luni, octombrie 25, 2021

Un strain isi apara dragostea pentru TVR Cultural

Sunt un entuziast al filmelor lui Billy Wilder. Dar mereu mi-a fost foarte greu sa gasesc creatiile mai obscure ale realizatorului „Apartmentului” si „Unora le place jazz-ul”, cum ar fi, de exemplu, filmele sale germane de inceput sau comediile dinspre sfarsitul carierei, care sunt cam lungi si fara haz. Nu erau disponibile pe video. Nu erau la televizor. Cinematografele nu le mai aveau in program. Unul dintre acestea era „Scandal international” – o comedie din 1948 despre coruptie si dragoste in Berlinul postbelic, cu o Marlene Dietrich in rolul unei femme fatale care il iubea Hitler. In Marea Britanie, nimeni nu difuza acest film pentru ca ridiculiza faptul ca mii de femei berlineze au ramas insarcinate dupa capitularea Berlinului in 1945. Filmul nu mentioneaza faptul ca este din cauza violului in masa practicat de soldatii rusi. Cu toate astea, o are pe Dietrich, la fel de senzuala si la 47 de ani, cantand „Want to buy some illusions” si este filmat chiar in ruinele Berlinului. Este o comedie in cenusa. Dorisem de mult s-o vad, dar nu o gasisem.
Cand am ajuns in Romania acum 7 ani sa lucrez ca jurnalist, la ora 8 seara, cand ma pregateam sa iau cina, TVR Cultural avea in program „Scandal international”. De atunci ma tot uit la acest post TV. A fost ca un prieten nebun care cauta prin toata lumea dupa cele mai necunoscute si stralucite opere de arta, dupa care le difuza la nivel national.
In prezent, TVR Cultural-ul are nevoie de o schimbare. Este prea multa opera, prea multe lecturi plicticoase, prezentarea artei romanesti este pasiva si nu destul de critica, este atat de concentrat pe cel mai mare dramaturg al Romaniei ca ar putea fi usor redenumit TVR Caragiale.
Trebuie ca acest post TV nu numai sa fie adus in secolul 21, dar sa lase in spate anii ’30. Poate este nevoie „sa se taie in carne vie” cum sustine noul director Claudiu Saftoiu, dar chiar si un chirurg care taie atat de adanc nu are ca scop uciderea pacientului.
TVR Cultural este si trebuie sa fie, fara falsa modestie, un post elitist. In prime time ar trebui sa difuzeze „Copilaria lui Ivan” de Andrei Tarkovsky. Nicio televiziune, de niciunde, nici macar din Rusia nu ar arata asa ceva. Dar cand eram doar un copil privind „Sacrificiul” lui Tarkovsky noaptea tarziu pe canalul cultural BBC2, mi-a dezechilibrat si schimbat intelegerea despre film. Uite, mi-a spus camera, exista si alta cale – cinematograful poate transforma timpul, folosi doar expresiile fetei pentru a spune o poveste si poate importa motive suprarealiste intr-un mediu naturalist. Cinematograful poate face atat de multe. In Romania, unde programele culturale ce pot ajunge in orase izolate sunt rare si unde educatia nu promoveaza arta, TVR Cultural a fost o raza de lumina in casele saturate cu filme porno, bancuri, manele, batrani care se cearta si Don „The Dragon” Wilson.
TVR Cultural a adus ce avea mai bun Bucurestiul din punct de vedere muzical si teatral in sufrageriile celor din Onesti, Petrosani sau Otelu Rosu. Poate doar pe unul sau doi oameni din aceste localitati i-a prins Cultural-ul, dar si atunci cand i-a prins, probabil nu s-au mai oprit din privit. Trebuie sa existe loc pentru o cultura pe care numai cativa oameni o traiesc cu pasiune, nu numai o media pe care o mare masa o traieste superficial.
Nu vreau sa judec agenda noii administratii si aliatii lor in media. Este prea devreme. Dar perceptia este ca politicile lor sunt anti-arta. Par ca examineaza unde se duc banii statului si daca nu inteleg distrug.
Poate ca sunt amenintati de un alt mod de gandire si o alta modalitate de a privi lucrurile, pentru ca acestea nu sunt norma generala.
Poate ca atunci cand vad cuvantul „cultura” intorc cheia in contactul buldozerului si iau piciorul de pe frana. Distrugerea mandatului Institului Cultural Roman (ICR) a fost prima lovitura. Aceasta este a doua. Care va fi urmatoarea? Vinderea bibliotecilor dezvoltatorilor imobiliari? Scoaterea arhivelor la licitatie? Transformarea Muzeului National de Arta Contemporana intr-o pizzerie pentru preotii infometati din catedrala de peste drum? Ca o autoritate sa distruga ceea ce nu este apreciat de mase si ceea ce nu intelege inseamna, practic, sa foloseasca o logica barbara.

Traducatori: A Iacobescu / M Bird

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Desfiintarea TVR cultural este o barbarie pe care nu o asteptam. Incet-incet, versurile postate de Iulia au tot mai mult sens. Barbarii patrund prin bresele sapate de impostori si ne scot afara din casa.

  2. Frumos argument! Ca unul dintre cei care s-a bucurat de „luxul” TVR Cultural, cand nu aveam multe altele la dispozitie, trebuie sa multumesc autorului pentru perspectiva pe care o sustine.

    Pentru domnul Saftoiu se pare ca televiziunea nationala ar trebui sa aiba alte misiuni, mai apropriate de antene. In sfarsit. Multam autorului.

  3. Da, ar trebui sa existe in continuare TVR Cultural.

    P.S. O mica destanuire: de ce am inceput sa iubesc teatrul?
    Bata-l vina, televizorul este de vina! Eram in primii ani la liceu cand TVR-ul a initiat o serie lunga – parca in fiecare Marti – dedicata teatrului. Au fost prezentate piese importante din teatrul romanesc, dar si cel international. Imi faceam temele si ascultam si vedeam teatru la televizor spre mare disperare a parintilor care ma intrebau cum pot sa imi fac temele si sa urmaresc si televizorul? Nu puteam sa ma lipsesc de teatrul de la TVR…

    Mai mult, culturalizarea mea la TVR era continuata in fiecare Miercuri de Tele- Cinematica – nu scapam nici filmele.

    Mai tarziu, cred, a aparut domnul Iosif Sava care in fiecare duminica avea pe programul 2 – seratele muzicale. Intarziam la intalniri doar ca sa mai ascult cateva cuvinte spuse in emisiunea lui Iosif Sava.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Michael Bird
Cu o experienta de peste 12 ani ca jurnalist, Michael Bird este un freelancer specializat in editoriale solide, bine documentate, cu subiecte din aripa estica a Uniunii Europene. A scris pentru publicatii din Marea Britanie ca The Independent on Sunday, New Statesman si Design Week si a fost redactor fondator al The Diplomat - Bucharest. A fost citat ca specialist in politica romaneasca la posturi de radio americane, televiziunea romana si presa nationala spaniola. Locuieste in Bucuresti si in prezent lucreaza pentru presa scrisa si film. Redactor la www.theblacksea.eu

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.