luni, ianuarie 25, 2021

Un sediu permanent pentru Pinacoteca Bucureşti : reconstrucţia Muzeului Simu

De mai bine de 50 de ani, Pinacoteca Municipiului Bucureşti, înfiinţată în anul 1933 în Casa Amiral Vasile Urseanu şi îmbogăţită ulterior cu o parte din patrimoniul naţionalizat al Muzeului Anastase Simu, nu are un sediu propriu, funcţionând practic doar pe hârtie. Deşi orice municipalitate din lume, şi cu atât mai mult municipalitatea unei capitale europene, s-ar grăbi să valorifice expoziţional această importantă colecţie de artă acumulată de-a lungul timpului, singura organizaţie preocupată de soarta Pinacotecii Bucureşti pare să fie Fundaţia Centrul Cultural Artsociety. Astfel, începând cu anul 2009, Fundaţia Artsociety a oferit Pinacotecii un spaţiu temporar de expunere în Palatul Cesianu-Racoviţă, scoţând astfel din nou la lumina zilei mai multe opere de artă românească modernă care au fost ferecate de decenii în depozite improprii. În data de 10 iunie, de ziua alegerilor locale, Fundaţia Centrul Cultural Artsociety încearcă să atragă din nou atenţia asupra dezinteresului autorităţor bucureştene privind colecţia de artă a oraşului, anunţând organizarea unei urni simbolice de vot în faţa Bibliotecii Centrale Universitare la care cetăţenii Bucureştiului sunt chemaţi să solicite viitorului primar construirea sau atribuirea unui sediu Pinacotecii Muncipale.

Deşi sunt puţine şanse ca chestiunea să îşi găsească o rezolvare în perioada imediată, acţiunea Fundaţiei Centrul Cultural Artsociety contribuie neîndoielenic la sensibilizarea opiniei publice şi, prin urmare, ea poate crea masa critică necesară pentru a forţa politicienii din Bucureşti, de regula indiferenţi cu privire la dimensiunea culturală a oraşului, să ia măsuri adecvate privind restaurarea Pinacotecii Muncipale. Cu această ocazie, ar trebui să se insiste asupra faptului că viitorul sediu al colecţiei de artă publică a oraşului nu trebuie să restituie doar un spaţiu expoziţional locuitorilor capitalei, ci şi o parte din memoria şi patrimoniul arhitectural al Bucureştiului. Din acest punct de vedere, cea mai potrivită soluţie privind viitorul sediu al Pinacotecii Muncipale este reconstruirea Muzeului Anastase Simu, o clădire unicat a oraşului, demolată de regimul comunist în anul 1960, sub pretextul sistematizării zonei centrale, unde de altfel aceasta a funcţionat după ce Casa Amiral Urseanu a fost rezervată în totalitate muzeului de astronomie.

Construit în anul 1910, sub formă de templu antic grec de către colecţionarul şi mecena Anastase Simu, originar din Brăila, Muzeul Simu, donat de proprietar municipalităţii în anul 1927, se afla pe actualul bulevard Magheru, în faţa magazinului Eva, şi deţinea o bogată colecţie de artă românească şi europeană, care a fost împărţită după demolare între Muzeul Naţional de Artă şi Pinacoteca Municipală.  Din punct de vedere istoric şi arhitectural, clădirea Muzeului Simu reprezintă, aşadar, spaţiul cel mai potrivit pentru a adăposti Pinacoteca Bucureşti, iar refacerea sa ar constitui, în acelaşi timp, o restitituţie fundamentală pentru memoria culturală a unui oraş mutilat de vitregiile istorice, o restituţie care s-ar înscrie într-o tendinţă urbanistică europeană caracteristică şi altor oraşe desfigurate arhitectural de regimul totalitar, exemplul cel mai notabil fiind reconstruirea fostului Palat Regal, Staadschloss, din Berlin. Chiar dacă terenul din faţa magazinului Eva nu mai permite probabil refacerea clădirii pe amplasamentul originar, reconstruirea Muzeului Simu pe un alt amplasament din centrul vechi al Bucureştiului, în prezent invadat de turnuri de sticlă, ar trebui să constituie  obiectivul urmărit atât de bucureştenii preocupaţi de restaurarea Pinacotecii Muncipale cât şi de bucureştenii preocupaţi de conservarea patrimoniului urban şi a memoriei culturale a Bucureştiului în general.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. E ironic ca cineva cu un blog intitulat „mindporn” vorbeste de kitsch cand vine vorba de reconstruirea unei cladiri, cum s-au reconstruit si altele in multe locuri…Nu mai zic de aberatii cum ca ar trebui ceva demolat, cand sunt atatea pajisti si spatii virane cu caini vagabonzi chiar in zona centrala a Bucurestiului. Asta e nivelul „mindporn” din Romania!…si ca sa fie „pornografia” si stupiditatea completa si fudula nu ai uitat sa sugerezi in mod imbecil o idealizare a interbelicului care ar inseamna atractii fasciste!…

    • Salut, Tom.

      Nu ai inteles nimic, si te invit sa mai faci un mic efort. In articol, spre sfarsit, trimiteam catre alt articol in care discutam problema memoriei si raportarea trecutului la prezent. Sa refaci ceva ca si cum nimic nu s-a intamplat se bazeaza pe jocul cu istoria & memoria practicat de ideologiile totalitare. In momentul de fata, faptul ca Muzeul Simu a fost distrus are o semnificatie foarte mare, reprezinta destinul cladirilor distruse de un regim criminal, si ar merita un monument interactiv, contemporan, care sa aminteasca cele petrecute si generatiei prezente. Reconstructia ca-si-cum-a-fost-acolo-dintotdeauna perverteste insasi ideea de memorie si tot ce a urmat. De interbelic nici nu mai reiau, iti recomand Barbarii de Alessandro Baricco pentru o viziune asupra nostalgiei, iar pentru partea fascista a problemei, tot la un nivel general, iti recomand articolul Ur-fascism al lui Umberto Eco, sa vezi legatura dintre nostalgie, anti-modernism si fascism (inteles ca sinecdoca pentru regimuri totalitare). Ar mai fi si Milan Kundera pentru kitschul totalitar, o prezentare extrem de puternica a artei sub totalitarism si ideologia kitschului (in Insuportabila usuratate a fiintei).

      Iti mai las si doua lecturi de pe blogul al carui nume ti-a transgresat viziunea morala:
      http://mindporn.org/art-is-porn/morala-totalitara-kitschul-fascist-ieri-azi/
      http://mindporn.org/estetica-si-filosofia-artei/internetul-si-pudibonderia-ideologia-kitschului/
      Si putina filosofie, daca nu e cu suparare:
      http://mindporn.org/estetica-si-filosofia-artei/kitsch-si-gurmanderie-estetica/

      Mi-ar placea sa-ti aud parerea dupa recomandarile facute.

      Toate cele bune!

  2. Bogdan,

    Trezeste-te la realitate si nu mai scrie enormitati din astea cu referinte docte pe care nu le pricepi! E vorba de reconstruirea unui imobil potrivit pentru un muzeu de arta clasica moderna, care a functionat ca muzeu si care e potrivit ca muzeu! Afla ca nu e primul caz din Romania de reconstruire a unei cladiri (nu mai vorbesc de Germania, Franta etc – pe scara industriala!), numai ca unele s-au facut in mod realmente kistch – vezi Ateneul de sticla si coloane clasice din Giurgiu. In orice tara din lume un Muzeul de Arta Moderna are o cladire relativ clasica ca forma, nu o chestie din sticla – du-te la Muzeul de Arta Contemporana din Casa Poporului, ca sa vezi efectiv kistch din sticla plus beton, ca si la noua Biblioteca Nationala! In mintea ta orice nu e de sticla e „kitsch” si orice nostalgie e „fascism”. Daca ar gandi lumea ca tine orice cladire cu elemente clasice din SUA sau din alta parte construit astazi e kitsch, un cuvant pe care nu il intelegi degeaba trimiti la Kundera. Kistch inseamna ceva pretentios si neportivit, fasl, cu continutul – kistch ar fi tocmai un sediu patrat si fad de sticla, adica o cladire de birouri de tip uzina, i.e. „arta” contemporana, pentru tablouri de Tonitza! In sfarsit, ideea ca orice referire la o epoca enorm de complexa si de bogata cultural ar insemna ‘fascism” e o imbecilitate enorma! In mintea ta, un individ care isi face o vila toscana azi in italia ar fi un „kistch” Lorenzo di Medici, iar unul care isi face o vila wittgensteriana ar fi un „hitlerist”! – Ai o gandire superficiala, monodimensionala, ideologica si efectiv fascist/comunista inversata! crede-ma. Cat despre monumente pentru cladiri disparute, rar am auzit, se pune o placa memoriala sau ceva de regula.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Bogdan C. Enache
Bogdan C. Enache
Bogdan C. Enache a absolvit Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.