vineri, decembrie 3, 2021

Un sfârșit de an cu accentuarea recrudescenței mortalității prin Covid-19

  • Introducere
  • Accentuarea recrudescenței în România
  • Accentuarea recrudescenței în spațiul european
  • Tentativă de bilanț la sfârșit de an
  • Addendum

Vaccinarea și perspectivele pandemiei

De la economie cu sumă nulă la economie cu sumă pozitivă

Introducere

În articolul publicat la 30 octombrie analizam primele date ale recrudescenței numărului de infectări și de decese cu noul virus în luna octombrie și perioada acoperită era până la 25 octombrie. Menționam în finalul articolului că dezvoltările viitoare erau necunoscute, forța de răspândire în context și circumstanțe atât de diferite în populațiile europene neconturând o apropiere de controlul manifestărilor. Evoluțiile care au urmat au accentuat forța recrudescenței și putem acum avea o imagine asupra manifestărilor etalate pe o întindere mai mare, până în aceste zile apropiate de sfârșitul anului 2020. Se prefigurează astfel și posibilitatea estimării celui mai grav și important bilanț anual al pandemiei – pierderile de vieți omenești. Prin simplă coincidență, momentul coincide cu cel al mult așteptatului debut al vaccinărilor împotriva coronavirusului în Europa și în alte părți ale lumii, după o febrilă și titanică muncă a cercetătorilor și imense resurse financiare alocate domeniului. Începerea și extinderea masivă a vaccinărilor în prima jumătate a anului 2021, alături de continuarea programelor naționale de limitare și regres ale infectărilor, vor putea oferi răspuns la întrebarea ce preocupă întreaga omenire: când va fi virusul învins și teribila pandemie se va sfârși? Destule semne de întrebare rămân însă asupra numeroaselor și complexelor probleme de organizare a transporturilor, stocării, distribuirii și efectuării vaccinării, atitudinii populației față de vaccin, eficienței vaccinurilor, supravegherii efectelor la zeci de milioane de persoane vaccinate, transmiterii virusului de către persoanele vaccinate imune dar devenite purtătoare asimptomatice ale virusului, adaptării programelor naționale de limitare și regres ale infectărilor și de tratament în context de creștere a proporției populației devenite imune prin vaccinare. S-ar putea menționa și alte probleme de actualitate. Studiul prezentat în acest articol este dedicat, esențial, analizei pandemiei din perspectiva mortalității provocate de/prin coronavirus în țara noastră și în Europa. Atunci când virusul va fi învins de inteligența omului și pandemia se va fi sfârșit și când specialiștii din diverse științe vor analiza retroactiv evoluțiile, consecințele, imensele și numeroasele costuri ale pandemiei, dimensiunea pierderilor de vieți omenești va constitui unul dintre reperele majore ale crizei în așezarea ei în istoria umanității. Va fi inclusă în articol o tentativă de bilanț în anul 2020 în țara noastră și în celelalte țări europene și se vor adăuga două semne de întrebare asupra celor două vaccinuri deja autorizate și aprobate de instituții internaționale și naționale și aflate în administrare la începutul unei operațiuni de vaccinare de amploare ne mai cunoscută până astăzi. Este reluat, la sfârșitul articolului, un original și provocator comentariu al unui specialist străin asupra atitudinii societății contemporane în fața pandemiei în raport cu atitudinea din timpul unei mari pandemii din trecut.

Accentuarea recrudescenței în România

Numărul total al deceselor înregistrate în luna octombrie a cunoscut o ascensiune surprinzător de mare ajungând la 27491, fiind cu 25 la sută mai mare comparativ cu numărul din luna anterioară și cu nu mai puțin de 30 la sută față de numărul deceselor din aceeași lună a anului trecut. Institutul Național de Statistică (INS) ne oferă în premieră în Comunicatul din 10 decembrie asupra mișcării naturale a populației informații extrem de utile asupra datelor din luna octombrie, precizând că din cele 27491 decese înregistrate aproape 1200 au avut loc în luna septembrie iar în jur de 500 în luni mai vechi. Urmărind aceleași două date în lunile anterioare din acest an constatăm că cele două valori sunt aproape constante în toate lunile anului, ceea ce ne duce la aprecierea că în datele înregistrate în luna noiembrie vom găsi cca 1200 de decese care au avut loc în luna octombrie și alte cca 500 în luni anterioare. Cu alte cuvinte, cifra pentru luna octombrie poate fi luată în considerare ca atare și vorbim deci de o majorare importantă autentică a numărului de decese. Privind în urmă în publicațiile demografice ale INS găsim un număr de decese de 27 de mii doar în lunile ianuarie 2000, decembrie 2003 și ianuarie 2019, luni de iarnă în care condițiile meteo își pun vizibil amprenta pe mortalitatea populației. Cel mai mare număr de decese în luna octombrie s-a înregistrat în anul 1997 – aproape 24 de mii. Ascensiunea considerabilă a numărului de decese în luna octombrie ridică in mod firesc întrebarea cum și prin ce mecanism s-a produs majorarea. Nu am putea vorbi de impact al vremii, dar putem vorbi de două potențiale surse. Numărul de decese provocate de virus s-a majorat semnificativ în luna octombrie, ajungând la 2140 (1204 în luna anterioară) iar proporția în ansamblul deceselor a ajuns la aproape 8 la sută, valoare care confirmă o contribuție în progres a deceselor prin virus la creșterea numărului total de decese. Sursa majoră a creșterii numărului de decese nu poate fi însă decât creșterea mortalității prin alte cauze de deces în contextul marilor dereglări, disfuncționalități și restricții la internări și tratamente în spitale. Nu ar trebi să subestimăm efectele psihologice negative ale măsurilor restrictive, ale izolării îndeosebi, în agravarea unor patologii.

Majorarea considerabilă a numărului de decese în luna octombrie a determinat în mod automat creșterea ratei mortalității generale, de la 13-14 decese la 1000 de locuitori în lunile anterioare la 17 la mie. Este un nivel foarte ridicat și el trebuie plasat alături de o rată a natalității de numai 10 la mie pentru a-i vedea semnificația din perspectiva dimensiunii scăderii naturale a populației. În figura 1 poate fi examinată evoluția paralelă a mortalității generale pe luni în anii 2019 și 2020, ascensiunea curbei în acest an după luna mai fiind fermă iar decalajul în accentuare masivă.

Trecând la mortalitatea prin coronavirus și schimbările care au avut loc în timp s-au folosit următorii indicatori:

– rate de mortalitate la 1000 persoane infectate, pe zile, număr cumulat al deceselor și infectărilor; măsoară mortalitatea din întreaga perioadă de după 15 martie 2020 până la ziua respectivă (inclusiv); sunt valori ajustate (medie mobilă de 5 termeni, ultima fiind pentru ziua de 16 decembrie;

– rate de mortalitate pe întreaga perioadă 15 martie-18 decembrie și pe două sub-perioade reprezentative pentru schimbările mortalității în timp: 15 martie-31 mai și 1 iunie-18 decembrie; nu s-a impus ajustarea;

– rate de mortalitate pe zile în perioada de recrudescență a mortalității de după 15 octombrie 2020, folosind numai decesele și infectările noi (cazuri noi); valori ajustate;

-rata de mortalitate în întreaga perioadă 15 octombrie 18 decembrie (cazuri noi) (pentru comparații internaționale). Tot pentru comparații internaționale au fost calculați indicatori ai mortalității raportați la populațiile naționale (la 1 milion locuitori).

Curba ratelor de mortalitate pe zile în populația infectată în perioada 15 octombrie 16 decembrie marchează (și) în țara noastră o creștere, survenită după data de 7 noiembrie (figura 2) , mai târziu în raport cu alte populații europene dar așezându-se peste valori mai ridicate decât în cele mai multe dintre țări în luna octombrie și în primele săptămâni ale lunii noiembrie, ceea ce duce la o rată de mortalitate la 1000 de persoane infectate, cazuri noi, în întreaga perioadă de după 15 octombrie, printre cele mai mari în Europa.

Valorile ratelor din perioada 15 octombrie – 16 decembrie pot fi plasate în contextul valorilor din întreaga perioadă 15 martie – 16 decembrie (decese și infectări cumulate până la o anumit dată) și o observație importantă se poate desprinde din comparație, în figura 3.

În cea de a doua figură am reluat, încadrată, curba ratelor din perioada 15 octombrie – 16 decembrie (figura 3.2.) și se poate remarca impactul creșterii mortalității din această perioadă, nu foarte lungă, asupra curbei mortalității de la începutul pandemiei în primăvară (figura 3.1.). Se poate observa, valorile mortalității, la cazuri noi, sunt preponderent între 25 și 30 la mie în luna decembrie (în figura 3.2.), superioare moderat dar stabil celor ale mortalității, cazuri cumulate, în jur de 24 la mie, după 20 noiembrie (în figura 3.1.). Superioritatea primelor valori produce o schimbare care ar putea avea o semnificație istorică în consecințele pandemiei: stoparea declinului de durată al mortalității. instalat la sfârșitul lunii mai, și aplatizarea curbei mortalității. Săgeata din figura 3.2. indică mecanismul aplatizării prin intervenția mortalității mai ridicate de după mijlocul lunii noiembrie. Trebuie însă menționat că în majoritatea țărilor europene ascensiunea mortalității la 1000 de persoane infectate după mijlocul lunii octombrie nu numai că a stopat declinul mortalității început în primăvară, dar a dus la ascensiunea curbei mortalității. O continuare a creșterii mortalității în zilele care vin s-ar putea să ducă actuala stagnare a curbei mortalității la nedorita situație de ascensiune și în țara noastră.

A doua fațetă a mortalității în perioada de recrudescență este cea a măsurii în care evoluțiile fenomenului își pun amprenta pe nivelul estimat al speranței de viață la naștere. În acest nivel se sintetizează toate schimbările pe care le are mortalitatea. Este vorba de schimbări în mortalitatea pe vârste de unde provin schimbările în nivelul speranței de viață. Datele publicate de Institutul Național de Statistică la 10 decembrie asupra distribuției pe vârste a deceselor în luna octombrie permit acum actualizări. În articolul anterior (publicat la 30 octombrie) erau prezentate valori ale speranței de viață la naștere în luna septembrie și în luni anterioare.

În figura 4.1. s-au adăugat valorile pentru luna octombrie și pentru perioada aprilie – octombrie. Cum era de așteptat din ceea ce am văzut până acum asupra mortalității în luna octombrie, speranța de viață urma să înregistreze un declin atât față de luna septembrie, cât și față de luna octombrie 2019. Declinul este drastic: 2 ani față de luna septembrie și 2,8 ani față de luna octombrie 2019. Și în luna octombrie 2019 speranța de viață a fost în recul față de luna septembrie (ca și în anul 2018), numărul deceselor fiind în majorare în luna octombrie, în general, dar regresul din luna octombrie 2020 este considerabil mai mare, pe măsura masivei creșteri a numărului de decese. La nivelul întregii perioade aprilie-octombrie reculul este mai mic, de 1 an, pentru că speranța de viață a fost mai mare în anul 2020 în primele trei luni, dar și în luna mai. La modul general, o creștere moderată a numărului de decese la vârstele avansate are un impact minor asupra nivelului speranței de viață la naștere dacă mortalitatea la vârstele tinere și adulte nu suferă modificări, prin valoare inferioară a numărului de ani-viață pierduți prin decese la vârste avansate. Dacă însă vorbim de o creștere consistentă a deceselor la vârstele avansate, cazul lunii octombrie, impactul negativ asupra speranței de viață la naștere devine semnificativ (cu aceeași condiție – dacă mortalitatea la vârstele tinere și adulte nu suferă modificări). Semnificația valorii speranței de viață la naștere la nivelul unei luni (sau altă perioadă mai mică de un an) este cea a numărului mediu de ani pe care i-ar trăi un născut-viu dintr-o generație care ar avea pe tot parcursul existenței sale (cca 100 de ani) mortalitatea pe vârste din luna respectivă. Privind valorile pe luni în anul 2020 în figura 4.1. și știind că în lunile noiembrie și decembrie numărul de decese este în majorare, speranța de viață la naștere în anul 2020 va fi inferioară celei din anul 2019. Este probabil ca o astfel de situație să se regăsească și în alte țări europene.

Nu sunt publicate date asupra distribuției pe vârste a deceselor prin coronavirus pentru a se putea determina contribuția acestor decese în evoluția mortalități și în regresul speranței de viață. Un exercițiu de analiză demografică cu instrumente adecvate ne oferă însă, indirect, o astfel de informație. Este cea din figura 4.2., prezentând reculul pe vârste în valoare relativă (în %) al speranței de viață la naștere în luna octombrie 2020 față de aceeași lună a anului trecut și datele atestă un regres considerabil mai mare al speranței de viață la vârstele avansate. Acest regres nu poate proveni decât dintr-o majorare consistentă a numărului de decese la vârstele respective, fără a ști dacă majorarea este la decesele pin virus sau prin alte cauze de deces. Proporția deceselor prin coronavirus la vârstele de 60 ani și peste reprezenta 84 la sută din ansamblul deceselor prin virus până la 25 octombrie (6470 cazuri) (Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Raport de supraveghere-Săptămâna 42). În totalul deceselor din lunile martie-octombrie, 181 de mii, aceeași proporție este mai mare – 85 la sută, ceea ce ar însemna că la decesele prin alte cauze decât noul virus (reprezentând 95 la sută din decese în lunile martie-octombrie) frecvența celor de la vârstele de 60 de ani și peste a fost mai ridicată. Cu alte cuvinte, reculul speranței de viață la naștere nu provine din creșterea numărului de decese prin coronavirus, ci din creșterea numărului de decese, în special la vârstele avansate, prin alte cauze. În figura 4.2. se poate remarca, în graficul încadrat în partea inferioară, spectaculoasa creștere a numărului total de decese la vârstele avansate în luna octombrie în raport cu luna anterioară. Creșterea neașteptat de mare a numărului de decese la persoanele vârstnice prin alte cauze decât Covid-19 nu poate proveni decât din efecte negative acumulate în timp ale marilor dereglări din asistența medicală asigurată persoanelor vârstnice în perioada pandemiei – restricționare ori anulare a internărilor în spitale, intervenții și tratamente spitalicești amânate ori anulate, lipsa unor medicamente indispensabile în tratarea unor boli grave, funcționarea serviciilor de urgență și, cu siguranță, alte neajunsuri în asistența medicală acordată persoanelor vârstnice suferind de alte afecțiuni decât infectarea cu noul virus.

„Medicamente vitale pentru pacienții cu diabet, precum Siofor (și alte medicamente similare ce au ca substanță activă clorhidratul de metformină) și Euthyrox, medicament pentru pacienții cu afecțiuni tiroidiene, sunt de negăsit de luni de zile în farmaciile din România. Pacienții și rudele lor le caută cu disperare, bat zeci de farmacii, se fac liste de așteptare. Pacienții români se vor lovi în continuare de discontinuități în aprovizionarea cu medicamente în următorii ani“ (Hotnews, 16 decembrie 2020).

Accentuarea recrudescenței în spațiul european

Cuantificarea mortalității în țările europene este realizată prin două tipuri de indicatori: cei ai mortalității în rândul populației infectate, rate la 1000 de persoane, și cei ai mortalității în întreaga populație a țării, rate la 1 milion de locuitori. Datele primare internaționale au drept sursă inițiativa și platforma Our World în Data de la Universitatea Oxford. În datele publicate pe țări sunt nu mai puțin de 48 de indicatori, pe lângă cei asupra infectărilor și deceselor fiind prezentați indicatori asupra testărilor, spitalizărilor, rețelei și activităților medicale, date economice și demografice. Datele asupra infectărilor și deceselor sunt preluate de la Centrul European de Control al Bolilor și de la Universitatea Johns Hopkins / Coronavirus Resource Center (SUA).

Ascensiunea considerabilă a numărului de infectări după mijlocul lunii octombrie în ansamblul populațiilor europene a dus și la ascensiunea numărului de decese. Se poate chiar observa că ritmul de creștere a deceselor este superior celui al infectărilor, semn al creșterii mortalității în perioada recrudescenței. Acțiunea violentă a virusului s-a propagat în mod asemănător indiferent de nivelul infecțiilor și al mortalității prin virus în țările europene, indiferent de amploarea și de particularitățile programelor naționale de reducere a numărului de infectări ori de măsura în care populația a respectat și respectă regulile menite a reduce riscul infectării. Nici caracteristicile demografice diferite (gradul de îmbătrânire a populației) nu au particularizat accentuarea creșterii mortalității prin coronavirus în țările europene. Creșterea mortalității la 1000 de persoane infectate (cazuri noi) după 15 octombrie a fost aproape generală în țările europene, cu intensități net diferențiate însă. Din 39 de țări analizate, în 30 curba mortalității a fost în ascensiune, în 4 țări se constată o stagnare a ratelor (Albania, Danemarca, Estonia, Islanda) și doar în Belarus și Moldova fenomenul a fost în regres. Curbele ascendente descriu fie tendință continuă clară, fie tendință ascendentă dominantă, cu valori foarte diferite ale creșterilor. Stagnarea rezultă din valori contradictorii, tendința de creștere ori de regres nefiind conturată. Unele rezerve asupra clasificării evoluției se cuvin a fi luate în considerare în cazul unor țări cu populații mici ori cu mortalitate scăzută pe întinderea întregii perioade 15 octombrie-16 decembrie, numărul evenimentelor pe zile fiind foarte mic și oscilații de câteva decese putând schimba nereprezentativ nivelul mortalității (una din legile majore ale numerelor nefiind relevantă). Din altă perspectivă importantă, pe fondul dominant de creștere a mortalității în cea mai marte parte a perioadei 15 octombriea-16 decembrie, se constată un regres în zilele din luna decembrie în Belgia, Cehia, Elveția, Franța, Olanda, Regatul Unit. Cu excepția Cehiei, aceste țări au fost printre cele cu cea mai ridicată mortalitate în primul val. Este de admis că reculul este rezultatul măsurilor restrictive progresive și dure adoptate de autoritățile centrale și locale de reducere a numărului de infectări dar și din învățămintelor trase după primul val.

Menționam că ascensiunea mortalității după 15 octombrie a avut valori diferite în țările europene. Iată în figura 5 clasarea țărilor după nivelul ratei mortalității în perioada 15 octombrie-18 decembrie 2020 (cazuri noi)(ajustarea la nivelul perioadei nu s-a impus). Tabloul este diferit în raport cu cel al mortalității după primul val dar și după valorile din întreaga perioadă 15 martie-16 decembrie (cu valori ajustate). Mortalitatea cea mai ridicată s-a consemnat în țări din Balcani. Poziția României nu este departe. Valorile cele mai mici se află în țările nordice dar și în Belarus, Cipru și Serbia. Dintre țările cu valorile cele mai ridicate în primul val, Belgia, Italia, Regatul Unit, Spania și Franța se plasează în jumătatea superioară a clasamentului iar Olanda, Suedia și Irlanda în jumătatea inferioară. Explicația nivelului apreciabil mai scăzut al mortalității în aceste țări ar putea fi găsită fie în învățămintele folositoare trase după primul val, fie în cunoscutul caracter compensatoriu în timp al mortalității după marile pierderi umane din primul val al pandemiei. Se mențin în grupa țărilor cu ce mai ridicată mortalitate Ungaria și Slovenia. Cehia și Slovacia au cunoscut o surprinzător de mare recrudescență a numărului de infecții și decese, ca și Grecia.

Recrudescența mortalității la populația infectată după luna octombrie a avut în cele mai multe dintre țările europene un efect surprinzător asupra desenului curbei întregii mortalități în perioada pandemiei (după 15 martie): stoparea lungului parcurs descendent după vârful din primăvară și reinstalarea creșterii mortalității. Este expresia forței recrudescenței. Cât de mult va avea curba mortalității această nouă alură nu putem ști acum. Revenirea la declin ar putea fi rezultatul măsurilor din ce în ce mai restrictive, actuale și viitoare, ori se va instala doar după atingerea unei proporții de 70-80 la sută de populație vaccinată și instalarea imunității colective. Ar însemna toamna anului 2021, după specialiști.

Unde se situează mortalitatea la 1000 de persoane infectate după mijlocul lunii octombrie în mortalitatea din întreaga perioadă a pandemiei (15 martie-16 decembrie)? La modul general doar, nivelul mortalității în perioada de după 15 octombrie respectă clasamentul din întreaga perioadă de după 15 martie. Excepțiile sunt Bosnia și Herțegovina, Cehia, Grecia, Irlanda, Islanda, Malta și Rusia unde mortalitatea este ușor ori moderat superioară după 15 octombrie. În cazul Islandei și al Maltei numărul mic de evenimente deformează valoarea și semnificația indicatorului. Cehia și Slovacia au cunoscut o surprinzător de mare recrudescență a numărului de infecții, ca și Grecia. În mod aparent surprinzător nivelul mortalității din octombrie-decembrie este mai scăzut față de cel din întreaga perioadă în țări care au fost cele mai lovite de pandemie în primul val – Regatul Unit, Spania, Italia, Suedia. Explicația ar putea fi găsită fie în învățăminte folositoare trase după primul val, fie în caracterul compensatoriu în timp al mortalității după marile pierderi umane din primul val al pandemiei (mortalitatea are această caracteristică a compensării).

Cred că mortalitatea prin Covid-19 la 1 milion de locuitori va constitui reper major în analizele și clasamentele ce vor fi elaborate după trecerea pandemiei, indicatorul măsurând duritatea pandemiei în prețul cel mai grav și important – pierderile de vieți omenești raportate la populație. În figura 6 sunt prezentate clasamente ale țărilor europene în trei perioade semnificative: cea a primului val, până la 1 iunie, cea a celui de al doilea val, din iunie și până astăzi și în întreaga perioadă. Întinderea mult mai mare a celui de al doilea val poate explica nivelul mult mai ridicat al mortalității. Putem observa că ascensiunea mortalității a fost, comparativ, mai importantă în țările cu valori mici și mai redusă în țările cele mai afectate de primul val – Belgia, Spania, Italia, Suedia, Franța, Olanda, Irlanda. Creșterea mortalității după 1 iunie, se poate remarca în primele două figuri, a fost mai importantă în țara noastră decât în mai multe dintre țările care aveau mortalitate mai mare în prima perioadă și poziția României s-a deteriorat în clasamentul pentru perioada 1 iunie – 18 decembrie. Nu mai avem 15 țări cu mortalitate mai mare, ci doar 9. Pe de altă parte, dintre țările cu mortalitatea cea mai ridicată în martie-mai doar Belgia se mai află în poziție similară în iunie-decembrie, în celelalte țări reducerea mortalității a fost mai importantă decât în România. Au intrat în grupa cu cea mai ridicată mortalitate țări care în primul val aveau o mortalitate mai scăzută decât în țara noastră: Slovenia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru, Ungaria, Croația, țări în care recrudescența din toamnă a avut dimensiunile cele mai mari. Cu alte cuvinte, în celelalte țări reducerea mortalității a fost mai importantă decât în România. În cele 9 țări cu mortalitate mai mare după 31 mai au intrat Slovenia, Bosnia și H., Muntenegru, Cehia, Bulgaria, Ungaria și Croația, țări care au avut o ascensiune considerabilă a mortalității în perioada recrudescenței infectărilor și deceselor după mijlocul lunii octombrie. Aceste țări se regăsesc în partea superioară și în clasamentul pe întreaga perioadă a pandemie, lor alăturându-li-se doar unele dintre cele cu mortalitatea cea mai ridicată în primul val (cea de a treia figură): Belgia, Italia, Spania, Regatul Unit, Franța, Suedia și Elveția, nu și Danemarca, Olanda, Germania, Austria. Forța recrudescenței din unele țări, într-o perioada scurtă de timp, a fost atât de puternică încât a schimbat într-o anumită măsură clasamentul pentru întreaga perioadă a pandemiei.

Concluziile menționate asupra nivelului mortalității la sfârșitul primului val și asupra schimbărilor survenite în cel de al doilea val, reies mai clar din examinarea figurii 7, benzile în galben indicând mortalitatea din primul val plasată în ansamblul mortalității din perioada de până acum a pandemiei. Suprafața în roșu este mortalitatea din valul al doilea. Numeroase particularități pot fi sesizate prin compararea celor două benzi și cititorul le poate examina pe îndelete.

Recrudescența nu dă încă semne de recul masiv și dezvoltările viitoare vor modifica și mai mult tabloul european al pandemiei. Locul României la acest sfârșit de an? Pierderile de vieți omenești printr-o maladie infecțioasă constituie, oricum, un mare preț plătit bolii. Dar uitându-ne la clasament, realitatea este considerabil mai dură în cele mai multe dintre țările europene. Cred că este dovada unei bune strategii concepute și aplicate în țara noastră, cu toate neajunsurile și resursele umane și materiale pe care țara le-a putu mobiliza.

Tentativă de bilanț la sfârșit de an

Datele analizate descriu evoluțiile mortalității prin coronavirus în întreaga perioadă de până acum a pandemiei (până la 18 decembrie). O inspecție rapidă a datelor de după 18 decembrie, infectări și decese, nu relevă schimbări sistematice notabile față de cele din zilele anterioare ale lunii decembrie. Un exercițiu prospectiv asupra ratei mortalității la 1 milion de locuitori până la sfârșitul anului în țările europene, constituind deci un bilanț în anul 2020, nu este dificil de construit. Evoluțiile din zilele rămase rămân complicate dar extrapolarea numărului de decese din primele 18 zile are și logică și motivare. În figura 8 se pot vedea rezultatele. Creșterea mai importantă a numărului de decese după 15 octombrie în unele țări schimbă, preponderent moderat, ierarhia țărilor în raport cu cea de la 18 decembrie. În partea superioară, ar urma să urce spre valori mai ridicate Slovenia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Ungaria și Croația, coborând în clasament, în consecință, Italia, Spania, Regatul Unit, Franța și Suedia. Și-ar menține pozițiile Belgia, Macedonia de Nord, Muntenegru, Cehia și Elveția. Și România și-ar menține poziția, a 15-a, între cele 39 de țări, aprecierile asupra acestei poziții fiind identice cu cele deja avansate la sfârșitul secțiunii anterioare. Și la pozițiile 16-39 sunt modificări moderate, tot ca urmare a mortalității diferențiale din perioada de recrudescență.

Addendum

Vaccinarea și perspectivele pandemiei

Complexa și spectaculoasa operațiune de vaccinare este lansată, va debuta și în țara noastră în aceste zile. Ce ar putea urma? Iată aprecierile unui specialist de mare prestigiu științific. Anthony Fauci, directorul Institutului Național al Alergiei și Bolilor Infecțioase din SUA, aflat în staff-ul medical anti Covid-19 al președintelui SUA (însă marginalizat), numit recent consilier medical șef în probleme de politici de sănătate publică asupra pandemiei Covid-19 în administrația Biden, preciza la 9 decembrie, la un eveniment online dedicat sănătății și afacerilor, organizat de Harvard T.H. Chan School of Public Health și New England Journal of Medicine: „Să admitem că vom avea 70 la sută, 80 la sută din populație vaccinată. Dacă facem asta, dacă o facem destul de bine în al doilea trimestru al anului 2021, atunci, la sfârșitul verii, în al treilea trimestru, am putea avea destulă imunitate colectivă care să protejeze societatea noastră când ajungem la sfârșitul anului 2021, putând să ne apropiem foarte mult de un anumit grad de normalitate care să fie apropiată de cea dinainte” (trad. VG).

Toate imensele testări ale celor două vaccinuri aflate deja în administrare nu au arătat efecte adverse importante. Sunt însă două probleme la care cercetarea nu a oferit răspuns până acum. Prima este cea a riscului ca o persoană vaccinată și imună să devină purtător de virus, asimptomatic, și să transmită virusul la alții. Oricât ar părea de neacceptat, știința nu are răspuns întrebare, în pofida imenselor eforturi ale celor care au creat vaccinurile. O declară, cu o dezarmantă onestitate, nimeni altul decât Albert Bourla, CEO al companiei Pfizer, la întrebarea unui mare canal de televiziune din SUA, la 4 decembrie, afirmând că nu este clar dacă vaccinul companiei va împiedica transmiterea virusului la alte persoane, precizând că problema trebuie examinată și că ei nu sunt siguri în acest moment asupra răspândirii cu ceea știu acum. Experți independenți declarau că în operațiunile de testare a vaccinului nu s-au examinat efectele sale asupra transmiterii iar un epidemiolog belgian, Yes Van Laethem, de la Universitatea liberă din Bruxelles, menționa la 28 noiembrie că „…vaccinurile, chiar extrem de eficiente, nu protejează neapărat împotriva transmiterii virusului. Nu «sterilizează» individul și este posibil ca persoanele vaccinate să nu fie considerate necontaminante dacă, de exemplu, au fost în contact cu o persoană care a dezvoltat boala. Doar date suplimentare ne vor permite să ne decidem asupra acestui context” (trad. VG).

A doua problemă la care răspunsul este încă așteptat este cea a vaccinării la persoanele care au avut deja infecția, s-au tratat și vindecat. Jeremy Rossman, de la Universitatea din Kent, Regatul Unit, oferă un răspuns clar: „Simple answer: we don’t know. Yet”.

De la economie cu sumă nulă la economie cu sumă pozitivă

Titlul este cel al unei secțiuni din studiul „Breaking out of the Malthusian trap: How pandemics allow us to understand why our ancestors lived in poverty“ (Ieșind din capcana malthusiană: în ce mod pandemiile ne permit să înțelegem de ce strămoșii noștri au trăit în sărăcie) publicat la 26 noiembrie2020 pe platforma Our World in Data de fondatorul și directorul platformei Max Roser (director al Programului Oxford Martin de Dezvoltare Globală (Universitatea Oxford) (https://ourworldindata.org/breaking-the-malthusian-trap).

Publicarea acestei secțiuni, mai jos, are motivarea în concluzia autorului, adresată lumii de astăzi în contextul dramaticelor evoluții și consecințe ale pandemiei Cocid-19 puse față în față cu cele ale celei mai ucigătoare pandemii de până acum din istoria omenirii: „Pandemia Covid-19 2020 ne arată cât de mut s-a schimbat lumea. În actuala economie cu sumă pozitivă bunăstarea ta personală depinde de bunăstarea altora și este în interesul tău personal ca alții să fie sănătoși și bine“.

„Așa cum știm, Malthus a scris într-un moment nefericit: el a descris bine trecutul dar s-a înșelat asupra viitorului. S-a întâmplat să cunoască economia dinaintea creșterii (pre-growth economy) în acel moment precis al istoriei când țara lui ieșea din el. Malthus a greșit crezând că a găsit o „lege inevitabilă“ care ar menține umanitatea în sărăcie permanentă. După moartea lui Malthus productivitatea a crescut mult mai rapid decât mărimea populației și creșterea economică continuă a devenit o realitate. A înțelege acest lucru este important deoarece o mare proporție a lumii încă trăiește cu venituri mici și lumea are un drum lung de parcurs pentru eliminarea sărăciei peste tot. Când Anglia a ieșit din această piedică am făcut primul pas în această direcție și de atunci majoritatea țărilor din lume au urmat și realizat o anumită creștere economică.

Ceea ce am văzut aici (în articol – VG) este mecanismul care i-a ținut pe înaintașii noștri în sărăcie în trecut. Convingerea lui Malthus era că înaintea unei economii în creștere ameliorări în standardul de viață au fost posibile numai atunci când mortalitatea a afectat proporții mari din/ale populației. Pe de altă parte, orice câștig în productivitate a dus la o populație în creștere.

Covid-19 ne arată că în economiile de astăzi logica lui Malthus nu se mai aplică: populația din țările care au suferit prețurile cele mai mari în pierderi umane nu vor avea în mod clar beneficii economice de pe urma deceselor compatrioților. În mod contrar, datele de până acum arată că țările care au protejat în măsură mai mică viețile oamenilor suferă pierderile economice cele mai ridicate. Nu mai trăim în economie cu sumă nulă (subl. ns) .

Într-o economie cu sumă pozitivă (subl. ns. standardul tău de viață nu este determinat de productivitatea bucății tale de pământ, ci de productivitatea economiei din care faci parte – bunurile și serviciile de care ai nevoie sunt produse prin colaborare pe scară largă a milioane de muncitori. Bunăstarea ta economică depinde de ei.

Faptul că pandemiile în istorie au dus la boom economic pentru supraviețuitori ne-a permis să înțelegem economia dinaintea creșterii din trecut. Faptul că pandemia Covid-19 creează scădere economică ne permite să vedem colaborativa economie cu sumă pozitivă din vremea noastră.

Referințele la marea pandemie Black Death ne-au arătat că în economia cu sumă nulă este in interesul economic personal al oamenilor ca răul să-i afecteze pe alții; mai multe decese înseamnă nivel de trai mai ridicat pentru supraviețuitori. Pandemia Covid-19 2020 ne arată cât de mut s-a schimbat lumea. În actuala economie cu sumă pozitivă bunăstarea ta personală depinde de bunăstarea altora și este în interesul tău personal ca alții să fie sănătoși și bine (trad. VG)“.

Note

1 Economie cu sumă nulă. Termen împrumutat din teoria jocurilor. Într-un joc de sumă nulă suma câștigurilor și a pierderilor jucătorilor este egală cu zero. Câștigul unuia dintre jucători constituie pierdere obligatorie pentru celălalt jucător. În economie cu sumă pozitivă fiecare parte obține un avantaj.

2 Black Death. Se apreciazăcă a fost cea mai ucigătoare pandemie din istoria omenirii (1347-1351). Autorul menționează că populația Angliei a scăzut de la 4,8 la 2,6 milioane.

3 Informații care pot fi utile cititorului. Faimosul „Eseu asupra principiului populației“, lucrarea majoră a lui Thomas Robert Malthus (1766-1834), a fost publicat în anul 1798, în ediție anonimă, și au urmat apoi cinci ediții în timpul vieții sale, semnate, cea mai cunoscută fiind cea din anul 1803. Malthus era adeptul a două tipuri de control care să mențină populația în limitele resurselor. Primul, controlul preventiv, prin natalitate mai scăzută, și al doilea, controlul pozitiv, care să ia în considerare o mortalitate mai ridicată. Acest al doilea tip de control ar fi orientat, nu însă exclusiv, asupra celor mai inferioare clase ale societății. Controlul preventiv poate include controlul nașterilor, amânarea căsătoriei și celibatul, în timp ce controlul pozitiv poate include foametea, bolile și războiul.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. doamne…am incercat sa citesc articolul, dar nu am inteles nimic
    multe date, termeni tehnici, invartire in jurul cozii pentru a induce o idee vaga si incercarea de a o sustine cu multe multe date si tabele, relevante sau irelevante

    daca ideea sugerata e valida, eu cred ca putea fi sustinuta concis in 3 paragrafe si 2 grafice. Cand mesajul e subtire, atunci se face gargara pe langa

    • Cam asta e nivelul cetateanului, daca apar date, cifre, altele decit lozincile propagandistice, de stg. Sau de dr, sau basiste, este pierdut.
      Cetateanul: Ana are mere… cine mere? Cetateanul..

  2. Guvernele au gresit atuci cand, după lock downul din vara, au redeschis toate afacerile brusc. In toamna infectarile au explodat si am ajuns in situatia de azi. Oamenii n-au mai ținut cont de nimic, iar în toamna, cand infectarile au reapărut, politicienilor le-a fost teama sa reinchida tarile.
    Dacă aceste vaccinuri nu eradicheaza virusul, cred ca sunt inutile. Degeaba il faci daca poti sa transmiți virusul si sa-i infectezi pe altii. In acest fel pandemia continua pentru multa vreme. Apoi, daca am trecut prin boala se presupune că am dezvoltat si anticorpi. La ce mai este util un vaccin atunci? Este mai eficient ? Vine ca o completare pentru sistemul imunitar?
    Nu este de mirare ca apar mutatii, mai ales dupa redeschiderea brusca din vara si toamna. Un block down sever ar putea declanșa conflicte sociale. Apropo de economie, pandemia mi-a arătat cata risipa făceam inainte si cat de inutile sunt anumite industrii care au speculat slăbiciunile noastre si au devenit atat de puternice. Asadar, se poate trăi și mai modest, iar în acest caz sănătatea altora nu ar mai trebui sa ne afecteze.

    • Guvernele au gresit atuci cand, după lock downul din vara, au redeschis toate afacerile brusc.
      Un block down sever ar putea declanșa conflicte sociale.
      Nu cumva vă contraziceți singur?

      Deci nu au greșit guvernele. Au riscat într-adevăr, dar o gură de oxigen pentru acele industrii pe care le considerați inutile era absolut necesară. E greu să pui în balanță două scenarii, ambele cu rezultat negativ, și să faci simulări exacte pentru fiecare caz în parte, dar guvernele trebuie să ia decizii. Mizând pe o infectare mai redusă în timpul verii, au decis să riște creșterea infectarilor. Alternativa era colapsul economic. Între timp am aflat mai multe despre noul coronavirus și putem realiza un compromis între urgența sanitară și cea economică.

      Mă așteptam însă că pandemia să arate cam tuturor cât de importante sunt lucrurile mărunte, cât de mult contează ceea ce nu contează, cât de utile sunt „industriile inutile”. Deși mi-e greu să identific exact la ce v-ați referit folosind acest concept, pot spune cu siguranță că vă înșelați. Nimic din ceea ce există nu este inutil. Sacrificiile cerute celor ce câștigă din servicii, călătorii, timp liber vor lăsa pentru mulți ani de acum încolo cicatrici.
      Vă dau un exemplu personal. Anul ăsta am pus cam cu 50% mai mult decât în anii precedenți deoparte. Nu am fost la restaurant, cu o singură excepție în septembrie nu am fost la sesiuni de cumpărături, nu am fost în concediu decât vreo câteva zile în iulie și alte câteva zile în august. În plus am învățat să coc pâine și pizza acasă, cozonaci și pișcoturi, m-am îngrășat cu vreo 4 kg cu toate că fac mai mult jogging decât înainte. Banii pe care i-am economisit lipsesc însă din economia statului. Ei stau blocați în contul meu, în așteptarea momentului când vor fi cheltuiți. La fel stau lucrurile în milioane de gospodării. Dar deocamdată guvernul trebuie să facă infuzii de capital pentru a evita o rată de șomaj mai mare, pentru a evita închiderea a zeci de mii de afaceri care nu vor mai putea niciodată reporni, cu toate efectele negative pe care le-ar produce: întreruperea fluxului de capital, ofertă limitată, oligopoly, concurență neloiala, izolare, apatie, precum și acele conflicte sociale de care amintiți. În „industriile inutile”, care sunt doar primele afectate de pandemie, lucrează azi intre până la 15-20% dintre salariați. Credeți că își vor găsi de lucru în altă parte? Se vor angaja la un producător de electrocasnice, în speranța că vă veți cumpăra dumneavoastră două mașini de spălat rufe din economiile făcute fără muzee și fără restaurante? Odată cu închiderea unui hotel se întrerupe un lanț întreg de aprovizionare, iar cei prinși în acest reflux economic nu-și vor mai permite în viitor să cumpere nici produsele pe care le va oferi firma unde lucrați dumneavoastră. Faptul că acum vă simțiți neafectat nu reprezintă nicio garanție pentru următorii ani. Cel mai important lucru pentru o economie sănătoasă este circulația capitalului, mai importantă, aș spune, chiar decât cantitatea totală de capital. Iar un aport important la această circulație îl aveau tocmai aceste afaceri, pe care azi unii precum dumneavoastră le consideră inutile. Abia aștept să se redeschidă tiribombele și muzeele, comerțul stradal și cinematografele, concertele unplugged sau musicalul!

  3. Multumim pentru articol. Reiese clar ca nu vom scapa usor de aceasta pandemie. Apoi si vaccinarea nu rezolva decat partial transmiterea virusului. Mai rezulta ca inante de vaccinare ar trebui de facut testul PCR. Daca ai avut virsul ai capatat o anume imunitate si nu se mai impune vaccimarea. Apoi mutatiile f. dese ale virusului reduc din efectele vaccinului.

  4. pentru figura 3.1 mortalitatea raportata la numarul de persoane infectate. Este posibil ca datorita numarului mic de teste facut in special dupa luna noiembrie, raportul sa fie viciat.
    Eu as fi interesat sa vad o comparatie intre mortalitatea generala pepentru fiecare luna in anii anteriori si mortalitatea in fiecare luna in cursul anului 2020. Impactul real al pandemiei asupra mortalitatii in Romania. Din pacate acesta nu este impactul datorat doar imbolnavii covid ci este cumulat cu mortalitatea celor care nu au avut acces la servicii medicale ca urmare a blocarii activitatii multor spitale, care nu au mai permis decat accesul bolnavilor covid. multi dintre bolnavii cronici au renuntat la consultatii si chiar la tratament. Eu am incercat in zadar sa ajung la un medic specialist timp de 3 luni.

Dă-i un răspuns lui mike Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vasile Ghetau
Prof. univ. dr. – Diplomă de Excelență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Universitatea din București Din activitatea profesională: -Director al Direcției Statisticii Populației, Institutul Național de Statistică. -Director general al Direcției generale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor din luna ianuarie 1992, Institutul Național de Statistică. -Titular al cursului de Demografie (1992-2010), Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. -Director al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", Academia Română. - Autor a peste 300 de studii și articole cu tematică demografică, publicate în țară și străinătate. - Lucrări reprezentative: - Autor si Coordonator, Demografia României, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 9, 2018. - Capitolul 1. “Populația și evoluțiile demografice” în: Economia României după Marea Unire, vol. II –Economia sectorială, coordonatori Aurel Iancu-coordonator principal, George Georgescu, Victor Axenciuc, Florin-Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 16, 2018, pp. 1-42. - Drama noastră demografică, Editura Compania, 2013. - Declinul demografic și viitorul populației României, editura ALPHA MDN, 2007. - Anul 2050: va ajunge populația României la mai puțin de 16 milioane de locuitori?, editura ALPHA MDN, 2004. - Misiuni de consultanță în domeniul populației sub egida ONU, Consiliului Europei și Comisiei Europene. - Membru ales al: - International Union for the Scientific Study of Population (IUSSP) (din anul 1974) - European Association for Population Study (EAPS)(din anul 2002) - Population Association of America (PAA) (din anul 2007) - British Society for Population Study (BSPS) (din anul 2001) - Association Internationale des Démographes de Langue Française (AIDELF) (din anul 1977, membru fondator).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro