duminică, iulie 21, 2024

Un stimul risipit: reducerea CAS

La anul, în situația în care pariul cu CAS va fi pierdut, premierul Ponta va spune cu celebra sa inocență că toate partidele au votat pentru ea în parlament, deci nu guvernul său poate fi acuzat de ignoranță. Dar ignoranța este ultimul reproș ce i se poate aduce. Sunt mult mai în față pe listă oportunismul, manipularea și proasta administrare.

Anunțata reducere a CAS aduce prea multe întrebări și prea puține răspunsuri. Ceea ce se dorește – un stimul pentru economie, prin creșterea numărului de angajați, sau măcar a salariilor celor prezenți și, pe această cale, a consumului – riscă să devină o măsură con­fuză, care sperie și nu con­vinge, inhibă și nu stimulează, încurcă și nu descurcă. Într-o țară cu fiscalizarea muncii de peste 44% din costul total, o asemenea măsură nu poate să nu fie bună. Bună, în prin­cipiu, nu înseamnă că este scu­tită de (d)efecte.

Prima întrebare este de ce măsura nu a con­vins FMI. Cine își imaginează că Fondul este o instituție obtuză sau care ne vrea răul și sub­ordonarea în fața nu știu cui fie e naiv, fie prea îndoctrinat. FMI nu se opune scăderilor de taxe, știe ce înseamnă o impozitare ex­ce­sivă pe muncă și nu ar refuza din principiu un stimul fiscal. FMI are încredere în eco­no­mie, dar nu are încredere în politicieni. Are în­credere în economie, pentru că avem, in­dis­cu­tabil, cei mai stabili parametri macroecono­mici din ultimii 25 de ani. Rolul fundamental al FMI este să ajute la consolidarea acestora și la ieșirea pe piețele financiare inter­na­țio­nale, acolo unde România a atras ușor anul trecut peste 3 miliarde de eu­ro și unde poate împrumuta la dobânzi istoric de mici. Faptul că acest lucru se da­torează și unui context inter­național favorabil nu schimbă lucrurile: misiunea fun­da­mentală a FMI s-a îm­pli­n­it. Im­plicarea masivă în po­litica economică ro­mâ­neas­că este doar expresia ne­în­cre­derii în politicieni și în ca­pa­citatea lor de a trece po­li­ticile dincolo de ciclul electoral. Tocmai de aceea, FMI nu vrea să-și asume măsura. Ar în­semna să avizeze o decizie cu prea multe implicații electorale evidente.

Este sau nu măsura sustenabilă? Aceasta este întrebarea fundamentală. Pentru anul în curs, cei 850 de milioane de lei care se pierd în ul­timul trimestru pot fi suportați fără prea mari eforturi fie din rezervele de cheltuieli făcute în această primă jumătate de an (conform acor­dului cu Fondul), fie printr-un împrumut ex­traordinar de 200 de milioane de euro, fezabil în contextul echilibrelor macro existente și al cererii de piață favorabilă României. De fapt, tocmai acest context de piață împiedică Fon­dul să reacționeze negativ. Când iei premiul de cel mai bun emitent al anului (cum s-a în­tâmplat recent) pentru ieșirea la prețuri is­to­ric de mici pe piețele internaționale, nu se mai poate invoca pericolul lipsei de bonitate. Problema este ce se va întâmpla anul viitor și peste doi ani cu o gaură bugetară de peste 800 de milioane de euro, în contextul în care:

1) nu există nicio garanție că piețele vor con­tinua să fie atât de prietenoase pe durată me­die de timp. Fereastra de oportunitate pentru împrumuturile românești are cauze externe, iar macrostabilizarea internă este doar con­di­ția necesară, nu și suficientă pentru îm­pru­muturi. Până și Grecia poate vinde titluri de stat la dobânzi rezonabile în actualul context!

2) nu există nicio garanție că politicienii ro­mâni vor fi suficient de responsabili cu po­li­ticile proprii pentru a nu afecta echilibrele așa de greu obținute în lipsa acordului cu FMI, ca­re expiră în vara viitoare. Experiența aproape fatală a anului electoral 2008, pe timpul Gu­vernului Tăriceanu, e relevantă. Fără acord cu FMI, primele nesăbuințe bugetare au pornit în 2007, iar anul următor, e drept, într-un con­text internațional extrem de dificil, tot bu­ge­tul a fost dat peste cap, fiind nevoie să treacă 4 ani (și o celebră tăiere de cheltuieli) pentru ree­chilibrare.

3) studiile de impact ale Finanțelor prin care, la un punct de CAS redus, se obțin prin lăr­gi­rea bazei 1,2 puncte de venit suplimentar sunt valabile în cazul în care ANAF chiar are de gând să colecteze venituri – ceea ce nu prea es­te cazul, performanța este sub așteptări, iar scu­za reformei instituționale nu mai ține – și con­formarea voluntară la plată va crește. Nu știu câți angajatori vor considera că me­ri­tă să și crească numărul de angajați atunci când mo­tivația electorală a deciziei este atât de stră­ve­zie, iar convingerea cu care guvernul o sus­ține e atât de puțin temeinică, încât este greu de crezut în efectul de piață pe care măsura îl va genera, cel puțin în primele două tri­mes­tre, așa încât sustenabilitatea pentru 2015 să fie asigurată.

O a patra întrebare ține de modalitatea de im­pu­nere a măsurii: printr-o lege în parlament, și nu prin ordonanță de urgență, ca toate ce­le­lalte măsuri fiscale, asumând-o simplu de la bun început. Trimisă în parlament, gu­ver­nul pare că nu prea crede în ea și vrea să se acopere cu votul tuturor partidelor. Pentru că opo­ziția, care a cerut-o de mult, este pusă în­tr-o situație dificilă în cazul în care va vota îm­potrivă. Iar la anul, în situația în care pariul cu CAS va fi pierdut, premierul Ponta va spu­ne cu celebra sa inocență că toate partidele au votat pentru ea în parlament, deci nu gu­ver­nul său poate fi acuzat de ignoranță. Dar ig­noranța este ultimul reproș ce i se poate adu­ce. Sunt mult mai în față pe listă opor­tu­nis­mul, manipularea și proasta administrare.

Articol aparut in revista 22

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Procentul magic este de peste 50%. „Magic” in sensul de dorit si de urmarit cu ardoare. Si, eventual, de atins prin orice mijloace. Este vorba de voturi, de majoritate fara aliante.

    Se anunta sute de kilometri de autostrada, se „demareaza” lucrarile la centura capitalei, se maresc pensii si salarii, apar noi zile libere si „puntzi” intre zilele libere, se discuta de amnistie, se „da cu tifla” FMI -ului si se anunta calcule pentru reducerea CAS, se vorbeste despre alianta cu „Partidul Poporului”, se fac (din nou) piste de biciclete, „noi nu impozitam credinta”, „punem taxa pe benzina, dar benzina nu se va scumpi” etc. etc. etc. Sa fie toata lumea multumita: soferii, biciclistii, angajatii, patronii, functionarii, preotii, asistatii social, mamele, militarii, infractorii, etc. etc. etc. Totul, in numele unui singur sfant: Sfantul 50% Si Ceva. Un sfant adorat cu o pasiune ce are iz de disperare.

    „Jurnalisti” cu spume la gura incearca sa ne convinga cat de bine ne este si cat de ticalosi suntem daca nu consideram ca ne e bine. Calare pe un CNA ce aduce a cal si nu a armasar, improasca noroi peste toti cei ce gandesc altfel si au tupeul sa spuna ca gandesc altfel.

    Cred ca abia acum s-a copt in Romania celebra „democratie originala” despre care vorbea „un presedinte pentru linistea noastra”. O frenezie a masurilor „de stanga” si „de dreapta”, combinata cu o obsesie pentru controlul absolut. Toate astea, in numele Sfantului 50% Si Ceva. Acum, la sfarsit de an. Pe urma, mai vedem noi pe unde scoatem camasa. Sau „dupa noi – potopul”.

    In acest context, ce bucurii ne raman? Cred ca doar condamnarile definitive, cu executare, pentru toti cei ce si-au batut joc de milioane de oameni, intr-un fel sau altul.

    Cat despre reducerea CAS, mie nu mi-e clar cine vor fi beneficiarii. Mi-ar placea sa vad un sondaj de opinie, in randul angajatorilor privati, cu doua variante de raspuns, de genul:
    „In cazul reducerii CAS intentionati sa:
    a). pastrati salariul brut al angajatului, in contractul de munca?
    b). pastrati salariul net al angajatului, in contractul de munca?”

  2. Chapeau dle Suciu. Si pt.competenta si -mai ales- pentru verticalitate.
    Reducerea CAS adica a contributiilor la fondul de pensiise duce DIRECT in deficitul structural. Ori acolo il ustura „prostata” pe Ponta.

  3. Ati punctat foarte bine faptul ca aceasta masura, in acest context, din partea acelor persoane, are o incarcatura electorala mai mult decat evidenta. Exact asta urmareste V.V. Ponta, sa apara in fata opiniei publice ca sustinator al unei masuri in principiu foarte bune, dar fara a-si asuma raspunderea mai tarziu.
    Legat strict de aplicarea reducerii C.A.S.-ului, eu cred, fara a avea pretentia ca sunt vreun expert in economie, ca aceasta masura ar putea deveni sustenabila in contextul unor reduceri serioase de cheltuieli guvernamentale. Aici nu cred ca e cazul sa reamintim pe unde s-ar putea opri robinetul, tuturor ne sunt cunoscute gaurile negre ale banului public, de la subventiile total nejustificate si inutile acordate cultelor, pana la aparatul birocratic supradimensionat, unde s-ar putea face disponibilizari fara probleme. Vorbind despre fiscalitate in ansamblu, nu doar de o eventuala reducere cu 5% a CAS-ului, eu sunt de parere ca sectorul privat al tarii ar putea fi ajutat doar printr-o serie de stimulente fiscale substantiale, ce ar putea fi sustenabile in urma unor reduceri de cheltuieli ale statului. Cata vreme nu vor ajunge la putere niste oameni cu adevarat responsabili si de buna credinta, care sa puna in aplicare un plan economic de acest gen, viata investitorilor nu se va ameliora simtitor niciodata. Si, implicit, nici consumul nu se va imbunatati.

  4. Domnule Dan Suciu,
    Am rugamintea sa ne spuneti ce sume a imprumutat guvernul Ponta ,in cei doi ani de guvernare de pe alte piete financiare,decit cele consacrate prin acorduri??
    Sau faceti-ne o trimitere ,unde ne putem informa….

  5. Nu inteleg de ce nimeni nu aduce in prim plan cea mai rationala metoda de a compensa scaderea de „venituri” a statului: reducerea de cheltuieli. Taxele se pot scadea mult mai mult decat aceasta reducere amarata: nu au decat sa reduca cheltuielile, nu e necesar niciun imprumut.

    • Ca sa reduca cheltuielile, ar trebui sa ca statul sa se eficientizeze. Ceea ce n-ai cum sa vezi sub guvernarea PSD. Vezi tu PSD concediind functionari? Vezi tu PSD scazind cheltuielile de asistenta sociala? Vezi tu PSD eficientizind ANAF-ul? Nu. Ei doar taie de la investitii pe masura ce-si dau seama ca nu le mai ajung banii. Problema e ca taiatul de la investitii are impact general negativ asupra economiei, ceea ce duce in viitor la venituri mai mici si intrarea intr-un cerc vicios din care se va iesi cu greu.
      Si pe linga asta mai fac si timpenii gen taxa de 7 centi pe combustibili care in loc sa genereze venituri in plus, a generat scadere de venituri. Si asta desi toti transportatorii avertizasera ca daca facem benzina sensibil mai scumpa ca la vecini, tot transportul de prin zona granitei va alimenta in alta tara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Suciu
Dan Suciu
Absolvent al Facultatii de Filosofie – Universitatea din Bucuresti si al unui master de Politici Publice. Doctorand in economie. Experienta jurnalistica de 20 de ani, a scris pentru publicatiile Banii Nostri, Privirea, Prezent, iar din 2006 a fost realizator al postului TV Money Channel. A fost purtator de cuvant al Guvernului in 2012.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro