joi, martie 28, 2024

Un sfat din Texas pentru România: nu daţi cu piciorul resurselor energetice!

De mai mulți ani, economiștii stângii (Paul Krugman, de la New York Times, de exemplu) se uită către Texas – statul în care locuiesc – ca la un iad al capitaliştilor sălbatici și le urează, printre dinți, să se prăbușească odată cu scăderea prețurilor la petrol. Da, este adevărat, hidrocarburile au contribuit la creșterea economică, dar este un merit al texanilor faptul că, în timp ce California stă pe o resursă uriașă de carburanți și nu vrea să o folosească, ei au știut să profite și au dezvoltat întregul sector energetic (aceste locuri de muncă fiind printre cele mai bine plătite).  În California, prețul energiei electrice pentru consumatorii industriali este cu 88% mai mare decât în Texas.

Ce îi mai scoate din minți pe ideologii stângii?

Faptul că Texasul are printre cele mai mici taxe din SUA: nu există o taxă pe venitul individual și nici pe cel al corporațiilor. Este unul dintre statele cu cele mai puține reglementări și cel mai favorabil afacerilor. Rezultatul: o creștere economică impresionantă în 2014 (5,2%, procent depășit doar Dakota de Nord, stat care beneficiază de boom-ul gazelor de șist) care continuă și în 2015, arătând că „Lone Star” a trecut peste momentul în care prețul barilului de petrol a căzut de la aproximativ 100 de dolari la circa 50 USD.

Nu vreau să mă las purtat de valul patriotismului local, ci să arăt că sunt câteva lecții pe care România le poate învăța, pentru că economia ar avea de profitat. În primul rând, oricât ar părea de îndrăzneață ideea, susțin că trebuie abolit articolul 136, alineatul 3, din Constituția României, care spune: „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil (…) resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental (…) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.

Acest articol este o iluzie: statul român nu are echipamentele, banii și knowhow-ul necesar pentru a explora carburanții aflați la mare adâncime în Marea Neagră, de exemplu. Tot companii private își asumă riscul explorării și vor scoate gazele de acolo la suprafață, dacă va fi rentabil. Dacă resursele naturale ar aparține, așa cum se întâmplă în SUA, unor entităţi private, sunt convins că industria minieră și sectorul energetic s-ar dezvolta exploziv. Statul trebuie să facă reguli (şi acelea, cât mai puţine şi mai clare), de exemplu să fie atent la protecţia mediului, nu să negocieze contracte de concesiune. Concesiunile făcute de statul român  sunt făcute netransparent și corupt. Vă las pe dumneavoastră să alegeți dintre nenumăratele cazuri de concesiuni miniere scandaloase.

În al doilea rând, statul român trebuie să renunțe la dorința de a controla sectorul energetic.

Privatizați și dereglementați, dacă vreți dezvoltare.

Uitați-vă cum s-au blocat investițiile în energia regenerabilă (eoliană și solară), după ce Victor Ponta – dornic să salveze Complexul Energetic Oltenia – a mai adăugat un strat de suprareglementări peste cele de la Bruxelles. Complexul Energetic Oltenia nu a fost nici măcar salvat, managerii pesediști l-au dus la pierderi devastatoare. În paranteză, le spun celor care cred că texanii nu sunt în stare decât să se gândească la industria lor petrolieră, poluantă, că fermele de eoliene din acest stat ar putea alimenta cu energie toate casele din Vermont și Utah.  Revenind, este clar că peste tot unde a fost amestecat statul român a fost jaf și corupție, de la Petromul din perioada guvernării Năstase, stors de așa-zișii sindicaliști de la Petromservice, la Hidrolelectrica, aflată, în 2012, la limita falimentului.

În al treilea rând, îmi pare evident riscul ca România să rateze oportunitățile care vor aparea odată cu începerea exploatării gazelor din platforma continentală a Mării Negre. Există un acord între Exxon și OMV, pe de o parte, și Transgaz, pentru transportul gazelor extrase. Dar este pregătită această companie de stat pentru această misiune? Este nevoie de investiții estimate la un miliard de euro și mă îndoiesc că Transgaz va găsi acești bani, dacă va rămâne o companie controlată de statul român.

Transgaz trebuie privatizată.

Mă îndoiesc că se va găsi un partener serios care să accepte să fie minoritar într-o asociere cu o firmă a statului român. Cred că ar fi penibil să ne trezim prin 2020 că nu suntem în stare să transportăm gazele care ar putea fi extrase pe platforma Mării Negre, resursă pentru care ne-am bătut, la Haga, cu Ucraina.

România are resurse uriașe, poate mai mari decât cele ale Texasului, problema este să le utilizeze eficient.

Știu că risc o comparație cu Norvegia – unde statul controlează resursele petroliere – dar eu susțin că modelul american este mai potrivit pentru o țară ca România, unde corupția din mediul politic reprezintă o problemă majoră.

Dacă politicienii români ar avea curaj să iasă din șabloanele moștenite de la regimul comunist, să le spună alegătorilor și ceea ce nu vor să audă și să scoată statul din economie, sunt convins că am putea ajunge un tigru al Europei.

Am acest optimism.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Chestiunea ” privatizarii” Transgaz trebuie privita in context romanesc, nu american….este practic o companie care detine un monopol, de stat acum, oarecum diluat, sa-l faci unul ‘privat de tot” e cam riscant pe meleagurile noastre.
    TGN are 58.5% actionar statul, prin Min. ec. si restul privati, adica 41,5%. Compania este profitabila , merge bine, da si dividend foarte bun (DIVY pe 2104 de cca 8%)
    Sau altfel spus TGN are un segment puternic de „privati” in actionariat, care pot sa influenteze deciziile majore. Va reamintesc ca procentul detinerii de catre stat s-a tot micsorat de la IPO incoace,,ceea ce e bine.
    Dupa mine nu a venit inca momentul ca statul sa renunte la pachetul majoritar, motivul principal fiind cel al preturilor reglementate (inca) si al monopolului care (inca) nu are solutie de spargere.
    Cand aceste doua impedimente vor fi fost rezolvate putem sa ne gandim si la „privatizarea” TGN, intr-o piata libera de constrangeri si concurentiala. Altfel cadem din lac in put.
    Cat priveste restul, de acord…desi mi se face un pic pielea de gaina cand ma gandesc la „oportunitatile” celor care stiu ce si pe unde se gaseste cate ceva prin „subsol”. Dar oricum nu poate fi ma rau ca acum!

  2. E interesanta pledoaria, dar la un moment dat ati atins un punct critic pentru romani in care orice dialog logic si civilizat se incheie: proprietatea statului asupra a tot ce conteaza.

    Suntem tara care prin Constitutie nu are nici un drept de proprietate: el exista in limitele legii, iar legea poate fi orice, oricand. Suntem tara in care „nu ne vindem tara” a falimentat incet si costisitor ramuri intregi din industrie si agricultura. Suntem tara in care companiile particulare, in special cele straine si mai ales multi-nationale sunt dusmanul de clasa, al poporului, al natiunii. Suntem tara in care statul decide de discretionar si netransparent in domeniul resurselor naturale. Sa discutati despre resursele naturale in alta forma de proprietate decat „a intregului popor” e o blasfemie si ideile vor fi respinse doar din aceasta cauza, oricat de bune ar fi.

  3. Domnule Mioc,

    Sfatul in privinta resurselor energetice e de apreciat.

    In privinta statului Texas, e un stat pe care eu personal nici nu vreau sa il vizitez sau sa traiesc acolo. Singura data cand am fost in Texas era o escala intre doua avioane.

    E pur si simplu un capitalism salbatic acolo si un rai conservator.

    Oricat ar fi Arizona de conservatoare la ora asta, nici nu se compara cu Texasul.

    • @George Gafencu

      Parerile dv. in legatura cu statul Texas si cu politica de-acolo nu sunt deloc relevante in discutia despre articolul domnului Mioc.

      Eu am fost in Texas de mai multe ori, cu treaba. Pot sa va asigur ca si acolo oamenii sunt placuti si serviabili, ca si in restul Americii asa ca v-as recomanda sa va formati opinia proprie in legatura cu locul acela si sa nu preluati de-a gata ideile altora.

    • Habar nu ai omule,esti un ignorant desavarsit.Texas-ul este cel mai dezvoltat stat american iar acolo totul este la suprlativ.Stii cat este venitul anual al orasului Huston ? Iti spun eu :22 mld $.As putea sa-ti dau multe exemple dar din cale scrise de tine mi se pare ca ar fi inutil,tot nu ai sa intelegi !!!!

    • Fiecare cu a lui.

      Dupa legile conservatoare pe care le vad promovate de statul Texas (printre care cele care incearca sa inchida toate centrele de planificare familiala pe motive administrative) nu consider statul respectiv frecventabil.

      Pentru cei care ma indeamna la cunoasterea locului, am trait sase ani in statul Kansas, tot la fel de conservator ca si Texasul.

      Kansas nu e un loc in care m-as mai intoarce vreodata nici pentru o vizita. Am vazut conservatorismul la mama lui.

      • @Gafencu

        Articolul despre care comentam mentioneaza doar faptul ca in Texas sunt taxe mai reduse. Parerile dv. despre clinicile din Texas unde se fac avorturi sunt totalmente fara legatura cu subiectul articolului!

        • @Laura,

          Nu vreau sa intru in polemica cu Dv, insa nici replica Dv originala la postarea mea nu are legatura cu articolul. Ma indemnati sa ma documentez in legatura cu oamenii din Texas. Credeti-ma, cunosc destui texani si am trait intr-un mediu similar pentru multi ani.

          Ati pierdut o buna ocazie sa nu acuzati pe altii de ceea ce facet Dv in aceeasi masura. Daca imi spuneati ca replica mea nu are legatura cu articolul, comentariul era aurit si totul se termina acolo. Astfel nu ati facut decat sa intrati in polemica cu mine pe un alt teren.

        • Domnule Paul,

          Taxele mici nu sunt imorale.

          O educatie de calitate scazuta si lipsa oricarui sprijin al statului pentru ingrijre medicala sunt imorale.

          Practic un astfel de stat cum e Texas polarizeaza masiv populatia dupa principiul descurca-se cine poate. Nu exista o reala egalitate de sanse si visul american e doar un vis.

          Un negru nascut intr-un ghetto din Houston de exemplu nu o sa paraseasca ghetoul niciodata. Nu se poate ridica peste conditia sociala de la nastere pentru ca nu are nici un suport de nicaieri.

  4. Cred ca gresiti atunci cand cereti Romaniei sa isi abroge articolul 136. Acest articol apara impotriva jafului din exterior … Rusia, Germania, Austria. Europa e un loc inghesuit domnule Mioc, unde legea celui mai tare e mai dreapta.
    Si eu lucrez in energie, cunosc foarte, foarte bine ceea ce se intampla in Canada si US – si daca Romania ar fi o insula asa cum e UK, cu un aparat administrativ necorupt si cu un aparat executiv competent – as fi primul in a va sustine. … Dar nu e.
    In principiu, dumneavoastra aveti absoluta dreptate. Insa dumneavoastra aplicati o masura americana pe o varza romaneasca si europeana. Ganditi-va doar cat din profitul facut in Texas RAMANE in Texas! Aproape tot.
    Daca articolul 136 ar fi abolit, Romania ar fi exploatata la sange fara ca profitul sa ramana in tara.

    • Ce este Romania aia care ar fi exploatata si unde anume in tara trebuie sa ramana profitul? Cred ca ati sarit ultimele sute de ani in domeniul economic, natiunea-stat nu are echivalent in economie ca natiunea-actionar decat in sistemul comunist (totul e al statului) sau in unele sisteme socialiste care isi permit extravagante (a la Norvegia). In restul lumii investitorul e cel care pune banii la bataie si obtine foloasele, iar natiunea investitorului nu e parametru economic, ci nationalism de secol 19. Nu sunteti departe de a fi xenofob, doar un fir de par va desparte.

  5. Domnule Mioc
    stiti cumva cu cat sunt subventionate investițiile din energia regenerabilă (eoliană și solară)?!
    „Prin lege, fiecare MWh produs în centralele eoliene şi solare este preluat automat în sistem şi primeşte subvenţie. MWh eolian primeşte jumătate de certificat verde iar cel solar trei certificate.
    Un certificat verde costă 27 de euro, deci administratorului parcului eolian îi intră din start în buzunare 13,5 euro pentru fiecare MWh produs, iar „fotovoltaicului” 81 de euro. Pe lângă aceste sume, investitorii din domeniu mai primesc bani şi la vânzarea propriu-zisă a energiei pe piaţă. Preţul mediu pe bursă este de 37 de euro, dar firmele din industria regenerabilă vând mult mai ieftin MWh, pentru că îşi permit, la 25, 20, chiar şi 15 euro.”

    http://www.economica.net/schimbare-de-trend-ungurii-ne-inunda-cu-energie-ieftina-cumparata-chiar-de-la-noi-platita-de-noi_102198.html#ixzz3dfyvp5sL

    Mda. Cam asa este cu regenrabila. Ma rog daca Statu texas are pofts de asa ceva nui are decat.
    Insa mie imi este cam scarba sa platesc enorm ptr ciubucul cehilor!

    • @ Ghita Bizonu’: Paragraful citat este o insiruire de prostii de la un capat la altul, aproape fiecare afirmatie de-acolo este falsa.
      Nu pot spune ca-s surprins; pentru mine, economica.net va ramane de-a pururi site-ul care a publicat uluitoarea stire conform careia in 2011 Romania a importat din Coreea DE NORD lumanari in valoare de 342 milioane de euro. Nici mai mult, dar nici mai putin decat o treime de MILIARD de euro pe lumanari nord-coreene.
      http://www.economica.net/ce-trimitea-romania-in-cea-mai-inchisa-tara-din-lume_63775.html

      Autorii site-ului au fost si sunt in continuare atat de mandri de aceasta exclusivitate (preluata admirativ, de altfel, si de Hotnews), incat nu numai ca m-au banat dupa vreo cateva tentative de a-i convinge sa scoata de-acolo povestea respectiva, dar au mai si repetat-o o data sau de doua ori in alte articole – preluate si ele de HN, cu lumanarile nord-coreene cu tot.

      Revenind la subiect, n-aveti nicio obligatie sa cunoasteti mecanismele (foarte incalcite, ce-i drept) pietei de energie romanesti. Dar, daca totusi vreti s-o faceti, folositi surse cat de cat de incredere. Sunt cateva site-uri specializate bune, sunt site-urile institutiilor implicate, ale celor cateva asociatii profesionale etc.

      Cat despre ciubucul cehilor, daca va referiti la parcul eolian Fantanele-Cogealac, exemplul este nefericit ales. Cehii au MARI probleme cu el, de altfel au si incercat (fara succes) sa-l vanda, in prezent nu primesc niciun certificat verde pentru energia produsa samd. Ca investitie, este un esec monumental.

    • Stimate domn, foarte tare aia cu „unele dintre firme isi permit chiar sa vanda sub pretul mediu”! Oare cum s-o putea asa ceva domn’le!?

      Asta imi aduce aminte de o poanta din comunism cu Ceausescu care zice la un moment dat: de astazi incolo, nimeni sa nu mai produca sub media pe tara.

      Sa ne traiasca matematica, ca tare matematicieni ne mai dam.

  6. In atentia unor cititori: nu exista doar indemnul „faceti ca in Texas”, ci si sfatul „nu daţi cu piciorul resurselor energetice!”
    Caci chiar nu putem proceda ca in Texas ( nici comunismul nu l-am preluat ca in URSS), dar sa nu dam cu piciorul resurselor energetice ar trebui s-o putem face.

  7. Cu alte cuvinte, trebuie sa vindem tot de preferat cui ca nu scrie in articol…
    Ceva sugestii?!
    Dar sunt companii de stat in lumea asta care sunt si profitabile….
    Dar management privat la companii de stat, cu obiective clare, de ce nu propune nimeni?!
    Doar vanzare…..si ma repet, cui ar trebui vandut, daca nu deranjez cu intrebarea?!

    • Sunt si Mos Craciun si Yeti pe lumea asta, doar ca nu i-a vazut nimeni pana acum. Companii de stat profitabile in Romania? Da, cand au monopol absolut si chiar si atunci profitul e de 10 ori mai mic decat ar putea pentru ca sunt sifonate prin contracte de partid. Sa lasam visele pentru orele de noapte si sa fim realisti.

  8. @George Mioc

    „Texasul are printre cele mai mici taxe din SUA: nu există o taxă pe venitul individual […]”

    Lucrurile sunt discutabile in privinta aceasta. Da, statul Texas nu percepe taxe pe venitul individual. Taxele pe proprietate, precum impozitele anuale pe cladirile rezidentiale, care sunt locale (percepute de primarii) sunt mai mari decit prin alte locuri din America. De exemplu, eu locuiesc in zona Boston si colegii mei din Texas (Austin) platesc impozite pe casa aproape duble.

    Pentru mai multe informatii:

    http://www.taxpolicycenter.org/UploadedPDF/412959-Residential-Property-Taxes.pdf

    Cu stima,
    Laura

  9. Orice stat din lume percepe redevente pe orice resursa minerala.In toate cazurile se percepe in SUA o redeventa pe petrolul extras…indifferent de pe proprietatea cui e extras- exact ca in Romania si UE.
    Nu vad relevanta sub nici o forma a cui este resursa minerala…a unui proprietar de teren sau a statului prin lege din start…in ambele cazuri statul pastreaza controlul prin acordarea de premise/autorizatii de exploatare si prin redevente.

  10. Californienii par mai preocupati de cativa ani buni de lipsa apei, decat de cea a gazelor si petrolului (fie ele si de sist).
    Romania este in UE – si bine face – prin urmare modelul texan nici nu poate fi adus in discutie.
    In plus, cine ne-ar garanta ca legile acelea pe care statul ar trebui sa le faca si sa le aplice in ceea ce priveste protectia mediului nu ar fi tarate de aceeasi coruptie care bantuie si acum sectorul energetic, pe cel al resurselor minerale si privatizarile pentru fier vechi?
    Slava Domnului ca europenii stiu sa negocieze mult mai bine pentru TTIP decat ar putea-o face statul roman vreodata, din pozitia ghiocelului cu buzunare largi, dar private, cu care ne-a obisnuit. Si vorbim despre statul care nu e in stare sa-si renegocieze redeventele, daramite proprietatile…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro