joi, martie 28, 2024

Un studiu de caz

Promulgarea Legii nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 a provocat reacții vehemente de protest, în care strigătele de revoltă au fost dublate de cereri imperative pentru retragerea imediată a actului normativ. Legea interzice organizaţiile şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

De ce era nevoie de legea de azi și ce aduce ea nou față de Ordonanța pe care o modifică este o întrebare firească și aflarea unui răspuns clar nu presupune niciun efort. Reclamă însă o condiție: cei cu adevărat interesați să citească cele două acte. Ce nu vor găsi în cuprinsul actualei legi și, totuși, trebuie știut ține de felul în care s-au făcute simțite în spațiul public efectele Ordonanței 31/2002, ce valoare practică au avut intențiile așternute pe hârtie. S-au retras cele 5 statui ale lui Ion Antonescu, plaste în diverse locații; străzile cărora li s-a dat numele Conducătorului au fost redenumite; niciuna din sesizările în Justiție împotriva activităților desfășurate de organizaţii cu declarat program rasist, xenofob, antisemit nu a avut câștig de cauză, ”Neînceperea Urmării Penale” (NUP) fiind invariabil soluțiile care li s-au dat. În condițiile în care România aderă cu sinceritate la valorile fundamentale ale tuturor statelor democratice, pe care repetăm constant că ni le dorim partenere, o legislație care să elimine orice neclaritate și, implicit, posibilitatea unor manifestări de factura celor cuprinse chiar în titlul legii se impunea cu necesitate și este binevenită. Nu este cumva o afirmație pripită, lipsită de un temei obligatoriu de avut în vedere? Un răspuns: Anti-Defamation League (ADL), o organizație cu sediul în Statele Unite, a realizat un sondaj, în perioada martie-aprilie 2015, în cadrul căruia au fost intervievate 10.000 de persoane din 19 țări. Turcia este considerată țara cea mai antisemită, 71% dintre respondenți exprimând opinii antievreiești; pe locul doi, Grecia cu 67%. Rata antisemitismului cea mai scăzută s-a înregistrat în Danemarca, 8%;  atitudinile antisemite în Statele Unite și Marea Britanie sunt în marja lui 10%, respectiv 12%. Conform sondajului, antisemitismul a crescut semnificativ în ultimul an în Romania (de la 35% la 47%), în Italia (de la 20% la 29%) și în Olanda (de la 5% la 11%).

Nu am să mă opresc asupra argumentelor invocate de cei care resping cu furie legea promulgată de președintele Klaus Iohannis. Știu foarte bine cine sunt și nu-mi fac nicio iluzie asupra șanselor unui dialog real, în care eroarea să ajungă să fie recunoscută de cei ale căror opțiuni au fost invalidate de Istorie. Mă surprind însă opiniile exprimate azi cu ușurință de oameni de o calitate morală și intelectuală de necontestat și care, natural, produc confuzie și o derută greu de depășit de cei care nu au pregătirea necesară pentru a se sprijini pe o judecată proprie, susținută de cunoaștere. Este folosirea total inadecvată a sintagmei ”elita intelectuală a României”, când se vorbește despre unii dintre cei care au fost blamați și, unii dintre ei, judecați și condamnați în justiție. Culpele care li s-au pus în seamă, și rămân imprescriptibile, lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, etc. nu au nicio legătură cu opera lor științifică-literară. Nu ca elită intelectuală au fost și sunt judecați, ci ca elită a Mișcării legionare! Au aderat, au susținut și au promovat o Mișcare extremistă, fascistă. Nu există în corpul legii 217/2015 nicio umbră a celei mai palide intenții sau posibilități de a cenzura accesul, studierea, cultivarea și promovarea valorilor umaniste create de acești oameni. A te întreba, însă, dacă mai poți să ții în casă cărțile lor, dacă nu riști ”… să fiu suspect dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu”, așa cum se întreabă Andrei Pleșu, înseamnă a te juca cu cuvintele în felul în care tratezi un subiect de maximă importanță și de stringentă actualitate.

Dar, până la urmă, toate considerațiile unuia sau ale altuia cred că trebuie privite sub semnul relevanței. Discutăm despre o chestiune într-adevăr importantă pentru România, cum am afirmat în finalul paragrafului anterior, sau nu facem decât să ne irosim în dispute pe teme care nu au nicio valență în realitate? Înainte de a reproduce datele sondajului ADL am făcut precizarea ”un răspuns”. Nu singurul și, important, nu cel mai expresiv. Voi reproduce în continuare, ca un studiu de caz, un mesaj, nu primul, pe care l-am primit zilele astea pe facebook. Mi se pare o altă cale de a ne apropia de esența unui lucru asupra căruia ezităm cum să ne pronunțăm. Expeditorul știe bine că ”Radu F. Alexandru” este un pseudonim literar, că numele meu este Feldman Radu Alexandru și sunt evreu. Știe și totuși simte că este dator să-mi comunice tranșant poziția inebranlabilă pe care se plasează. Nu o face, sunt sigur, ca să mă jignească, vrea doar ca eu, noi să știm că el, ei există și au rămas și azi fideli aceleiași ideologii și sunt gata oricând să se dedice acelorași practici pe care le-au folosit înaintașii lor.

INALTA TRADARE STA LA MASA CU INSTITUTIILE STATULUI ROMAN – faceebook. 06.08.2015

Pledoariile Oanei Stănciulescu și ale lui Nicolae Roșca, încă în derulare la Realitatea TV, trimiterea la Codul Penal – articolul care incriminează înaltă trădare, acuzarea clară de înaltă trădare, toate acestea puse pe seama acestui derbedeu Alexandru Florian, ar trebui să aibă imediat consecințe legale.

Nu este posibil ca în țara noastră, un institut al statului roman, plătit din bani publici – Institutul Wiesel – să terfelească, să arunce cu gunoi, să pună la îndoială dreptul poporului român de a-și cunoaște istoria, de a-și cunoaște eroii, de a studia opera marilor scriitori, simpatizanți sau membrii ai Mișcării Legionare. Este o fărădelege fără de seamăn, este o fărădelege unică.

Tupeul golănesc, cu care acest monstru, trădător de neam și de țară, acest Iuda crescut la sânul poporului român, Alexandru Florian, atacă pe cei mai mari români pe care i-a dat secolul al-XX-lea, nenorocitul vrea să interzică operele lui Cioran, Eliade, Noica, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Corneliu Zelea Codreanu.

Vrea să spele pe creier actualele generații, vrea să reeduce viitoarele generații, să anihileze orice drept la identitate națională, orice drept al tineretului de a știi de unde vine și unde trebuie să ajungă.

Acest ticălos, vrea să șteargă din Istoria României o întreagă epocă de cultură.
Acest criminal este cel mai bun exemplu de ticălos pe care poporul român nu a știut să-l oprească la timp și drept mulțumire pentru iertarea noastră, acum încearcă să ne șteargă din istorie.

Pe lângă el, toți aceia incriminați de lege sunt niște îngeri și trebuie reabilitați imediat.
Nu pot vorbi eu în numele milioanelor de eroi legionari, țărăniști, liberali, regaliști sau fără culoare politica căzuți pe câmpul onoarei între 1930 odată cu moartea primului legionar și 1989 dar în numele unchilor mei Ion și Costică Paragina, condamnați la muncă silnică pe viață, în numele tatălui meu Gelu Popovici, condamnat la 25 de ani muncă silnică, în numele tuturor eroilor vrânceni martirizați de regimul comunist și care au făcut parte din organizațiile Vlad Țepeș I și Vlad Țepeș II și mai ales în numele lui Cristea Paragina, mort cu arma în mână împotriva securității bolșevice, cer acum și aici judecarea lui Alexandru Florian și a celor de la Wiesel în regim de urgență – Conform Codului Penal Românesc.
Cap de acuzare:

– înaltă trădare împotriva statului și națiunii romane

– crimă de uneltire împotriva interesului național

– crimă de uneltire împotriva dreptului biologic al națiunii române la viață în teritoriul său istoric
– tentativa de a favoriza interese străine inamice interesului etern al națiunii române pe aceste meleaguri

– tentativa de asasinare biologică și spirituală a națiunii romane

– crimă la adresa valorilor culturale, spirituale și morale ale națiunii române

– tentativă de a instaura un regim de holocaust pe timp nelimitat prin legi antiromânești, antinaționale și împotriva interesului biologic al națiunii romane.

LEGEA 217/23 IULIE 2015 TREBUIE RETRASĂ!

Institutul Wiesel este terminat!

Dragos Popovici – 6 august 2015”

Nu cred că e cineva dintre cei care citesc aceste rânduri care își poate imagina că rechizitoriul pe care îl are sub ochi îl vizează doar pe Alexandru Florian. Dragoș Popovici nu este calofilul care să dea satisfacția pe care intelectuali aleși nu au încercat-o când au citit Legea mult înfierată, dar nu i se poate nega meritul că își exprimă foarte clar weltanschauung-ul: ”Institutul Wiesel este terminat”. Este o profeție și o sentință pe care eu le percep ca reverberând asupra unei etnii întregi, pe care și le-ar dori împlinite cât mai curând.

Dragoș Popovici nu este un caz izolat. Și o știm cu toții foarte bine. Din punctul meu de vedere, orice discuție serioasă despre legea 217/2015 trebuie să pornească de la realitatea acestui mesaj, care ni se aruncă în față și care ne privește pe toți, indiferent de Dumnezeul în care credem.

PS. Ca fapt divers, Alexandru Florian nu este membru al Comunității Evreilor din România.

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Am mai spus-o și o repet: pentru mine legionarismul s-a auto-”terminat” (în sensul citatului de mai sus) o dată cu asasinarea lui Stelescu (atenție ! – pentru neștiutori – român sadea). Un asemenea masacru monstruos, ASUMAT de ”Căpitan” prin ”decorarea” criminalilor cu titlul ”onorific” (???) de ”decemviri” (”O eroi !” – romani – ”care-n trecutul de măriri vă adumbriseți…”) NU MAI PERMITE nici un fel de ”simpatii” din partea oricărui om cu capul pe umeri. Tinerețea marilor noștri intelectuali interbelici nu poate fi o scuză, fiindcă astfel sînt exonerați TOȚI cei din Hitlerjugend și SS. Și ăia erau, majoritar, oameni fără cine știe cîtă școală.

    Desigur, opera respectivilor nu poate fi trecută în vreun index prohibitorum (ar fi o nouă ardere de cărți în piața publică), dar trebuie amintită, mereu și mereu, greșeala lor, nedemnă de un ”om de știință”.

    Căci Michael Faraday (fizicianul englez) ne-a lăsat o mărturie impecabilă:

    „Printre punctele-cheie ale auto-educării, materializate sub forma disciplinei mentale, există unul de maximă importanţă şi, simultan, foarte greu de îndeplinit, deoarece include un conflict intern, strîns legat de vanitatea şi comoditatea noastră. El constă în tendinţa de a ne auto-amăgi cu privire la ceea ce rîvnim şi necesitatea de a ne opune acestei auto-înşelătorii. Numărul judecăţilor greşite pe care le generează respectiva pornire este imposibil de evaluat de cineva care nu a fost constrîns la auto-corecţii permanente prin însăşi specificul muncii sale. Uimitor de mare e tăria ispitei care ne împinge să căutăm, cu orice preţ, dovezi şi aparenţe pentru a ne susţine dorinţele, ignorînd faptele ce le contrazic. În acest sens, TOŢI sîntem, mai mult sau mai puţin, promotori activi ai falsităţii…”

    ASTA trebuie să învețe tinerele generații din rătăcirile intelighenției române: nu poți fi Faraday în profesie și ”Nicador” în viața publică.

    • Pentru a analiza Legea 215/2015 trebuie sa analizam pe initiatorii, consiliatorii si indrumatorii daca ei, parintii lor si bunicii lor fac sau au facut parte din organizatii, partide sau servicii create de cele doua extreme ale vietii politice din Europa anilor 1918-1989.
      Pentru ca este o manipulare si o provocare ordinara sa creezi o lege care sa incrimineze doar una dintre cele 3 dictaturi care s-au succedat in Istoria Romaniei, alegand-o doar pe dictatura Legionar-Antonesciana, din care sigur minoritatea evreiasca din Romania nu a facut parte.
      Este acelasi tip manipulare si provocare ordinara lansata ca „cea mai mare moscheie si institut teologic musulman din Europa”
      Eu daca as fi in locul liderilor Comunitatii Evreiesti din Romania as contesta Legea 215/2015 la Curtea Constitutionala pentru a evita sa nasc un nou val de antisemitism prin intoleranta introdusa de aceasta lege. Legea 215/2015 este o lege dictatoriala pentru ca permite Institutului „Elli Wissel”, platit din banii contribuabililor de cetatenie romana, sa stabileasca cine face inchisoare conform acestei legi.
      Dupa 1918 in Europa toate natiunile s-au impartit in extrema stanga, majoritatea de centru si extrema dreapta. Nici S.U.A. nu au fost ocolite de aceasta moda. Din aceasta moda nu au scapat nici natiunea evreiasca care a generat organizatii cu caracter fascist, rasist sau xenofob.
      Ce trebuie recunoscut este faptul ca natiune evreiasca, americana si toate natiunile din Europa si Asia au suferit din partea dictaturilor si nu numai, holocaustul (revedicat de poporul ales), genocide, crime de razboi si impotriva umanitatii.
      Cu toate acestea Tribunalul de la Haga pentru genocide, crime de razboi si impotriva umanitatii nu este recunoscut de China, Federatia Rusa, Israel si S.U.A.

  2. Completare: asemenea cedări în fața sălbăticiei programatice, petrecute în relativă libertate, au deschis calea masivelor pactizări cu următorul ”diavol în istorie” – comunismul (infinit mai totalitar-nemilos). Cîte ”caractere naționale” au rezistat ?

    Sic transit gloria mundi !

  3. Din punctul meu de vedere, nu cred ca orice discuție serioasă despre legea 217/2015 trebuie să pornească de la realitatea mesajului lui Dragos Popovici (care ni se aruncă în față și care ne privește pe toți, indiferent de Dumnezeul în care credem), pentru simplul motiv ca din continutul acestui mesaj nu se desprinde in niciun fel dorinta unei abordari nuantate si echilibrate a subiectului, ceea ce nu este de natura sa batatoreasca o cale pe care sa putem inainta constructiv.
    Ar fi de studiat si emis aprecieri asupra a doua directii principale (sunt convins ca in realitate exista mult mai multe):
    1. In ce context general s-a nascut aceasta lege, ce urmareste de fapt si ce se obtine in realitate;
    2. Daca modalitatea aleasa pentru impunerea ei in spatiul public a fost cea mai potrivita scopului urmarit.
    Sa le luam pe rind, intr-o abordare care nu poate fi de loc eshaustiva:
    1. Cresterea antisemitismului este o realitate in majoritatea statelor europene (o arata si sumarele date expuse in articol), deci este legitima ingrijorarea cercurilor evreiesti in fata acestei reallitati. Este discutabil insa daca reactia acestora de a face presiuni pentru a se proteja prin asemenea acte normative este cea mai potrivita (cu siguranta este cea mai la indemina); alternativa, mult mai dificila, ar fi cautarea radacinilor acestei relitati si interventia asupra motivelor care au creat-o. Dupa suferinte inimaginabile, denumite generic prin insusirea termenului de „holocaust”, pe care le-au indurat si asupra carora o intreaga omenire a ajuns sa-si exprime regretul, compasiunea si cainta, evreii au ajuns la a fi perceputi ca un popor oprimat pe nedrept si deci pasibil de multa intelegere, sprijin si ingaduinta din partea celorlalte natii europene. Observatia ca asemenea atitudini cvasiunanime au inceput sa degenereze in ultima perioada ar fi trebuit sa dea mult de gindit celor vizati si ar fi fost de asteptat reactii mult mai rationale si impaciuitoare din partea acestora, ilustrari ale faptului ca au invatat ceva din intimplarile secolului trecut. In fapt au aparut astfel de acte normative care urmaresc supunerea generala la constringeri al caror efect risca sa fie opus scopului urmarit. Mai direct: se impune anihilarea de fatada a exprimarii unor opinii sau credinte, dar efectul poate fi exacerbarea latenta a acestora si explkozia lo rin momente si sub forme imprevizibile.
    2. Perceptia publica este ca acest act normativ a fost impus la presiunile institutului Wiesel si ale unor lideri ai comunitatii evreiesti, nu printr-o dezbatere publica normala, ci prin folosirea unor situatii si momente conjuncturale (analizarea acestora ar depasi cu mult spatiul unui asemenea comentariu). Cert este ca situatia vine in contextul in care se constata in viata publica tot mai multe elemente de continuitate cu atitudinile de sorginte totalitara, fapt accentuat de inexistenta in cuprinsul legii a oricarei referiri (macar pentru simetrie) la regimul comunist (de departe cel mai infiorator flagel care s-a abatut asupra omenirii) si la consecintele pe care le-ar presupune acceptarea unor aprecieri si dezbateri pe acest subiect. Se pare ca s-a uitat prea repede ca unul din sloganurile intimplarilor din 1989 a fost „interziceti dreptul de a interzice” si se revine in forta cu inventarea si condamnarea drastica a delictelor de opinie, fapt nu tocmai usor de suportat de cei care pastreaza memoria constringerilor totalitare.
    Ar fi de observat si faptul ca atitudinile marilor intelectuali ai perioadei interbelice care au fost adepti sau simpatizanti ai miscarii legionare nu prea pot fi incadrate in conceptele cu care vehiculeaza aceasta lege, dar avind in vedere complexitatea si nuantarea faptelor si atitudinilor istorice ce nu pot fi rezumate intr-un asemnea text, se creaza impresia unor constringeri de-a valma greu de acceptat. Nu in ultimul rind ar fi putut fi luate in consideratie si aspectele profund patriotice (si impotriva dorintelor germane) ale politicii antonesciene, ilustrate in multe luari de pozitie ale unor istorici si oficilali evrei, ca si ale unor simpli constatanti ai faptului ca Romania a fost singura tara aliata Axei care nu a trimis niciun evreu in lagarele germane si care a ajutat pe cei care in acele perioade de restriste au dorit sa emigreze.
    Daca s-ar fi tinut seama si de toleranta legendara a romanilor si de modul armonios in care acestia au convietuit intotdeauna cu cele mai diverse etnii, s-ar fi putut ajunge la concluzia ca o asemenea lege nu e necesara, cel putin nu in forma in care a fost promulgata.
    S-ar fi putut desprinde si multe alte concluzii intersante si benefice, cu singura conditie ca o dezbatere publica organizata cu buna-credinta sa fi avut loc. Acest lucru nu s-a intimplat si e greu de estimat acum care va fi cursul reactiilor ulterioare, dar e cert ca acestea vor continua antrenarea unor consecinte care erau usor evitabile printr-o mai atenta adaptare a situatiei particulare semnalate la contextul general.

    • Cred că nu se poate legifera ce cred sau simt oamenii. Înțeleg încercarea de a asana spatiul public dar cred că în absența unor discuții, a impinge niște lucruri în subteran, e și mai rău.
      Aș vrea, cu îngăduința dumneavoastră, să corectez sau să nuanțez două din afirmațiile pe care le-ați făcut. Prima spune că România a fost singura țară aliată a Axei, care nu a trimis evrei în lagărele germane. Acest lucru este adevărat dar nerelevant în ce privește istoria Holocaustului românesc, dat fiind că „acuzațiile” (folosesc acest termen pentru că sînt convins că și pe acest forum există oameni care nu cred) se referă la avansul armatei și administrației românești în Bucovia, Basarabia, și apoi funcționarea lagărelor din Transnistria. Deci este o „operă” autohtonă- chiar și în cazul Odessa.
      Iarăși, mai afirmați că România a ajutat pe cei care au dorit să emigreze. Nu este un caz singular, și în al III-lea Reich au fost tentative, organizate de SS, fie în Germania, fie în Austria sau Boemia/Moravia. Acest „ajutat” însă constă din expropieri samavolnice sau despăgubiri la preț de nimic- este deci un termen cum nu se poate mai nepotrivit, chiar jignitor.
      Sper că nu v-ați supărat pentru aceste corecturi dar mie mi se par simptomatice pentru că pe față sau pe ascuns, există negreșit dezbateri pe tema Holocaustului, a Mișcării Legionare sau a Mareșalului Antonescu, făcute în necunoștință de cauză.

      • Complet fals; emigrarea din Reich (aproape jumatate din evreii germani) s-a facut INAINTE de WW2 printr-un acord celebru cu organizatiile internationale evreiesti (acum „viziteaza” si Eichmann Palestina la invitatia unei organizatii a evreilor de acolo – nu e gluma!, dar englezii il dibuiesc si-l trimit pachet de la Haifa unde debarcase la Cairo). Intr-adevar, emigrarea din Reich era insotita de o masiva spoliere. In Romania lui Antonescu emigrarile s-au facut in timpul WW2 pana in mai 1944, emigrantii platind sume mari doar intermediarilor calatoriei – de exemplu Centrala evreilor condusa de dr Gingold. In rest isi puteau lasa averea ce inca le mai apartinea rudelor de exemplu. Cred ca exista detalii in memoriile lui Noel Bernardcvare a plecat din Neamtz cu familia in 41 sau 42 prin Constanta, evident. Tragedia Strumei e alta treaba.

        • @lucid

          Ca intotdeauna debordind de eruditie si lipsa de intelegere fundamentala.

          Eichmann a ajuns la Haifa NU pentru ca a fost „invitatat” de catre „o organizatie evreiasca” ci pentru ca a fost trimis acolo de catre propria conducere pt a documenta un raport cu privire la posibilitatea transferarii evreilor in Palestina. Era in 1937 inainte ca sa se adopte „solutia finala”.

          • Omule, englezii nu i-ar fi acordat niciodata viza lui Eichmann, a debarcat clandestin la Haifa ajutat de o organizatie evreiasca anti-britanica (o sa caut daca era Jabotinski implicat), dar informatorii britanicilor l-au depistat in 48 de ore si a fost expulzat prin Cairo. Emigrarile – de multe ori tragice, vezi vaporul care nu a fost acceptat la debarcare in USA – din anii 30 s-au facut, repet, in cadrul unui acord guvernul Reichului – organizatii evreiesti reprezentative. Spolierea candidatilor la emigrare a fost incredibila de ticaloasa, dar daca privesti din 1945 inapoi……

      • Nu numai ca nu ma supar, dar chiar va multumesc pentru nuantarile aduse, carora ma simt dator sa le aduc mici adaugiri. Din cite cunosc, si nu exclud posibilitatea de a nu fi informat asupra tuturor amanuntelor referitoare la lagarele din Transnistria, atitudinea lui George Alexianu a fost apreciata de foarte multi, inclusiv de seful comunitatilor evreiesti Filderman care, fiind temporar deportat acolo (datorita exprimarii unor permanente nemultumiri, din auzite, dindu-i-se astfel posibilitatea de a aprecia pe viu si a lua legatura cu cei deportati anterior) nu a mai avut de exprimat nemultumiri dupa intoarcere. Regimul de viata impus in acele lagare a permis intoarcerea majoritatii in tara.
        Cit priveste conditiile de emigrare impuse de vremurile zbuciumate de atunci, cred ca totusi a fost preferabila o astfel de emigrare facuta posibila de guvernul roman, in locul trimiterii in lagarele germane, asa cum Hitler a cerut-o insistent tuturor aliatilor sai.
        Ideea principala pe care am dorit sa o revelez si asupra careia am impresia ca am cazut de acord, este ca toate lucrurile acestea trebuie sa poata fi dezbatute liber si la suprafata, cu argumente limpezi, fara ura si fara partinire, si nu interzise sau trimise in subteran. In sustinerea acestei idei am trimis un articol pe care administratia platformei nu l-a publicat, fara sa-mi ofere nici un fel de explicatie, ceea ce ar putea sa sustina teza ca si aici nu mai este admisa chiar exprimarea oricarui fel de opinie.

        • @Șerban Pretor & Lucid

          O astfel de polemică este capabilă să inducă anoxia în acest forum în general și specific în ce privește conținutul articolului domnului Alexandru. Dar este relevantă, dat fiind că arată indiferent de ce parte te situezi, că lucrurile sînt foarte, foarte departe de a fi tranșate. Din punctul meu de vedere deci, legea in chestiune poate forța natura expresiei publice, dar nu și ce gândesc sau simt oamenii (corect sau nu, nu este relevant, pentru că asta nu se poate legisla, ci doar educa, sau ne-educa :)).
          Concret :
          – Politica de „românizare” a economiei românești, începută de legionari, susținută de mareșal și aprofundată de guvernul lui de tehnocrați, a fost vectorul spolierii succesive a populației evreiești de resursele ei materiale și financiare. Legionarii au început-o în forță (și cu forța), regimul Antonescu a perpetrat-o gradual, spre a nu periclita economia națională până la „pregătirea cadrelor autohtone” sau schimburile comerciale cu Germania (acest gradual a fost la început încurajat chiar de nemți).
          – Proprietățile rurale evreiești au fost confiscate și încredințate Patrimoniului. Aceasta includea în totalitate, terenuri, vii, păduri, livezi, utilaje, stoc de cherestea, cereale, utilaj agricol și orice fel de echipament. Populația rurală evreiască a fost evacuată în mediul urban. Politica de expropiere rurală s-a aplicat imediat și în teritoriile unde au intrat armata și administrația română.
          – Evreii din Basarabia și Bucovina care nu au fost lichidați în primul val, în vara și toamna lui 1941, și care apoi au fost deportați în Transnistria pentru exterminare în lagărele ținând de autoritatea românească (specific, prefectul Alexianu), au fost obligați să lase totul în urma lor. Acestea au primit denumirea de „bunuri parasite”… și au fost alocate Centrului Național de Românizare. Concomitent, jandarmeria română și Banca Națională, s-au ocupat de confiscarea și inventarierea bijuteriilor și metalelor prețioase deținute de acești evrei. Pentru sumele de bani ale acelorași, s-a introdus un schimb forțat în rublă, și apoi RKSS (o bancnotă de ocupație practic fără valoare), la cote de schimb absurde. Prin urmare, în ce privește pe acești evrei, politica de stat a fost de spoliere economică radicală și apoi eliminare fizică.
          – Întreprinderile evreiești din România pre-iunie 1941 au avut comisari de românizare, după care controlul a trecut la Ministerul Economiei Naționale. Statul român și-a păstrat drept de preempțiune în orice tranzacție și transferul acestor întreprinderi altor evrei sau interese economice evreiești a fost interzis prin lege.
          – Au continuat ,”românizarea” vaselor evreiești și oricărei activități legată de marina comercială aflată în proprietate evreiască.
          – Producția și comerțul cu fier.
          – Confiscarea spitalelor și așezămintelor de sănătate aflate în proprietate evreiască și care erau în uzul public general.
          – Brutăriile, morile, producția și comerțul cu spirtoase.
          – Fabricile de medicamente, stocurile de medicamente de orice fel și în ultimă instanță, proprietatea asupra farmaciilor.
          – Dreptul la a deține și exploata orice fel de bogății minerale.
          – Producția și comerțul cu obiecte de pielărie.
          – Interdicția practicării profesiilor libere, din care putem menționa cea de farmacist, avocat sau medic, între multe altele.
          – 28 martie 1941 avem ordinul de expropriere a imobiliarului urban evreiesc. Clădirile trebuiau nu numai predate statului român dar și negrevate de orice fel de datorie. S-a prevăzut o indemnizare care nu s-a plătit niciodată.
          – A urmat confiscarea bunurilor comunitare evreiești, cu un total aproximativ al acestui jaf început de legionari și continuat de mareșal, de 1 miliard de dolari, deci vreo 15 miliarde actuale.
          – Politica de stat în ce privește evreii a fost influențată de evoluția frontului de est cât și de dinamica relației dintre Hitler și Antonescu. Avem deci, în cronologia războiului, atitudinea vară 1941- toamnă 1942, și cea ulterioară. Mihai Antonescu a semnat protocolul de principiu cu autoritățile germane pentru deportarea a 230.000 evrei din Regat și sudul Transilvaniei la Belzec. Tot el însă s-a întâlnit în septembrie 1942 cu Hitler și Ribbentrop la Vinița, unde partea germană a refuzat aproape toate cererile românești, constând în principal dintr-o susținere post-belică pentru revenirea Ardealului de Nord la România și dotarea tehnică a trupelor românești de pe frontul de est pe măsura partenerului german.
          – Evreii basarabeni și bucovineni au fost condamnați la moarte prin directive cât se poate de limpezi ale mareșalului- erau deci automat excluși din orice discuție despre emigrare. Rămân cei din Regat și sudul Ardealului, care din motivele arătate mai sus, nu putea avea o proprietate care să fie transferată altui evreu, decât bani lichizi. Cum anume aranjau fiecare să-i ascundă sau să-i lase cuiva înainte de plecare, era personal, dar nu puteau fi scoși în afara țării.
          – Între vara lui 1941 și toamna lui 1942 (când am spus că poliltica românească a fost reajustată), nu s-a pus problema emigrării decât a 3000 de evrei, pentru care Lecca, comisarul cu probleme evreiești, a cerut echivalentul a 30 de milioane de dolari din ziua de azi. După toamna lui 1942, s-a pus problema teoretică a emigrării evreilor supraviețuitori din Transnistria (70-80000), pentru câteva alte zeci de milioane care nu s-au materializat.
          – Între 1941 și 1944 au plecat 17 vase cu un total aproximativ de 4500 de evrei la bord.

    • „Daca s-ar fi tinut seama si de toleranta legendara a romanilor si de modul armonios in care acestia au convietuit intotdeauna cu cele mai diverse etnii, ”

      Va credeam om serios, Dle Pretor.

      • In locul unei jigniri, chiar elegant disimulate, cred ca ar fi de preferat argumente. In sprijinul afirmatiei citate si prin comparatie cu alte neamuri, cred ca pot aduce multe episoade ale istoriei noastre cunoscute, inclusiv in ceea ce priveste convietuirea cu evreii incepind din cele mai vechi timpuri ale aparitiei lor pe meleagurile noastre (venniti in urma expulzarilor din statele vecine). Sunt curios care ar fi exemplele contrare.

        • @ Serban Pretor – argumente privind conviețuirea cu evreii am auzit din plin de la o persoană foarte în vârstă din familie. Se născuse prin 1903 și a murit înainte de 1989, a trăit în Iași toată viața ei și s-a înțeles foarte bine cu evreii (de care Iașul era plin pe vremea aceea).

          Însă tot de la acea persoană am auzit și despre evreii împușcați în timpul războiului pe străzile din Iași de soldații români. Ca și despre evreii adunați, escortați în afara orașului în grupuri, cu tot cu femei și copii și împușcați de soldați prin pădurile de pe lângă Iași.

          Conviețuirea pe care o clamați dvs.nu exclude atrocitățile comise de armata română împotriva evreilor (cel puțin a celor din Iași, pentru că despre ăștia știu). Și nu, nu era vorba despre evrei condamnați pentru cine știe ce infracțiuni de către instanțe legal constituite. Era vorba de evrei adunați pur și simplu de pe străzi și din locuințele lor, a căror vină era faptul că erau evrei.

    • Dle. Pretor, enormitatile pe care le debitati de cele mai multe ori, si cu care m-am obisnuit, m-au facut sa nu citesc comentariul dvs. Mi-a atras insa atentia reluarea unei afirmatii pe care ati facut-o si pe care am vazut-o reprodusa in randurile altui citiitor: ”Romania a fost singura tara aliata Axei care nu a trimis niciun evreu in lagarele germane si care a ajutat pe cei care in acele perioade de restriste au dorit sa emigreze”! Chiar nu va este rusine? Chiar credeti ca va adresati unor oameni carora li s-au spalat creierii complet si pot sa accepte orice elucubratie? Maresalul Antonescu nu a avut nevoie sa trimită evreii in lagarele naziste pentru ca i-a exterminat in lagarele romanesti, in Transnistria! Cat despre ”ajutorul” celor care au vrut sa emigreze, deschideti o carte de istorie si puneti mana si cititi.

      • Nu ma pronunt asupra fondului disputei, pentru ca nu stiu „sa fac jurnalism intr-o perioada pe care n-am trait-o” (E. Cioran), iar istoricilor contemporani le acord le benefice du doute ;)
        Remarc doar ca S Pretor spune:”Romania a fost singura tara aliata Axei care nu a trimis niciun evreu in lagarele germane…”, si este contrazis ferm (…?) cu argumentul :
        „Maresalul Antonescu nu a avut nevoie sa trimită evreii in lagarele naziste pentru ca i-a exterminat in lagarele romanesti, in Transnistria!”, care nu contrazice, practic, afirmatia in sine!
        Dialog de surzi?

        • Multumesc pentru constatare.
          Cred ca in momentul in care argumentele sunt inlocuite cu jigniri este mai intelept ca surzii sa suspende dialogul.

        • @Falstaff Intelege fiecare ce vrea sau ce poate, si, da, la limita, nimic. Caz in care intra in acea categorie a surzilor. Eu de exemplu nu ma regasesc in ea si inteleg foarte bine chiar si textul dvs. si de ce ati pus acele ghilimele acolo unde dl Alexandru a continuat citatul din dl Pretor.

          • Dvs sunteti un privilegiat si un clar vazator, eu nu :(
            Apoi, eu compar elementele comparabile, altfel ma incurc (asa-i la o varsta…, multumesc pentru indulgenta!). La replica „x nu a facut…” citesc ca „e adevarat ca nu a facut…” si nu mi se pare o contrazicere…that’s all.
            Fac un apel national :) : dragi romani, vorbiti clar si corect, in fraze scurte si fara multe virgule, paranteze, si alte subtilitati generatoare de confuzii!

    • Dragă Șerban Pretor,
      Sînt foarte mirat de textul tău, pentru că ești un om care a lucrat ani de zile cu textul de lege, punîndu-l în aplicare, și care ai contribuit, în mod direct, la propuneri de amendare a legii, atunci cînd a fost nevoie.
      Contextul de care vorbești este unul cît se poate de simplu și este unul de la care pornește fiecare text de lege: nevoia de reglementare, atunci cînd legiuitorul constată că un domeniu nu este deloc reglementat sau este reglementat insuficient..În cazul de față, lucrurile sînt cît se poate de clare. După 12 de aplicare a legii (mă refer la Ordonanța 31), s-a constatat că ea nu funcționează, drept pentru care a devenit necesară modificarea ei, pentru ca judecătorii să o poată aplica. Ordonanța nu era aplicabilă, pentru că textul inițial era insuficient de clar, față de realitatea cu care s-au confruntat judecătorii.
      În ceea ce privește a doua problemă ridicată de tine, îți amintesc că un text de lege se află, în realitate, în dezbatere publică, din momentul în care este depus la una dintre Camere, sub orice formă. Dar lăsînd asta la o parte, se va vedea dacă legea corespunde sau nu scopului urmărit, într-un singur fel: dacă va fi aplicabilă.
      În fine, pentru că nu vreau să lungesc vorba și nici nu vreau să scriu un eseu (poziția mea este cît se poate de limpede exprimată prin textul pe care l-am semnat toți membrii Consiliului Științific INSR-EW), mă simt dator să mai adaug ceva, a propos de problema Holocaustului. Nu uita, te rog, că sînt istoric. Știu foarte bine ce am învățat la școală și în ce măsură mi s-a ascuns adevărul istoric, de către unii dintre profesorii mei. Atitudinea cvasi-generală a corpului profesoral față de problema Holocaustului, în România era aceea că, din motive politice, nu e bine să recunoaștem așa ceva. Dar eu am absolvit facultatea în 1984, cînd adevărul istoric se judeca, încă, în funcție de ce dicta Ceaușescu. Acum, trebuie să privim adevărul istoric cu luciditate și responsabilitate. Dar, pentru asta, trebuie, înainte de orice, să avem dorința de a-l cunoaște.

  4. Citind „articolul” de fata nu pot spune decat un lucru: Dragos Popovici are dreptate.

    Daca legea romaneasca permite, atunci sa va ea in judecata si d-voastra sa va aparati cum puteti mai bine.

    Iar daca individul se incadreaza in 217/2015, ar trebui sa-l dati, la randul d-voastra, in judecata.

    SUCCES!!!

  5. „Mal parler c’est rajouter du malheur au (malheur du) monde…” (A. Camus)
    …este ceea ce mi-a inspirat acest articol, si, in ciuda faptului ca e o fraza extrem de simpla, n-am stiut cum sa traduc tocmai esentialul, acel „mal parler” care caracterizeaza, dupa parerea mea, intregul text, si despre care se spune ca „sporeste necazurile oamenilor” :(
    A vorbi rau, a vorbi prost, vorba nepotrivita, vorba grea, atacul verbal gratuit, etc., etc.?
    In orice caz, o idee prost formulata echivaleaza cu o actiune ratata!
    Nicunii dintre „beligeranti” nu reusesc sa vorbeasca normal,simplu si clar, adica, constructiv, fara intentia, vadita sau nu, de a declansa polemici pur paguboase!
    Unii disimuleaza evidente, folosesc un limbaj obscurus per obscurius ca sa lase loc de…intors (la o adica…), ceilalti intra cu ambele picioare in capcana si injura pe cei ce le-au intins-o, in loc sa iasa din ea, mai intai, si apoi sa-i denunte, etc.etc.
    Cred, cu convingere ca, de indata ce oamenii politici romani si elitele, in general, vor incepe sa se exprime BINE, adica, printre altele, fidel si respectuos fata de ideile lor, dar si fata de auditoriu, indiferent de adversitatea partiala sau reciproca, atmosfera ar deveni, in sfarsit, mai respirabila…

  6. Eu, ca libertarian cosmopolit cu rădăcini venetice, nu eram prea interesat de legea asta pretins antifascistă aşa că nu am intervenit deloc in polemici [deşi simpla idee a delictului de opinie îmi repugnă din start]. Am devenit acum, datorită abundenţei de articole pe tema antifascismului şi antisemitismului din presă, inclusiv pe contributors. Si am citit cu atenţie sporită legea in varianta actuală actuală şi in varianta din 2006 [când a fost adoptată Ordonanţa din 2002]. In opinia mea, diferenţa semnificativă este cea ce reiese din articolul 5 ce extinde aria încriminării faptelor cu motivaţie presupus fascisră şi rasistă.

    in 2006 suna aşa:
    Art. 5.
    „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”
    iar in 2015 astfel:
    Art. 5.
    Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”

    iar articolul 2 litera a) spune aşa:
    „a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. ”

    Ceea ce se constată imediat este faptul că de la adoptarea ultimei versiuni se incriminează efectiv opinia reprobabilă, indiferent de mediul in care se exprimă, e suficient să fie 3 indivizi la masă, un ungurean, un vrâncean şi un securean cu concepţii fundamentalist „democratice” care să te denunţe. Şi nici nu-i nevoie să fie vorba de vreun neonazy periculos, e suficient să avem cu naţionalist cu capul înfierbântat de o cinzeacă şi tulburat de vreo ştire despre noile directive ale Uniunii care stabilesc, de pildă, cote de imigranţi pentru fiecare ţară. Dacă te pronunţi vehement împotriva imifraţiei eşti un naţionalist extremist. Este? De pildă in studiul de caz propus de domnul Alexandru avem un oarecare Popovici care cere dreptate şi gata, i s-a pus ştampila de extremist, naţionalist şi probabil antisemit. Simpla pomenire a trădării de neam sugerează prezenţa unui extremist.

    Dar şi mai grav este că legea nu defineşte deloc termenii utilizaţi pentru a sugera conţinutul faptei penale. Nu ştim in ce constă o idee sau o concepţie fascistă. Există in text o înşiruire de exemple de asemenea idei dar lista nu este inchisă, ci lasă in mod special loc pentru o interpretare extinsă pentru că începe cu conjuncţia „precum”. Ar putea fi penal, in funcţie de dispoziţia procurorului, şi simpla critică la adresa ruşilor sau a americanilor. Să înjuri ruşii in subsolul paginilor e sau nu o manifestare a xenofobiei? Că despre ţigani şi evrei e clar că legea interzice exprimarea oricărei opinii negative. S-a deschis astfel poarta pentru domnia arbitrarului in care oricine îşi poate denunţa rivalii politici (şi nu numai) şi târî prin tribunale şi puşcării pentru delicte de opinie născute din norma ce sancţionează idei şi concepţii.

    Excepţional de grav este că, in mod subtil, se circumscrie prin lege o concepţie bolşevică asupra sferei politice a fascismului. Prin exemplele de opinii deviante pe care legea le stipulează ca un profesor de Ştefan Gheorghiu, fascismul nu mai este socialism şi corporatism, ci îndeosebi naţionalism, rasism şi xenofobie, adică fix doctrina bolşevică asupra camarazilor vestici devianţi ce au trădat nobilele idealuri comuniste şi au inceput a construi propria versiune de socialism in anii 30. Lipseşte imperialismul şi capitalismul dar timpul nu e pierdut şi oricum, trebuie să avem răbdare dragi tovarăşi. Ca atare adevăraţii fascişti ai momentului scapă basma curată, in schimb alte doctrine şi platforme politice sunt vârâte la grămadă in ciorba fascistă deşi nu au avut nicio tangenţă cu partidele şi mişcările interbelice naţional-socialiste ci, din contră, le-au fost oponenţi. Conservatorii, euroscepticii, naţionaliştii sunt brusc deplasaţi spre extrema dreaptă antisistemică şi patibulară in timp ce, in mod dubios, popularii europeni au furat efectiv titulatura de conservatori şi sunt daţi in presa neaoşă drept adevărata dreaptă democratică. Conform acestei legi aberante, totalitariste in esenţă, un Maniu ar putea fi astăzi anchetat pentru promovarea unei doctrine naţional-extremiste. E nevoie să citez din programul PNŢ? Dar ce zic eu de Maniu, un naţionalist din stânga moderată, democratică, mai bine îl dăm studiu de caz pe Churchill. Iată cum perora anti-islam conservatorul britanic:

    „How dreadful are the curses which Mohammedanism lays on its votaries! Besides the fanatical frenzy, which is as dangerous in a man as hydrophobia in a dog, there is this fearful fatalistic apathy. The effects are apparent in many countries. Improvident habits, slovenly systems of agriculture, sluggish methods of commerce, and insecurity of property exist wherever the followers of the Prophet rule or live. A degraded sensualism deprives this life of its grace and refinement; the next of its dignity and sanctity.”

    E xenofobie sau nu? E incitare la ură pe motive religioase?

    Poate aşa e mai clar:
    „The fact that in Mohammedan law every woman must belong to some man as his absolute property, either as a child, a wife, or a concubine, must delay the final extinction of slavery until the faith of Islam has ceased to be a great power among men. ”

    Ca atare, concluzia mea este că această lege este debutul noii cenzuri de stat, un act abuziv al unui regim in paradoxal amprentat de un totalitarism de tip fascist soft, in mod pronunţat socialist şi corporatist. Singura diferenţă ar veni din modificarea doctrinară intervenită pe parcurs pe platformele socialiştilor europeni: in loc naţionalism ne oferă cu generozitate europenism şi globalism reglementativ. Papagalul fascist vopsit in democrat aflat in curcubinaj cu tovarăşii cei mari de la apus condamnă ritos, umflîndu-şi penele, fasciştii imaginari şi stafiile trecutului care ne bântuie periculos bătătura incercînd să ascundă faptul că îşi fabrică uneltele represiunii după modelul occidental, blând şi insidios. [Să nu uităm cum a început ‘domnia’ lui Iohannis: prin decorarea lui Bjoza, unul dintre puţinii legionari notorii, ca să fie clar despre ce fel de oameni vorbim şi despre ce simpatii politice au tovarăşii]. Şi pentru că dezastrul politicilor socialiste, pro-imigraţioniste, multiculturaliste, anti-naţionale deja se vede cu ochiul liber şi cineva va trebui să plătească, politrucii autori şi complici, înspăimântaţi acum in al doişpelea ceas, crezînd că vor scăpa dacă lumea nu va afla de unde i se trage prăpădul, au pritocit la repezeală ucazuri împotriva acelor europeni îndărătnici ce au dezvoltat o pasiune din a scoate zilnic rahatul vârât sub preş de euronomenklatură. Asta pentru că au descoperit că propaganda anti-naţionalişti şi anti-eurosceptici nu funcţionează.

    • De ar fi acelea singurele cuvinte sau sintagme neexplicate … .
      Scuzati-ma, dar nu vreau sa par un maestru, insa pt. interpretarea actelor normative exista o lege (24/2000, imi pare), care va va face putina lumina la modul cum trebuie interpretata legea.
      Si slava Domnului, aveti ce sa interpretati, deoarece multe cuvinte sunt ambigue .
      1. ce inseamna a “Promova”? Ce inseamna „cultul persoanelor” … ?
      A promovat Tesu Solomovici cultul in cartea „Maresalul Ion Antonescului”?
      A promovat Larry Watts cultul lui I. Antonescului ?
      A promovat Kurt Treptow Miscarea „de masaj” pe creier a sufletelor predispuse ?
      A promovat Ilarion Tiu vreun cult in : Istoria Miscarii … 1944-1968
      De ce unii au voie sa scrie, fara teama de a fi interpretati, iar altii nu ?
      2. Daca doar „Fapta persoanei” este sanctionata, acele persoanei, oare de ce nu sunt sanctionate si actele ?
      3. Ca sa intelegeti ce inseamna „în public”, va trebuie si codul penal .
      Inalta Curte, intr-o decizie de speta, relativ recenta, a statuat ca facebook-ul este un spatiu public, chiar daca este virtual, chiar daca nu toata lumea are acces la el (prin restrictionare).
      Nu este lipsit de importanta sa cititi si preambulul legii, unde vi se explica scopul acelui act normativ.

  7. Eu as avea o problema cu articolele care imi impun ce sa gandesc si ce sa spun, in public sau nu. Un exemplu ar fi la articolele care se refera la negarea holocaustului definit foarte précis ca:

    e) prin holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor şi a rromilor, sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944;
    (1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    (3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani

    Eu personal nu am studiat problema, dar consider deranjant sa mi interzica sa studiez aceasta problema si sa ajung la o parere care poate sau nu sa fie identica cu cea oficiala. Pare o lege tip „Eppur si muove”. Stiu ca au murit 6 milioane de evrei in timpul razboiului dar au murit si 20 milioane de rusi (si multi altii pana la 75 milioane pierderi totale dar am amintit doar de persecutie sistematica pe criteriu de rasa/religie). De ce sa avem in Romania o lege care sa spuna ca unele morti sunt rele si altele nu? Si mai ales de ce sa mi se interzica o opinie, o parere. Ca nu e vorba de incitare la discriminare sau incitare la violenta.

    Ca bibliografie in sprijinul parerii mele:

    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

    E vorba de articolul 30 din constitutie. M-as mira ca legea curenta sa supravietuiasca daca este atacata la curtea constitutional.

    Dar daca ramane ar putea avea si un (mic) efect benefic. Ar putea intra Dan Sova la inchisoare ca saracul a dat drumul la porumbel.

    • Eu personal nu am studiat problema, …

      Pai, cine va opreste? Gasiti informatie pe internet sa cititi o mie de ani. Sa va dau un exemplu recent, incredibil de interesant, de pe un site israelian, articolul cu titlul „Woman born after Holocaust recognized as survivor”:
      http://www.israelhayom.com/site/newsletter_article.php?id=24763

      O traducere rapida ar fi cam asa:

      Titlu: Un fetus supravietuieste Holocaustului si primeste compensatii guvernamentale.

      Mama doamnei Rina Sagir nu a fost niciodata intr-un lagar de concentrare, ci si-a gasit un refugiu la niste simpatizanti polonezi in vremea World War II. Totusi, cumva, asta o califica pe mama sa ca “Holocaust survivor”. Dar nu numai atit – fiindca in timpul cit a stat ascunsa a ramas insarcinata cu Rina, acest fapt o califica si pe fiica sa ca “Holocaust survivor”.

      In prezent rezidenta a statului Israel, Sagir a fost evaluata ca indreptatita sa primeasca beneficiile specifice supravietuitorilor, totalizind 2,500 shekels ($630) pe luna, precum si anumite scutiri de taxe. „Doctorii au investigat si au concluzionat ca faptul ca eu am fost un fetus in timpul Holocaustului a avut un impact asupra vietii si sanatatii mele”, i-a spus Sagir unui reporter.

    • Nu ma opreste nimeni, doar ca nu ma intereseaza chiar atat de mult.

      Si tocmai m-am expus si pe mine si pe proprietarii contributors.ro rigorilor legii se pare.
      Presupun ca afirmatia ca „pierderile de vieti omenesti definite de lege ca holocaust nu sunt mai grave decat alte pierderi de vieti nedefinite de lege ca holocaust” poate fi interpretata de un procuror zelos ca o „minimalizarea în mod evident prin mijloace informatice” a holocaustului.

      Stiti cumva cine e proprietar la contributors.ro, as vrea sa strang relatiile in caz ca vom deveni colegi de celula.

      Ca de obicei in parlamentul nostru o lege la care procesul de gandire a inceput, dar cumva nu a mai fost finalizat.

    • @Cititor „consider deranjant sa mi interzica sa studiez aceasta problema si sa ajung la o parere care poate sau nu sa fie identica cu cea oficiala” etc, etc, ma intreb daca asta e ce intelegeti dvs. sau va pasioneaza raspandirea de minciuni. Oricum ar fi nu va faceti iluzii ca induceti frica in cititorii (sau proprietarii) contributors, care sunt mai inteligenti de-atat.

      • N-ati inteles nimic. Ptr. dvs voi pune :) ca sa fie clar unde fac haz de necaz.
        Am crescut in communism si am fost invatat de parintii mei „asta ai voie sa spui, asta nu ai voie sa spui”, pentru a ma proteja. Sper sa nu fiu fortat sa-mi educ si eu copii la fel.

  8. De acord cu dumneavoastra, insa
    1. ca sa fim bine intelesi, Tribunalul Brasov l-a condamnat, pe Grigore Oprita la o pedeapsa de doi ani si sase luni de inchisoare pentru propaganda nationalist sovina si la doi ani si sase luni de inchisoare pentru raspindirea, vinzarea, confectionarea, precum si detinerea in vederea raspindirii de simboluri fasciste, rasiste si xenofobe, infractiune prevazuta de articolul 4 din OUG 31/2002.
    Mai exista un caz asemanator la Sibiu, care are insa legatura directa cu cel judecat la Brasov.
    1′. Ca sa fim si mai bine intelesi, aveti alaturi extras din rechizitoriu „alaturi de Tudor Ionescu si altii, la Tabara Nationalista Europeana “Sword&Cross”, organizata de o miscare nationalista denumita NOP (Narodowe Cirodyenie Polski). Incepind cu 15 noiembrie 2002, intre invinuit si reprezentantii Noii Drepte au inceput pregatirile pentru efectuarea unei actiuni specifice de propaganda a acestei organizatii si de lupta impotriva globalizarii”.
    Fals, exista condamnari, si chiar pentru apartenenta la diferite asociatii !
    2. In spiritul acestui articol, pentru inlaturarea oricarui echivoc, asteptam cu nerabdare si dovezile zdrobitoare de antisemitism, ale numitilor : Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu. Pe Radu Gyr, nu l-am citit .
    3. „Nu ca elită intelectuală au fost și sunt judecați, ci ca elită a Mișcării legionare!”. Corect, insa si aici asteptam cu nerabdare dovezile zdrobitoare, ca sus numitii au fost judecati (si) pentru acte / fapte de antisemitism .
    3′. Antisemitismul (de fapt, antisionismul), a fost un punct din programul(ele) legionarilor. Ca si antibolsevismul, ca si antispecula, ca si „antifuratul”, ca si antimasoneria, ca si promovarea muncii, ca si dezvoltarea liberei initiative, ca si lupta pe front in prima linie – fara scutiri, derogari, exceptii, ca si religiozitatea mistica (dar noncontemplativa), … ca si multe altele .
    Cu stima,
    N.M.

  9. Promovarea cultului e una si aflarea adevarului faptic e alta. Adica cine au fost si ce au facut.

    Apoi mai e o problema cardinala si anume cine are acum ascendentul moral sa dea judecati moralizatoare ? Adica in afara de o mana de oameni si anume disidentii restul au facut parte activa dintr-un regim fara barometru moral. Deci barometrul moral in perioada 48-89 nu a existat in corpusul mare al societatii. Ori dupa 89 nu disidentii au fost cei care au ajuns la conducerea Romaniei ci tot comunistii. Nu putem sa ne imbatam cu apa rece si sa spunem ca de unde pana in 89 oamenii aceia nu au avut barametru moral, acum deodata l-au capatat pentru ca nu se vede in actiunile de dupa 89 si ma refer aici specific la faptul ca numarul minim de oameni care pot sa infiinteze un partid politic a fost declarat neconstitutional. Deci in conditiile astea nu se poate vorbi de o lege data intr-un climat care favorizeaza libertatea pe de o parte si pe de alta oamenii care au dat-o nu pot fi considerati ca avand un barometru moral.

    Acest baromeru moral se construieste valorizand oamenii si libertatea lor de exprimare si nu in cele din urma cinstind disidentii pentru ca de la ei trebuie sa invatam. De la Paul Goma, Doina Cornea, Octvian Bjoza. Altfel nu putem spera ca peste noapte societatea romaneasca in care nici macar nu au fost create conditiile libertatii se poate erija intr-un arbitru al echidistantei. Curtea Constitutionala vedem ca invata si ea pas cu pas aceasta libertate deci trebuie sa fim ingaduitori cu noi ca oameni si asteptam ca insanatosirea corpului social sa se produca treptat aspirand impreuna la un climat de libertate si buna intelegere intre oameni indiferent de origine etnica.

    • De acord cu ce spuneți- mă întreb dacă nu cumva (spre a-l parafraza pe Newton cred, vorbind despre educația superioară) ea este bună doar acolo unde e superfluă :).
      Eu aș deplânge- între multe altele- dispariția unei anumite specii umane din România- e vorba de generația părinților mei, oameni formați în timpul „regimului burghezo-moșieresc”, oameni formați pe vremea când liceenii reveneau la sat în vacanța de vară și se spunea „au venit domnii de la oraș”. Oameni (și nu au fost chiar puțini), care nu a intrat în partid, nu s-au compromis și doar și-au văzut de familie și meserie. Îmi place mie așa să cred, că asta a fost majoritatea mută. Putem să-i spunem decență, bun-simț, nu vreau să-i dau o apartenență de clasă, pentru că în ultimă instanță nu sîntem doar ce am citit, ori am studiat. 50 de ani de reprimare a decenței în expresia și actul public (exceptând rare cazuri și în care a fost nevoită la subterfugii convolute, cvasi-bizantine) au lăsat urme adânci. Decența noastră încă nu a învățat să răcnească, să ia de urechi… Au mai trecut 25 de ani, nu dintre cei mai faști. Observ acest lucru nu doar în România- trăim o epocă a indecenței. Și este un Satyricon, dar nu doar în viziunea lui Fellini, cu largi cadre și oameni mici, ci aglomerat, colorat și gălăgios, limbut. Ziceam că văd anumite lucruri nu doar la noi, cacofonia, vria, psihoza energumenă a consumului de pilule verbale, de activitate sau de efort intelectual. Acum această lege vine ca un băț în mijlocul unui viespar. Dar poate este un semn de vitalitate :), o expresie a memoriei colective mult mai lungă totuși, decât licărul unei burtiere de știri la televizor.
      Mă întreb ce și dacă putem învăța de la spanioli, unde antagonismul acesta a fost mai sângeros.

      • Inteleg ce spuneti … Nu stiu cum a fost la tara, daca a fost peste tot la fel … oricum Romania a fost o tara preponderent rurala … orasele noastre s-au marit subit si datorita colectivizarilor …

        Oricum ce vroiam sa spun este ca o astfel de lege in conditiile care au existat la noi in tara din 49 pana in 89 si avand in vedere evolutia evenimentelor de dupa 89 ridica niste probleme delicate. Adica intre 49 si 89 miscarile politice principale au fost comunistii si legionarii cu cazuri izolate de disidenti fara simpatii legionare. Deci marea masa de oameni putem sa spunem ca nu avea barometru moral si cativa oameni, pe cei pe care ii stim aproape ca ii putem numara pe degetele de la o mana. Ori cand dai o astfel de lege in care vrei sa oferi un reper moral rasare intrebarea cine emite aceasta lege. Adica in litera ei nu mai avem comunisti si nici legionari si nici nu vrem sa avem de a face cu ei ci doar cu oameni ok verticali. Deci oamenii aceia verticali disidentii fara simpatii legionare trebuie cunoscuti, trebuie ascultati, sa vedem ce spun, pentru ca ei sunt reperele morale.

        Ca asa din toti comunistii a iesit ca in Romania am avut inainte de 89 doar doi tortionari si dupa 89 doi cripto comunisti. Faptul ca oamenii nu manifesta sau ca nu intretin cultul comunismului sa zicem nu inseamna ca ei au devenit peste noapte democrati. Adica oamenii incearca sa-si adoarma constiinta si sa spuna gata inainte de 89 am fost comunisti si dupa 89 suntem oameni liberi ok, responsabili. Inainte de 89 nu aveam reper moral dar dupa 89 gata suntem constienti. Eu nu cred in chestia asta. Ori cand dai o lege de genul asta te intrebi cine o da ? Daca o dau si sustin oamenii care au fost disidenti e ok. E facuta cu consultarea lor ? Ei ce au de spus legat de comunisti spre exemplu …

        • Eu cred că foarte mulți dintre noi au avut aceste repere morale chiar în familie, indiferent dacă erai la țară sau la oraș. Deci nu absența lor a dăunat, ci schizofrenia unei vieți care se împărțea nu neapărat egal, între cuibul moral de acasă și minciuna cotidiană cu care te confruntai de îndată ce închideai ușa în urma ta. Faptul că retrăim cu atâta intensitate perioade istorice începând cu anii ’30, este poate unic între țările Europei. Pentru mine legea nu este atât o problemă morală, cât o încercare (care nu cred că va reuși) de a suprima expresia unor credințe populare extrem de adânc înrădăcinate. Ea va reuși să diminueze torentele scatofore care gâlgâie la nivelul de cavernă, unde pretinsa diferență stânga-dreapta este absurdă. Un alt fenomen este cel al speleopitecilor cu grota mobilată și bec de 20w- persoane ale căror opinii rezultă dintr-o spoială incredibilă de „almanahe”, fițuici de supermarket și povești colportate cu convingerea unui prozelit- „credo quia absurdum”- efectiv avem de-a face cu o credință. Este legal să-i interzici unui om expresia publică pentru că este ignorant, semidoct, sau chiar prost făcut grămadă ? Îmi pare cumva o soluție platonică, elitistă. Dincolo de asta, mi se pare că cenzurând, vei accentua problema până la explozie. Poate eu sînt naiv și acesta este un „tigru care nu poate fi călărit”. Dar îmi aduce aminte de o conferință despre Univers a fizicianului Stephen Hawking, unde o doamnă mai în vârstă s-a ridicat în picioare și a prostestat, spunând că „de unde știm noi că Universul, în loc să fie rezultatul acestor forte de care vorbiți, nu face decât să se reazeme pe țestoase ? „. Apoi, la sfârșitul conferinței, a ieșit pe coridor și în urma ei se auzea : Aiurea ! Sînt numai țestoase, cât vezi cu ochii !

          • Intelegerea trebuie sa fie manifesta pentru a putea fi de folos. Cand stii si intelegi ceva si vezi ca lumea se complace in minciuna cotidiana sau in inconstienta trebuie sa-i ajuti sa inteleaga. E ceea ce spune si Iisus nu tineti lumina sub obroc …

          • Libertatea inseamna in primul rand intelegere. Un om care nu are intelegere poate face lucruri care nu sunt ok in raport cu ceilalti semeni. Oamenii pot alege sa ierte sau pot perpetua la randul lor comportamentele care nu sunt ok.

            Deci cand ne punem intrebari despre libertate si de ce este sau nu este ok trebuie sa vedem daca suntem constienti si daca actiunile noastre pornesc dintr-o stare de constienta.

  10. Atat timp cat nu adaugi si comunismul in lista, legea e stramba. In final cred ca totul depinde de educatie si de predarea la un nivel decent a istoriei, poti da oricate legi, acestea nu vor putea inlocui niciodata educatia.

  11. Istoria este scrisa de invingatori. Adevarul, dreptatea, sunt termeni relativi.
    Daca este nevoie de legi care sa interzica „negari” sau „promovari”, o lege care restrange libertatea unor indivizi pentru a gadila ego-ul altora, e clar ca societatea a esuat la capitolul „egalitate”.

  12. Cu cei care promoveaza „cultului persoanelor vinovate de …”, m-am lamurit

    Si cu cei care promoveaza, „în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”, m-am lamurit

    Dar cu cei care genereaza :
    – ideile,
    – concepţii sau
    – doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe,
    (singuri, in asociere, sau in grup) ce Dumnezeu se intampla ?
    Adica, scriitorului de Mein … Hertz, nu i se intampla nimic, dar indragostitilor, ca urmare a cetitului de Inima mea, li se poate intampla totul ?
    Dar cei care pun la indemana logistica propagarii, instrumentele telematice de propaganda, prozelitism, … etc. , cu ei, ce se intampla?

    Doar promovarea, propagarea, raspandirea si prozelitismul sunt sanctionate? Elaborarea, generarea, detinerea de matariale folosite in scopu propagarii, … nu ?

    • Cum ce facem? Nu facem nimic, urmăm indicațiile prețioase ale domnului Alexandru Florian la fel cum înaintași noștri au urmat indicațiile prețioase ale tovarășului Radu Florian! Generațiile se schimbă, indicațiile prețioase rămân! Doar n-oți avea acum pretenția să gândiți cum mintea proprie! Există oameni plătiți regește care să vă spună ce trebuie să gândiți!

      • Ingrozitor!!! Tocmai pentru ca este adevarat!
        Consecintele asa-zisei democratii, si a liberei exprimari a opiniilor (una, mai stralucita decat alta !), in varianta romaneasca, sunt cataclismice!

        • Eh, nu disperati, nu e chiar atât de îngrozitor, lumea s-a obișnuit! Ultimii români cu coloană vertebrală au murit în închisorile regimului susținut cu ardoare de tatăl d-lui Florian, dar mulțumită fiului n-avem voie să-i menționăm! Cei rămași sunt perfect mulțumiți să gândească alții pentru ei, abia au mai mult timp să se uite la tv!

    • Cu tot respectul cuvenit pentru cei 16 ani de inchisoare, demni si fara compromisuri, prin care a trecut prof Aurel Visovan, ramane problema Fratiilor de Cruce (FC) – organizatia de tineret a Miscarii Legionare (ML).
      Prof A Visovan a fost un patriot sincer si si-a asumat sacrificii imense pentru atitudinea lui. Cand a fost arestat, in 1948, avea 22 de ani, deci intre 1936-1941, perioada de glorie a ML, nu fusese activ.
      Nu e vorba ca Aurel Visovan nu a fost un om de mare tarie morala, ci ca FC nu trebuie sa primeasca recunoastere publica atata vreme cat e legata de ML.
      Daca (neo)legionarii ar fi vreodata in stare sa cada de acord asupra crezului lor si daca vreo organizatie reprezentativa a lor ar face o declaratie de onoare, eleganta si sobra, in care sa arate ca FC de dupa 1947 se delimitase de ideologia si crimele ML, atunci ar da o sansa de recunoastere publica rezistentilor anticomunisti. Daca nu, rezistentii anticomunisti din FC vor ramane vesnic patati de asocierea cu sangele varsat de ML pana in 1941.
      PS1: Articolele de presa ale fiului lui Aurel Visovan, preotul Marius Visovan, sunt cu siguranta bine intentionate, dar nu prea au fundament istoric. Din generalizari nedemonstrate si conexiuni fortate se ajunge la concluzii eronate (pe ton cam ridicat). Pr. Marius Visovan ar trebui sa fie mai atent cu orientarea rusofila a blogurilor care ii preiau textele si sa se gandeasca daca tatal sau ar fi multumit de aceasta companie.
      PS2: E de remarcat ca in cazuri ca cel al lui Aurel Visovan (sau IG Ogoranu) cei care se considera maestri in dialogul social ar trebui sa respecte nunatele si proportiile. Nu e onest dpdv intelectual sa ii puna in aceiasi oala cu Codreanu sau H Sima. Sa arate si ei un pic de omenie fata de niste suferinte imense. E pacat ca luarile de pozitie in favoarea legii sunt o catasrofa de PR.

      • „In tinerete” am fost pionier!
        Sa ma anuntati va rog din timp, daca apare vreo lege (slabe sanse, avand in vedere cine sunt inaitasii prezentei legi!) care interzice „propaganda comunista” sa-mi ard pozele cu cravata rosie la gat, sa nu intru, Doamne Fereste (apropo, avem sa spunem expresia asta? Ca Iisus o fi fost evreu la origine, dar cum a fost judecat de Sanhedrin sa nu care cumva sa parem antisemiti daca il pomenim!) la capitolul „propaganda”!

      • Din cate cunosc eu, Visovanii sunt de confesiune greco-catolici uniţi cu Roma. La fel şi Ion Gavrilă Ogoranu. La fel Şi Ion Bănea al doilea ca putere în ML fiind şeful Ardealului Legionar, cel care a fost desemnat de Codreanu să-i preia locul la conducerea ML. La fel şi alţi mari legionari care au fost papistaşi, sau atei ca Cioran, sau yoghini ca Eliade…Dragilor, ML a fost ecumenistă, străină de duhul ortodoxiei şi de interesele neamului românesc. dealtfel ierarhii vremii au anatematizat această mişcare fascistă, de dreapta.

    • E justitia introdusa de Stalin prin Susaikov, L. Patrascanu, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Avram Bunaciu. Nu se mai poate accepta sa ceva in 2015.
      M Vulcanescu nu trebuia sa fie omorat in chinuri si nici judecat intr-un porces stalinist. Ramane insa faptul ca a fost de acord cu lagarele de munca evreiesti ceea ce e tot in afara oricarei notiuni de drept.
      Simplificarile si reductionismele nu sunt eficiente in acest caz.

      • Visinescu a omorat „legionari” la Periprava! Merita judecat „dupa legea veche” sau medaliat „dupa legea noua”? Sa stim cum sta treaba, daca ii condamnam pe luptatorii anticomunisti inseamna ca trebuie sa-i premiem pe cei care li s-au opus, nu?

        • Nu, Visinescu nu a omorat legionari la Periprava.
          Visinescu nu a fost deloc la Periprava.
          Cine nu stie nici macar atata nu poate sa se dea mare patriot.

          • Stimată doamnă, îmi e perfect egal unde a fost Vișinescu! E vorbă de un Vișinescu generic, orice torționar comunist care a servit în închisorile anilor ’50 este absolvit de orice vină prin prezenta lege! Lege care nu face decât să reconfirme condamnările „justiției populare” ale acelor ani! Oricine, pentru orice motiv, putea fi etichetat în anii respectivi drept „legionari”, ” având simpatii legionare” etc. Iar legea asta vine și spune „e corect, erau legionari, gata, am închis subiectul”! Pe bune? La 25 de ani de la ” Loviluție ” încă avem nevoie de o poliție a gândirii care să ne spună ce trebuie să credem și ce nu? O poliție a gândirii formată fix din urmașii celor care au susținut regimul comunist? Foste beizadele ale regimului, transformati acum în neoideologi sinecuriști?

        • Au fost 2 inchisori ale elitelor in Romania: Sighet (comandant Vasile Ciolpan) si Rm. Sarat (camandant Alexandru Visinescu)
          Visinescu si Ciolpan NU au avut legionari, ci doar elita democrata.

  13. Idee ca rezolvi o problema interzicerea discutarii acesteia, ba mai grav prin pedepsirea cu inchisoarea e o nebunie. O asemenea lege trebuie sa dispara! E chiar periculoasa!
    Nu inteleg ce relevanta are faptul ca domnul Floria este sau nu este evreu? Intr-un articol in care isi apara tatal, profesor de socialism stiintific, practic indoctrinator al unui regim la fel de criminal ca si nazismul, dar neincriminat de nicio lege, apare ca tatal acestuia este evreu. Nu ca ar avea vreo importanta, dar macar de adragul adevarului! Domnul Florian nu vede nimic rau in angajarea lui in slujba comunistilor!

    http://www.observatorcultural.ro/Radu-Florian-o-imagine-controversata-un-destin-asumat*articleID_11171-articles_details.html

  14. O problema juridica :
    Legea 217/2015, Monitorul Oficial nr.558/27.07.2015 : Puncul 3 litera c) : „prin persoana vinovata de genocid contra umanitatii si de crime de razboi se intelege orice persoana condamnata definitiv de catre o instanta judecatoreasca romana ori STRAINA (…)” .
    La 23 noiembrie 2011, un tribunal din Malaezia a decis condamnarea fostului președinte american George W. Bush și a fostului prim-ministru britanic Tony Blair care au fost găsiți vinovați de genocid și crime împotriva păcii, după o anchetă care a durat aproape trei ani. Instanța, în frunte cu renumitul judecător malaiezian Abdul Kadir Sulaiman, i-a condamnat în absență pe Bush și Blair pentru încălcarea dreptului internațional în martie 2003, inclusiv a rezoluțiilor ONU emise împotriva lor, atunci când au decis în mod unilateral să invadeze Irakul. Pentru procurori și Comisie, Bush și Blair au făcut abuz de putere și un act de agresiune care a dus la uciderea în masă a mii de irakieni.
    Se aplica aceasta lege si in cazul celor doi,George W. Bush și a fostului prim-ministru britanic Tony Blair?

    • E doar o pseudoproblema juridica. Se subintelege ca acea instanta trebuie sa aiba o recunoastere internationala. Acel „tribunal din Malaezia” de care vorbiti e o afacere privata, nu e recunoscut de ONU si nu are nicio autoritate.

      • O „pseudoproblema” devine rapid o adevarata problema, atunci cand i se „lasa loc de intors” datorita unei formulari ambigue, asa cum este cazul cu un, inadmisibil de mare(!), numar de legi in RO!
        Pentru a nu irosi timp pretios si energie cu rectificari, reinterpretari si alte apeluri la CC, mi se pare mai simplu ca legile sa fie clar formulate! Asa, pentru tot prostul…
        Ca o lege sa fie respectata, trebuie mai intai sa fie inteleasa, nicidecum „subinteleasa”, ca nu-i ghicitoare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu F. Alexandru
Radu F. Alexandru
Senator PDL. Profesor-asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; membru PEN-CLUB România; membru titular al Uniunii Cineaștilor din România

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro