vineri, martie 5, 2021

Un teatru de proastă calitate

În urmă cu exact o săptămână, primarul general al Capitalei, dl. Nicușor Dan, i-a invitat pe managerii Teatrelor bucureștene la o discuție în cursul căreia voia să afle care le sunt doleanțele legate de bugetul pentru anul în curs (când va veni mult așteptatul buget e cu totul altă problemă a cărei rezolvare nu ține însă de dl. Dan), dar și care sunt condițiile în care funcționează respectivele instituții de cultură. Condiții materiale, fizice, nu legale ori instituționale, și ele cum nu se poate mai complexe. A căror soluționare, asemenea necesității depășirii nenumăratelor anacronisme care fac ca teatrul românesc să funcționeze încă pe model sovietic, nu e nici ea de competența noului edil șef al Capitalei.

Pesemne, respectiva întâlnire a avut un caracter public, a fost transmisă pe facebook, pe zoom sau pe skype (din păcate, nu cunosc aceste detalii care, la urma urmei, nici nu prea contează), iar o doamnă critic de teatru și-a sacrificat o zi din atât de prețioasa ei viață spre a o urmări de la un capăt la altul. Plus încă vreo câteva ore pentru a așterne pe ecranul computerului observațiile proprii prilejuite de întâlnirea cu pricina.

Respectivele observații au fost publicate în chip de editorial al revistei proprietate personală a doamnei critic în cauză. Cum era de așteptat, de altfel, articolul a stârnit reacții felurite- de aprobare entuziastă sau de revoltă. Unora le-a fost pe plac tonul bășcălios, comicul căutat, căznit al sus-invocatei producții jurnalistice (comic din pricina căruia s-a estompat partea bună, corectă a comentariului), altora dimpotrivă.  Lucru firesc, mai întâi fiindcă lumea teatrală românească este extrem de împărțită, pe alocuri raporturile dintre preopinenți sunt de-a dreptul contondente, firesc și din cauza faptului că relatarea emană un subiectivism atroce, autoarea lui nefăcând nici cel mai mic efort spre a-și masca antipatiile, frustrările, idiosincraziile. Multe dintre ele generate de episoade nu tocmai fericite, de accidente biografice relativ binecunoscute în spațiul public. Reamintesc doar că doamna critic s-ar fi dorit director fie la Teatrul Excelsior, fie la Teatrul Mic, numai că reglementările legale în vigoare, care, și după părerea mea ar trebui să sufere revizuiri considerabile, nu i-au îngăduit împlinirea respectivelor aspirații. Adică nu i-au permis nici măcar înscrierea la concurs.

În plus, semnatara comentariului are un ghimpe imens în privința Centrului Cultural Lumina asupra căruia, încă de la înființare, a emis -și nu a fost singura- prezumția de impuritate. Întreg pasajul consacrat respectivului Centru și zicerilor directorului său, actorul George Costin, mustește de răutate și de inexactități flagrante. Mai întâi, semnatara se face că nu ar ști cine este directorul în cauză, că nu l-ar fi putut recunoaște în spatele măștii (or, e grav ca tu, critic care  pretinzi a fi unul de elită, infailibil, imbatabil, să nu recunoști un actor de notorietatea și talentul lui George Costin), mai apoi susține că din 2018 sau 2019 respectivul Centru nu ar fi produs nimic fie vizibil, fie valid, doar că ar fi cheltuit în cel mai suspect mod cu putință banii alocați și ei pe căi oculte. Doamna critic a expus pe ecranul calculatorului domniei-sale, și pe urmă pe cel al zisei Televiziuni publice, cu complicitatea doamnei Mirela Nagâț, realizatoarea emisiunii Cooltura (dar cine mai dă o para chioară pe ce se spune la TVR?) o întreagă teorie a conspirației care nu avea cum să nu fie placul nedreptăților de profesie sau al nu știu cărui regizor isterico-oportunist. Care se îmbată cu iluzia că dacă țipă zor nevoie mare îl mai cineva cât de cât serios în seamă. Or, Centrul Cultural Lumina este deja producătorul câtorva spectacole, cele mai multe în regia lui Victor –Ioan Frunză, un mare regizor pentru care este notoriu că doamna în cauză nutrește de ani buni o antipatie bolnăvicioasă. Tot Centrul Cultural Lumina a editat o seamă de cărți de teatru extrem de importante pe care normal ar fi fost ca semnatara articolului să le fi citit deja. Ori măcar să aibă cunoștință de existența lor. Tot Centrul Cultural Lumina este editorul unei reviste săptămânale de actualitate și critică teatrală- Amfiteatru- și ea primită de doamna critic în cauză cu ostilitate încă din momentul apariției. Numai în ultimele două luni sus-menționatul Centru a lansat pe piață două premiere- Insecte  și Școala nevestelor– difuzate online, cu acces liber. Despre care autoarea în cauză simulează că nu ar fi auzit nimic. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ele nu ar exista. Există, sunt reușite, în pofida faptului că doamna critic le ignoră ori se preface că nu ar ști nimic despre existența lor.  Fac în treacăt observația că lipsa aceasta de conectare la realitate, după părerea mea simulată din interese asupra cărora aș prefera să nu mă pronunț, nu îi este în primul rând favorabilă respectivei doamne critic. Fiindcă așa după cum nota undeva Camil Petrescu, “un jurnalist este un om bine informat”.

Toate aceste inexactități flagrante la care aș mai putea adăuga multe altele alterează, din păcate, grav bruma de utilitate a reportajului de la care au pornit însemnările mele de astăzi. În absența lor, el ar fi putut surprinde o realitate îngrijorătoare. Am în vedere în primul rând starea jalnică cu care se confruntă infrastructura teatrală a Capitalei. Mai concret,  Aproape că nu mai există în București instituție de spectacole aflată în administrarea Primăriei Capitalei care să garanteze securitatea spectatorilor, multe, mult prea multe dintre  aceste Teatre funcționează la limita legalității, nu au avizele necesare de la ISU și alte astfel de foruri, mai toate așteaptă de ani buni începerea operațiunilor de reabilitare/consolidare ori sunt în procese de renovare care au început în urmă cu vreo două cincinale.

 Situația aceasta deplorabilă nu este cunoscută de ieri –de azi. S-a vorbit despre ea în spațiul public îndată după incendiul de la Clubul Colectiv, adică de la finele anului 2015, însă nu s-a făcut nimic concret în vederea ameliorării. Directorii se apără spunând că au întocmit memorii, hârtii, acte, că au atras în repetate rânduri atenția zișilor factori responsabili.  

Numai că – ce să vezi !- situațiile cele mai dramatice se întâlnesc exact la Teatrele ai căror manageri au fost cei mai vocali susținători ai fostului primar general al Capitalei, doamna Gabriela Firea, principalul zis factor responsabil căruia până în septembrie 2020 i-au înălțat ode, i-au recitat versuri, au socotit-o și proclamat-o cea mai cea. Au declarat-o mare protectoare a artelor. Unii dintre acești directori s-au făcut de râs la propriu emițând astfel de omagii cu rădăcini în altă epocă.  Au lăsat impresia că doamna respectivă ar fi dat din banii ei și din aceia ai d-lui Pandele fonduri și nu din taxele și impozitele bucureștenilor.

Ipocrizia, lașitatea, dorința de a se perpetua în funcții, de a dribla o evaluare anuală corectă i-au făcut pe acești directori să joace lunea trecută mizer la două capete. Să ne ofere un spectacol jalnic care îi descalifică profesional, moral, artistic.  Uman în primul rând. Acum o săptămână au căzut măștile. Normal ar fi ca pentru unii să urmeze și căderea din funcție.

P.S. 1 Reamintesc, pentru corecta informare a celor ce citesc aceste rânduri, dar și pentru a evita orice suspiciuni posibile că eu însumi am colaborat la revista Amfiteatru, editată de Centrul Cultural Lumina, până la mijlocul anului 2020. Mi-am încetat colaborarea din dorință proprie, spre a proteja revista, îndată după ce directoarea unui Teatru a cărui intrare seamănă deloc întâmplător cu aceea prin care se pătrunde în spațiul  unui local de bâlci, a depus o sesizare mai mult decât infamă la Direcția de cultură a Capitalei. Cetățeana în cauză sesiza forurile tutelare că în alte publicații sunt extrem de critic la adresa muzei ei inspiratoare. Aceeași Gabriela Firea. Căreia i-aș periclita astfel sansele de realegere,  Ca și cum fosta primăriță generală de tristă amintire ar fi fost stăpâna absolută a culturii bucureștene și nu ar fi trebui deranjată în nici un fel posibil. Doar aplaudată, omagiată când, după cum se vede, doamna Firea nu a făcut, de fapt, nimic. Doar propagandă în folos propriu și în serviciul PSD.  

P.S.2 Atât în articolul ce a provocat atâtea reacții cât și în cel apărut ieri, doamna critic pledează pentru eliminarea oricăror suprapuneri în activitatea Teatrelor bucureștene. Suprapuneri de genuri, dar și suprapuneri temporale. Primele ar impune o discuție aparte, așa că pentru moment mă mulțumesc doar să observ că nu poate fi vorba despre o exclusivitate în abordarea genurilor (comedie, dramă, tragi-comedie, tragedie), ci doar despre dezideratul ca fiecare Teatru să aibă propria lui identitate. Mai observ și că, da, se mai întâmplă că unul și același titlu să figureze în oferta mai multor instituții bucureștene de spectacol. E bine sau nu e bine ? Și aici e loc de dezbatere. Suprapunerile temporale se înregistrează, susține doamna critic, în cazul festivalurilor. Autoarea exemplifică cu Festivalul Fest(IN) pe Bulevard care, în opinia d-sale, ar parazita FNT. Pentru corecta informare a cititorilor ca și a doamnei critic, precizez că doar două sau trei zile s-au suprapus în ultimii ani și cu toate acestea public au avut și unul, și altul. Mai precizez și că Fest(IN) pe Bulevard  s-a suprapus, totuși, preț de mai multe zile cu un alt festival, de dată ceva mai recentă,  al cărui curator a fost nimeni altul decât chiar doamna critic. Dovadă clară că, așa după cum spunea Arghezi, una vorbim și alta fumăm.    

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Un comentariu tangential la articolul dvs.
    In ultimii 25 ani a crescut mult numărul de teatre in Buc, dar si in alte orașe. Fenomenul ar fi pozitiv daca acesta creștere ar fi fost generata de o cerere reala a publicului, ie de o creștere a numărului de spectatori de teatru.
    In fapt creșterea numărului de teatre a fost cauzata de ambiții umflate ale unor actori, actorași si regizori care au vrut sa aibă Teatrul Propriu.
    Acum aceste teatre sunt in mare restriște si nu cred ca se vor revigora după aceasta molima.

      • Stimate Dle Moratiu >

        E mult, e putin ?
        O comparatie cu alte capitale europene poate fi elocventa ?
        Cum introduci in statistici gradul de cultura si apetenta pentru teatru ( sint doua lucruri deosebite dar care se intercinecteaza ) la romani ?

        • Orice comparatie cu institutii teatrale din Europa este inutila . Principiul e simplu ; este cerere – maresti oferta ; nu este cerere – scazi oferta . Nu am inteles vreodata de ce trebuie sustinuta o activitate din bugete publice daca nu exista cerere pentru acea activitate .

          • Domnule Popescu, din păcate dvs nu înțelegeți multe. Doar vă grăbiți să emiteți opinii. Lumea e dornică de spectacole de teatru. O dovedește, între altele, rapiditatea cu care se epuizează biletele. Adică ceea ce se cheamă, în termeni tehnici, gradul de umplere al sălilor.

            • Eu inteleg multe . Si printre acestea faptul ca nu doresc sa sustin ( din taxele si impozitele ce le platesc ) fudulia .
              Teatrele trebuie sa se poata sustine din incasarile de pe bilete si abonamente . Pot fi de acord ca administratia publica sa cheltuie bani pentru constructia unui teatru ( cu instalatiile de apa , gaze , canalizare si electrice ). Eventual scutire de impozit pentru teren si cladire ( pe modelul cultelor religioase ) . Atit . Restul numai si numai din activitatea prestata . Banii de la bugete publice nu trebuie acordati pentru altceva . In mod particular , pentru mine , actorii sint niste impielitati .
              Nu ma deranjeaza faptul ca exista cerere . Din partea mea sala poate sa fie plina si mai mult decit plina . Sint anumite activitati ( inclusiv culturale ) ce nu trebuie sustinute cu bani publici . Cit priveste pandemia …. De ce trebuie sa sustina poporul roman salariile unora sau altora pe motiv de ,, pandemie ” ?

            • Faceți dovada unei gândiri primitive de ființă autosuficientă. Gâncirea unui ÎMPIELIȚAT.

      • Domnule Adrian Popescu – Dar sunteti de acord sa se „DEA” multe sute de milioane de lei unor partide care „se fac a conduce tara” ? Stiti cate sute de milioane s-au „alocat” (alocat ? vorba vine ! Este o marsava spoliere a banului public !) Cati bani incaseaza PSD – aceasta cocina de pungasi si mafioti ! Ca sa nu mai amintim de POMENILE ORDINARE cu „pensile speciale” !??! Parca tot mai bine sa „alocam” niste parale pentru cultivarea „maselor” ! Si va mai informez cu ceva – Scuze , am uitat de afirmatia Dv ca „stiti foarte multe ! – dar uneori „repetitia est mater studiorum – asa ca scuze ) Locuiesc de prin vara lui 1990 in strainatate ( decand am vazut politica post „revolutionara” a canalilor ilesciene – cand, vorba romanului, mi-am luat lumea-n cap – dar am si vazut „multa lume” ! As dori sa va informez ca „prin alte parti” un bilet la teatru sau opera costa „mult mai multisor” decat in Romania ! Platesc acum in Chicago – la locuri modeste – cel putin 100 – 150 US$ la o piesa de teatru/opera – Iar daca vrei sa mergi la New York la opera – este adevarat de prim rang calitativ – pretul depaseste cu usurinta 500 US$ ! Am abonament la concertele simfonic ale Orhestrei Simfonice din Chicago – sub bagheta Maestrului Ricardo Mutti (dar din cauza pandemiei stgiunea este inchisa !)- nu la marile concerte (nu-mi permit !) ci la seria de concerte pentru „cei in varsta = pret redus – aceeasui calitate – si platesc pentru 6 concerte pe an cam 750 US$ ! Comparati va rog cu preturile de la Ateneu !!!! La seria de concerte „cu pret normal pretul ar fi de vreo 4 – 5 ori mai mare !!Nu credeti ca la preturile practicate de teatre – opera – concerte in Romania TOTUSI statul si Primariile TREBUE sa ajute ? In rest sa auzim numai de bine – si sa incercam sa fim si – oleaca – galantoni !

    • Un comentariu al unei jurnaliste intr-un interview cu un mare actor: „s-ar putea spune că teatrul acesta este proiecția egoului dvs”. Sa fi gresit?

  2. @ Adrian Popescu 08/02/2021 At 18:41

    D-le nu sunteti bine informat: in tara partenerului strategic SUA toate teatrele de Broadway sunt de stat si primesc si mai multi bani. La fel si acorii de la Hollywood !
    Nu vreti o tara ca „afara” cu salarii ca afara cu acelasi nivel de salarii (in euro sau $) ? vreti tot o tara cu salarii doar in lei, de 3-5 ori mai mici, datorita ratei de schimb ?

    • Ma intereseaza cum se petrec lucrurile in alte state dar asta nu ma impiedica sa am propriile opinii si dorinte . Nu vreau o tara ,,ca afara” . Vreau o tara asa cum vreau eu . Nu ma intereseaza actorii nici de pe pamint nici de pe alte planete . Nu sint adeptul copierii oricarei imbecilitati .

      • OK. Deci doriti un capitalism original.
        In tarile ca afara (vestice) nu (prea) exista teatre de stat adica organizate si mai ales finantate ca-n Romania de dinainte de 1989. Acum nu se mai pot „vinde” bilete prin toate fabricile ca sa fie culturalizati muncitorii din fabric si uzine.
        De ce or fi murit atunci atiatia oameni ? Doar s-avem numai „speciali” cu salarii mari si sporuri asijderea si apoi cu pensii „sepciale” :culturali, organe de forta, SRI, SIE etc.

  3. Pentru ca noi actorii, impielitatii, osa-ti platim tir pensia! De ce sa-ti platim pensia?! Suntem datori noi? Popescule, mai bine taceai!

    • E foarte posibil sa aveti dreptate . Dar se poate intimpla sa mor inainte de implinirea virstei de pensionare ( stabilita imbecil prin lege ) . Spun asta pentru ca am o gramada de cunostinte care au patit astfel . Iar contributiile lor la fondul public de pensie au ramas la dispozitia guvernantilor tilhari .

      Altfel ar fi stat lucrurile daca pentru pensie nu am fi fost obligati ( prin lege imbecila ) sa cotizam toti la gramada . In cazul in care fiecare cetatean ar fi economisit si investit sume de bani din venitul profesional in mod individual , pentru pensie alta ar fi fost situatia . Dar cind banii sint luati cu japca legala si pusi la gramada pe care o imparte un guvern tilhar ….

      Daca stau sa ma gindesc bine pensia mea e posibil ca o va plati si un salariat de la uzina ,, Dacia ” . Sau unul de la ,,Hidroelectrica ” . Sau unul de la ,, Terapia ,, . Sau unul de la ,,Adesgo ” . Ce produc acestia si ce produce un actor ?! Pentru societate actorii sint dispensabili . Viata mea nu o influenteaza actorii in vreun fel . Pot trai fara ei . Apropo ! Sint actori care si-au gasit surse de existenta . Fac tot felul de reclame imbecile la radio . Probabil si la TV . Doar ca la Tv nu-mi mai obosesc ochii si creierul de vreo 12 ani . Nu-i asa ca va pica greu si intelegeti greu existenta cuiva care gindeste ca mine ?!
      Ma astept sa nu imi fie publicat acest comentariu . E greu suportabil …..

      • Da. Aveți dreptate. Parțial. Dvs. sunteți greu suportabil. Așa că, din punctul meu de vedere, de azi încolo nu mai contați. Nu vă mai străduiți să scrieți. Păstrați panseurile pentru uzul propriu.

  4. Buna ziua,
    Sunt departe de a fi la curent cu „subteranele” lumii teatrului romanesc.
    Am citit articolul Dumneavoastra si am fost bucuros ca l-am regasit pe George Costin , pe care demult imi doresc sa-l revad in cateva spectacole. Am dat fuga rapid sa citesc despre Centru Cultural Lumina si sa ma abonez la revista Amfiteatru, indemnat subtil de articolul Dumneavoastra. Dar cautand pe net, stupoare, iata ce am gasit:
    https://buletin.de/bucuresti/milioane-de-euro-pentru-centrul-cultural-invizibil-al-gabrielei-firea/
    Pana la urma, care este situatia? Precizez ca sunt adeptul teoriei potrivit careia tot ce a atins fostul primar firea este spurcat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Follow the money: banii sindicatelor ca turnesol moral al guvernării PNL-USRPLUS

Ignor dacă amenințarea premierului Cîțu - cu oprirea robinetului de bani care curg direct de la stat la sindicate – e doar...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.