luni, ianuarie 18, 2021

Un transplant nereuşit

După demisia grăbită a lui Andrei Marga de la conducerea ICR, cei în drept să numească un nou preşedinte al instituţiei n-ar trebui, mai presus de orice, să se grăbească. S-au grăbit deja anul trecut, când – să nu uităm – Andrei Marga a ajuns în post înainte de vreme, prin forţarea demisiei predecesorului său, care mai avea doar şase luni de mandat şi ar fi putut duce la bun sfârşit o activitate recunoscută drept un succes.

Instituţia a fost însă fatal mutilată, trebuie s-o recunoaştem. Andrei Marga nu a făcut decât să desăvârşească această mutilare. Ce se va întâmpla oare acum cu „filialele“ interne, create atât de iresponsabil? Dacă Marga, în mod evident, nu a înţeles misiunea instituţiei pe care s-a grăbit să o acapareze, totuşi, la ora aceasta, poate că se mai găsesc oameni de la putere care – confruntaţi cu necesitatea unei noi numiri – să ţină cont şi de rostul pe care trebuie să-l aibă ICR.

De fapt, chiar de anul trecut, trecerea instituţiei în subordinea Senatului a însemnat începutul sfârşitului. Guvernul Ponta a smuls o întreagă structură de la locul ei cuvenit, transplantând-o într-un loc impropriu, adică la cheremul comisiilor din Senat. Nimic nu era mai coerent decât ca ICR – promotor al culturii române în străinătate, deci o verigă a politicii externe – să se afle în subordinea acelei instituţii care conduce, potrivit Constituţiei, politica externă a României. Tocmai de acest lucru ar trebui să ţină seama cei care vor să găsească o soluţie viabilă, eficientă şi pe termen lung pentru ICR.

Remarcabil este faptul că pretextul folosit pentru transplantul nereuşit de anul trecut a fost „politizarea excesivă“, când de fapt tocmai această mişcare a creat premisele politizării. Lucru confirmat din plin de felul în care se caută acum, printre funcţionari fără activitate culturală, o persoană oarecare pentru ocuparea acestui post.

USL ar trebui, e obligată să numească acum la ICR o personalitate de talia lui Horia Roman Patapiepici, care să garanteze funcţionarea corectă şi eficientă a instituţiei. Dacă nu are într-adevăr pe cine, atunci ar face bine să repună instituţia aceasta – totuşi foarte importantă – la locul cuvenit. Să o redea preşedinţiei. Avem destule motive să credem că Traian Băsescu, din moment ce fost în stare să numească din prima încercare un om potrivit, nu va da greş nici acum.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Spuneti ca „USL ar trebui, e obligată să numească acum la ICR o personalitate de talia lui Horia Roman Patapiepici, care să garanteze funcţionarea corectă şi eficientă a instituţiei.” Cred ca glumiti!!! Nu numai ca USL nu are de unde gasi un om de talia lui Patapievici dar chiar daca ar exista acesta nu e atat de nebun sa accepte un post la cheremul „grupuli infractional organizat” (asta-i de la Ioan Rus citire) din Senat/Parlament/Guvern. Nu intelegeti ca scopul nu a fost numai sa scape de Patapievici si Mihaies ci sa foloseasca institutia ca rasplata pentru clientela politica. De ce credeti ca Marga a infiintat filialele interne? Pentru inlesnirea creatie calorifer.2? As!
    In rest, numai de bine.

  2. Vă rog să mă scuzaţi, dar nu înţeleg de ce vă faceţi iluzii în legătură cu ICR. Regula de aur în comunism era următoarea: Numirile în funcţii se fac de jos în sus, de către colective, pe baza propunerilor venite de sus în jos! :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Catalin Cioaba
Catalin Cioaba
cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 2005 cu o teză despre Martin Heidegger. Autor al mai multor traduceri importante din Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein. Stagii de cercetare în Germania, Franţa şi Austria.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.