joi, martie 28, 2024

Un socialist-liberal face zob principiile economiei de piață – Actualizat

Nu e suficient că facem zob principiile de drept, principiile separației puterilor în stat (alea prin care un condamnat de instanță este în continuare bine merci consilierul premierului) și ce-a mai rămas din aspirațiile noastre europene. S-a mai găsit ceva de făcut praf, ultimul la rând este sectorul bancar. Și cine dă năvală? Culmea, zglobiul domn Daniel Zamfir, PNL, umăr la umăr cu reprezentanți PSD. Coaliție strașnică!

Propunerea de plafonare a dobânzilor a trecut deja de Senat. Dacă ne inspirăm din locuri precum Cuba și Venezuela, mai urmează să ne modificăm și Constituția (art. 135), cel care precizează că economia României este o economie de piață, iar statul trebuie să asigure libertatea comerțului. Libertatea, tovarăși, va fi plafonată în materie de dobânzi până la 18% maxim în uralele poporului muncitor, nu contează că va deveni imposibil pentru alți amărâți (inclusiv muncitori) să contracteze noi credite! Întrucât băncile se pricep la a-și explica modul de funcționare aproximativ cum se pricepe gâsca să cânte la cimpoi, cei suiți pe caii mari ai populismului dau năvală mai ceva ca hoardele turcești, în cavalcade îngrozitoare. Și acestor hoarde nu mai are cine să le răstoarne bolovani în cap pe la trecători, ca în vremea veche.

Plafonarea creditelor are efecte perverse. Îi transformă în câștigători pe cei care și-au luat deja credite, transferând tot costul scumpirii creditelor (pentru că acesta este efectul economic al plafonării dobânzilor) către cei care vor să se împrumute acum. În al doilea rând, băncile-mamă sunt libere oricând, în lipsa unui Acord de la Viena de a-și retrage o parte din banii din România (operațiunea se va face tehnic prin refuzul de a rostogoli creditele revolving de la băncile-mamă la filialele din România) și să le ducă în alte zone, de pildă în țări precum Cehia. În al treilea rând, principiul “unde dai și unde crapă” este viu în România – OUG 50 a creat sute de mii de acțiuni pe rolul instanțelor, îngreunându-le activitatea. Orice intervine într-un contract, fie și prin lege poate fi combătut în instanță, iar dacă legea ajunge în Monitor fie și pentru o singură zi răul s-a produs, nu mai poate fi întors. De așteptat de asemenea să se îngusteze sever condițiile pentru noi credite, adio contracte pentru prima casă sau prima mașina sau prima rezugrăvire (vorbesc de creditele obișnuite, nu de cele subvenționate de stat prin alte măsuri discutabile de care nu ma ocup aici). Bonus – îngustarea spațiului de manevră pentru politica monetară, ceva ce nu se mișcă liber (dobânzi) nu pot fi folosite la fel de eficient pentru transmiterea semnalelor economice necesare pentru reglările de politică monetară.

Caricatura arată în mare așa, e ambalată cu pesedism și naționalism – tupeiștii din bănci (în majoritate lifte străine, spurcate) îi jecmănesc pe români,  sug sângele poporului amărât care abia se căznește să le achite dările. Se trece în subtext că trăznăile guvernamentale din ultima vreme au urcat cursul, urcând povara celor cu credite în euro. Băncile ar trebui să fie în viziunea socialiștilor (și a socialistului liberal Zamfir, inițiatorul proiectului de lege) niște entități cu suflet, care să dea dobânzi ieftine către popor, cam cum se dădeau buteliile în comunism. Statul e obligat să dea, deci și băncile ar cam fi obligate să dea bani cu dobândă mică. Dacă nu ar exista efecte economice severe ale unei astfel de trăznăi, mi-aș cumpăra popcorn și aș aștepta vreo doi ani să văd insituțiile bancare cum plătesc propria prostie în materie de poziționare publică în nenumărate episoade de la Ordonanța 50 încoace. Totul este însa pe banii noștri, efectele pot fi drastice.

Fix în acest moment dl Isărescu tace imperial, pe jilțu-i de stejar. Ies voci plăpânde să spună lucruri, dl Vasilescu spune că o trăznaie similară a adoptat Ungaria lui Orban, țara unde s-au făcut conversii forțate și pentru creditele în franci, contractele bancare la fel ca orice fel de alte contracte fiind legea părților. Mai spune că propunerea excede Constituției. După care, în momentul cheie eșuează în explicație: înghețarea prețurilor și plafonarea de salarii operată de Nixon în anii ‘70 este cam tot același lucru cu plafonarea dobânzilor propusă în Parlament, zice dl Vasilescu implicit. Parcă totuși ar fi diferențe.  Ar trebui să spună clar BNR și în special domnul guvernator imperator – ne așteaptă o inflație de proporțiile celei din America anilor 1970? Este de ajutor sau încurcă mandatul de stabilitate al sectorului bancar de care se ocupă tot BNR-ul, conform legii? Și apropo, când se întrunește nou creatul Comitet Național pentru Supraveghere Macroprudențială? Sau dacă nu se poate întruni pentru un astfel de subiect, la ce mai servește și de ce nu e desființat?

Nu poți să lovești “nesuferitele” bănci fără să lovești în economie – creditarea este un element fundamental pentru asigurarea lichidităților, și așa dobânzile ar fi trebuit să o ia de multișor în sus, având în vedere certul impact inflaționist al măsurilor deja anunțate până acum de guvern. Nu poți lovi libertatea de acțiune a băncilor fără a le șubrezi starea în care se pot confrunta cu o eventuală criză în următorii ani – e suficient să reamintesc Bancorex, Bankcoop, Banca Dacia Felix și altele. Iar restrângerea creditului se simte pe tot lanțul – vânzările companiilor (prin efectul de consum), salariile acelor salariați care lucrează pentru respectivele companii și în final vor suferi și liniile de credit pentru companiile respective.  De asemenea, nu poți să strici în “partea monetară” fără a avea efecte în “partea fiscală” – în oglindă, nu poți modifica partea fiscală fără a avea efecte în partea monetară, cum constatăm acum. Corelațiile macroeconomice sunt și ele făcute praf, sper ca economia în următorii ani să nu se mai înfigă într-un gard pe care să scrie din nou 2009. Ar trebui măcar să facem greșeli noi nu să le repetăm pe cele vechi… La Senat, liderul de grup Iulian Dumitrescu spune ca “de mult nu a vazut o lege atat de anti-naționala”. Curat antinațională, dar liberală este? Aceasta este întrebarea.

Update:

Bogdan Glavan vine cu o informatie pretioasa pe acest subiect, in forma studiului european urmator (http://ec.europa.eu/internal_market/finservices-retail/docs/credit/irr_report_en.pdf) . Practic, exista o demonstratie riguroasa ca plafonarea dobanzilor conduce la : 1) accesul redus  la credite pentru persoanele sărace (astia ma gandesc ca sunt votanti PSD, nu?) (2) erodarea ideii de cost transparent al creditului prin creșterea comisioanelor si spezelor (practic se muta costurile, mascat, in alte zone) (3) pastrarea, nicidecum scaderea gradului de îndatorare al celor imprumutati deja  și  reduce gama produselor de creditare disponibile și, implicit, opțiunile de alegere a utilizatorului de servicii financiare. Convergenta pe care o clameaza unii (inclusiv domnu’ Zamfir, promotorul ideii) la creditele de consum s-a dovedit a fi o simpla idee utopica. Dar, cum noi trebuie sa reinventam mereu apa calda, urmeaza sa descoperim si noi ca nu merge asa. Probabil dupa ce e in Monitorul Oficial legea.

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. „să nu se mai înfigă într-un gard pe care să scrie din nou 2009.”
    Sigur nu 2008?
    Inseamna ca Ginerica avea dreptate cind ne spunea ca „economia duduie”. Au distrus-o urmasii :P
    Nu mai este nevoie de un 2008, ca sa nu mai tragem ponoasele din 2009 si urmatorii.

    • Economia duduia nesustenabil in 2008 si sfatul meu in calitate de consileir economic a fost unul radical : inchiderea Trezoreriei la final de noiembrie 2008. Dar da, gardul a fost in 2009 pt. ca ajustarea ce trebuia imediat facuta a fost amanata aproape un an si apoi nu a mai fost de 15% ci de 25%

      • „1) accesul redus la credite pentru persoanele sărace (astia ma gandesc ca sunt votanti PSD, nu?) ”
        Nu, sau nu numai ei: cei 44 de rectori nu sint „persoane sarace”, iar la alegerile din 2016 PSD a avut ca votanti mai multi cu studii superioare decit PNL+USR.
        Iar „persoanele sarace” nu prea fac imprumuturi bancare. Sau intr-o foarte mica masura. Nu pe baza lor traiesc bancile.

  2. Dle aparent aveti dreptate dar singura problema este daca in capitalismul actual nu exista un carte mai mult sau mai putin subteran(ocult) al sistemului bancar.?
    Si cine nu raspunde la aceasta intrebare nu este credibil pentru mine.

    De exemplu este in prezent totul ok cu rezerva fractionara?

    Cand primesc astfel de intrebari marii economisti se ascund precum niste cartite iar pigmeii in domeniu raspund cu lozinci si cu fraza gata facute si bine plantate in ogorul finantelor.
    De ce nu se poate discuta acest aspect cu sinceritate cand chiar si un monstru al istoriei SUA, adica unul din principalii „parinti fondatori” daca putem introduce in grupul lor restrans notiunea de principal, a spus si daca ma insel adica daca nu a spus rog sa fiu corectat):

    „Cred că instituţiile bancare sunt mai periculoase decât armatele invadatoare. Dacă poporul american va permite băncilor private să controleze moneda, băncile şi corporaţiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor şi copiii lor vor ajunge ai străzii, pe continentul cucerit de strămoşii lor”.

    Thomas Jefferson 1743 – 1826 ”

    Oare nimeni nu a zis si asta: „Dați-mi rezerva monetară a unei națiunii și nu-mi va păsa cine va face legile acelei națiuni”,

    Si daca asta are dreptate sau macar a spus asa ceva, oare nu banca centrala este cea care poate sta in spatele acestui cartel daca face parte din el asa un fe de „fratie” a sistemului bancar mondial sau macar occidental ?

    PS Departe de mine sa-l sprijin pe acel „tovaras” Daniel Zamfir care poate avea succes tocmai datorita ocultismului care domneste in domeniu de parca economisii ar fi niste mari matematicieni ai tuturor transformarilor matematice posibile ai tuturor teoremelor de tip Godell, spatiilor Riemann, economia nefiind azi inca chiar o stiinta neputand fi algoritmizate adica sa permita crearea de programe expert de diagnoza fiabile nici la nivelul meteorologiei. meteorologiei. :)

      • Dle Sile, este greu de spus unde este adevarul dar ce este ciudat este ca fiind o problema de o importanta capitala simt ca se fuge de ea , simt ca parca ar fi un fel de subiect tabu. Cam cum se simte ala care pomenind de niste corectii fscute referitor la cifrele numarului de morti de la Auschvitz, desi este sincer intersat de adevar are impresia ca a calcat undeva unde este periculos sa pui piciorul . De aceea asta imi creaza senzatie de ocultism.

    • Unde ati putea avea dreptate este in ideea ca si noi ca tare ar trebui sa ne dezvoltam propriul capitlal. Insa amestecati foarte multe idei – nu am spus ca e ok totul cu rezerva fractionara si exista f. multe zone in care BNR doarme in slapi, in opinia mea, dar e subiectul unui alt articol.

      • Rezerva fractionara este o necesitate. Problema este care este valoarea optima a procentului respextiv si poae ca s-a depasit o marja de siguranta bancile fiind azi dependente de zvonuri si tot soiul de atacuri mediaice pentru ca totusi la baza relatiei cu deponentul nu poate fi decat increderea. Nici-o bnca nu poate reuna rapid fara sa dea faliment depozitele pe care le are in portofel

  3. Am ascultat ieri fragmente din discursul in senat. Mi-a placut in mod deosebit cum dl. senator explica cat de mare e ecartul intre dobanzile la depozite si la credite in Romania, comparativ cu alte tari din Uniunea Europeana. Desigur, niciun cuvant despre cauzele acestui ecart, si anume politicile guvernamentale si legile imprevizibile care fac acordarea unui credit o operatiunea inerent mai riscanta in Romania. Dar de ce sa combati cauza, cand la public da mai bine sa combati efectul?

    • Si nu mai spunea ceva, faptul ca acest lucru se intampla mai ales la IFN-uri care sunt complet scapate de sub control – si reglementarea propusa nu se refera la acest lucru.

  4. Creditele astea or fi fost demult vândute de bănci. În sensul că au fost prezentate drept garanții pentru alte infuzii de capital, de la investitori ori direct state, fără vreun accept de la debitori, cu atât mai puțin vreun folos pentru aceștia din urmă.

    Deci da, cum scrieți, băncile se comportă absurd, făcând declarația d. Orban (șef, liberali, parlam) să devină anacronică cel puțin. Băncile îi împing pe debitorii lor să fie clienți captivi, într-o logică anti-piață de relație profesionist-consumator, în locul uneia mai echilibrate ori chiar a celei normale, de parteneriat.

    Așa că sigur că impresia debitorului că până la urmă și-a cam achitat obligațiile dacă a plătit un total cu diverse denumiri(dobânzi, speze, comisioane, principal, mai-știu-eu (ele, băncile) – ce) care acoperă suma împrumutată plus ceva pe lângă nu mai e chiar o impresie, ci un fapt juridic.

    Și s-ar putea ca asta să fie și dorința băncilor, să scape de un ciclu de credite, dar cu „onoarea nereperată“: noi, nu și nu, dar dacă ne-a obligat statul.. Nici n-ar fi vreo noutate, au practicat-o și alții, de pildă companii telecom care încălcând deliberat condiții contractuale au dat abonaților posibilitatea să renunțe înainte de termen la abonament; companiile au scăpat de niște contracte non-premium, etc.

    Că tot aminitiți de perioada de acum zece ani: probabil cunoașteți exemple concrete când băncile refuzau pe motiv că „nu se încadrează solicitantul“ acordarea de credite garantate cu scop precis-auto, imobiliar, de pildă (și în consecință cu dobândă mai mică, dar oricum mult peste ceea ce e acum și pe la noi și era deja atunci în alte țări) în schimb acordau cu larghețe credite de nevoi personale acelorași solicitanți.

    Părerea mea este că economia nu este „de piață“ prin Constituție , adică obligatorie, ci, dimpotrivă, liberă. Cine vrea să trăiască (deci în afara pieții) este liber să-și dea curs aspirațiilor. De aici și resimțirea ca mare măgărie a „exproprierii la prețul pieții“, de pildă (pentru autostrăzi etc.) a terenului moștenit de generații. De ce preț dictat de piață câtă vreme nu înțeleg să particip la piață și am acest drept constituțional de a nu participa? Pentru asta s-au luptat strămoșii, să le fie expropriată familia de către ..piață? Finalmente o invenție post ’48 (1800) între altele asemenea pentru a facilita exact exproprierile.

    • Daca economia ar fi „libera” (nereglementata) si nu „de piata” (adica in care cererea si oferta sa intalneste, dar piata este cat de cat reglementata) atunci bancile ar putea sa va vanda produse inselatoare fara sa intervina ANPC-ul prin legislatia aferenta, atunci nu ar exista notiunea de DAE, etc. Constitutia zice bine :)

      • Dae nu exista prin anii 1990. Ceea ce am scris este că oricine este liber să nu participe la economie (dacă participă, atunci da, se supune regulilor) și nu i se pot (decât samavolnic) impune (prin așa-zisă asemănare, ad-hoc) regulile aceleia; centenarul poate ar trebui sărbătorit și cu privire la constituția 1923 a cărei direcție de bază a constituit-o naționalizarea (a subsolului, de pildă).

  5. Probabil ca sustineti un principiu sanatos, acel al pietii. Sanatos daca piata e ‘cinstita”, se bazeaza pe concurenta corecta; cand sunt insa intelegeri … Si lumea incearca sa se apere. Am vazut undeva ca si in tari avansate sunt niste limite la creditul ipotecar. Candva si la noi bancile agricole aveau un regim special, considerandu-se ca agricultorul – si din cauza ciclului lung – nu poate plati o dobanda anuala mai mare de 5%. Romanii, cu amintirea recenta a unei inflatii uriase, unde dobanzile la creditele in lei evoluau haotic determinandu-i sa se refugieze in credite pe valuta, in aparenta mai sigure dar unde francii elvetieni le-au facut pana la urma figura …
    Nici mie nu-mi place populismul ieftin al „liberalui” Zamfir care adesea „sare peste cal” dar hai sa masuram lucrurile mai asezat, cu gandul la toti necajitii care ‘ s-au fript” in cei aproape treizeci de ani de economie de piata roamneasca …

    • Ok, atunci trebuie sa lucram la concurenta cat mai multor banci si trebuie sa cream reglementari astfel incat sa avem o cat mai mare infuzie de capital pt. ca prin concurenta se se mai regleze anumite probleme de acest tip. Dar reglementarea propusa merge fix in sens invers.

  6. Dacă nu era atât de trist am putea spune că nu e adevărat ce scrie autorul.

    Statul de drept atacat, deformat și amputat de penalii din guvern e un handicap, e un dezavantaj macroeconomic extrem de periculos pentru locuitorii țării. Ramânia are de 10 ani cele mai bune condiții de existență din istoria sa. Ce fac penalii din guvernul dâmbovițean cu această șansă mare pe care o are țara ca partener în UE? Cum se poate adera la ZE, la zona mai puternic integrată, mai bine protejată față de crize bancare, crize economice, alte evenimete potrivnice (e țelul lui E.- Macron în ZE „refondată“, fără ceilalți naționaliști izolaționiști suveraniști) cu astfel de căi „autohtone specifice“, cu schimbări permanente de legi? S-ăi amețim pe investorii străini?

    …. „… Nu e suficient că facem zob principiile de drept, principiile separației puterilor în stat (alea prin care un condamnat de instanță este în continuare bine merci consilierul premierului) și ce-a mai rămas din aspirațiile noastre europene. S-a mai găsit ceva de făcut praf, ultimul la rând este sectorul bancar. … „…..

    Principiile normative sunt baza UE/ZE. De 80 de ani 1939-2018 Bucureștiul nu a reușit să realizeze un stat de drept consolidat. Cât timp mai merge șsa cu „democrația originala“?
    In SUA dobânzile au ajuns la 2,8 % cu tendința de creștere. Dacă dobânzile cresc explodează problemele statelor cu datorii mari (Grecia, Italia, Franța). BCE /Draghi Frankfurt a cumpărat timp, a cumpărat pentru 4.500 miliarde Euro hârtii datorii de stat fără acoperire, fără valoare. Cred că autorul avertizează din timp. Ce se întâmplă cu România condusă de penali, de incompetenți, în momentul unei crize bancare continentale & globale?

    Cine protejează locuitorii țării de aceste furtuni financiare (nu sunt în ZE) care se anunță la orizont? Ce va urma?

    • Exact, in caz de criza, fix problemele astea apar. Sa nu uitam ca pt. cateva zile atunci cand a fost atacul speculativ in 2008 dobanda s-a dus la 300% si la 400% pentru a potoli speculatorii iar lichiditatea (de lei) a fost drenata din sistem.

      • E. Macron vrea o protecție mai mare în ZE (modelul Schäuble/CDU cu fondul ESM ceva mai lărgit, dar fără a prelua responsabilitate pentru datoriile altor state, e conceptul A. Merkel /CDU cu coaliția SPD/ Scholz ministrul nou de finanțe german). E un concept mai puțin pe placul Berlinului (Weidmann vine probabil 2019 după Draghi, dar fără mari schimbări, dobânda BCE zero rămâne). România nu e în ZE. Care consecințe în anii viitori?

      • Cu cine să votez, cu domn’ Nae votez, că-i ultraprogresist, liberschimbist, vrea progresul şi nimic alt decât progresul pe calea politică, socială, economică, administrativă și finanțiară, aclamă travaliul care nu se face deloc în țara noastră și de la cari putem zice că depandă ca România să fie bine și tot românul să prospere fără să mai sufere tot felul de zguduiri și vexațiuni cari probează că soțietatea și reacțiunea umblă cu idei subversive pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice că depandă.

  7. Principiile economiei de piata.

    – se da BNR-ul care salveaza de la faliment banci cu capital majoritar strain, privatizate de statul roman tocmai pentru a nu ajunge sa le mai salvam de la faliment.
    – se da statul roman care se imprumuta cu dobanda pentru a permite bancilor cu capital majoritar strain sa-si mute o mare parte din rezervele obligatorii in tarile de origine.
    – se dau romanii care in vreme de criza maxima au fost loviti din mai multe directii: crestere nesimtita de dobanda la credite, pierderi masive de locuri de munca, falimente de companii, plata prin intermediul statului a costurilor de risc pt. banci, costul cu variatia masiva a cursului de schimb valutar si… plata inclusa in credite a costurilor de risc pt. banci, plata inclusa in credite a riscului valutar (pt. care bancile au cerut comision ca sa faca hedging).

    Deoarece bancile au taxat romanii cu comision de risc valutar, inseamna ca ele au facut hedging cu acei bani. Facand hedging, inseamna ca au putut bloca cursul de schimb la cursul existent la data contractarii creditului. Daca n-au facut asta, inseamna ca au luat comisionul prin frauda. Prin urmare, legea reconversiei creditelor a fost o lege buna.

    Deoarece bancile au taxat romanii pentru risc de tara, normal este ca in caz de probleme sistemice sa participe la pierderile pe care le-au suferit romanii din cauza faptului ca traiesc intr-o tara cu o economie slab dezvoltata. Asadar legea darii in plata a fost o lege buna.

    Romanii platesc unele dintre cele mai mari costuri cu dobanzile la credite din Europa. Cam dublu fata de alti cetateni europeni, iar asta in euro. Mai mult, senzatia de cartel este foarte puternica tinand cont de faptul ca aceste dobanzi la credite se incapataneaza sa stea la niveluri foarte ridicate, sugrumand economia. Bancile de la noi traiesc din banii pe care romanii ii depun in banci, deci ar fi normal sa-si indeplineasca cu bunacredinta rolul pe care-l au in economie, cu beneficiile ce decurg din asta. Asadar legea care pune niste limitari rezonabile la dobanzile pe care bancile le cer pe imprumuturi este buna, atata timp cat BNR-ul nu a tras nici macar o data de urechi bancile pt. intelegeri de tip cartel (ce sigur exista la noi).

    • Nu a demonstrat nimeni niciun cartel bancar. Ar fi si greu de facut, cu peste 30 de banci. Dar chestiunea cu cel mai mare cost al creditelor din Europa trebuie investigata – nu stiu in ce masura cifrele indica asa ceva.

    • @razvanM. Principiile tiradei?
      1. demonstrat sau zvon
      2. statul roman se imprumuta [deficit bugetar] acolo unde sunt bani Au banciledin RO depozite de miliarde de euro LUNAR?
      3 se dau romanii care au semnat cu MARILE MAGAZINE contracte cu 32% dobanda si cu clauza de cedare a creantei. Drept care marile magazine au vandut imediat creanta cu discount unor banci.

      se mai dau niste roamni care se opun oricarei legi dar cand devin rauplatnici invoca statul sa-i scoata din kko.

      Ce DAE este in BG, SK, HR, H ? e egal cu Germania si atunci asistam la o alta „conspiratie contra daco-getilor” sau exista riscul de tara ?

      Iar privitor la cealalta „conspiratie” -cartel- daca ai dovezi prezinta-le Consiliului Concurentei caci altfel e doar BARFA CONSPIRATIONISTA

      • DAE depinde de foarte mulți factori, nu doar de țară. În UK același parametru se numește AER și poate fi uneori de 3,9%, alteori de 17,9%, alteori de 140%. De la caz la caz.

      • Exista cateva lipsuri in ceea ce priveste informarea, lipsuri semnificative pentru a putea avea o discutie pertinenta.
        1. Institutiile de credit functioneaza in baza unei legislatii.
        2. In baza acestei legislatii, riscul (de orice natura), este atributul exclusiv (obligatia) al institutiei de credit.

        3. Si deponentii si debitorii sunt protejati de profesionistul din institutia de credit, costul acestei protectii se regaseste in pretul de „productie”, in dobanda (marja de dobanda + indicatorul specific: ROBOR, EURIBOR, LIBOR).
        4. Spre deosebire de nenea Gheorghe de pe strada, nenea Daniel, lucrator in institutia de credit are (aproape exclusiv) obligatii. Cea mai importanta fiind sa-si cunoasca si sa respecte aceasta legislatie specifica. Nenea Daniel trebuie sa respecte si scopul si tintele institutie de credit de a isi indeplini obiectivele, iar in calitatea sa de cetaten onest al Romaniei, scopul si obiectivele institutiei sa ramana in limitele legii.
        5. Se poate continua aceasta clarificare cu multe alte puncte, nu sunt analist sau formator de opinii sau politician, nu este menirea mea sa va informez…
        Dar, in calitatea mea de cetatean, nu pot sa nu reactionez la diversele opinii care mistifica prin omisiune, inclusiv articolul domnului Orasanu.
        Reactia mea este:
        a) nu exista piata libera in niciun sector de activitate,
        b) exista o libertate in limita legii,
        c) libertatea pe care o propagati la nivelul declarativ din articol reprezinta, de fapt, anarhie economica (pentru domnul Orasanu),
        d) in afara exemplelor aratate privitoare la dobanzile practicate in alte tari, Romania are deja un exemplu de limitare a libertatii economice in „piata libera”, OG 9/2000 si succesoarea acesteia, OG 13/2011,
        e) cele doua acte legislative mentionate anterior mai aduc in discutie si un alt element liberal important, nediscriminarea. Daca reusiti sa treceti peste critica o sa observati cum un sector economic beneficiaza de avantaje nejustificate in raport cu restul sectoarelor de activitate.
        Ma limitez doar la aceste aspecte, dezbaterea in continuare pe baza unor supozitii fara fundamente serioase devine o galceava intr-o gaura neagra inchisa ermetic si fara finalitate.

        • @Anton Paul – după cum s-a văzut, legislația nu a împiedicat băncile românești să dea credite în franci elvețieni unor persoane care nu aveau venituri în franci elvețieni. Și nici introducerea de comisioane suplimentare ulterior acordării creditului nu a fost împiedicată de legislație. N-am auzit pe nimeni în UK care să aibă credite în franci elvețieni, dar dacă puteți oferi un contraexemplu ar fi greozav.

          Cât despre ”indicatorul specific”, atât timp cât LIBOR a putut fi manipulat, îmi voi permite să cred că și ROBOR poate fi, ba chiar mult mai ușor. Iar dacă Tom Hayes a primit 14 ani de închisoare (11 după apel) pentru manipularea LIBOR, pare greu de crezut că în România va fi vreodată cineva sancționat pentru așa ceva. În România, dimpotrivă, s-a încercat ca până și executarea silită să se poată face fără decizia unui judecător (însă admit că nu știu exact cum stau lucrurile la capitolul ăsta în martie 2018).

          • „N-am auzit pe nimeni în UK care să aibă credite în franci elvețieni…”

            De ce oare? Fiind membri ai UE, britanicii au preferat creditele în EURO?

          • Cu creditele in franci „franceji” elvetieni treaba sta in felul urmator:
            – Austria, cateva mii, proces penal colectiv initiat de stat, amenda penala preliminara;
            – Bosnia, circa 20 de mii, conversie voluntara a bancii de sorginte austriaca la curs istoric, banca a pierdut 95% fin procesele initiate ( circa 2000);
            – Cipru, circa 10 mii de credite, marea lor majoritate ajunse neperformante, executarea silita este imposibila cu toata „dorinta” justitiei, cipriotii fiind primii care lupta efectiv impotriva gaselnitei bancare europene numita „Bail in”;
            – Grecia, cateva zeci de mii, spre 100 de mii, procese individuale si colective, au asociatii ale consumatorilor, spiritul de fronda la adresa „Bail in”-ului fiind la fel de puternic precum in Cipru;
            – Franta, proces colectiv a circa 4000 de persoan, proces initiat de stat, amenda penala preliminara de 2 miliarde euro, un director din cadrul bancii a depus marturie despre riscurile pe care banca le-a ascuns clientilor;
            – Italia, cateva zeci de mii, au asociatii ale consumatorilor, procese colective si individuale civile, se studiaza posibilitatea unui proces penal colectiv;
            – Germania, cateva mii de credite, dar „bune de tot”, cetatenii nu prea au aderat, in schimb sunt zeci de consilii locale (comune si orasele) aduse in faliment de aceste credite, nu cunosc deznodamantul justitiei, stiu doar ca aceste comunitati au fost obligate sa se uneasca cu alte comunitati, nepacalite cu credite „ieftine si stabile”;
            – Ungaria, facuta zob de peste 800 de mii de credite in CHF, fiecare al 12-lea cetatean maghiar avand un credit in franci elvetieni, fiecare a 8 persoana activa avand un credit ipotecar sau de nevoi personale in CHF. Statul a intervenit „in favoarea” cetatenilor si a pus in functiune un compromis financiar in functie de tipul si de data creditului, sistemul bancar traieste bine merci;
            -Polonia, circa 750-800 de mii de credite, statul, prin politrucii sai, a pacalit in doua randuri cetatenii, au asociatii ale consumatorilor, comuniunea politruci-analisti-bancheri este cel putin la fel de perfida ca in Romania;
            – Portugalia, tara mica si mereu expusa riscurilor, a participat mai subtirel la creditarea in franci elvetieni, circa 2000 de credite ipotecare, au cea mai solida asociatie a consumatorilor;
            – Spania, circa 50-75 de mii de credite, Curtea Suprema a statuat ca un credit ipotecar in franci „franceji” elvetieni nu este un instrument de tip bursier FX si a dispus eliminarea componentei variabile suplimentare de tip FX. Alaturi de asociatia portugheza, asociatiile spaniole sunt foarte puternice si foarte active la nivelul UE, au ajutat asociatiile din Grecia, Italia, Franta, Cipru, Croatia, Romania, Slovenia, Polonia;
            – Croatia, circa 75 de mii de credite, statul a legiferat Conversia la curs istoric, directia fiind catre euro, dar populatia a dorit si efectuat majoritar conversia la curs istoric in kuna. Au asociatii puternice ale consumatorilor si din randurile creditatilor au ajuns si parlamentari. De remarcat si faptul ca „cea mai respinsabila banca austriaca Raiffeisen” a carat efectiv cateva mii de creditati in Austria pentru a semna noile contracte, de Conversie, statul Austriac si cel Croat deschizand actiuni penale in acest sens.
            – Serbia, cateva zeci de mii de credite, sarbii s-au organizat tarziu dar recupereaza puternic. Creditatii sufera din cauza infratirii politrucilor cu analistii si cu bancherii dar si din cauza divizarii societatii, au cea mai tulbure situatie economica.
            -Slovenia, cateva mii de credite, apropierea de centrul europei si libertatea de a lucra in UE au facut ca slovenii sa nu aiba nevoie de astfel de credite. Au o asociatie activa la nivelul UE.
            – Bulgaria, Cehia, Slovacia nu au permis, prin legislatie, acordarea de credite in alte monede in afara celei nationale sau euro si dolar, cele din urma fiind acordate foarte greu populatiei.
            – Tarile de jos precum si Tarile nordice, datorita nivelului mai mare de securitate sociala si economica nu au „achiesat” la astfel de inginerii financiar-bancare.
            MAREA BRITANIE, pentru ca tot isi da lumea cu parerea, a fost „nitel” scuturata de creditele in franci elvetieni. S-au acordat credite atat pentru investitii imobiliare cat si pentru afaceri. Numarul creditelor a fost mic, cateva mii. Dar impactul a fost devastator, 90% din beneficiari au ajuns in faliment personal sau faliment al societatilor comerciale. Lasand la o parte suferintele si umilintele suferite, debitorii din UK si-au primit in justitie intreaga reparatie, atat materiala cat si morala.
            Chiar daca informatiile nu sunt disponibile publicului larg prin articole de tip: ” SOC, BREAKING NEWS, FANTASTIC, EXTRAORDINAR”, lucrurile au fost intotdeauna spuse, cu cat mai multa corectitudine. Important este sa te intereseze si sa discerni ce citesti.
            Despre Marea Britanie si Germania au fost difuzate in aprilie-iulie 2015 cateva reportaje la DigiWorld. Despre Franta, Austria, Portugalia, Spania, etc., s-au putut citi articole si in presa scrisa romaneasca.
            Despre bunul simt economic nu prea se scrie. Un lucru este sa-mi citesti din Manualul de Banci ca: „dobanda contine toate cheltuielile facute de banca cu creditul dar si profitul asteptat la terminarea acestuia, cheltuieli care cuprind, printre altele riscul de neplata, riscul de tara, riscul valutar, de marfa, etc.”, iar un alt lucru este sa nu cunosti LEGEA care spune ca institutia de credit ESTE OBLIGATA SA TRATEZE aceste riscuri, indiferent ca iti depui banii sib forma de depozite sau te duci sa faci in credit.
            Domnule Orasanu, puneti mana pe LEGE si cititi. O sa vedeti ca lucrurile stau un pic altfel decat ati invatat la scoala. Va recomand multa rabdare in studierea OUG 99/2006, in toate formele ei, de la forma de baza pana la cea prezenta, ciuntita in functie de „necesitatile societatii”. Cititi apoi si Regulamentele si Normele BNR emise in aplicarea acestei legi dar si in aplicarea „necesitatilor societatii”. Apoi va astept sa dezbatem onest si limitarea/plafonarea dobanzilor, eventual plafonarea profitului :), si alte lucruri realmente necesare economiei de piata si pietei libere.
            La cum tratati aceste probleme in prezenta opinie, la modul general, teoretic, aveti dreptate. Dar stiti si dumneavoastra, practica (realitatea) ne omoara.

  8. In termenii economiei de piata orice plafonare administrata a preturilor este cu siguranta o blasfemie. Cu atat mai mult cu cat se manifesta in zona unor produse/ servicii aflate sub tutela unor quasi monopoluri. Daca vorbim de banci, in epoca banilor usori, e greu de explicat cum opereaza mana invizibila a pietii asupra dobanzilor.
    Cand sunt in joc creditele banca e in drept sa pretinda ce dobanzi considera, ca fiind de natura sa acopere fel si chip de riscuri.
    Cand actioneaza ca instrumente de economisire, bancile sar vexate ca dobanzile la depozite trebuie sa fie mici, mici, mici pentru ca asta-i viata, ele pot…
    Egalitatea de sanse dintre banci si clienti in plin liberalism economic se traduce in fapt printr-o dobanda cu o cifra la depozite si cu doua la credite. Altfel spus, banutul cu greu castigat de un ins oarecare devine usor, tot mai usor in timp ce banii tramvai prestdigitati bancar devin tot mai grei si mai grei.
    In capitalism si banca si cazinoul si bordelul sunt institutii respectate, cu conditia sa nu functioneze pe aceeasi strada. Altfel te fura felinarele si nu mai stii cand esti crestin manat de etica protestanta, ori hedonistul zilei aici si acum, ori proxenetul tuturor cauzelor.

  9. Legat de intrebarea cu liberalismul liberarilor o sa va spun o veche zicere: PNL, baba si mitraliera… cam asta este comparatia cea mai buna. Unde ati vazut liberalism la liberalii nostri populari in utimii ani?

  10. Economie de piata?!?!?! Inca una din acele credinte stravechi ce nu s-a dovedit a fi reale…

    Nu exista economie de piata. Firmele puternice din orice domeniu dicteaza tot. Cind nu pot altfel, cumpara in eventual competitor si fac praf produsul sau il scumpesc.
    Economia de piata dicteaza ca in Romania serviciile bancare sa fie cele mai scumpe? Produsele de orice fel sa fie mai scumpe decit in Occident (si e la fel cam peste tot in Est…); economia de piata e cea care a determinat ca produsele alimentare, textile, carburanti, etc sa fie de calitate mai proasta decit in Occident (desigur, adaptate pietei noastre, traditiilor, daca tot erau proaste dece sa schimbam?).
    Bineinteles exista legi internationale care protejeaza investitorii improtriva pierderii banilor, protejeaza investitorii chiar impotriva statului, nimeni insa nu protejeaza fraierul platitor – el are libertatea de a plati prostiile tuturor; nimeni nu il exonereaza de acest drept. Chiar si atunci cind un crah financiar masiv, provocat de lacomia si malversatiunile financiare ale unor bancheri, a fost dovedit ca fiind fraudulos fraierii au platit. Au platit chiar si bonusurile fantastice ale directorilor ce au facut ca acel crah financiar sa fie exportat la nivel mondial.
    Chiar daca „economia libera” are regulile ei, rolul STATULUI este acela de arbitru, este acela de a controla ceea ce se intimpla pe teritoriul sau in numele cetatenilor pe care ii reprezinta, este acela de a proteja in primul rind cetatenii. Regulile „economiei de piata” sint de fapt tot in fel de „religie”, o mantra recitata de cei ce sint avantajati de ele.

  11. ECONOMIA DE PIATA. Nu sunt economist, insa lucrurile sunt mai simple. In Romania si nu numai, ne confruntam cu o goana turbata dupa bani obtinuti cu orice pret Distrugera industriilor rentabile, instrainarea resurselor naturale, jaful din silvilcultura, poluarea mediului si altele ,au avut si au un singur tel: BANII. Care Principii ?

    • Asta e oranduirea actuala. Spuneti drept, sistemul construit conform principiului egalitatii de dinainte de 1989 v-a placut? Principiul parea frumos pt. unii…

  12. Legea va fi atacata de banci in justitie
    Si va fi atacata si de UE

    Lipsa lichidatilor pt privati nu este problema politicienilor romani, ei nu prea conteaza pe privati decat sa ia niste impozite/TVA si probabil se merge pe ideea ca daca e, bine, daca nu, nu

    Altfel din cate stiu si statul se imprumuta pe piata locala pe termen scurt/mediu si rostogoloste datoriile. Sau asta e si ideea, se asteapta la imprumuturi din ce in ce mai mari si vor sa-si plafoneze dobanzile iar povestea cu saracul roman care nu’si mai poate plati creditele e doar o poveste. Insa ce se intampla daca astia raii capitalistii din banci refuza sa mai crediteze statul :) ?

    Si apoi statul se imprumuta si pe piata externa, cat s’o mai putea inainte sa miroasa aia falimentul si pierderile, deci privatii treaba lor, sa se descurce

    Altfel sa traiasca bancile cu capital autohton care crediteaza industria locala cu capital majoritar autohton, yeah, right :)

    Si sa traiasca partidul si conducatorii iubiti

  13. Dpdv ideologic, PNL are doua radacini: una nationala si una liberala (mai invechita). Ludovic Orban, Falca, Scripcaru & comp au putine tangente cu liberalismul social intalnit in democratiile moderne.

  14. 1. Ca sa fie distrusa o economie de piața trebuie sa fie o economie de piața.
    2. E adevarat ca in Constitutia Romaniei scrie: ART. 135 Economia (1) Economia Romaniei este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă”. Din pacate este doar un exemplu de forma juridica fara fond economic. Probabil ca au considerat deplasat sa scrie in constitutie ca Romania are o economie dezvoltata, sau ca Romania e o tara tropicala.
    3. In conditiile in care capitalurile financiare sunt practic create din nimic si date bancilor, dobânzile excesive sunt in foarte mica masura rezultatul unei economii de piata.
    4. Nu va mai enervati, e inutil, nesanatos si contra-productiv.

    • 1. hai sa spunem o economie de piata partial functionala, ca e nu functionala 100%, asta putem agrea.
      2. Haha :)
      3. de acord, partial
      4. Mi-e greu sa nu ma enervez cand vad ineptii gigantice :)

  15. Mergeti la vot! E singura solutie! Mergeti la vot si puneti stampila pe un partid nou, USR, sau R100, nu mai votati aceiasi fraieri distructivi (e.g. PSD/PNL)!

    Degeaba le atragem atentia politrucilor PSD, PNL, ALDE, UDMR, aceeasi mizerie, astia nu inteleg nimic, singurul lucru pe care stiu astia sa-l faca e sa pacaleasca votantul, iar si iar, distrugand economia tarii.

    Asa ca mergeti la vot!

    • Daca definim asa problema probabil ca trebuie sa ne intrebam daca la USR si R100 exista o densitate mai mare de „fraieri constructivi” pe care sa o contrastam cu „fraierii distructivi” de care vorbiti in celelalte partide. Raspunsul la intrebare nu prea conteaza, zic eu, pt. ca adunate nu fac nici 10-15% cele doua forte politice, ce sa mai vorbim de capacitate de guvernare?

  16. Sa intelegem ca celelalte state din UE si din SUA nu practica economia de piata, aplicand, unele chiar mai strict, plafonarea dobanzilor? Alte modele de economie de piata nu exista pe planeta asta, asta nu consideram dezordinea din anumite perioade istorice ca fiind model de economie de piata (Romania si Rusia post-comuniste, de exemplu).

  17. Scenariu prost

    Pana acum.
    – Dezvoltatorul se adreseaza bancii pentru finantarea proiectului. Aici tine de bonitatea companiei de dezvoltare sa negocieze o dobanda buna. Primul castig pentru banca dar cu risc mare.
    -Proiectul e finalizat. Dezvoltatorul vinde catre client. Din nou banca castiga aici dar riscul e mult mai distribuit. Acelasi dezvlotator isi plateste creditul initial.
    -Contractul dintre client si banca se deruleaza pe intreaga perioada de creditare(exceptie darea in plata).
    – Banca e interesata sa realizeze numai afaceri financiare. Dezvoltatorul / constructorul ia mare parte din profit.

    De acum inainte.
    – Pozitia dezvoltatorului va fi luata de banca. In sfarsit au ce si-au dorit( bancile ).
    – Costructorul va fi platit de catre banca. Aici vor veni costructorii banciilor.
    – La finalizarea proiectului, contractul dintre client si banca se va derula pe maxim 5/10 ani la dobanda fixa, suma returnata neacoperind valoarea creditului.
    – Noi contracte vor urma fiecare la alta dobanda in functie de piata.

    Concluzii:
    Bancile vor decide ce si cat se construieste. Vor opri creditarea catre constructori / dezvoltatori.
    Piata va fi controlata complet de banci.
    Profitul va fi luat de ele. TOT.
    Decat o masura sociala cu rezultat opus.

    Concluzie 2:
    Bancile vor construi numai in zonele urbane cu dezvoltare sustenabila. Vom avea maxim 10 orase care vor creste. Restul, ajutoare sociale si agricultura.
    Decat faliment sau migratie.

    Bineinteles ca tot ceea ce a am scris mai sus reprezinta un scenariu ce va fi rescris in urmatorii ani. Cu sau fara partide de stanga sau dreapta. Intre timp cineva va face profit.

    Decat ai nostri mai bine ai lor ?!(Acum e corect)

    • Scenariul e prost dar bun :) , in sensul ca e plauzibil, cel putin partial. Eu am o alta intrebare – de unde sunt plicurile si catre cine se indreapta ? :)

  18. Mai ales comentariile, dar nu numai, mi s-au părut a fi excepționale. Relaxante, amuzante, cum nu am mai citit de la bazaconiile cu „Mercurialul” imaginat de fostul Primar General T Băsescu, ori legea privind comercializarea a cel puțin 50% produse autohtone în supermarketuri, sau sancționarea celor vinovați de scumpirea ouălor, dispusă de dl Daea. Asemenea ghidușii mă veselesc nespus, astfel că de obicei râd și nu am ce să comentez…Dar comentează la fel de ghiduș și unii economiști, în consens cu ideile strălucite lansate de politicieni cu scopul protejării sărmanilor!

    Ah, să nu uit! Economia de piață este liberă, în sensul și în măsura în care funcționează toate libertățile cetățenești, adică până la atingerea libertăților celorlalți. Libertatea NU este fără-de-lege. Bineînțeles că există norme și reglementări ale pieței, întocmai pentru a asigura că este respectat cadrul concurențial. Acela este de altfel și singurul context în care se poate vorbi despre sintagma „preț corect” (adică, nu prețul de mercurial, ori cel stabilit de primar, parlament, sau de ministrul agriculturii, sau cât am eu chef să plătesc pentru un produs șamd.).

    Pentru a nu strica plăcerea cercetătorilor, voi menționa doar că prețul serviciului de creditare, cu anumite caracteristici particulare, dar ne-esențiale, se formează cam la fel cu cele ale marii majorități a celorlalte bunuri și servicii. Cei interesați se pot întreba, spre exemplu, de ce dobânzile sunt astăzi la creditele cu ipotecă, să zicem, aproximativ 10,5%, iar cele de nevoi personale fără ipotecă, 14%. Ori, de ce nu sunt dobânzile, bunăoară, 240%, așa cum au mai fost prin 1991. Oare nu au nevoie băncile de mai mulți bani, au devenit foarte prietenoase cu clienții în timp?! O avea vreo legătură cu cererea și oferta?! Sau poate cu stabilitatea economiei, ori capacitatea de rambursare a celor creditați…Las comentatorii să răspundă singuri și sunt convins că atunci când vor găsi răspunsurile vor răspunde implicit și la întrebarea de ce nu poate fi fixat prețul la ouă de către dl Daea.

    • Mă bucur că am furnizat entertainment.

      Referitor la ultimul paragraf scris de dumneavoastră, poate că scăderea de dobânzi față de acum un deceniu ori chiar două chiar e rezultatul asumării libertății (de gândire, de acțiune) de către decidenții din bănci, care nu mai execută întocmai directivele cab.1 ori 2.

      • Stimate domn, nu vă supărați pe mine, vă rog. Vă înțeleg (cred.), dar participăm la economie cam de când am devenit culegători și vânători, fiind nevoiți să schimbăm între noi diverse lucruri. Sper să-mi dați dreptate și să vă amuzați împreună cu mine…Priviți, politicienii noștri, beneficiind inclusiv de susținerea unor specialiști în economie, adoptă legi prin care se decide că românii trebuie să trăiască bine și să se bucure de bunăstare. Spre exemplu, pentru a nu se încurca cu jumătăți de măsură și a lungi fără rost procesul, ar putea da direct o lege prin care se stabilește că un leu valorează doi euro.

        Din comentariile colegilor se desprinde ideea că băncile, iată, creează monedă. Apoi, dacă cu moneda pe care mi-o dau, pot să-mi cumpăr televizor 4k, asta înseamnă că de fapt ele creează valoare. Păi, dacă ele o creează, înseamnă că pot să-mi împrumute și mie niște bani cu un preț mai mic, poate spre zero, că doar au de unde, nu-i așa?! Ulterior, eu, spre exemplu, aș putea depune o parte din banii primiți, cei rămași după ce cheltuiesc pe ce-am chef, la aceeași bancă, pentru ca să-mi plătească o dobândă consistentă la depozit! Eu zic că e amuzant, haideți, fiți de acord și dumneavoastră!

        • N-aș zice că e amuzant, fiind întru totul exact, după părerea mea, doar că nu general și nici măcar generic. Băncile creează (în anumite nișe) bani fără acoperire în hârtie tipărită și cu atât mai puțin in aur, diamant, vite, tehnologie. Și trec acești bani (linii de credit) prin diverși intermediari declarați clienți ori parteneri etc. ca să le dea aparență acoperitoare. Acum zece ani s-a considerat (la fel de artificial) că nu e sustenabil acest proces. Ìn limbaj comun, aceste practici căpușează inflația.

          Iar pe lângă culegătorii și vânătorii despre care amintiți, mai erau și seniorii (și voinicii) .’48 a declarat că nu dorim să devenim toți seniori, ci aceia trebuie eradicați. Urmarea (zic eu) : un secol de războaie propriu -zise plus încă jumătate de război rece. Mă îndoiesc că MS Regele Ferdinand I s-ar fi așezat în fața oștirii spunând : dragi oșteni, o să facem o reformă funciară superficială (sau: de suprafață); veți primi doi-trei metri de pământ adâncime, pe care să-l cultivați practic ca niște iobagi ai statului care va deține tot subsolul. Nici Regina Maria nu cred să fi spus așa ceva.

  19. Cred ca sunt unii dintre putinii care nu a avu, pana acum, nici un credit, pe principiul „intinde-te cat iti este plapuma”. Si m-am descurcat mai mult decat onorabil cheltuind, pentru ce mi-am dorit, din banii economisiti lunar. E adevarat ca uneori am asteptat maxim 15 luni pentru a-mi indeplini o dorinta… Consider ca avem un venit cam la 30% peste medie (avem, adica familia)
    Ce nu inteleg eu din start in acest articol: „Plafonarea creditelor are efecte perverse. Îi transformă în câștigători pe cei care și-au luat deja credite, transferând tot costul scumpirii creditelor (pentru că acesta este efectul economic al plafonării dobânzilor) către cei care vor să se împrumute acum.”
    Adica se plafoneaza dobanzile dar folositi termenul „plafonarea creditelor” Eu zic ca inteleg cat de cat economia de piata… doar zic, pentru ca nu pricep cum bancile din tarile bogate ale UE au conditii atat de bune pentru cetatenii lor, ma refer aici la costurile TOTALE ale unui credit, comparate cu costurile totale ale unui credit ale bancilor din Romania. Si iar nu inteleg cum de bancile din Romania au un profit raportat la cifra de afaceri, mult mai mare decat bancile din tarile occidentale… O sa-mi spuneti ca asta e economia de piata? Jumuleste-l pe celalalt ca sa ai tui profit?!

    • Nu se pune problema asa. In primul rand, prima de risc porneste de la nivelul tarii. Este mai probabil sa iti dea inapoi creditul un roman sau un german? In conditiile in care Romania ca tara se tot imprumuta, in urmatoarea criza cine rezista – statul roman (care are o traiectorie macroeconomica apropiata de Grecia acum cativa ani) sau cel german/ francez mai degraba?

      Peste prima de risc a tarii se comun comercial ratele, cat poate suporta piata , care e competitia (mai mica in Ro decat in Germania, nu avem landesbanks, etc), Ideea nu e de jumulire sau nejumulire, cat de a acoperi riscul tarii si riscul neplatii (care a crescut in ultima vreme in Ro, apropo). In costul creditului platit de om, cu alte cuvinte, se deconteaza si incompetenta Guvernului in a conduce economia, si indatorarea externa a tarii si riscul local. Ca bonus, daca bancile primesc o reglementare noua gen plafonam creditele toata ajustarea cade pe cei care vor sa isi ia credit azi. Acum are mai mult sens?

      Profiturile bancilor din Ro sunt acum umflate artificial pt. ca au vandut portofolii de credite neperformante catre recuperatori (le-au vandut in paguba, sub valoarea 1:1 in cele mai multe cazuri). Sper ca acum am mai lamurit din intrebari si e mai limpede ce am vrut sa spun :)

      • OK. Cel care a imprumutat a platit si-a platit toaa datoriat cu dobanda „generoasa” pentru banca. In momentul cand a terminat de platit a dovedit ca nu mai sunt riscuri sa nu-si plateasca imprumutul. De ce nu ii inapoiaza banca costurile eventualelor riscuri? Acum si banca a scapat de acel risc. Sau cine plateste, plateste pentru toti, cel care nu…

        • Compania de asigurari va ramburseaza prima de asigurare la sfarsitul anului daca nu ati avut accident? Nu.
          In schimb se angajeaza sa va despagubeasca, la nevoie, cu o suma consistent mai mare decat ati platit.
          In functie de cele doua valori poti sa optezi pentru un asigurator sau altul (in conditiile in care piata este libera si in sensul ca aceste companii de asigurare nu pun de un cartel, dar atunci este alta poveste).

          • Există în UK un scandal întreg legat de PPI (Payment Protection Insurance ) iar oamenii chiar își recuperează banii pe care au fost forțați să-i plătească în urma contractării unor credite de la bănci.

          • Cu compania de asigurari asa am intelegerea, de la bun inceput. Insa daca m-as imprumuta, in afara garantiei (garant sau bun mobil/imobil) banca ma mai taxeaza prin dobanda suplimentara pentru riscul de a nu-i returna imprumutul. Deci aplica prezumtia de VINOVATIE. Oricum, se vede ca ati citit doar raspunsul acesta nu si comentariul de care s-a legat raspunsul.

      • „Ca bonus, daca bancile primesc o reglementare noua gen plafonam creditele toata ajustarea cade pe cei care vor sa isi ia credit azi”
        Nu este vorba despre PLAFONAREA DOBANZILOR aici? De unde pana unde ne intoarcem la plafonarea creditelor…

      • „Profiturile bancilor din Ro sunt acum umflate artificial pt. ca au vandut portofolii de credite neperformante catre recuperatori (le-au vandut in paguba, sub valoarea 1:1 in cele mai multe cazuri)”
        Deci au recuperat mult mai putini bani si au profituri mari. Ce se intampla oare daca respectivul isi platea datoria? Dupa spusele dumneavaostra banca ar fi avut profit mai mic la o recuperare mai mare…
        Si cum se „umfla artificial” profitul cand recuperezi in crestere?
        De fapt profitul este creat de bunii platnici ce sunt obligati sa-i acopere pe ceilalti „participanti neperfomanti” la profitul bancii.
        Sau poate ca aveti dreptate: Banca imprumuta 100.000 de mii de lei pe 180.000 de mii de lei + alte taxe si comisioane, datornicul poate plati doar 120.00 de lei, ceilalti 60.000 de lei sunt „vanduti” la recuperatori cu 30.000 de lei… Sarmana banca nu castiga decat 50.000 delei si doar o parte din taxele si comisioanele preconizate…

      • „Riscul țării și riscul neplății” este conceput greșit și aplicat greșit de către băncile din România. În rezumat, debitorul bun platnic este penalizat pentru că e din aceeași țară cu debitorul rău platnic. Iar în consecință, ponderea creditelor neperformante crește. O parte din debitorii care nu-și mai pot permite plățile și le-ar fi permis, dacă li s-ar fi perceput dobânzi rezonabile.

        Toată povestea asta e posibilă datorită concurenței reduse de pe piața bancară din România, iar această concurență redusă este menținută cu intenție. E un fel de cartel nedeclarat, la care participă și BNR.

        P.S. Nu am și nu am avut niciodată credite, mi-am format părerile doar văzând ce li s-a întâmplat diverșilor prieteni din RO.

      • Domnule Razvan Orasanu,

        Sa va intreb ceva mai simplu, probabil celelalte trei comentarii anterioare nu meritau atentia specialistului din dumneavoastra. V-am citit prezentarea si-mi dau seama ca la ce pregatire si ce functii ati ocupat in diverse organisme financiare nationale si mondiale nu va coborati la niste intrebari „provocatoare” …

        Intrebare:
        Cum se face ca, intr-o tara in care economia „duduie” fals, in care consumul tine steagul dezvoltarii economice (productia fiind undeva pe la nivelul piciorului broastei), bancile raporteaza an de an profituri din ce in ce mai mari? Unele banci chiar anunta salturi remarcabile procentual fata de anii anteriori. Si daca mai luam in calcul ca bancile au cei mai buni specialisti in materie de finante, e clar ca o buna parte din profit a fost „invelit” sub diverse straturi incat sa se plateasca un mai mic impozit pe profit…
        Am facut o afirmatie fara pic de temei, nu? Ceva ce nu voi putea dovedi nicidata…
        Imi cer scuze anticipat. BANCILE SUNT NISTE ENTITATI CE INTRETIN RELATII ABSOLUT CORECTE ATAT CU CLIENTII CAT SI CU STATUL.

        In caz de binevoiti sa-mi raspundeti, va rog sa abordati un limbaj accesibil si pentru muritorii de rand caci astfel nu inteleg rostul publicarii acestui material aici si nu intr-o revista de specialitate…

        • Este un comentariu nedrept, mai ales ca sunt unul dintre putinii contributori care in mare parte raspund cititorilor in timp real :) . Nu sunt in tara, sunt pe alt fus orar si fac si altceva decat sa raspund in timp real la intrebari.

          Puteti constata ca nu toate bancile au dus-o foarte bine : http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/lista-bancilor-care-au-raportat-pierderi-nete-in-fiecare-an-din-perioada-2008-2016-16731025
          Intrebarea este daca au facut optimizare fiscala prin preturi de transfer sau daca s-au confruntat intr-adevar cu credite neperformante, care in cazul unor banci ajunsese la 20% din stocul de credite? Chiar si cand economia duduie daca nu ai acordat credite de calitate, cu bune garantii poti sa pierzi banii – poate pur si simplu pt. ca lumea nu vrea sa isi achite inapoi creditele.

          Exista si o alta posibilitate – o decizie de management – economia duduie dar banca decide in plina duduiala sa se extinda, sa isi extinda cota de piata , sa riste mai mult. Atunci iarasi nu face profit pt. ca a folosit profitul pentru a reimprumuta, in dorinta de a-si extinde cota de piata. Acest lucru se intampla mai ales cu bancile mari din sistem, cele din primele 5-7 locuri.

          Dar discutia e mai larga si porneste de la observatia ca ANAF-ul nu este in stare momentan sa „dibuie” un cetatean care are si Mercedes si ajutor social , ce sa mai vb de capabilitatea sa scuture bine o banca astfel incat aceasta sa plateasca taxe corecte? Sper ca am vb pe inteles.

          • Acum imi pare rau de formularea comentariului. Imi cer scuze. Oricum, intrebarea era retorica. Nu am capacitatea profesionala de a intelege functionarea unei banci. Iar intrebare e clar ca era retorica. Dar dintr-un bun simt elementar realizez permanent ca in relatia cu clientii, bancile sunt cele care inseala. Prin clauze ascunse, taxe abuzive samd. Cum am spus undeva mai sus, daca ma imprumut, pe langa garantii (garant sau bun mobil/imobil) banca ma mai taxeaza prin dobanda suplimentara pentru riscul de a nu-i returna imprumutul. Deci aplica prezumtia de VINOVATIE.
            Oare de ce, din start, nu acorda un imprumut in conditii onorabile? Clientul va fi multumit si cu urmatoarea ocazie va apela iar la serviciile bancii repective. Nu! Deviza evidenta este „jupoaie-l acum cat mai mult”.
            Am exemplu in familie de relatie client/banca in Paris. Sincer, nu stiu ce banca anume. Dar stiu de cate sute de mii de euro este imprumutul. Bineinteles ca toate ofertele erau la mici diferente, dar banca aleasa a facut un discount major, alfel ar fi perdut si doua conturi de salariu…. La noi nu conteaza daca atrag sau nu clienti, rupe-l pe cel ce il ai, oricum nu gaseste conditii mai bune la alta banca
            Cu stima! De al mine, atat. Poate la alt articol…

            • E o intrebare buna, bancile pot fi obligate doar prin reglementare sau concurenta sa ofere ceea ce solicitati. Momenan niciuna dintre cele doua nu se desfasoara cum trebuie.

      • Landesbank (proprietar e Bundesland, e statul) poate fi un dezastru.
        HSH din Schleswig-Holstein (H.Simonis/SDP Ministerpräsidentin) e vândută acum unor investori americani. Datoriile de peste 10 miliarde Euro le plătește cetățeanul. Landesbank e concepută pentru Mittelstand, pentru intreprinderile care nu sunt globale. Multe Landesbank au început cu speculații la burse, cea ce nu este în statutul lor, au adunat miliarde Euro piederi. Politicieni influențează Landesbank (Landesbank Bayern a făcut 500 Milioane DM piederi cu speculații de imobile, Stoiber/CSU a fost Ministerpräsident) și refuză responsabilitatea la pierderi imense. LBW Landesbank Baden-Württemberg a colaborat cu Tiriac la apartamente în București, a suferit pierderi imense. Hypo Real Estate a suferit 2008 pierderi de 100 Miliarde Euro, A. Merkel a plătit. Deutsche Bank este astăzi un dezastru.
        O criză bancară din cauza creșterii dobânzilor (SUA) poate duce la faliment financiar în Italia.

        • In masura in care aceste banci au facut operatiuni specifice bancilor de investitii, mai ales preluarea unor active imobiliare sau active americane subprime, aveti dreptate. Aici vorbeam de politica de imprumut, care e una f. buna. Poate nu e un design perfect, dar a se observa ca finanteaza economia si contribuie la cresterea economica in mod sustinut…..parte alminteri a modelului economic german.

          • Cred că problema băncilor după 2008 e azi încă foarte gravă (Italia 134% BIP datorii de stat). Telul major al lui E. Macron e o asigurare mai mare „colectivă“ în ZE (fără ceilalti?) pe baza „Schuldenunion“, refuzată de fostul ministru de finanțe Wolfgang Schäubel/CDU. Azi probabil Olanda, Austria, Berlin vor sprijini un concept mai modest cu ESM lărgit (fond existent). E un conflict de interese care se va decide 2018-2019. Al doilea concept francez E. Macron prevede investiții „colective“ centralizate ZE de ex. pentru baterii autocare electrice (Firma Bosch nu participă. Airbus a fost un exemplu UE reusit). Creșterea economică a Germaniei Federale de 8 ani se datorează performanței intreprinderilor Mittelstand cu 15 Milioane (din 44 milioane) angajați.
            Cum se poate ajunge la un Mittelstand românesc performant?
            In care domenii? Baterii electrice? Genetică? Software?

    • “De unde pana unde ne intoarcem la plafonarea creditelor…”

      Desigur, cel mai bun credit este cel de care nu ai nevoie. Dar, de foarte multe ori este nevoie. Pentru a produce este in mod esential nevoie de munca si capital, provenit adesea din credit, ori economii. Adica, dupa cum spun economistii plictisitori, imprumuturile pentru investitii sunt recomandate, cele pentru consum/cheltuieli trebuie facute cu prudenta, iar economisirea in perioadele de expansiune economica este necesara.

      Mercurialul restrange oferta. Daca Primarul General fixeaza pretul maxim pentru ceapa rosie la 1leu/Kg, veti mai gasi la doar doua tarabe niste ceapa degerata de care producatorii vor fi bucurosi sa scape la 1leu/Kg. Daca guvernul Romaniei fixeaza pretul creditelor la maximum 12% (sa zicem), veti mai gasi credite de maximum 10.000 lei, doar la vreo doua banci, cu ipoteci care acopera 300% valoarea imprumutului. Sunt convins ca este pe intelesul tuturor. (De ce nu vinde nimeni ceapa rosie calitatea I cu 1leu/Kg, las domnii sa-si intrebe sotiile, care folosesc mai mult legumele in bucatarie.)

      “Economia duduie” este o metafora. De 1 Martie parca as fi tentat sa intreb mai degraba daca duduia la care facea referire domnul respectiv era blonda sau bruneta. Cand vorbim despre variatia pozitiva a PIB, este hazardat sa sustinem ca avem cresterea despre care vorbeste guvernul (vezi definitia si modul de calcul al PIB). Iar dezvoltarea economica este cu totul altceva (vezi indicatorii de dezvoltare). Sintetizand, simplu, priviti in cosul de cumparaturi si evaluati daca astazi puteti cumpara cu echivalentul unei zile de munca mai multe produse si mai bune decat in urma cu 1 an, cu 5 ani, sau cu 10 samd. (Desi autorul articolului a explicat corect si cu rabdare, incerc, modest, sa completez raspunsul sau pe intelesul fiecaruia, cum s-a cerut.)

      De retinut: bogatie/ bunastare din nimic NU exista. Chiar daca romanii s-au obisnuit cu televizoarele cu ecrane mari si indoite, ori cu iPhone 10, bunastarea se creeaza doar prin munca. Iar pretul muncii este raportat la competitivitatea rezultatului muncii fiecaruia. Asadar, bancile vand serviciile de creditare pe o piata competitiva, la fel (cu particularitatile de care am pomenit) cum se vand si celelalte bunuri si servicii. Daca vor fi mai putini bani pe piata prin reducerea creditelor, este foarte bine, pentru ca majoritatea mergeau in consum. Sunt prea multi bani pe piata, iar asta determina inflatie, deprecierea monedei, scaderea nivelului de trai. BNR ar fi trebuit sa creasca dobanzile de mai mult timp, pentru atingerea obiectivelor declarate prin statut.

  20. Poate le explici si colegilor liberali din care multi sunt penibili cand apar la TV-uri, timorati de parca moderatorii antenelor ii au pe fiecare pusi in cate un buzunar ca Iohannis este absolut in consecinta lrgii 303 sa procedeze cum dorete in cazul LCK.
    Am explicat pe alte fire de ce este liber si repet si aici sub forma unei inchipuite discutii cu presedintele Iohannis fiindu-mi mai simplu atfel:

    Stimate Domnule Presedinte,
    Pentru ca in ultimele zile circula in spatiul public, emise la diferite nivele de autoritate, opinii cu privire la obligatia dvs legala de a o revoca pe dna L.C. Kovesi in conformitate cu cererea ministrului justitiei si indiferent de avizul cerut de la CSM, va prezint o argumentatie juridică ce statueaza dreptul dvs. legal de a decide in mod liber privind revocarea sau nerevocarea. Din argumentatia de mai jos rezulta dreptul Președintelui în acest sens, drept care este inviolabil si nesupus niciunui control constitutional , respectiv neputandu-se creea prin exercitarea acestui drept niciun conflict institutional intre dvs si oricare alta putere din stat.
    Argumentele sunt :
    a) legea 303/2004 prevede ca revocarea Procurorului sef DNA se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, text de la care cei de rea credinta din spatiul public deduc nu intelegem cum ca dvs. nu aveti nici-o liberate in aceasta procedura de revocare ci doar obligatia de a executa cererea ministrului de justitie. Or, odata ce cererea ministrului justitiei este supusa avizului CSM iar dvs. nu puteti decide fara sa asteptati avizul acestuia, fie el chiar facultativ, inseamna ca raspunsul dvs. poate rezulta si din luarea in considerare a acestui aviz , cu alte cuvinte sunteti absolut liber sa luati orice decizie doriti;
    b) daca prin absurd ati avea vreo obligatie, aceasta ar fi fata de CSM si nu fata de Ministrul Juditiei, si doar daca prin lege avizul CSM ar fi conform, ceea ce nu este cazul, si suplimentar in aceasta speta chiar si, daca ar fi conform, fiind de nonrevocare, cu atat mai mult ati respinge revocarea ceruta de ministrul justitiei.
    Quod erat demonstrandum.

    PS De ce ma ocup de astea? Pentruca eu nu ma ocup de inutilitati telectualiste sau chiar si intelectualiste ci cu ce arde la noi si asta chiar arde :)

    • Nu am eu ce sa explic pt. ca am parasit partidul de un an si ceva deja. Si nici cand eram in partid nu prea aveam cui ce sa ii explic in materie de justitie, parerile erau deja formate :) Din delicatete, nu mai explic si in ce sens.

    • ” …si asta chiar arde”

      Stimate domn, nu cunosc situatia dumneavoastra, dar permiteti-mi va rog sa vorbesc despre a mea…si a catorva alte milioane de concetateni. Creditele ieftine si salariile nominale mari fac sa existe multi bani in piata. Adica, cererea agregata este in crestere. Asadar, pe mine ma arde faptul ca au crescut preturile la carburanti, la cartofi si rosii. Adica, au crescut cam la toate. a se vedea evolutia indicelui preturilor de consum. BNR a reevaluat rata inflatiei. Leul s-a depreciat in raport cu EURO. Ma arde, stimate domn. Chiar ma arde. Si asta, doar pentru ca guvernul, AKA PSD, mai precis dl Dragnea, a dorit sa transmita romanilor mesajul cuprins in programul de guvernare (impresia, iluzia, mai exact) ca au crescut salariile, veniturile si implicit nivelul de trai (in opinia dumnealor). In realitate traim cu torii mai prost. Iar asta, ma arde rau de tot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro