miercuri, iunie 29, 2022

Un spectacol din oferta BUKFESZT 2022

Îi revine Teatrului de Nord din Satu Mare, mai precis Trupei Harag György, meritul de a fi prezentat pentru întâia oară în limba maghiară piesa Misiunea lui Rasputin datorată lui Szöcs Geza. Spectacolul a avut premiera în 2019 și a fost prezent la București zilele trecute, cu ocazia Festivalului BookFeszt, aflat acum la prima lui ediție.

 Scrisă cu câțiva ani în urmă, piesa a mai fost reprezentată de instituții de spectacole din Rusia și Italia, însă, cum spuneam deja de abia în toamna anului 2019 a avut șansa de a fi montată în limba maternă a dramaturgului. Născut în august 1953 la Târgu Mureș, dar stabilit de ani buni de la Budapesta. Loc unde, din câte se pare, a fost membru al atât de controversatului partid Fidész și un apropiat al încă și mai controversatului premier Orbán Viktor.

Întârzierea cu care piesa este jucată în România, limba maghiară mi se pare un semn dintre cele mai clare că nu doar pe meleaguri mioritice este valabilă zicerea că nimeni nu este profet în țara lui.

Spectacolul de la Satu Mare se bazează pe o mare, pe o apreciabilă mobilizare de forțe artistice, logistice și tehnice. Este ceea ce se cheamă o super-producție.  Cred că aproape toți componenții Trupei de limbă maghiară a Teatrului evoluează și nu oricum, ci meritoriu, cu un apreciabil și lăudabil simț al coeziunii în spectacolulul a cărui regie a fost asumată de Sardar Tagirovski. Un director de scenă încă tânăr – e născut în ianuarie 1985 în Kazan, a copilărit și s-a format în Ungaria,dar și-a desăvârșit studiile de specialitate la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, avându-l ca profesor pe binecunoscutul regizor Bocsárdi László- despre care, cu altă ocazie, mai exact atunci când am scris despre spectacolul cu Improvizația de la Versailles, montat la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara, spuneam că este ceea ce s-ar putea numi un „cetățean al lumii”. Serdar Tagirovski declară că și-a format deja o metodă teatral-regizorală proprie, născută la intersecția dintre ceea ce știm de la Stanislavski, Meyerhold, Lee Strasberg sau Michael Chekhov. Posibil.

Sigur e, însă, faptul  că lui Sardar Tagirovski îi plac, aș zice chiar că îi sunt la îndemână, spectacolele de mare anvergură, create sub însemnele declarate și auto-asumate ale unei estetici deliberat impure. Tocmai prin aceasta în specificul lumii noastre. Acela al unei contemporaneități vii,însă și contradictorii, esențial fluide. Poate că nu întotdeauna suficient de atență la propriile origini, la istorie și la lecțiile trecute.

Sigur mai este încă un lucru. Super-producția de la Satu Mare nu este doar una al cărei rost este de a lua ochii, ori de a pune în dificultate capacitățile de recepție ale spectatorului căruia i se transmit simultan  o pluralitate de mesaje,ci are și conținut,și substanță ideatică și,inclusiv,valoare.

Or,tocmai atenția acordată acestor multitudini de mijloace teatrale și de semnificare individualizază atât scrierea lui Szöcs Géza cât și spectacolul regizat de Sardar Tagirovsky. Avem, cred,de-a face cu o întâlnire petrecută sub zodia fastului dintre un scriitor preocupat,nu știu dacă nu cumva chiar obsedat de politic și de istorie, de resorturile filosofice ale devenirii istorice (de unde și mulțimea de note de subsol, de trimiteri făcute vizibile în montare), un regizor la rându-i cu o preferință aparte pentru spectacolele cu mare încărcătură filosofică, meditativă și o trupă actoricească care, în cazul de față, se dovedește omogenă, posedând toate detalele necesare performanței.

Spectacolul în care se amestecă timpuri,locuri,spații geografice,personalități politice și istorice, adevăruri din care e făcută istoria politică și socială a omenirii asociate printr-un util și bine stăpânit simț al contradicției căruia îndeobște îi dă glas acel obsedant ce-ar fi fost dacă? (sau ceea ce se cheamă istoria contrafactuală) nu este unul chiar fără cusur. E poate prea lung, durează cam vreo patru ore, pe alocuri trenează, primele două părți se află, în primul rând prin materie dramatică ca și prin succesiunea faptelor, într-o vădită antiteză în primul rând de natură faptică (poate chiar deliberată) cu ceea ce se întâmplă în ultima parte.

Dincolo de asta,socotesc indubitabil faptul că Rasputin de la Teatrul de Nord din Satu Mare înseamnă un copleșitor spectacol, deopotrivă particularizat istoric și generalizat filosofic,concret în epicitate,dar și cu un consistent și provocator grad de abstractizare. Spectacol căruia îi este intrinsecă  însușirea, aici metamorfozată în calitate, de a înfățișa tipuri și personalități istorice, așa cum sunt nu doar Rasputin,ci și țarul Nicolae al II lea,regele Angliei George al V lea, Împăratul Germaniei Wilhelm al II lea, căzut pradă fanfaronadei, senilizatul Franz Joseph, Împăratul Austriei și al Ungariei, prințul rus Felix Iusupov,scriitorul MarcelPoust și,desigur, anarhistul sârb Gavrilo Princip),amestecă multiple nuanțe ce evoluează pe scala dintre comic și tragic.

E limpede. Szöcs Geza a creat ceea ce aș numi un eseu istorico-dramatic mustind de referințe, de trimiteri bibliografice turnate într-o ipoteză dramatică al cărei punct de plecare este răsturnarea deliberată, ignorarea a tot ceea ce știam despre Rasputin. Care nu mai e defel un personaj pitoresc demonic, înclinat spre extraordinarul malefic. În acord, în consonanță cu dramaturgul, regizorul Sardar Tagirovsky,  Kupás Anna, în dubla ei calitate de creatoare atât a decorurilor cât și a costumelor, compozitorul Bakk Dávid László,semnatarul unei muzici orginale care se amestecă cu melodii rusești arhicunoscute, cu franțuzescul Un million de roses,cu șlagărul Non ho l’eta cântat de interpreta rolului Loulou (Budizsa Evelyn), cea care ar fi putut fi soția lui Rasputin ( consultant muzical fiind Manfrédi Annamária), toți ceilalți colaboratori țehnici, ca și actorii Bándi Johanna, Bogár Barbara, Budizsa Evelyn, Gál Ágnes, Kovács Éva, Laczkó Tekla, László Zita, Méhes Kati, Rappert-Vencz Stella (Arhanghelii), Bándi Johanna (Guseva), Rappert-Vencz Gábor (Rasputin), Gaál Gyula (Nicolae al II-lea, țarul tuturor rușilor), Frumen Gergő (George al V-lea, regele Angliei), Orbán Zsolt (Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei dar și Prințul Felix Iusupov), Zákány Mihály (Franz Joseph I.Împărat al Austriei și Ungariei), Péter Attila Zsolt (Stiopa), Kovács Éva (Madame), Budizsa Evelyn (Loulou), Poszet Nándor (Gavrilo Princip), Varga Sándor (Valet), Bogár Barbara (Chelner), Gaál Gyula (Marcel Proust) au conferit substanță unei bine articultate parabole scenice.

Cum spuneam, montarea de la Satu Mare nu aduce în prim-plan un Rasputin mizer, murdar, gratuit malefic, demonic, așa cum  l-am văzut mult prea adesea în atâtea filme de serie inferioară. Nici vorbă. El se dorește, categoric, un interogator și provocator thriller istoric ce se folosește de toate avantajele eseului. Care, așa după cum scria undeva George Banu, pornește de la concretul faptelor, însă își propune să păstreze o libertate de natură să facă posibile toate ipotezele.

În piesa lui Szöcs Géza, ca și în spectacolul de la Teatrul de Nord din Satu Mare, Rasputin, admirabil, în zeci de nuanțe și grație unui substanțial efort de creație adus în scenă de Rappert-Vencz Gábor, actor temeinic și stăpân pe meserie, este Alesul. Cel care datorită capacităților sale paranormale, a posibilității de a previziona viitorul intuiește, dobândește conștiința răului imens pe care îl va produce omenirii Primul Război Mondial. E aici vorba nu doar despre victimele umane cu zecile, cu sutele de mii, cu milioanele, nu numai despre imensele pagube materiale, ci și despre redesenarea hărții și frontierelor Europei prin dispariția Imperiilor și apariția celor două mari totalitarisme- fascismul și comunismul. Și, desigur, Trianonul.

Atât Szöcs Geza cât și realizatorii spectacolului sunt cu gândul la Trianon. PerfecT explicabil.Tocmai de aceea nu cred că ar trebui să ne înfierbântăm prea tare pentru asta ori să deschidem realizatorilor și producătorului spectacolului procese de intenție. Dar nici nu cred că se cuvine să trecem aspectul acesta sub tăcere. Trianonul este și va rămâne o obsesie a ungurilor și a Ungariei. O traumă pentru care trebuie, cred, să avem toată înțelegerea, chiar dacă noi gândim cu totul altfel. Iată, în primul volum, intitulat Țăranul de la Dunăre, al Jurnalului său, gânditorul elvețian Denis de Rougemont scria: „Naționalismul este o pasiune pură, ce exprimă ființa profundă a rasei. Această iubire nu se discută, această ură nu se contestă”. Iar mai departe observa că în locul în care opresorul a devenit oprimat (mă rog) se păstrează credința “în veșnicia măreață a Ungariei – atemporală, ignorând statisticile- precum și suferința lui, suferință de orgoliu rănit, dar care câștigă simpatia: căci orgoliul maghiar nu e din cel câștigat pe seama altuia, nu e orgoliul unui parvenit, ci al unui aristocrat” Și, în fine, transcriu exclamația: ‘’Ce revanșă, pe o hartă a sentimentelor și-ar lua Ungaria după Tratatul de la Trianon’’.

Revenind însă la spectacol, se impune relevat că în acest eseu scenico-dramatic Rasputin apare împovărat cu misiunea de a încerca să oprească producerea tuturor acestor rele. Pornește într-un periplu  contra-cronometru (firește, amenințător  subliniat nu doar de sound design-ul extrem de bine inspirat al montării , ci și de întreaga atitudine în evoluție a personajului excelent surprinsă de Rappert-Vencz Gábor, discută ori încearcă să discute cu mai toți marii decidenți ai Europei (aduși grimați pe scenă), nu se lasă dezarmat în totalitate de lipsa lor și de înțelegere. și de autentic simț politic. În ultimele câteva zeci de minute, Rasputin speră cu disperare că îl va putea deturna de la comiterea atentatului pe studentul sârb Gavrilo Princip. Aici, într-un rol practic fără vorbe, săvârșește, ca și Rappert-Vencz Gábor, un act de bravură artistică tânărul actor Poszet Nándor.

Sigur,montarea de la Satu Mare și polemizează, și răstoarnă,și completează istoria.Însă,cum bine observa într-o carte de-a sa profesorul Lucian Boia, „ atunci când vorbim despre istorie trebuie să conștientizăm că nu vorbim propriu-zis despre istorie,ci despre modul în care o percepem..” Dorința lui Szöcs Geza și cred că și cea a realizatorilor spectacolului de la Trupa Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare a fost aceea de a arăta cât e de greu să te iei la trântă cu istoria,să îi modifici cursul. Chiar dacă ești înzestrat cu forțe supranaturale.

Teatrul de Nord din Satu Mare –Trupa Harag György

 RASPUTIN de Szőcs Géza

Regia: Sardar Tagirovsky

 Decor și costume: Kupás Anna

 Dramaturg: Sardar Tagirovsky

 Compozitor: Bakk Dávid László

 Consultant muzical: Manfrédi Annamária

Light designer: Sardar Tagirovsky , Székhelyi Dániel

Asistent dramaturgie: Pável Réka , Szigeti Bálint; Machiaj: Kupás Anna , Moldován Blanka;

Regizor tehnic: Szabó Ritta

 Cu: Bándi Johanna, Bogár Barbara, Budizsa Evelyn, Gál Ágnes, Kovács Éva, Laczkó Tekla, László Zita, Méhes Kati, Rappert-Vencz Stella(Arhangheli), Bándi Johanna(Guseva), Rappert-Vencz Gábor(Rasputin), Gaál Gyula(Nicolae al II lea), Frumen Gergő (George al V lea), Orbán Zsolt (Wilhelm al II lea),  Zákány Mihály (Franz Jozef), Péter Attila Zsolt (Stiopa),  Kovács Éva(Madame), Budizsa Evelyn (Loulou), Poszet Nándor (Gavrilo Princip),Varga Sándor( Valet),Bogár Barbara (Chelner), Gaál Gyula(MarcelProust), Orbán Zsolt (Prințul Felix Iusupov)

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Ce e ăla, BookFeszt? Unde se petrece, ce se prezintă acolo? Cât costă intrarea?
    Și de ce aiutorul vorbește de el, dacă nu ne spune și ce legături anume vrea să facă cu el?
    Szervusz!

    • Bukfeszt este un festival al Teatrelor Maghiare (de limbă maghiară) din România a cărei primă ediție a avut loc anul acesta între 6 și 12 iunie. Au participat companii din Timișoara, Oradea, Satu Mare, Sfîntu Gheorghe, Miercurea Ciuc. Cele mai multe reprezentații au avut loc în sala Teatrului Odeon. Tragedia omului, producție însemnată a Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, regizată de Silviu Purcărete, s-a jucat la Opera Română.

  2. „Un spectacol din oferta BUKFESZT 2022” „a fost prezent la București zilele trecute, cu ocazia Festivalului BookFeszt”…
    La ce festival vă referiți? Nu am găsit nicio referință la vreun festival denumit așa, mă puteți ajuta cu câteva date?
    Vă mulțumesc pentru răspunsul Dvs!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carti noi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mastile-zeului-mastile-zeului-vol-i-1651660196.png

Editura Trei publica primul volum din monumentala lucrare a lui Joseph Campbell, Măstile zeului. Acest prim volum, în editie cartonată, este dedicat mitologiilor primitive. Al doilea volum va fi despre mitologiile orientale. Puteti cumpăra de la Bookfest această carte cu o reducere de 30 %.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro