelor, a pastrarii doar a prefecturilor, reducerea ministerelor, parlamentarilor. Facem un recensamant mai mult de forma, ca ne cere UE. Imbatranirea populatiei se poate vedea si prin serv.de evidenta a populatiei.

  18. Daca s-a dovedit la recensamantul facut de mantuiala in 2021-2022 ca au fost primari care au mintit in legatura cu nr. locuitorilor din localitatea respectiva pt a avea mai multi consilieri in consiliile locale si sa primeasca mai multi bani, etc – cf celor spuse la TV
    DE CE NU SE IAU MASURI DE SANCTIONARE A ACESTORA ??? SA PLATEASCA AMENZI USTURATOARE ??? SUNT NUMAI INTERESE POLITICE ALE PARTIDELOR LA MIJLOC SI BANI??? CE HAL DE SOCIETATE AM DEVENIT???

  19. Sa analizam totuși ‘oferta religioasă’ disponibilă pe teritoriile noastre.
    Exista Ortodoxia singura religie creștină autentică din toate punctele de vedere, in primul rand ca problemă istorică.
    Creștinismul ca religie apare in Orientul Mijlociu, care era sub ocupație romană. Se extinde spre vest însă nu foarte puternic pentru că pe la anii 300 toată administrația romană în frunte cu împăratul hotărăsc să se mute cu toate din Roma la Constantinopol.
    Motivele sunt simple populația majoritară a imperiului devenise creștină și locuia în estul Mediteranei. Apoi cum Istanbulul este și azi cel mai mare oraș de la Mediterana considerentele economice au balansat greu înspre aceasta decizie.
    Apoi trec in jur de 700 de ani, schisma avusese loc deja și ne aflam in Țara Românească unde Basarab I profită de o invazie tătărească târzie și neobișnuită, care gonește oamenii papei ajunși până la țărmul Mării Negre, și aduce episcop de la Constantinopol.
    Și mai trec 400 de ani in care lumea s-a împărțit în două părți creștine până la 2 evenimente majore prin care s-a urmărit un singur lucru: diluarea creștinismului răsăritean, până la extincție.
    Așadar din est forțele Otomane vor avansa militar și vor ocupa toate orașele creștine din Asia mică și nu numai impunând pe Mahomed.
    Iar apoi din vest o altă curiozitate apare; Reforma Bisericii Catolice având la bază 2 mișcări (excludem protestantismul anglican) Calvinismul și Lutheranismul.
    Din reforma lui Calvin (în orașele confederate Elvețiene) reținem doar că pe ‘baze crestine’ și cu Biblia în mână acest personaj construiește o structura de control și spionaj a locuitorilor, care ar face și Securitatea Ceaușistă sa pară ‘de treaba’.
    Aceste principii biblice asociate cu un stil de viață invaziv in intimitatea personala a sufletului au acaparat tot vestul (noi am scăpat atunci) și prin puritanii britanici ajunge in Statele Unite.
    Acolo baza de la care s-a plecat a fost rapid uitată (vezi astăzi cele 2 mișcări de reformă inițiale sunt aproape inexistente oriunde pe glob) pentru că modificările interioare și de comportament fuseseră deja operate. Și din Americi incep să apară religiile neoprotestante creștine nu le denumesc, dar erau toate la recensământ.
    Acestea fiind niste ‘rețete creștine’ configurate in spiritul calvinist care lăsând la o parte intențiile bune, au că fundament controlul vieții personale într-un spirit necreștin, intruziv.
    Aceste formațiuni pentru o tară creștin răsăriteană, nu au nici o legitimitate, pe principiul simplu – cine sunteți voi?

    In concluzie singura varianta a acestei țări, majoritar ortodoxă, este nevoia urgentă de reformă în cadrul BOR prin aducerea aminte că religia creștină este una extrem de simpla bazată pe dragoste față de semenul său.

    Fie că la final în următorul recensământ sa existe la religie una singura Romania-Religia Creștină, atât.

    Și noi toți să o bifăm pe foaie și în suflet.

  20. Excelent articol si singurul realist pe care l-am citit despre adevaratul simulacru de recensamant petrecut recent, o bataie de joc pe ban public.

    Pentru romanii prinsi intre Romania si strainatate sa predai CI si sa faci CRDS este aberant, asa ca majoritatea aleg calea simpla de a zbura pe cat posibil sub radarul birocratic. In aceste conditii exista milioane de romani care apar ca fiind in Romania in timp ce nici ei nici copiii lor nu prea mai au legaturi cu tara, si nu planuiesc neaparat sa se intoarca in timpul vietii active.

    „Timpul trece leafa merge”, „lasa ca merge si asa” recenzarea a fost o treaba romaneasca 100% in care ei s-au facut ca recenzeaza si noi ne-am facut ca ne recenzam. A rezultat productia record de 19 milioane plus de romani la hectar in tara. Wow. Plus cei vreo 5 milioane de pe afara suntem peste 24 de milioane, nici cizmarul nu visa la asa ceva!

    Neoficial si cu aproximatie, si gratis, va dau eu cifre mai realiste:

    5 milioane de romani pe afara, din cei care mai vorbesc inca limba.
    15 milioane in tara.
    Orasele mari mult mai populate decat statistica.
    Ruralul depopulat barbar.

    Cifrele sunt destul de rezervate, cu observatia ca e posibil ca populatia aflata permanent in tara sa fie chiar mai redusa.

    Personal am decis pentru moment sa nu renunt la cetatenie pentru ca ma costa prea mult si e un cosmar birocratic pentru care nu am timp si disponibilitate. Pana si pentru asta statul roman te stoarce de $:)

    Increderea mea in institutiile statului roman este mai putin de 0, e cu minus, fapt pentru care nu voi divulga niciodata voluntar vreo informatie catastrofalei administratiei valahe cu apucaturi sud-dunarene.

  21. Am completat recensamantul similar intr-o alta tara UE (unde m-am declarat cetatean cu doua cetatenii: cea a tarii si cea romana). Evident, in acelasi timp lipsesc din recemsamantul romanesc (de 20+ ani nu mai sunt in tara)
    La intrebarea despre religie, si eu si sotul am completat „Nu doresc sa raspund”. A mai fost una la care nu am dorit sa raspund, imi scapa acum care era.
    Deci, „informatie lipsa”. Nu ma consider nici ortodoxa, nici atee, nici de alta religie. Pur si simplu, imi rezerv dreptul de a nu ma asocia cu nici o religie, dar asta nu inseamna ca nu cred intr-o putere divina. Doar ca acea putere divina nu se cheama Dumnezeu sau Allah sau Buddha sau Zamolxe sau nenea ala cu scientologia.
    Statele trebuie sa inceteze acest brainwashing de secole cu religia – si practic obligarea oamenilor sa isi asume una la recensamant. Religia ar trebui sa fie un hobby, la fel ca cititul, tricotatul sau fitnessul, si nu sa primeasca la infinit bani contra influenta politica. Asa cum nu primesc nici cluburile de clectura, de tricotat sau cele de biciclisti.

    Prin urmare, ma bucur sincer ca in Romania exista asa un numar semnificativ de persoane cu religia nedefinita/nedeclarata. Pentru ca este timpul sa incetam cu finantarea desantata a unor institutii medievale a caror vreme ar cam trebui sa apuna.

  22. Aveti dreptate, dar mentalul colectiv este inca setat pe Evul Mediu, pe Antichitate si chiar Preistorie. Sper ca observati influentele ancestrale in crestinism si influentele crestine in stiinta moderna (ca un exemplu BigBang vs Creatie si multe altele). Morala profunda in populatii este inca directionata de religii, care sunt deasupra legilor. Omul nou nu exista decat in ideologia fascista, comunista si progresista, omul real este mult mai complex si mai traditionalist, bazat pe empiric si nu pe stiinta (ca noi).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Kivu
Mircea Kivu
Mircea Kivu este licenţiat al Facultǎţii de Sociologie a Universitǎţii Bucureşti (1978) şi a absolvit un masterat (DEA) în Demografie şi Ştiinţe Sociale la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales – Paris (1991). Este cunoscut ca autor al mai multor lucrǎri şi articole de sociologie, principalul sǎu domeniu de expertizǎ fiind cercetarea opiniei publice. A lucrat timp de peste 30 de ani în mai multe institute de cercetare (director de cercetare, apoi CEO la IMAS Marketing şi Sondaje, vicepreşedinte pentru Cercetare despre Cercetare la Ipsos Interactive Services, director de operaţiuni la Mercury Research).). A fost membru al Corpului experților electorali din România până în septembrie 2018, când a demisionat.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro