vineri, martie 29, 2024

Un subiect uitat: reforma organizarii administrative. Merita efortul?

Guvernele Boc si Ponta au avut la un moment dat pe agenda reforma organizarii administrative a Romaniei. Din diferite motive, acest obiectiv pare sa fi fost abandonat. Efortul institutional este – intr-adevar – colosal, dar pana la urma este important in ce masura beneficiile unei asemenea reforme (daca ele exista) justifica acest efort.

Trebuie mentionat inca de la inceput ca tipul de organizare administrativa actuala (pe judete) este practic cel din secolul 19. Daca nu cumva chiar din perioada medievala, cand Tara Romaneasca era impartita in judete, Moldova in tinuturi iar Transilvania in comitate, scaune si districte; indiferent de denumirea lor, unitatile administrativ-teritoriale erau aproximativ de acelasi tip si de aceeasi dimensiune. Regele Carol II a incercat o reforma, impartind Romania in 10 tinuturi, fara a desfiinta judetele insa anulandu-le personalitatea juridica. Aceasta organizare a fost efemera, ca de altfel si cea comunista – pe regiuni si raioane – din perioada 1950-1967. Putem spune ca teritoriul Romaniei a fost impartit dintotdeauna in judete, ceea ce s-a schimbat in decursul timpului fiind doar “desenarea” acestora pe harta.

In 1998 au fost create asa-numitele regiuni de dezvoltare, cu denumiri care amintesc mai curand de o busola si configurate aproape fara nici o legatura cu traditia provinciilor istorice romanesti; sunt reunite in cadrul aceleiasi regiuni bucati din Transilvania si Crisana, din Dobrogea, Muntenia si Moldova, respectiv din Transilvania si Banat. Aceste regiuni nu sunt entitati administrativ-teritoriale, ci mai curand “unitati statistice” cu unele atributii economice si de dezvoltare locala.

Reformele administrative preconizate in urma cu cativa ani vizau transformarea actualelor regiuni de dezvoltare in unitati administrativ-teritoriale, cu transferul unor competente de la centru catre regiuni. Sustinatorii organizarii pe regiuni argumenteaza necesitatea acestei reforme prin cateva elemente de baza:

–        Este mai eficient sa gandesti strategii de dezvoltare pentru un teritoriu cu suprafata de 20-30.000 kmp si o populatie de 2-3 milioane locuitori fata de varianta cu 6000 kmp si 500-600.000 locuitori;

–        Se creeaza premisele unei mai bune absorbtii a fondurilor europene prin eliminarea “bottle-neck-urilor” generate de centralizarea gestionarii acestora la nivelul (central) al ministerelor ;

–        Demersul ar trebui insotit – in mod logic – de un grad mai ridicat de descentralizare, ceea ce ar permite o mai mare autonomie financiara, ar mai diminua frustrarile existente la nivel regional si ar atenua tendintele mai extravagante de federalizare sau enclavizare (vom detalia in cele ce urmeaza);

–        La nivel european exista o tendinta orientata spre modelul de organizare administrativa bazata pe unitati teritoriale de dimensiuni mari, de genul regiunilor, chiar in cazul statelor unitare / non-federale (vezi imaginea de mai sus – regiunile UE in 2013);

–        Prin regionalizare se conserva mai bine identitatea locala si traditia istorica.

Desigur, aceste argumente au logica lor, dar numai punerea in practica a reformei ne va dovedi daca lucrurile vor sta astfel si in realitate; “specificul romanesc” ne-a demonstrat de multe ori ca punerea in practica a unor principii generoase creeaza efecte negative imprevizibile si mai putin efecte pozitive previzibile (ex. sistemul de vot uninominal).

Cum ar arata Romania impartita in 8 entitati administrative create pe baza regiunilor de dezvoltare existente?

In primul rand, nu voi lua in considerare decat scenariul unei eventuale regionalizari fara desfiintarea judetelor. In cazul desfiintarii judetelor, reforma administrativa nu va avea probabil sprijin popular si cred ca pe buna dreptate. Esenta reformei administrative trebuie sa fie transferul unor competente decizionale de la centru catre regiuni (descentralizare) si nu de la judete catre regiuni (centralizare). Daca un cetatean din Botosani va putea sa rezolve la Iasi o problema pentru care astazi trebuie sa se deplaseze la Bucuresti, va sustine reforma. Daca insa va trebui sa se deplaseze la Iasi pentru o problema pe care astazi o rezolva in Botosani, el va fi ostil reformei. Judetele ar trebui sa isi pastreze statutul si competentele actuale, singura noutate fiind infiintarea regiunilor ca unitati administrative, cu un grad mai ridicat de autonomie fata de judete.

In al doilea rand, este limpede ca intre regiunile Romaniei – indiferent ca vorbim de regiuni istorice, de dezvoltare sau administrative – exista si vor exista disparitati, diferente de dezvoltare economica si de nivel de trai. Nu este loc pentru snobism sau complexe de superioritate; aceste diferente sunt aproape insesizabile daca le comparam cu enormul decalaj care desparte Romania in ansamblul ei de nivelul multor state UE (chiar de cele situate la nivelul mediei europene). Pe de alta parte, aceste disparitati sunt explicabile prin factori absolut obiectivi – lipsa cvasi-totala de resurse naturale in unele regiuni (exista zone intinse din Moldova sau Muntenia de campie unde cu greu se poate gasi un fir de apa potabila de calitate, materialele de constructie gen lemn sau piatra sunt departe de abundenta din zonele montane si impadurite, ca sa nu mai vorbim de resursele minerale – petrol, gaze, carbuni, minereuri, total inexistente), distanta georgrafica relativ mare fata de vestul Europei, de unde vin capitalurile si investitorii, dar si factori subiectivi – in primul rand infrastructura insuficienta sau chiar precara, care amplifica dezavantajul distantei georgrafice.

Tabel 1 – Contributii / alocari la Bugetul de stat, bugete locale, PIB pe regiuni (2015)

*cote defalcate din impozitul pe venit, cote defalcate din TVA, subventii ; **suma bugetelor judetene.

Mai relevanta este situatia acestor indicatori pe cap de locuitor :

Tabel 2 – Contributii / alocari la Bugetul de stat, bugete locale, PIB pe locuitor (2015)


Care ar fi principalele observatii, dincolo de aspectul deja mentionat al disparitatilor intre regiuni :

-din totalul de 142 mld. RON colectat pentru buget la nivel de regiuni, se “intoarce” la regiuni suma de 46,2 mld. RON, adica mai putin de o treime.

– exista o disproportie uriasa intre Bucuresti-Ilfov si restul regiunilor in cazul principalilor indicatori. Practic, 6 din cele 8 regiuni sunt sub media pe tara a PIB/locuitor. Pe de alta parte, capitala este aproape singurul contributor net la Bugetul de Stat, cu 96% din total contributii nete (73% din total incasari). De aceea, teza potrivit careia judetele “bogate” sustin judetele “sarace”, sau – mai rau – sustin Bucurestiul, este usor manipulatorie. Situatia este insa absurda si denota gradul aberant de centralizare, care – din administratie – s-a transmis si in economia reala; companii care isi desfasoara activitatea si realizeaza venituri in diverse zone ale tarii isi “centralizeaza” veniturile si implicit plata impozitelor in Bucuresti.

– doar 3 regiuni sunt beneficiare nete ale alocarilor bugetare – Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Muntenia, iar suma neta a acestor alocari este de cca 5,4 mld. RON, adica 3,8% din totalul colectarilor la nivel de regiuni.

Nota : 1. prin analiza la nivel de regiuni, nu am tinut seama de alocarile/contributiile nete pentru fiecare judet in parte, ci de sumele nete pentru fiecare regiune; 2. pe langa sumele colectate de Directiile Regionale ale Finantelor Publice, la bugetul general consolidat isi mai aduc aportul si marii contribuabili, cu 93 mld.RON in 2015, suma care nu se regaseste in tabelul nr.1.

Descentralizarea la nivel regional –  exista un grad optim?

Efortul institutional si administrativ in directia organizarii pe regiuni nu isi are rostul daca nu este insotit si de o reforma a descentralizarii. Asa cum am mai aratat, regiunile ar trebui sa preia din atributiile centrului, fara a afecta – in opinia noastra – principalele competente ale judetului. De fapt, principalul scop al organizarii pe regiuni ar trebui sa fie descentralizarea si nu doar desenarea pe harta a unor entitati care circumscriu un teritoriu mai vast decat judetele.

Cat de departe este bine sa mergem cu descentralizarea la nivel de regiuni? In studiile referitoare la aceasta problema sunt identificate 5 tipuri de regionalizare, de la cea administrativa (in care regiunile au in special atributii de dezvoltare locala dar raman puternic subordonate centrului) pana la federalizare, caz in care regiunile sunt adevarate “state” sau “landuri”, cu guvern, parlament si constitutie proprii. In cazul Romaniei, in opinia noastra s-ar preta varianta intermediara a descentralizarii regionale.

Acest sistem functioneaza astazi in Franta sau Polonia, tari pe care le putem lua ca reper fiind – ca si Romania – state unitare si in care nationalitatea majoritara reprezinta peste 90% din total populatie (in cazul Poloniei se mai poate adauga suprafata teritoriala si populatia relativ apropiate ca dimensiune de cele ale Romaniei).

Polonia : 16 voievodate, 314 powiat (districte)


Franta : 18 regiuni, 101 departamente

Nu exista modele perfect similare de descentralizare regionala, putand fi remarcate particularitati de la o tara la alta, de la un context institutional la altul. Totusi, exista trasaturi comune – prezente mai ales in Franta si Polonia : in principiu, regiunile sunt administrate de un consiliu ales prin sufragiu universal, direct, care nu exercita putere normativa, dar dispune de competente administrative extinse in domenii esentiale ale vietii economice si sociale; legea orienteaza insa politica acestor consilii catre dezvoltarea regionala. In cazul Frantei, modificarile in privinta competentelor administrative la nivel regional au fost relativ frecvente in ultima perioada, subiectul aflandu-se pe agenda guvernelor Raffarin si Fillon.

Observam ca – atat in cazul Frantei cat si al Poloniei – unitatile administrative de mici dimensiuni nu au fost desfiintate; dimpotriva, ele au roluri si competente bine definite, reprezentand baza sistemului de autonomie locala in tarile respective.

Un grad mai ridicat de descentralizare caracterizeaza sistemul autonomiei regionale, in care regiunile dispun de atributii legislative prin adunarile regionale, iar pentru exercitarea competentelor se constituie un executiv, care prezinta caracteristicile unui guvern regional.

Revenind la cazul Romaniei, mentionam faptul ca raportul procentual intre bugetele locale si bugetul de stat este de 36 / 64 (61,4 mld. fata de 107 mld. RON), deci net in favoarea bugetului de stat. Acest raport reflecta mentalitatea centralista care s-a manifestat nu doar dupa 1990, nu doar in perioada comunista ci si anterior. Obsesia controluluide la centru, principiul “de ce sa impartim saracia” sau poate teama maladiva de “dezmembrare” a tarii au perpetuat aceasta mentalitate, ignorand faptul ca frustrarile regionale (intr-adevar existente) sunt alimentate nu de prea multa autonomie ci tocmai de lipsa ei. In cazul Poloniei, amintitul raport intre cele doua componente ale bugetului este de 55% pentru bugetele locale (incluzand subventii si bugetele voievodatelor) fata de 45% bugetul de stat (2014).  Asadar centrul de greutate din punct de vedere bugetar este reprezentat de regiuni. Bugetul asigurarilor sociale de stat si alte componente ale bugetului consolidat nu fac obiectul acestei analize.

Am vazut in tabelul nr. 1 ca – la nivelul anului 2015 – necesarul net de alocari bugetare pentru regiuni este de doar 5,4 mld. RON. Chiar este nevoie sa luam aceasta suma de la alte regiuni, cand numai Bucurestiul contribuie cu peste 97 mld. RON la buget? De ce sa nu lasam regiunilor intreaga suma pe care ele o colecteaza?

Mai mult, pentru echilibrarea situatiei intre regiuni, dar si pentru un raport mai adecvat intre bugetul de stat si bugetele locale (in sensul apropierii cel putin de proportia 55/45, amintita mai sus pentru cazul Poloniei) , se pot aloca sume suplimentare la bugetele regiunilor, singurul contributor net ramanand Bucurestiul. O asemenea situatie ar fi oricum mai aproape de realitate, avand in vedere si faptul ca la sumele colectate de Bucuresti contribuie intr-o anumita masura si alte regiuni ale tarii. Si evident, ar elimina frustrarile – justificate sau nu – legate de “dependenta” de fondurile alocate de la centru si de sustinerea zonelor sarace de catre cele mai prospere.

Modificarea ponderii celor doua componente de buget trebuie sa fie expresia modificarii in aceeasi masura a impartirii atributiilor intre centru si regiuni. Preluarea unei parti consistente din atributiile administrative ale ministerelor de catre directiile regionale este firesc sa fie insotita si de o reasezare a modului de impartire a bugetului public. Impartirea atributiilor intre centru si regiuni este o operatiune tehnica, laborioasa si posibil implementabila doar in timp, etapizat; ea ar trebui realizata de fiecare minister in parte, punct cu punct, in functie de specificul fiecarui minister putandu-se lua decizia cu privire la ceea ce se poate descentraliza si ce nu.

O simulare a bugetelor regionale in cazul descentralizarii, pe baza datelor la 2015, ar putea arata astfel:

Tabel 3 mil.RON mil.RON mil.RON mil.RON RON
Regiuni Incasari totale din regiuni/judete Alocari suplim. de la Bug.de Stat Contrib.nete la BS si bugetele regiunilor Bugete regiuni (includ alocari) Bugete regiuni / loc.
0 1 2 3 4 5
VEST 4542 2500 0 8611 4306
SUD-VEST 2786 2500 0 8593 3906
BUCURESTI-ILFOV 104675 0 95000 11787 4715
SUD-MUNTENIA 5195 4000 0 12257 3714
SUD-EST 8561 2000 0 12526 4319
NORD-EST 4363 5000 0 13737 3522
CENTRU 5820 3000 0 10747 4133
NORD-VEST 6147 3500 0 11962 4272
142089 22500 95000 90220

nota: bugetul regiunii (col.4) = bugetul din tabel 1 + contrib.nete la BS din tabel 1 + aloc.suplim.de la BS (col.2) – contrib.nete la BS (col.3)

In conditiile mentinerii aceleiasi sume totale a bugetelor locale si bugetului de stat, proportia se schimba la aproximativ 53.5/46.5, suma colectata la nivel de regiuni ramane integral la dispozitia acestora, iar in plus ele vor primi alocatii suplimentare de la bugetul statului, cu Bucuresti unic contributor net.

In conditiile infiintarii regiunilor cu mentinerea judetelor, o crestere a aparatului administrativ poate fi evitata prin reorganizarea structurilor de putere la nivel judetean, prin reducerea numarului de consilieri judeteni si locali, precum si a volumului de personal aferent aparatului tehnic al autoritatilor judetene si relocarea functionala a acestuia catre structurile regionale. Dupa modelul tarilor care au implementat deja sistemul, la nivel de regiune ar putea functiona o Camera/Adunare regionala (eventual si un Consiliu cu rol executiv, cu atributii limitate) si un prefect regional ca reprezentant al puterii centrale.

O organizare administrativa pe provincii istorice

In final voi prezenta foarte pe scurt o simulare cu privire la o posibila organizare administrativa, pe baza regiunilor istorice romanesti, fara desfiintarea judetelor. Aceasta ar implica o modificare a delimitarii actualelor regiuni de dezvoltare, intr-o varianta mai apropiata de traditia si identitatea istorica, dar fara a neglija aspectul functionalitatii si echilibrului.

Organizare pe baza regiunilor de dezvoltare actuale


Organizare pe baza regiunilor istorice

Propunerea are in vedere organizarea administrativa prin mentinerea unor provincii istorice in delimitarea lor traditionala (Banat, Crisana-Maramures, Oltenia, Dobrogea) si impartirea provinciilor mari (Transilvania, Moldova, Muntenia) in cate doua regiuni; la toate acestea se adauga regiunea Bucuresti-Ilfov. In total 11 regiuni (reamintim ca Polonia este organizata in 16 regiuni, Franta in 18).

Din punct de vedere al dimensiunii lor, regiunile propuse ar avea o populatie cuprinsa intre 1 milion si 2,7 milioane locuitori, situatie destul de apropiata de cea a Poloniei, unde regiunile au o populatie cuprinsa intre 1 si 3,3 milioane locuitori (exista doar doua exceptii: voievodatele Silezia si Mazovia au o populatie de 4,7 respectiv 5,2 milioane locuitori).

Accentuam insa faptul ca – dincolo de modul de impartire a teritoriului pe regiuni si dincolo de cifre – esenta procesului de reorganizare este descentralizarea, proces prin care administratia sa fie cu adevarat mai aproape de cetatean (cel putin ca distanta fizica) si mai implicata in problemele specifice ale fiecarei regiuni.

Pentru varianta de reorganizare propusa, indicatorii analizati anterior sunt prezentati aici – Tabelele 4 si 5, in varianta fara descentralizare, respectiv cu descentralizare (pe baza datelor la 2015).

Surse :

-Harta celor mai subventionate judete de anul trecut –  www.analizeeconomice.ro, 19.04.2016 (http://www.analizeeconomice.ro/2016/04/harta-celor-mai-subventionate-judete-de.html )

Divergența internă crează dezechilibre severe în bugete. La fiecare leu colectat, trei județe primesc doi de la bugetul de stat – Alexandra Pele, www.cursdeguvernare.ro, 20.03.2016 (http://cursdeguvernare.ro/divergenta-interna-creaza-dezechilibre-severe-in-bugete-la-fiecare-leu-colectat-trei-judete-primesc-doi-de-la-bugetul-de-stat.html)

-Open budgets portal – Poland – The World Bank (http://wbi.worldbank.org/boost/country/poland)

Regionalizarea in statele Uniunii Europene – Mihaela Pacesila (http://ramp.ase.ro/_data/files/articole/3_15.pdf)

-Locul detinut de judete in topul PIB (mld.$) in anii 1995,2005, 2015www.analizeeconomice.ro

-Raport de performanta 2015 – Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Raport_performanta_20042016.pdf)

-Organizarea administrativ-teritorială a României 1864 -1989 – Agerpres (Horia Plugaru, Ionela Gavril) (http://www.agerpres.ro/doc-reg/2013/03/02/organizarea-administrativ-teritoriala-a-romaniei-1864-1989-16-28-07)

-Legea bugetului de stat pe anul 2015

-Ordonanta Guvernului nr.20 din 31 iulie 2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015

-Ordonanta Guvernului nr.47 din 23 octombrie 2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 si unele masuri bugetare

-Populatia Romaniei pe localitati la 1 ianuarie 2016 – Institutul National de Statistica (http://www.insse.ro/cms/ro/content/popula%C5%A3ia-rom%C3%A2niei-pe-localitati-la-1-ianuarie-2016)

Pentru hartile prezentate in articol, sursa a fost www.wikipedia.com.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Bună ziua!
    Dacă tot este subiect de discuție și de dezbatere (nu de zbatere), fără a avea pretenția că soluția prezentată este perfectă, ci doar spre a lărgi opțiunile de dialog, menționez că am scris despre asta, cu ceva ani în urmă, după cum arată link-urile de mai jos. În primul link am realizat o prezentare generală a regiunilor (provinciilor) istorice românești, în al doilea – câteva principii de care ar trebui să se țină cont în cadrul reformei administrative, iar în ultimele legături – propuneri (sunt două – ultima corelată și cu reprezentarea politică a cetățenilor la fiecare nivel administrativ) legate de reforma administrativă.

    1. https://paganelis.wordpress.com/2009/02/09/despre-provincii-preambul-la-o-incercare-de-propunere-vizand-reforma-administrativa-in-romania/
    2. https://paganelis.wordpress.com/2009/03/08/cateva-principii-legate-de-reforma-administrativa/
    3. https://paganelis.wordpress.com/2009/03/12/reorganizarea-administrativa-a-romaniei-un-eseu/
    4. https://paganelis.wordpress.com/2015/11/12/reforma-administrativa-si-reprezentarea-cetatenilor/

    Intenționam să dau și link-ul la pagina legată de evoluția organizării administrative a României, integrată în Atlasul României online, cândva (în 2008) – pe site-ul Ministerului Dezvoltării, dar pagina nu mai este accesibilă! Așa arată acum (și nu e vina mea sau a celorlalți colegi din echipa care a lucrat la Atlas)!

    http://www.mdra.ro/_documente/atlas/index.htm

  2. Ar fi un pas inainte daca macar s-ar conveni asupra necesitatii si principiilor reformei administrative. De cativa ani insa subiectul pare cu desavarsire ingropat.

    Va multumesc.

  3. O împărţire în regiuni mai mari ar fi o idee bună. Sunt multe domeniile în care nu putem să întreţinem 40 de instituţii de nivel decent. Ok, putem avea să zicem 40 de spitale unde se fac operaţii de apendicită, dar la nivel mai ridicat e imposibil. Un bolnav care merge la spital la Slatina ( capitala de judeţ) nu are aceleaşi şanse ca unul care merge la Craiova ( tot capitală de judeţ, dar centru universitar cu facultate de medicină). Deci ar fi de preferat ca spitalul din Slatina să fie în subordinea celui din Craiova, măcar pentru a avea o cale legală de a trimite cazurile care îi depăşesc, şi poate de a şi fi controlaţi din când în când. Pe de altă parte, distanţele azi nu mai sunt la fel de mari ca acum o sută de ani ( chiar dacă CFR ţine să ne contrazică). Nu e aşa de greu să ajungi la Craiova din orice punct al Olteniei; asta nu inseamnă că trebuie să ai toate instituţiile în capitală, multe din ele se pot păstra, poate chiar face altele în oraşe care nu sunt capitale de judeţ, cum e Caracalul, ca să mă păstrez in acelaşi exemplu :)
    Problema e că momentan nici un partid nu e interesat de acest proiect, probabil de asta nici nu se mai vorbeşte de el, fiindcă nu pare a fi pe agendă. Pe agendă e problema aglomeraţiei din puşcării :)

    • Nici publicul nu pare foarte preocupat de asta. E nevoie de mult curaj si viziune din partea politicienilor. Si asumare de responsabilitate. Deocamdata insă, băieții sunt preocupați să işi scoată ochii reciproc.

    • exemplul de ierarhizare a spitalelelor are aparenta unei centralizari, dar in esenta ar putea si sa ofere perspectiva stimularii concentrarii resurselor in poli de specializare diferita la nivelele descentralizate;
      in lipsa unui cadru normativ fiabil, dedicat propriului sau rost, regionalizarea, daca si cand o fi sa ajunga la moda, are inca destule sanse sa esueze impopotonata cu tichie progresista si mandru alai de preamulte moase, preascurte tineri de minte si alte preamandre specificuri balcanice;
      esenta regionalizarii trebuie sa ramana descentralizarea, in scopul evolutiei naturale a solutiilor administrative, prin diversificare si selectie; un sistem precum invatamantul, dirijat de la inspectoratul central, tinde sa se erodeze din temelii si sa fosilizeze in ere de teorii; fara descentralizare nu vom afla, prin comparatie, solutiile functionale, ci vom continua sa defilam abramburiti in ritmul inainte-inapoi;
      sperietoarea multiplicarii fotoliilor costisitoare si-ar putea deconspira argumentul de paie, daca tinem laolalta socoteala birocratiei centralizata si descentralizata deja existenta: descentralizarea unui colos precum CNAIR ar insemna de fapt eliberarea spre autonomie a directiilor regionale din subordine, oarecum similar cu mai vechea spargere a regiilor energetice nationale;
      in fine, administratiile centrale restructurate s-ar putea ocupa tocmai de strategii si proiecte de dezvoltare optima si uniforma, nu doar de mapa zilnica si eroicele aplicatii pompieristice;
      post-fin, s-ar mai estompa si stridentele hartilor politice, incat la directionarea resurselor bugetare centrale nu se va mai putea ignora/favoriza cu prea multa usurinta o intreaga regiune pe criterii de culoare, ci poate mai cu seama pe criterii de eligibilitate rationale

  4. 1.Pentru reorganizarea administrativa exista o multitudine de motive, unul mai oportun ca altul.In acelasi timp, exista unul care le anuleaza pe toate:lipsa unei motivatii economice majore, care sa o impuna ca obligatorie si de neinlaturat.
    Acest motiv este lipsa unui „proiect de tara”, care sa aiba ca obiectiv central ,,Reindustrializarea Romaniei” si sa impuna cu necesitate distributia pe intreaga scara ierarhica (de la nivel central, pina la comuna) a unor obligatii, raspunderi, tehnici, instrumente si solutii concrete pro-active de dezvoltare industriala, avind ca finalitate aparitia masiva de noi locuri de munca si intreprinderi.Numai intr-un astfel de context economic dobindeste importanta o anumita (noua) structura administrativa.In caz contrar, stagnarea economica/industriala actuala (in lipsa investitorilor industriali) poate continua la fel de bine si fara cheltuieli pentru alta structura adminstrativa.
    2.,,Evolutia” stiintifica ,,programatica” care sa cuprinda modul de realizarea a procesului amplu si dificil de re-constructie industriala, a fost de la ,seturi de masuri economice” de imbunatatire a vietii economice si institutionale, la ,,strategii locale, judetene si nationale”, care propun masurile ce trebuiesc luate, inventariind (tip geografie economica) conditiile generale, economice si sociale, resursele existente, si in general tot ceeace trebuie realizat pe domenii economice si bugetare.Numarul acestor STRATEGII a ajuns la 53, iar STRATEGIA ,,Program de Guvernare 2017-2020″ o putem considera ca a 54-a !
    Lipseste insa ,,prelucrarea” tehnica a strategiilor, din care sa rezulte VIZIUNEA corecta de lucru si TEHNICILE de abordare CONCRETA a procesului de reconstructie economica (banci nationale, de investitii si asigurari nationale, recuperarea nationala a utilitatilor, blocarea vinzarii terenului agricol catre straini, etc.) si industriala.
    3.Guvernul Ponta a avut ca viziune de lucru pentru reindustrializare atragerea investitorilor straini, americani si chinezi (in special), prin contacte politice la nivel inalt.Guvernul Dragnea are ca viziune reindustrilizarea, ca obiectiv al guvernarii sale prin ,,noi insine”, creind noi institutii/fonduri nationale care sa o sustina financiar si tehnic.(Din cite se pare, probabil ca nu va avea banii suficienti nici macar pentru promisiunile sociale.)
    In lipsa unui ,,proiect de tara”, care sa cuprinda tehnicile de realizare a proiectelor economice concrete, cu care Romania sa fi venit in intimpinarea antreprenorilor si institutiilor de acest profil din tarile aratate, promisiunile electorale ale lui Ponta de 12 miliarde de Euro investitii straine, 250 de mii de noi locuri de munca in industrie, etc., au ramas la nivel de intentie politica si promisiuni electorale.
    Ramine de vazut, daca Guvernul Dragnea are la rindul lui un ,,proiect de reindustrializare”, ca motor economic/tehnic care sa construiasca proiectele necesare si sa ,,tracteze” Romania in directia realizarii promisiunile economice si sociale electorale.Altfel ele vor deveni la fel ca cele ale lui Ponta: promisiuni electorale la fel de ne-onorabile…
    4.Nu pot sa nu pun in fata distinsului autor al articolului, problema imposibilitatii acoperirii imenselor costuri materiale si financiare de reforma a organizarii administrative, in lipsa unui proiect de reindustrializare, care sa orienteze directia (sa creieze logistica) acestui proces si sa sustina material/financiar costurile acestei imense schimbari.Amintesc ca de fiecare data, schimbarile structurale administrative au avut ca motivatie si suport, procese declarate de modernizare/dezvoltare economica, indiferent daca au fost initiate inainte sau dupa instalarea comunismului.
    5.Viziunea asupra reformelor administrative porneste de la studierea fenomenului dezvoltarii si realizarea (personala) a unui ,,proiect national de reconstructie economica si industriala”, pa care-l pot face cunoscut autorului, daca-mi va comunica la tel. 0721316019 un E-mail in acest scop.Din motve pe care nu le inteleg, niciodata cind am facut oferta, nu am fost contactat de autor, comentatori, ori din domeniul academic…

    • Imi puteti trimite materialul la care faceti referire (sau link-ul unde este postat , daca e cazul) aici :

      http://dragosfilipescu.simplesite.com/432597918?

      Il voi citi cu placere. Recunosc, nu sunt foarte convins ca termenul de „reindustrializare” este cel mai fericit, cu atat mai mult m-ar interesa alte opinii despre acest subiect.

      Va multumesc.

  5. Aderarea la UE 2007 e o situatie noua, cu parteneri organizati pe regiuni. Regiunile sunt o parte constitutiva al UE. Subsidiaritatea e un principiu de functionare in UE. Deciziile sunt luate cit mai aproape de citoyeni. Absorbirea de subventii nerambursabile e mai eficienta in regiuni. Judetele sunt prea multe si prea mici pentru a avea acces maxim la acapararea alocatiilor de la Bruessel. Regiunile sunt o urmare fireasca dupa aderarea la UE 2007.

    …”… Propunerea are in vedere organizarea administrativa prin mentinerea unor provincii istorice in delimitarea lor traditionala (Banat, Crisana-Maramures, Oltenia, Dobrogea) si impartirea provinciilor mari (Transilvania, Moldova, Muntenia) in cate doua regiuni; la toate acestea se adauga regiunea Bucuresti-Ilfov. In total 11 regiuni… „….

    Declaratia de la Alba Iulia 1918 a fost un proiect promitator si realizabil. Nu s-a aplicat. S-a facut cu totul altceva. Constitutia 1923, pina azi, impune un stat national UNITAR centralizat, cu rezultatele cunoscute. Regimurile de la Bucuresti 1919-1939-1989-2016 sunt fixate pe confruntare (razboi) si eliminare (epurare etnica). Unde sunt cei 1,5 milioane de cetateni (30 % minoritati 1919) evrei, sasi, svabi, etc. azi? Citi au citoyeni au cautat de lucru pe un continent intreg dupa 1990? De ce? Brain drain pina cind?

    ….”… Trebuie mentionat inca de la inceput ca tipul de organizare administrativa actuala (pe judete) este practic cel din secolul 19. Daca nu cumva chiar din perioada medievala, cand Tara Romaneasca era impartita in judete, Moldova in tinuturi iar Transilvania in comitate, scaune si districte; indiferent de denumirea lor, unitatile administrativ-teritoriale erau aproximativ de acelasi tip si de aceeasi dimensiune…. „…..

    Spitalele judetene, liceele, universitatile, etc., o parte din infrastructura judetelor poate fi administrata ca pin acum. Cu un numar mai mic de budgetari! Telul reorganizarii in regiuni e obtinerea in timp cit mai scurt: bunastare, belsug si prosperitate pentru cei multi in tara. Telul trebuie sa obtine prioritate. Cu 8 sau 11 regiuni, important e reducerea numarului de budgetari in administrtia publica si redistriibuirea resurselor economisite spre invatamint, cercetare, sanatate etc.

    Brandul Timisoarei TM2021 sunt scolile in patru sau mai multe limbi materne. Limbi locale pot deveni limbi oficiale in administratie, asa cum e exprimat in Declaratia de la Alba Iulia 1918. O noua incercare? Care solutii sunt discutate in sfera publica pentru a realiza dorintele, asteptarile si sperantele citoyenilor 2017?

    Cit timp mai ramine pentru a depasi decalajul in atit de multe domenii fata de partenerii din UE? Stephen Hawking /Cambridge UK sarbatoreste 75 de ani (cu prognose medicale ca tinar fizian: o viata scurta…). Unde sunt centrele de cercetare si inovatie din tara?

    Benchmarking! Cum sunt organizati pe regiuni ceilalti parteneri din UE? Textul de fata merita atentie, dezbatere publica si aplicare pe baza principiului de subsidiaritate. Idei mai sunt!

    • @Kurt (10/01/2017 la 14:10)

      Din comentariu dvs. mi-a atras atentia urmatorul paragraf:

      „Brandul Timisoarei TM2021 sunt scolile in patru sau mai multe limbi materne. Limbi locale pot deveni limbi oficiale in administratie, asa cum e exprimat in Declaratia de la Alba Iulia 1918. O noua incercare? Care solutii sunt discutate in sfera publica pentru a realiza dorintele, asteptarile si sperantele citoyenilor 2017?”

      Foarte interesant ideea aceasta cu patru „limbi oficiale in administratie” (romana, maghiara, germana, sarba) in Timisoara (sau prin extensie in oricare alt oras din Romania) ?

      Cum credeti ca s-ar putea finanta acest proiect ?

      Sau poate ati vrut sa spuneti altceva ?

      Prin comparatie ma gandeam la cateva tari/state federale (nu unitare ca Romania): Elvetia (4 limbi oficiale), Canada (2 limbi oficiale) si USA ( 1 limba oficiala), desigur toate aceste limbi oficiale folosite atat in administratia locala, cantonala/provinciala/statala sau federala. De mentionat ca ultimele doua sunt parte din Grupul celor 7 (nemaivorbind de suprafata si populatia) iar prima (cu suprafata si populatie comparabila) are o putere economica incomparabila cu cea a Romaniei.

    • Prin Proclamatia de la Alba Iulia din 1918 Transilvania a decis unirea NECONDITIONATA cu Romania. Romania nu a promis NIMIC nici uneia din provinciile ce au decis sa se uneasca cu ea. Romania anului 1918 era un stat national unitar fara nici un fel de veleitati federative. Constitutia de la 1923 reflecta acesta caracteristica fundamentala a statului roman. Este inainte de toate expresia politica a natiunii romane. Sensul proclamatiei de la Alba Iulia este acela ca romanii nu vor recurge la deznationalizare si oprimare etnica asa cum au recurs maghiarii pana la 1918 si intre 1940-1944 in nordvestul ocupat Transilvaniei . Dupa 100 de ani putem spune ca acesta promisiune a fost respectata. In cele mai proaste momente ale Romaniei etnicii maghiari din Romania au avut o situatie mult mai buna decat orice minoritate din Ungaria in cele mai bune momente ale Ungariei :P

      Apoi mediat dupa realizarea uniunii dintre Transilvania si Romania a existat o perioada de doi ani (perioada optantilor) in care persoanle din provinciile unite cu Romania avea posibilitatea sa plece cu tot avutul lor unde voiau, sau sa devina cetateni loiali ai Romaniei, asa cum era ea – unitara si nationala. Cei ce au ramas au acceptat de jure si de facto aceasta realitate. Si e firesc sa fie asa si sa ramana asa atata vreme cat statul roman ramane populat de o majoritate absoluta de etnie romana.

      Chestia cu multilingvismul e aberanta si provoaca o birocratizare execsiva si inutila a unei tari deja suprabirocratizate. Necestia translatori, proceduri si mai incurcate decat cele deja in efect si duce la discriminarea majortiatii. Constitutia Romaniei prevede o singura limba oficiala deci e de asteptat ca marea majoritate a cetatenilor sa fie capabili macar sa o inteleaga. Daca nu, cred ca e de datoria lor sa-si gaseasca un translator in loc sa impovareze restul contribuabililor. Nu-i asa?

  6. Iata o analiza foarte detaliata din care insa lipseste detaliul esential: Noile regiuni vor necesita un aparat birocratic frumusel peste cel deja sufocant si obez pe care-l are patria. Caci judetele raman asa cum sunt. Administratia centrala nu se reduce nici daca pocneste o bomba atomica Bucurestiul :P . In plus fata de asta se mai prasesc si cateva sute sau mii de locuri de consiglieri regionali + macar vreo 10-16 presedinti din astia regionali. Adica alte cateva sute sau mii de sinecuri frumusele pentru haitele flamande. Trai neneaco!

    Autorul afirma ca judetele actuale sunt practic aceleasi unitati administrative din secolul XIX. Nu chiar. In secolul XIX tinta era oamenii sa poata ajunge in capitala judetului cu caruta sau trasura intr-o zi. In 1968 cand s-a renuntat la raioane si regiuni, revenindu-se la judete tinta era ca oamenii in capitala acestuia si inapoi tot intr-o zi cu atutobuzul sau trenul. Cum autobuzul mergea ceva mai departe si ceva mai repede ca si calul, evident ca judetele au crescut ca suprafata. Problema e ca infrasctructura rutiera nu a evoluat fundamental din 1968 incoace. Sunt intr-adevar ceva mai multe drumuri dar sunt si mult mai multe masini, asa ca viteza medie e cam tot aia. In acest sens unitati administrative mai mari inseamna o povara in plus pentru amaratul de cetatean in lupta cu autoritatile.

    In spiritul birocratiei franceze (deci si in cel al celei romane ce e o copie degenerata a celei franceze) omul trebuie sa alerge pentru orice maruntis la un ghiseu. Daca ghiseul e in capitala judetului, e oarecum in regula. Pierde o zi. Daca dupa ce a pierdut o zi in capitala judetului trebuie sa alerge la Bucuresti, mai pierde macar 2 zile. Acum daca i se mai baga pe gat sa alerge si in capitala regionala intre alergatura la judet si cea la Bucuresti, apoi treaba devine crancena.

    Desigur ca autorul subliniaza ca treaba cu regiunile e fezabila doar in ipoteza „descentralizarii”. Sancta simplicitas! Despre ce descentralizare poate fi vorba cand propunerea sa inseamna implicit un nou strat de birocrati?! Singura solutie pentru „descentralizare” si „de-birocratizare” este concedierea masiva a functionarilor publici. Aparatul statului ar trebui redus cu minimum 75% ca sa se simta ceva.

    Orice aparat administrativ din orice parte a lumii genereaza in mod inevitabil procese cat mai complexe si intortocheate. E ceva ce tine de instinctul de supravietuire si perpetuare a speciei. De aceea ma tem ca autorul pune caruta in fata cailor. Problema nu e atat organizarea administrativa cat procedurile si reglementarile. Daca omul va putea sa-si rezolve 95% din probleme administrative la telefon, on line sau prin corespondenta, atunci poate sa fie capitala judetului si la Vladivostok, ca nu mai. Daca nu, atunci structura actuala e singura fezabila. Orice modificare va sfarsi in ceva pe cat de monstruos pe atat de toxic.

    Deci merita efortul?! In mod sigur nu!

  7. ” Administratia centrala nu se reduce nici daca pocneste o bomba atomica Bucurestiul ” :)

    Cu riscul unei pocnituri atomice, daca se face regionalizarea, aparatul administrativ central trebuie redus semnificativ iar competentele de decizie mutate la regiuni. Altfel mai bine nici nu ne gândim la reforma administrativa.

    Fara descentralizare intr-adevar nu merita efortul.

    • Tare ma tem ca va scapa in continuare esentialul. In acest caz particular nu procesul in sine (descentralizarea) e cheia succesului ci succesiunea evenimentelor ce duc la implemnentarea sa. :P

      Orice aparat birocratic de oriunde din lumea asta reuseste sa provoace modificari procedural si apoi legislative care sa-i aasigure supravietuirea. Reforma administrativa are oarecari sanse de succes doar daca puterea politica are suficient sange in instalatie sa porneasca de la masacrarea birocratiei de stat si abia apoi sa treaca la reforma admninistrativa. Daca esueaza implementarea acestui prim pas totul e pierdut. Odata creata noua structura administrativa birocratia va gasi rapid cai de supravietuire si apoi de proliferare.

      Oricum discutia asta e probabil la fel de inutila ca si cea legata de sexul ingerilor. Romania, asemeni majoritatii tarilor UE, e un stat in care numarul celor ce traiesc de pe urma statului il depaseste confortabil pe cel al celor ce alimenteaza bugetul. Orice tentativa de atingere a pomenilor miluitilor natiunii va rezulta in rasturnarea imediata a puterii politice ce cuteaza asa ceva.

      Trebuie asteptat cu rabdare intai colpasul statului social si abia apoi se va putea vorbi de o reforma reala. Ideea fundamentala e sa intelegem ce anume isi permite statul si dupa aia sa proiectam o structura administrativa ce poate fi suportata. Acum atat situatia de fapt cat si planul dumneavoastra (asemeni altora, nu ca as avea ceva in mod particular cu propunerea dumneavoastra) pleaca de la ipoteza fundamental eraonata ca asta e structura administrativa miraculoasa de care avem nevoie si e treaba statului sa vada cum o va finanta.

  8. Stimate,
    d-le Dragos,
    1.Regionalizarea nu poate fi realizata ca proces individual/de sine statator, ci numai ca partea ,,organica” a unui proiect de dezvoltare economica/industriala, care trebuie sa combine/articuleze intre ele ,,economicul cu administrativul institutional comunal, orasenesc, judetean, regional”, care sa dobindeasca o dubla functie:administrare curenta si dezvoltare economica.Numai aceasta devenire justifica financiar regionalizarea, asigurindu-i logistica si dimensunea administrativa optima (din varintele existente), creaza institutiile ,,pro-active” care genereaza dezvoltare economica si asigura resursele necesare acestei schimbari, etc.
    Altfel regionalizarea este un act pur administrativ/birocratic, extrem de costisitor, fara finalitate economica pozitiva, iar intelegerea acestui adevar a aminat-o mereu pina la …proiectul de tara cu reconstructia economica si industriala.
    2.Datorita complexitatii procesului ,,combinat” aratat, administratia Centrala nu se poate reduce ci mari, cuprinzind/asociindu-si experti si tehnocrati de executie si monitorizare corectiva, in timp real a acestuia.
    Problema administratiei, a Parlamentului si altor institutii (mari consumatoare de resurse financiare) nu este marimea, ci inexistenta unor „produse publice” ale acestora, care sa conduca/genereze dezvoltare economica si iesirea din actuala fundatura postcomunista spre un capitalism eficient si functional.
    Parlamentul spre exemplu nu sufera (neaparat) de marime, ci de lipsa de competente, fiind necesara transformarea Senatului in componenta tehnica a acestuia, format in continuare din senatori alesi politic, dar partial (25 – 40 la suta) din senatori de drept, proveniti din rindul marilor manageri economici, institutionali, academicieni, cercetatori economici si tehnici, autori consacrati de lucrari economice recunoscute in zona respectiva, etc.Aici se afla esenta reformei Constitutionale!
    Astazi 90 la suta din proiectele legislative nu au legatura cu realitatea economica a tarii, iar votul se afla sub comanda politica si interese diverse, iar nu sub presiunea realitatilor si cerintelor economice si sociale nationale.
    In concluzie, diminuarea mecanica a administratiei si in general a bugetarilor nu are finalitate economica pozitiva.Lipsa intelegerii ca ea este unica resursa nationala a dezvoltarii (care ,,nu pleaca sa se valorifice economic inafara tarii ca banii, inventia, creierele, etc), face ca ea sa fie tratata gresit, drept consumatoare inutila de resurse, deoarece nu poate fi valorificata in procesul dezvoltarii, in lipsa unui ,,proiect economic”, care sa-i dea atributii, tehnicile de lucru si raspunderile necesare in acest proces.
    (PS.Inca mai astept la telefon E-mail-ul dvs., neputind cuprinde prezentarea proiectului economic, ca mesaj/comentariu pe blog! Cu stima.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Filipescu
Dragos Filipescu
Economist in sistemul bancar, doctor in Finante, specializarea Moneda-Credit Lucrarea de doctorat: Activitatea bancarǎ şi mecanismul plǎţilor (2004) – Universitatea Al.I.Cuza Iasi, domeniul Finante.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro