joi, martie 28, 2024

Unde ar duce cruciada anti-profit

”Privatizarea ucide” scria pe un afiș la una din manifestările auto-declarate pro-Arafat de zilele trecute. O să spuneți că e doar o exagerare. Un mesaj mult mai rezonabil pare să spui că medicina (sau doar cea de urgență) nu ar trebui să fie făcută pentru profit. L-am auzit de atâtea ori și din atâtea surse diferite, adus în sprijinul actualei forme a legii a sănătății, încât sună aproape a postulat, un adevăr de la sine evident. Or, eu nu văd de ce ar fi așa ceva. De fapt, din contră.

Ca să clarificăm un prim lucru: un serviciu non-profit nu e tot una cu unul voluntar. Voluntariatul îl costă pe cel care îl practică, prin urmare este cât se poate de limitat. Un serviciu non-profit, în schimb, este unul ale cărui cheltuieli sunt susținute, ca alternativă la profitul propriu, dintr-o sursă externă. În cazul discuției noastre, e vorba de stat, de banii publici. Statul e singurul care poate furniza, în aceste condiții, un serviciu non-profit. E de înțeles atunci de ce apelul pentru un serviciu de urgență non-profit este implicit unul împotriva intrării în sistem a operatorilor privați. Ce rămâne de neînțeles este răspunsul la întrebarea: de ce ar trebui medicina de urgență să rămână strict un domeniu non-profit? Sau, ca să întreb altfel, de ce tocmai medicina de urgență ar trebui să fie non-profit dar nu și orice alt serviciu – cum ar fi, de exemplu, furnizarea de pâine? Cu ce ar fi diferite cele două cazuri?

Sigur, cele două domenii sunt diferite dacă vorbim de liberalizare, adică de acțiunea de a elimina statul din domeniu – ca paranteză, am văzut că sunt comentatori care se plâng că noua lege nu ar liberaliza sistemul, dar nu o dată sunt aceeași care se plâng și că permite accesul privaților… Mă rog, revenind: domeniile sunt diferite, o dată pentru că spre deosebire de produsele de panificație, clientul serviciului de urgență nu e la fel de liber să aleagă; uneori nu e liber în sensul cel mai propriu și dramatic al termenului. Apoi, ținând cont că sunt mult mai puțini clienți ai seriviciilor de urgență decât ai produselor alimentare de bază, dacă doar aceștia ar plăti sistemul riscă să fie prea scump și să dea rateuri. De asta, în principiu, serviciile de urgență nu sunt plătite direct de cei care le folosesc, ci din banul public. Nu spun că așa ar trebui neapărat, spun în schimb că aceasta e cu totul altă discuție. Eu mă refer aici, nu la sursa acestor bani, ci la destinația lor. Nu la cine-l plătește și cum, ci la pretenția că furnizorul serviciilor de urgență nu ar trebui să facă profit. Or, repet, de ce ar fi aceste servicii diferite, din această privință, față de oricare altele? Cei care fac afirmația că medicina de urgență nu ar trebui făcută pe profit aduc două categorii de argumente, la modul implicit sau explicit.

Primul argument este, dacă îmi dau bine seama, că profitul ar fi ceva rău în sine. A face bani pe baza rezolvării urgențelor medicale e ceva imoral. Nu văd de ce ar fi așa, dar oricum, contează altceva: dacă așa ar sta lucrurile atunci nu există niciun motiv pentru care a face profit din orice altă activitate ar fi moral. De ce profitul obținut pentru a scoate de la ananghie un om e rău, în schimb cel obținut pentru a-i astâmpăra foamea ar fi bun? De ce nu invers? Acest argument ar pleda și pentru transformarea furnizării de alimente sau, de fapt, a oricărui alt serviciu într-unul non-profit. Adică, într-unul de stat.

Al doilea argument este unul economic(!) Iată-l, citat dintr-un comentariu din articolul trecut: ”atata vreme cat sistemul “privat” de urgente care va concura eventual SMURDUL va avea dreptul sa faca profit, profitul acela vor fi bani pierduti de noi, de cotizanti si catigati de niste societati comerciale.” Or, din nou, argumentul acesta se poate aplica perfect pentru orice fel de serviciu. Dacă profitul pe care l-ar face sistemul privat de urgențe ar fi o pierdere pentru noi, atunci profitul pe care il fac privații din orice alt domeniu este pierdere pentru noi. Ar trebui să avem doar un sistem de stat de panificație, non-profit, și privații ar trebui excluși de acolo, și de peste tot. Privatizarea, dacă nu ne ucide, ne sărăcește. La fel ca primul, și acest argument ar pleda pentru transformarea oricărui serviciu economic într-unul de stat. Cu alte cuvinte, pentru transformarea economiei României într-una de stat. Acolo ne-ar duce în final cruciada anti-profit. Etatiada. Acela e țelul, finalitatea logică. O ”epocă de aur” economică !…

… Așa cam cum am avut înainte de ’89, când profitul privaților era cu desăvârșire exclus. Celor care nu știu sau nu-și amintesc cum era în perioada respectivă, pot să le spun povești de groază, despre lipsa ucigașă de alimente și servicii de bază; însă măcar aceștia au o scuză. Ce scuză au cei care își aduc aminte? Privatizarea nu face rău; dar uneori mi-aș dori ca un alt termen cu ”p” să facă rău, să doară câtuși de puțin; un gen de urgență medicală peste putința de intervenție a dlui Arafat. Ar fi foarte profitabil pentru toată lumea.

Distribuie acest articol

125 COMENTARII

  1. Serviciile medicale sunt tratate diferit fata de alte prestari de servicii, pentru ca sunt vazute de multi ca un drept inalienabil, la fel ca dreptul la libra exprimare, fiind deseori asimilate de diverse persoane cu dreptul la viata. Ori daca accesul la sanatate e un drept inalienabil, atunci el nu poate face obiectul comertului. Problema este ca acest „drept” nu este pasiv, si pentru implementarea lui trebuie sa munceasca niste oameni activ. Acei oameni nu vor s-o faca pe gratis. Pana la urma si salariul doctorului este un fel de „profit” personal, la fel cum sunt si dividendele investitorului. Si asta spune ceva despre cat de natural este acest „drept inalienabil”.

    Din acest punct de vedere, evident ca solutia ar fi spargerea tabuului „moral” si asezarea sistemului pe baze economice sanatoase, cu piata si mecanisme de reglare. Exista insa doua mari probleme care chiar trebuie rezolvate cumva. Prima e generata de juramantul pe care il depun medicii. Acesta ii obliga sa trateze un pacient aflat in stare de urgenta, indiferent de costuri. Dar daca respectivul nu poate sustine costurile dupa ce iese din coma, de exemplu, trebuie sa existe o modalitate de a suporta pierderile. Iar asta ne duce la a doua problema. E nevoie de participarea tuturor pentru a tine un sistem de sanatate in picioare, pentru ca unii oameni vor produce permanent pierderi. Un om cu o meserie proasta si o sanatate subreda nu isi va acoperi niciodata cheltuielile medicale proprii. Tocmai de aceea, asigurarea medicala – privata sau de stat – trebuie sa ramana obligatorie.

    • „Un serviciu non-profit, în schimb, este unul ale cărui cheltuieli sunt susținute, ca alternativă la profitul propriu, dintr-o sursă externă”

      Pentru un sustinator atat de inversunat al profitului in orice imprejurare, nu prea-i intelegi definitia :)
      Un serviciu non-profit este un serviciu care isi acopera cheltuielile de functionare/administrare iar veniturile şi activele sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial. In nici un caz cheltuielile nu sunt sustinute dintr-o sursa externa.

      „de ce tocmai medicina de urgență ar trebui să fie non-profit dar nu și orice alt serviciu – cum ar fi, de exemplu, furnizarea de pâine?”
      Pai hai sa vedem…pentru sanatate sunt obligat vreau nu vreau sa platesc o contributie. Deci practic, din taxele pe care le platesc eu se va asigura un profit unor firme private pe care le va omologa ministerul dupa procedurile „traditionale” Poate mie nu-mi convine si vreau sa apelez la alta firma privata. Pot s-o fac, dar tot sunt taxat de stat in favoarea firmelor omologate de el… In cazul painii, pot alege ce paine vreau, de oriunde vreau, fara sa fiu obligat sa platesc o cotizatie pentru un anumit producator de paine… Nu stiu, sper ca e destul de clara ideea, mai clar de atat nu pot s-o expun, pana si nepotul meu de 12 ani a inteles-o…:)

      Apoi, ținând cont că sunt mult mai puțini clienți ai seriviciilor de urgență decât ai produselor alimentare de bază, dacă doar aceștia ar plăti sistemul riscă să fie prea scump și să dea rateuri
      Pai tocmai ca nu doar acesti clienti platesc, platim toti, ca suntem obligati. Si atunci de ce sa fiu obligat sa asigur profitul unor firme private ? Sunt de acord sa asigur cheltuielile de functionare ale unui serviciu de utilitate publica, incluzand in aceste cheltuieli si salarii decente pentru medici. Iar te faci ca nu intelegi :) Adica sper ca te faci doar…

      Inca iti acord prezumtia de buna credinta :) desi articolul e o colectie de sofisme indoielnice…

      @Tudor
      „Pana la urma si salariul doctorului este un fel de “profit” personal, la fel cum sunt si dividendele investitorului.”

      Pai aici nu pot sa zic decat… :) :) :) :) :) !!! Cu cine ai facut economie in facultate ? Daca nu ai facut, inteleg :) .

      • „Un serviciu non-profit este un serviciu care isi acopera cheltuielile de functionare/administrare iar veniturile şi activele sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial. In nici un caz cheltuielile nu sunt sustinute dintr-o sursa externa.”

        Prin urmare SMURD, asa cum e acum, nu este un serviciu non-profit? Ca doar nu are venituri. Mai sa fie! De asemenea, daca o firma privata (de exemplu, una care distrubuie paine) nu plateste la un moment dat dividente, deci isi foloseste toate veniturile ca sa distribuie (si mai multa) paine, o activitate de interes general, s-ar intelege atunci ca devine un serviciu non-profit? Ciudata definitie!

        “de ce tocmai medicina de urgență ar trebui să fie non-profit dar nu și orice alt serviciu – cum ar fi, de exemplu, furnizarea de pâine?”

        Pai hai sa vedem…pentru sanatate sunt obligat vreau nu vreau sa platesc o contributie. ”

        Da. De ce? Pai, e non-profit, adica cheltuielile sunt acoperite din banul public. (cum spuneam). Iar asta inseamna ca, vrei nu vrei, trebuie sa platesti o contributie, pentru ca banul public nu pica din cer. Daca furnizarea de paine ar deveni non-profit, adica ar fi preluata de stat, si pentru aceea ai fi nevoit, vrei – nu vrei, sa platesti o contributie.

        „In cazul painii, pot alege ce paine vreau, de oriunde vreau, fara sa fiu obligat sa platesc o cotizatie pentru un anumit producator de paine…”

        Da. De ce? Pentru ca nu e un sistem non-profit, in care, prin urmare, pot activa mai multi privati, dandu-ti posibilitatea de optiune, si inlaturand obligatia. Ca sa vezi! Asta ziceam si eu.

        Cu alte cuvinte, multumesc de prezentarea argumentului, ma bucur ca nepotelul de 12 ani l-a inteles. Cu adultii am dificultati.

        • Inca ceva, pentru ca la un moment dat chiar imi placeau articolele tale… nu-ti dai seama cat rau iti faci singur cu sofismele astea ieftine pe care le consideri argumente… incearca sa te detasezi si sa recitesti tot ce ai scris… Asta e un sfat sincer… In rest…

        • Putem sa acreditam ideea ca a face profit din Urgente nu este tocmai un lucru rau, dar noi avem deja o experienta, si anume invatamantul. E ia uite, daca in America, invatamantul este privat, ma refer la cel superior, si are niste performante bune, nu la fel s-a intamplat cu invatamantul la noi.

          In concluzie, invatamantul superior privat in Romania este PRAF. E, se poate un exemplu mai graitor ca acesta? Spuneti-mi si mie? A fost subfinantat? Nu frate, a avut bani la dispozitite cu nemiluita, a fost doar fuga dupa profit, EXCLUSIV. De cine a fost reglementat acest invatamant, e tocmai ca sa vedeti, la fel cum urma sa se intample in sanatate, tot de stat! A interesat pe cineva actul educational?

          In concluzie, cand privatu’ si statu’ isi dau mana cu legi, legi secundare, reglementari si toate acareturile astea, singuru’ care pierde e cetaneanu’, si pierde big time!

          Macar la noi a mai fost scaparea ca au mai ramas alea de stat, a mai ramas o Politehnica, a mai ramas un UPB, dar ce te faceai daca toate astea treceu, printr-o abra-cadabra a guvernului in maini private care sa urmareasca EXCLUSIV profitul. Cat de crunt putea sa fie?

          • Daniel,

            tu crezi ca sistemul privat de educatie din SUA nu cauta profit? Evident ca asta face. La fel face orice sistem privat, de altfel, de educatie sau de altceva; din SUA sau de aiurea. Or, daca avem un sistem orientat pe profit care face performanta si unul orientat pe profit care nu face performanta, concluzia logica e ca in acest caz particular nu orientarea pe profit e factorul care afecteaza performanta. In cazul sistemului de educatie din Ro nici macar nu e greu de identificat problema. Dar asta e alt subiect.

        • Pai pe aceeasi logica exista si in Germania si Franta institutii ale statului care urmaresc bunastarea cetateanului si nu coruptia din interior. Si aceste institutii sunt al dracului de eficiente si functioneaza mai bine decat orice institutie privata neprivata din Romania.

          Si tocmai asta incercam sa subliniez, orice serviciu care in afara functioneaza bine, la noi se dovedeste ca functioneaza prost (ca vorbim de institutii de stat, ca vorbim de parteneriate public privat).

          Ca in fond problema este aceasta infratire public privat care de fapt va fi legalizarea furtului actual. Macar in momentu’ de fata iti mai pui speranta in Justitie, mai ai o cale de a tine sistemul sub control, dar atunci care va fi ultima reduta?

          ATENTIE: Eu nu vorbesc de sistem privat in general (pe care il iubesc si il si practic), ci EXCLUSIV cel implementat in RO cu oamenii din RO, ca in fond si la urma urmei la butoane se afla tot politicu’ care zice in ce directie merge corabia si decide cine se urca in ea si cine nu.

          Ca la TV arata bine si aia se pricep sa dea bine din gura, m-am lamurit in cei 22 de ani. Legea sa iasa, ca apoi intelegerile se fac pe sub masa, contestatii la licitatii, caiete de sarcini si tot tacamu’ asta care reduce de fapt problema la fibra noastra balcanica.

          Orice discutie ideologica legata de cat de buna ar fi legea paleste in fata istoriei noastre recente. Si cum oamenii de acolo care ne dau noua lectii de moralitate nu s-au schimbat, sunt sigur ca nici de naravurile lor nu s-au lepadat. De acum e pura palavrageala cu tente personale, ceea ce pe mine ma depaseste.

          PS. S-ar putea sa apra comentariul de doua ori

        • Din cliclu „hop si eu”…
          Explicatia de „non-profit” a lui „incomod” e cea corecta, nu „redefinirea” d-vs.
          Haideti d-le Damian, il cunoastem amandoi pe varul „Goagal”… sau wikipedia!

          „De asemenea, daca o firma privata (de exemplu, una care distrubuie paine) nu plateste la un moment dat dividente, deci isi foloseste toate veniturile ca sa distribuie (si mai multa) paine, o activitate de interes general, s-ar intelege atunci ca devine un serviciu non-profit? ” – nu devine, se cheama ca face profit 0! Firma asta poate reveni oricand pe „profit”, pe cand o firma „non-profit” va avea intodeauna profitul 0, prin definitie!
          D-le Miron, termenii tehnici sunt stabiliti ca baza a unui sistem, devin cvasi aceptati si pe baza lui se dezvolta sistemul. Odata acceptati nu se mai admit „filozofii” la baza sistemului. As functioneaza toate stiintele „tehnice”: fizica, chimia, matematica, economia…
          Desigur, puteti propune schimbarea bazei sistemului si puteti redefinii altfel termenul de „non-profit”, sa vedem daca definitia d-vs va fii cvasi-aceptata… pentru mine suna ca e o tentativa de schimba definitia termenului de „kilogram”..

          „Pai, e non-profit, adica cheltuielile sunt acoperite din banul public. (cum spuneam)”
          D-le Miron, regiile de carbune sau termoficare au cheltuielile acoperite din banul public prin subventii dar asta nu le face „organizatii” non-profit.Sursa finantarii nu are legatura cu caracterul firmei, ong-ului, asociatiei, etc…

          „Da. De ce? Pentru ca nu e un sistem non-profit, in care, prin urmare, pot activa mai multi privati, dandu-ti posibilitatea de optiune, si inlaturand obligatia. Ca sa vezi! Asta ziceam si eu.”
          Legatura pe care d-vs o descrieti intre obligatie, optiune si non-profit nu e chiar asa. Spre exemplu in legislatia germana cu privire la sanatate, esti obligat sa contribui la un fond privat, ai dreptul de optiune si fondurile private sunt definite ca „non-profit”. Prezenta privatului non-profit nu iti garanteaza in genere nici optiunea:spre exemplu in Olanda, asiguratorii au primit dreptul de a furniza si servicii medicale(am inteles ca asta era propus is in proiectul in discutie) si ca urmare se constata o concentrare a „serviciilor” exclusiva in „reteaua” asiguratorului. Adica odata intrat in retea, joci cum iti spune asiguratorul. Iesirea din retea e foarte costisitoare, limitandu-ti iarasi optiune, creeand astfel o „pseudo-obligatie” pentru pacient . Si se zice ca noi ne-am inspirat din sistemul Olandez..

        • Dodu,

          :-) Da, firma privata nu devine non-profit pentru ca la un moment nu plateste dividente, pentru ca la orice moment ulterior poate sa faca asta. De asta exista firmele private, pentru profitul actionarilor lor. La fel, intocmai cum ziceam, ca sa reuseasca sa functioneze fara profit, servicii cum sunt cele de carbune sau termoficare trebuie sa fie de stat, pentru că trebuie să-și acopere cheltuielile de undeva; pentru ca niciun privat, fie el si miliardar, chiar daca ar vrea (si de ce ar vrea?) n-ar reusi sa faca asta.

          –-

          Dar asta e simptomatic pentru un anumit gen de comentariu. Eu vorbesc in articol de un ”serviciu non-profit”, adica – foarte, foarte complicat si subtil, ce sa zic! – despre un serviciu care nu urmareste sa faca profit, fara sa conteze ca e parte a unei institutii de stat (fireste!) cum e SMURD sau o societate subventionata, tot de stat, cum sunt regiile. Simplu, nu? Nuuuuu! De ce să folosim sensul simplu și clar al unei expresii? Mi se aduce in schimb o definitie de dictionar a „organizatiei non-profit” , altceva decat un serviciu. E o definitie care vorbeste despre venituri fara sa spuna de unde sunt si cine le acopera, prin urmare care se potriveste fix ca nuca in perete cu discutia. Spre exemplu, exclude chiar SMURD-ul(!), care nu e o organizatie non-profit, pentru ca nu e o organizatie, nu are personalitate juridica proprie si nici venituri. Dar nu conteaza! asta e definitia pe care am gasit-o, si da-i si lupta-i, si lupta-i si da-i. Si, dupa asta, EU sunt cel acuzat ca as fi sofist, ca fac „filozofii”. Ba chiar sunt acuzat ca ma fac ca nu inteleg(!) Ca sa vezi.

          La fel, priviti mai jos in comentarii un exemplu similar: eu vorbesc in articol despre domeniul privat, orientat spre profit, prin opozitie cu cel de stat. Dau si un exemplu, simplu, clar si pertinent, cel al productiei de paine, care e un sistem pur privat. Discutam pe el? Nuuuuuuu! Mi se da in schimb exemplul utilitatilor, care e cat se poate de atipic ca sistem privat, pentru ca avem un mix de firme private, agentii nationale si autoritati de stat, si in care statul dicteaza in continuare foarte mult samd. De ce sa folosim exemplul simplu si clar, cand avem unul care se potriveste ca nuca in perete si duce discutia tot acolo? Si, din nou, dupa aceasta scamatorie tot eu sunt cel care e sofistul! …

      • subiect FALS!!! hai sa acceptam/recunoastem (blasfemie antimarxista) ca si serviciul public NE COSTA!!! ambulanta de „stat” costa si daca merge si daca sta!!! ca beneficiar ma intereseaza daca MA COSTA mai mult serviciul prestat de stat sau cel prestat de privat. Daca ma costa mai putin (sau la egalitate de pret primesc calitate mai buna) de ce ma f… grija cat profit face prestatorul?

      • He, he, smetia ati luat-o oricum… E un obicei in „coada” articolelor acestui autor, si (recunosc) asta ma face de fiecare data curios sa-l citesc.

  2. Dincolo de lozincile aberante de tip „privtizarea ucide” si alte non-argumente, comparatia cu furnizarea painii are totusi o limita. In primul rand fiindca pretul serviciilor respective nu este liber ci fixat de stat. Cel putin asa cred ca ar trebui sa fie, nu stiu ce spune legea despre aceasta. In al doilea rand, principial vorbind e un lucru rau ca intr-o piata libera statul sa fie actor (or in cazul de fata el trebuie sa ramana un actor principal). Se poate pune intrebarea cum va selecta dispeceratul respectiv intre mai multe masini ? N-ar avea interesul sa aleaga serviciul de stat in detrimentul celui privat atunci cand ambele sunt disponibile ? Sigur ca nu acesta este subiectul articolului, dar cred ca sunt teme care merita discutate.

      • Foarte matur din partea TUTUROR???
        Asta aduce cu acele paradoxuri antice… ca sa dea dovada de maturitate, cei care nu sunt de acord ar trebui sa fie de acord.

      • Doc, ai dreptate. Exact asa e. Doar ca si tu faci la fel. De dragul de a spune ca opozantii legii nu au dreptate te apuci sa spui ca proiectul de lege nu prevede disparitia SMURD. Ceea ce e perfect adevarat doar ca, din punct de vedere al unei dezbateri reale asupra reformei sanatatii (ca, pana la urma, despre asta e vorba) e aproape irelevant. Apoi, discutia despre cum va functiona sistemul de urgenta in noua forma ar avea ceva substanta daca ar fi existat macar o idee a celor care au scris proiectul. Dar ei recunosc senin ca habar nu au nici de costuri, nici de cum va functiona un astfel de sistem. Atunci, desi eu sunt pentru privatizare in general, chiar nu vad de ce ai vrea sa schimbi o parte din sistem care functioneaza, ambulanta si SMURD-ul, cu ceva despre care nu ai idee. Si, pentru a veni in intampinarea intrebarii tale, nu e parerea mea ca respectivii nu au habar, ci chiar domnii Duta si Vladescu au spus asta, in mod repetat, ca nu stiu ce se va intampla, vom vedea. Sau daca vrei sa schimbi, te apuci si faci ceva cercetare inainte, ceva simularii, studii, si apoi schimbi, nu faci schimbare de dragul schimbarii. Apoi, initatori fie mint, fie sunt din alta lume Spun ca de acum (asta daca se adopta legea), primariile si consiliile judetene vo fi implicate in serviciul de ambulanta. Dar lucrul asta se intampla deja, din mai multe puncte de vedere. Atunci, ce schimbam? Nu se stie nici cum se va face selectia intre ambulantele trimise. Eu, daca am accident si sun la 112, trebuie sa aleg care salvare sa ma ia? Pai daca e urgenta, nu prea am chef de comparatii de cost si calitative, iar daca nu e urgenta si acum pot suna ce salvare vreau eu, fie aia de stat, fie una privata. Iarasi, unde e schimbarea? Plus ca mai sunt o gramada de lucruri, probabil mai importante, despre care nu se mai discuta. Cum ar fi piata asigurarilor, unde competitia e drastic limitata de la inceput, criterii sunt foarte greu de ineplinit de firma, mai ales cand se spune ca se doreste ca fiecar casa judeteana de sanatate sa intre pe piata, ceea ce e practic imposibil daca se respect criteriile enuntate. Mai mult, nu se stie ce servicii va acoperii asigurarea obligatorie. Tot acelasi domn Duta, director de CNAS, spunea ca el habar n-are de costurile serviciilor medicale, ca nu e treaba lui (ma intreb oare a cui?), ca pachetul de baza va acoperi toate serviciile (facem pariu ca nu e asa?), ca nu stie cate firme ar putea fi interesate sa intre pe piata dar daca nu vor fi cel putin 4, se renunta la idee (pai atunci care mai e scopul idii asteaia asa bune?)

        • „Doc, ai dreptate. Exact asa e. Doar ca si tu faci la fel. De dragul de a spune ca opozantii legii nu au dreptate te apuci sa spui ca proiectul de lege nu prevede disparitia SMURD. Ceea ce e perfect adevarat doar ca, din punct de vedere al unei dezbateri reale asupra reformei sanatatii (ca, pana la urma, despre asta e vorba) e aproape irelevant. „

          Stai sa inteleg. Vad N comentarii si manifestatii care se opun ideii de a desfiinta/privatiza SMURD, dar a aminti ce spune efectiv legea despre asta e… irelevant? Ce ar fi atunci relevant?

  3. Domnule Damian
    Mărturisesc că (anti)raţionamentele Dvs. mă surprind, şi nu vă onorează! Furnizarea de servicii medicale şi de pâine nu sunt comparabile. Nu este vorba de o atitudine anti-privatizare (deşi experienţe privatizărilor din trecut în România nu este încurajatoare), ci de faptul – pentru a mă menţine în limitele (strâmte) ale capacităţii Dvs. de înţelegere, dacă nu îţi convine un vânzător de pâine, mergi la alt magazin; ceea ce nu mai este valabil în cazul unui bolnav (eventual cronic; eventual lipsit de mijloace materiale) sau a unui accidentat. Nici măcar nu este în discuţie o privatizare, atât timp cât CAS este colectat prin Ministerul de Finanţe şi contribuţia obligatorie nu poate fi plătită direct asiguratorului.
    Sunt surprins că pe un site de calibrul contributors.ro apar comentarii care nu dovedesc nici cunoaşterea, nici înţelegerea problemelor!

    • „Nu este vorba de o atitudine anti-privatizare (deşi experienţe privatizărilor din trecut în România nu este încurajatoare), ci de faptul – pentru a mă menţine în limitele (strâmte) ale capacităţii Dvs. de înţelegere, dacă nu îţi convine un vânzător de pâine, mergi la alt magazin; ceea ce nu mai este valabil în cazul unui bolnav (eventual cronic; eventual lipsit de mijloace materiale) sau a unui accidentat.”

      Adica fix ce spuneam eu intr-unul din aliniatele articolului. L-ati citit? Incercati, n-ar trebui sa fie atat de dificil. Si cred ca ati putea comenta DUPA acest efort. Altfel ironiile risca sa vi se intoarca impotriva.

      (…)spre deosebire de produsele de panificație, clientul serviciului de urgență nu e la fel de liber să aleagă; uneori nu e liber în sensul cel mai propriu și dramatic al termenului. Apoi, ținând cont că sunt mult mai puțini clienți ai seriviciilor de urgență decât ai produselor alimentare de bază, dacă doar aceștia ar plăti sistemul riscă să fie prea scump și să dea rateuri. De asta, în principiu, serviciile de urgență nu sunt plătite direct de cei care le folosesc, ci din banul public. Nu spun că așa ar trebui neapărat, spun în schimb că aceasta e cu totul altă discuție.

  4. Health Care Is Not A Right

    by Leonard Peikoff, Ph.D. Delivered at a Town Hall Meeting on the Clinton Health Plan. Red Lion Hotel, Costa Mesa CA. December 11, 1993

    Good morning, ladies and gentlemen:

    Most people who oppose socialized medicine do so on the grounds that it is moral and well-intentioned, but impractical; i.e., it is a noble idea – which just somehow does not work. I do not agree that socialized medicine is moral and well-intentioned, but impractical. Of course, it is impractical – it does not work – but I hold that it is impractical because it is immoral. This is not a case of noble in theory but a failure in practice; it is a case of vicious in theory and therefore a disaster in practice. So I’m going to leave it to other speakers to concentrate on the practical flaws in the Clinton health plan. I want to focus on the moral issue at stake. So long as people believe that socialized medicine is a noble plan, there is no way to fight it. You cannot stop a noble plan – not if it really is noble. The only way you can defeat it is to unmask it – to show that it is the very opposite of noble. Then at least you have a fighting chance.

    What is morality in this context? The American concept of it is officially stated in the Declaration of Independence. It upholds man’s unalienable, individual rights. The term „rights,” note, is a moral (not just a political) term; it tells us that a certain course of behavior is right, sanctioned, proper, a prerogative to be respected by others, not interfered with – and that anyone who violates a man’s rights is: wrong, morally wrong, unsanctioned, evil.

    Now our only rights, the American viewpoint continues, are the rights to life, liberty, property, and the pursuit of happiness. That’s all. According to the Founding Fathers, we are not born with a right to a trip to Disneyland, or a meal at Mcdonald’s, or a kidney dialysis (nor with the 18th-century equivalent of these things). We have certain specific rights – and only these.

    Why only these? Observe that all legitimate rights have one thing in common: they are rights to action, not to rewards from other people. The American rights impose no obligations on other people, merely the negative obligation to leave you alone. The system guarantees you the chance to work for what you want – not to be given it without effort by somebody else.

    The right to life, e.g., does not mean that your neighbors have to feed and clothe you; it means you have the right to earn your food and clothes yourself, if necessary by a hard struggle, and that no one can forcibly stop your struggle for these things or steal them from you if and when you have achieved them. In other words: you have the right to act, and to keep the results of your actions, the products you make, to keep them or to trade them with others, if you wish. But you have no right to the actions or products of others, except on terms to which they voluntarily agree.

    To take one more example: the right to the pursuit of happiness is precisely that: the right to the pursuit – to a certain type of action on your part and its result – not to any guarantee that other people will make you happy or even try to do so. Otherwise, there would be no liberty in the country: if your mere desire for something, anything, imposes a duty on other people to satisfy you, then they have no choice in their lives, no say in what they do, they have no liberty, they cannot pursue their happiness. Your „right” to happiness at their expense means that they become rightless serfs, i.e., your slaves. Your right to anything at others’ expense means that they become rightless.

    That is why the U.S. system defines rights as it does, strictly as the rights to action. This was the approach that made the U.S. the first truly free country in all world history – and, soon afterwards, as a result, the greatest country in history, the richest and the most powerful. It became the most powerful because its view of rights made it the most moral. It was the country of individualism and personal independence.

    Today, however, we are seeing the rise of principled immorality in this country. We are seeing a total abandonment by the intellectuals and the politicians of the moral principles on which the U.S. was founded. We are seeing the complete destruction of the concept of rights. The original American idea has been virtually wiped out, ignored as if it had never existed. The rule now is for politicians to ignore and violate men’s actual rights, while arguing about a whole list of rights never dreamed of in this country’s founding documents – rights which require no earning, no effort, no action at all on the part of the recipient.

    You are entitled to something, the politicians say, simply because it exists and you want or need it – period. You are entitled to be given it by the government. Where does the government get it from? What does the government have to do to private citizens – to their individual rights – to their real rights – in order to carry out the promise of showering free services on the people?

    The answers are obvious. The newfangled rights wipe out real rights – and turn the people who actually create the goods and services involved into servants of the state. The Russians tried this exact system for many decades. Unfortunately, we have not learned from their experience. Yet the meaning of socialism (this is the right name for Clinton’s medical plan) is clearly evident in any field at all – you don’t need to think of health care as a special case; it is just as apparent if the government were to proclaim a universal right to food, or to a vacation, or to a haircut. I mean: a right in the new sense: not that you are free to earn these things by your own effort and trade, but that you have a moral claim to be given these things free of charge, with no action on your part, simply as handouts from a benevolent government.

    How would these alleged new rights be fulfilled? Take the simplest case: you are born with a moral right to hair care, let us say, provided by a loving government free of charge to all who want or need it. What would happen under such a moral theory?

    Haircuts are free, like the air we breathe, so some people show up every day for an expensive new styling, the government pays out more and more, barbers revel in their huge new incomes, and the profession starts to grow ravenously, bald men start to come in droves for free hair implantations, a school of fancy, specialized eyebrow pluckers develops – it’s all free, the government pays. The dishonest barbers are having a field day, of course – but so are the honest ones; they are working and spending like mad, trying to give every customer his heart’s desire, which is a millionaire’s worth of special hair care and services – the government starts to scream, the budget is out of control. Suddenly directives erupt: we must limit the number of barbers, we must limit the time spent on haircuts, we must limit the permissible type of hair styles; bureaucrats begin to split hairs about how many hairs a barber should be allowed to split. A new computerized office of records filled with inspectors and red tape shoots up; some barbers, it seems, are still getting too rich, they must be getting more than their fair share of the national hair, so barbers have to start applying for Certificates of Need in order to buy razors, while peer review boards are established to assess every stylist’s work, both the dishonest and the overly honest alike, to make sure that no one is too bad or too good or too busy or too unbusy. Etc. In the end, there are lines of wretched customers waiting for their chance to be routinely scalped by bored, hog-tied haircutters some of whom remember dreamily the old days when somehow everything was so much better.

    Do you think the situation would be improved by having hair-care cooperatives organized by the government? – having them engage in managed competition, managed by the government, in order to buy haircut insurance from companies controlled by the government?

    If this is what would happen under government-managed hair care, what else can possibly happen – it is already starting to happen – under the idea of health care as a right? Health care in the modern world is a complex, scientific, technological service. How can anybody be born with a right to such a thing?

    Under the American system you have a right to health care if you can pay for it, i.e., if you can earn it by your own action and effort. But nobody has the right to the services of any professional individual or group simply because he wants them and desperately needs them. The very fact that he needs these services so desperately is the proof that he had better respect the freedom, the integrity, and the rights of the people who provide them.

    You have a right to work, not to rob others of the fruits of their work, not to turn others into sacrificial, rightless animals laboring to fulfill your needs.

    Some of you may ask here: But can people afford health care on their own? Even leaving aside the present government-inflated medical prices, the answer is: Certainly people can afford it. Where do you think the money is coming from right now to pay for it all – where does the government get its fabled unlimited money? Government is not a productive organization; it has no source of wealth other than confiscation of the citizens’ wealth, through taxation, deficit financing or the like.

    But, you may say, isn’t it the „rich” who are really paying the costs of medical care now – the rich, not the broad bulk of the people? As has been proved time and again, there are not enough rich anywhere to make a dent in the government’s costs; it is the vast middle class in the U.S. that is the only source of the kind of money that national programs like government health care require. A simple example of this is the fact that the Clinton Administration’s new program rests squarely on the backs not of Big Business, but of small businessmen who are struggling in today’s economy merely to stay alive and in existence. Under any socialized program, it is the „little people” who do most of the paying for it – under the senseless pretext that „the people” can’t afford such and such, so the government must take over. If the people of a country truly couldn’t afford a certain service – as e.g. in Somalia – neither, for that very reason, could any government in that country afford it, either.

    Some people can’t afford medical care in the U.S. But they are necessarily a small minority in a free or even semi-free country. If they were the majority, the country would be an utter bankrupt and could not even think of a national medical program. As to this small minority, in a free country they have to rely solely on private, voluntary charity. Yes, charity, the kindness of the doctors or of the better off – charity, not right, i.e. not their right to the lives or work of others. And such charity, I may say, was always forthcoming in the past in America. The advocates of Medicaid and Medicare under LBJ did not claim that the poor or old in the ’60’s got bad care; they claimed that it was an affront for anyone to have to depend on charity.

    But the fact is: You don’t abolish charity by calling it something else. If a person is getting health care for nothing, simply because he is breathing, he is still getting charity, whether or not President Clinton calls it a „right.” To call it a Right when the recipient did not earn it is merely to compound the evil. It is charity still – though now extorted by criminal tactics of force, while hiding under a dishonest name.

    As with any good or service that is provided by some specific group of men, if you try to make its possession by all a right, you thereby enslave the providers of the service, wreck the service, and end up depriving the very consumers you are supposed to be helping. To call „medical care” a right will merely enslave the doctors and thus destroy the quality of medical care in this country, as socialized medicine has done around the world, wherever it has been tried, including Canada (I was born in Canada and I know a bit about that system first hand).

    I would like to clarify the point about socialized medicine enslaving the doctors. Let me quote here from an article I wrote a few years ago: „Medicine: The Death of a Profession.” [The Voice of Reason: Essays in Objectivist Thought, NAL Books, c 1988 by the Estate of Ayn Rand and Leonard Peikoff.]

    „In medicine, above all, the mind must be left free. Medical treatment involves countless variables and options that must be taken into account, weighed, and summed up by the doctor’s mind and subconscious. Your life depends on the private, inner essence of the doctor’s function: it depends on the input that enters his brain, and on the processing such input receives from him. What is being thrust now into the equation? It is not only objective medical facts any longer. Today, in one form or another, the following also has to enter that brain: ‘The DRG administrator [in effect, the hospital or HMO man trying to control costs] will raise hell if I operate, but the malpractice attorney will have a field day if I don’t – and my rival down the street, who heads the local PRO [Peer Review Organization], favors a CAT scan in these cases, I can’t afford to antagonize him, but the CON boys disagree and they won’t authorize a CAT scanner for our hospital – and besides the FDA prohibits the drug I should be prescribing, even though it is widely used in Europe, and the IRS might not allow the patient a tax deduction for it, anyhow, and I can’t get a specialist’s advice because the latest Medicare rules prohibit a consultation with this diagnosis, and maybe I shouldn’t even take this patient, he’s so sick – after all, some doctors are manipulating their slate of patients, they accept only the healthiest ones, so their average costs are coming in lower than mine, and it looks bad for my staff privileges.’ Would you like your case to be treated this way – by a doctor who takes into account your objective medical needs and the contradictory, unintelligible demands of some ninety different state and Federal government agencies? If you were a doctor could you comply with all of it? Could you plan or work around or deal with the unknowable? But how could you not? Those agencies are real and they are rapidly gaining total power over you and your mind and your patients. In this kind of nightmare world, if and when it takes hold fully, thought is helpless; no one can decide by rational means what to do. A doctor either obeys the loudest authority – or he tries to sneak by unnoticed, bootlegging some good health care occasionally or, as so many are doing now, he simply gives up and quits the field.”

    The Clinton plan will finish off quality medicine in this country – because it will finish off the medical profession. It will deliver doctors bound hands and feet to the mercies of the bureaucracy.

    The only hope – for the doctors, for their patients, for all of us – is for the doctors to assert a moral principle. I mean: to assert their own personal individual rights – their real rights in this issue – their right to their lives, their liberty, their property, their pursuit of happiness. The Declaration of Independence applies to the medical profession too. We must reject the idea that doctors are slaves destined to serve others at the behest of the state.

    I’d like to conclude with a sentence from Ayn Rand. Doctors, she wrote, are not servants of their patients. They are „traders, like everyone else in a free society, and they should bear that title proudly, considering the crucial importance of the services they offer.”

    The battle against the Clinton plan, in my opinion, depends on the doctors speaking out against the plan – but not only on practical grounds – rather, first of all, on moral grounds. The doctors must defend themselves and their own interests as a matter of solemn justice, upholding a moral principle, the first moral principle: self- preservation. If they can do it, all of us will still have a chance. I hope it is not already too late. Thank you.

    • Fara nicio suparare – nu-mi imaginez ca, realist vorbind, ti-ai imaginat ca va citi cineva tot acest op-ed… mai ales zilele astea si mai ales ca autorul nu pare vreo mare somitate in ceva. La fel, banuiesc ca nici tineretea usor marxista a acestui gentleman si nici suportul sau pt. John Kerry te-au atras in mod special.
      Asa incat, n-ai vrea mai bine sa rezumi in cateva paragrafe ce vrea crestinul asta si de ce e articolul relevant pentru discutia de-aici?
      Multumesc.

    • De mult nu mi-a fost dat sa vad un material de o asemena propagada virulenta! Pe langa principiile corecte si corect enuntate, autorul amesteca voit o groaza de sofisme pentru a-si argumenta ideea. Greseala cea mai mare e legata de confuzia intentionat voita, intre drept(right) ca drept al persoanei, corectitudine(right) si moral. Daca faci o analiza minima a articolului de mai sus pornind de la termenul „moral” ce reflecta un concept definit in zona europeana pe baza influentelor religioase iudeo-crestine. A fi moral presupune printre altele(sa nu furi, sa nu inseli, sa nu omori) si „sa-ti ajuti aproapele” lucru ignorat cu desavarsire de autor.
      Ok, sa luam un caz mai concret, decat generalizarea din articol:
      Nea’ Ion, un cititor veteran de etichete de sticle, face o criza de ciroza cad pe strada. Cineva cheama abulanta il care il colecteaza si-l trasporta la spital.
      E corecta activitatea ambulantei? DA. E morala actiunea abulantei? DA. E un drept a lui nea’ Ion sa ajunga la spital? Stict raportat la nea’ Ion NU; Strict raportat la noi ca societate morala DA- „noi” am indeplinit un percept moral – „ajuta-ti aproapele”.
      Sa vedem mai departe, nea’Ion ajunge la UPU apoi e internat la spital pentru tratament. Sta cateva zile la spital.
      E corecta internarea? DA. E morala internarea? DA. E un drepta al lui nea’ Ion? NU.
      Apoi, dupa cateva zile, nea’ Ion este externat, CNAS platind pentru tot „concediul” in spital a lui nea’ Ion.
      E corecta aceasta plata? NU. De ce nu? Pentru ca nea’ Ion desi e alcoolic nu plateste la asigurare decat minimul impus de lege(in cel mai fericit caz) si vrea ca cineva sa-i ofere mai mult decat „contributia”
      E morala aceasta plata? NU. De ce nu? pentru ca nea’ Ion stie ca el e alcoolic si ignora ca acest lucru ii poate provoca probleme medicale, procedand asfel INcorect si imoral.
      E un drept al lui nea’ Ion? NU. De ce? Pentru ca drepturile rezida din obligatii, nerespectarea obligatiilor ar trebuii(teoretic) sa-ti anuleze drepturile. Nu poti prin drepturile tale sa le incalci pe ale celorlalti.
      Din ultima parte a exemplului, autorul de mai sus are dreptate doar ca el generalizeaza gresit aceasta „situatie” la toate cazurile: daca asa e acum, asa va fii intodeauna.
      Se poate redefinii exemplul in prisma altui sistem de valori de moralitate(musulman, budist, ateu) si poate vom avea alte concluzii. Eu m-am limitat la morala cvasi-acceptata acum
      Nu e moral, corect sa lesi un om cazut pe strada ce are nevoie de ajutor, indiferent de relatia celui in cauza cu serviciile de sanatate. Si e ipocrizie crunta sa sustii ca societate ca „euthanasierea” cainilor e un lucru incorect si imoral, si sa-ti lesi semenii sa moara pe strazi!
      In SUA serviciile de sanatate au esuat tocmai prin generalizarea aceasta – in sept 2011 – 50 de milioane de americani fara access in reteaua medicala(1 din 5 american)… cat de cat noi avem un sistem la care are access intreaga populatie, si pentru prima faza(interventia de urgenta, UPU) ar trebui sa ramana asa… celelalte faze nu ne permite financiar sa le mentinem universal deschise, si ar rebui liberalizate
      Cat despre costuri pe o piata libera cum e SUA(orientata dupa profit) doar o mica trecere in revista: o interventie cu ambulanta incepe de la 1200USD, o zi de spitalizare incepe de la 7000USD iar o zi in terapie intensiva poate ajung la 100.000USD… plus ca asiguratorii nu-ti platesc tot ce zice doctorul…

    • Mda, e bine sa citesti Ayn Rand, prinde la transa 15-18 ani, in general dupa aceea iti dai seama ca „modelul” obiectivist corespunde lumii reale cam in aceeasi masura cu Warcraft 3. Unii cum sunt Peikoff nu numai ca ar trebui sa mai puna mana si sa citeasca ce au spus cu adevarat parintii fondatori ai SUA dar sunt dovada vie ca dreptul de gandi nu implica si capacitatea de a o face.

      Si apropos, John Galt nu prea are ce bate toba pe forumuri. El si ai lui sunt atat de vitali omenirii incat numai dau din umeri si pamantul tremura.

      What are you waiting for? Shrug!

  5. in RO nimic nu e gratis, nici ambulanta nici SMURD-ul, sunt platite generos prin contributiile lunare de fiecare roman, deci problema nu e ca cineva ar fi antiprofit, profitul se realizeaza din plin inainte sa sune telefonul la 112. Deci banii se aduna oricum, problema e la cati se imparte iar intrebarea mea logica ar fi daca nu cumva existenta a prea multor servici „de urgenta”private ar intarzia in sine procesul de salvare.. Eu personal mi-as dori ca de maine sa nu mai existe spitale de stat ci doar private iar eu sa aleg unde sa-mi virez contributiile pt a fi tratat cu respect si igiena (un cuvant anormal world wide dar logic in Romania) ; dar cu urgenta e putin diferit.., si ca logistica e muuult mai dificil sa coordonezi 10 servicii pt preluarea unor urgente (pt a maximiza salvarea vietilor) decat unul sau doua. nu cred ca putem compara chiar eventualul profit (ca sa admitem teoria) cu profitul unui brutar, doctor de orice alt fel etc. repet – urgenta face diferenta, nu ai timp de gandit – de ales, nici tu pacient nici tu ca dispecer nici tu ca sofer de ambulanta, totul trebuie sa decurga automatizat aproape. De asta privatizarea asta suna ca dracu si romanii care au iesit in tara o simt, total apolitic de data asta ci pt simplul fapt ca se gandesc ca viata lor maine ar putea fi in pericol pt 2 min intarziere birocratica a unei ambulante. Va urez sanatate!

    • de unde reiese ca interventia ambulantei de stat costa mai putin? Citind presa ultimilor ani: ambulanta pe post de taxi, soferi furand combusibil din ambulanta, materiale medicale vandute pe sub mana etc. Un privat ca sa cumpere pneuri pt. ambulante nu face licitatie publica ci cumpara de unde-i convine (aproape sigur mai ieftin decat statul si mai prompt). Daca CNAS deconteaza X lei pt. o deplasare, iar privatul mai face si profit din asta care-i baiul?Uite ce se intampla la transport marfa: GFR face profit iar CFR Marfa falimenteaza, desi materialul rulant e identic, sinele sunt identice, iar personalul e chiar mai bine platit.

  6. Privatizarea e o idee de trista faima in Romania. Asa cum a fost facuta, a distrus si ce-a fost viabil in tara asta, si a transformat-o in colonie de consum. Stim ca de la ceva care s-a privatizat nu mai avem a ne astepta la nici o dreptate, numai la jecmaneala. Sa ne uitam numai spre rezultatul privatizarii utilitatilor (gaz, curent, apa, …): serviciile sint mai proaste si mai scumpe, toti o vedem pe pielea noastra. La ce sa ne asteptam, bazindu-ne pe experientele astea?

    • „Asa cum a fost facuta, a distrus si ce-a fost viabil in tara asta, si a transformat-o in colonie de consum.”

      Nu.

      „Stim ca de la ceva care s-a privatizat nu mai avem a ne astepta la nici o dreptate, numai la jecmaneala. Sa ne uitam numai spre rezultatul privatizarii utilitatilor (gaz…)”

      Serviciul de gaz e privatizat? Cine sunt patronii furnizorilor privati de gaz?

      • Ba da. (se poate si cu argumente, cind o sa vad si argumentele la „nu”.)

        Cit despre gaz, nu cred ca banul meu merge la statul roman, proprietarul resursei de gaz. Daca ar fi asa, as considera ca ma jecmaneste statul. Acum consider ca ma jecmanesc strainii. (Daca exista si cunaostem argumente ca n-ar fi e asa, sa le spunem cu subiect si predicat.)

        Daca ati fi lucrat in echipa mea (si in bransa mea, desigur), pentru „nu”-ul sec de mai sus ati fi vazut direct si fara warning demiterea, pentru un motiv foarte simplu: in bransa mea „privatizata”, increderea se cistiga greu si se pierde usor. Nu mi-as permite eu sa tin in echipa un om care-si permite sa emita „da”-uri sau „nu”-uri just like that, fara argumente. Daca o face in fata unui client, pierd clientul, si pierde toata echipa, asa ca decartez pionul care nu dovedeste raspundere si salvez barca… Vedeti dvs., la stat (unde am lucrat si eu, ca tot omul, de mult, la inceputul carierei) asta n-a fost si evident nu este nici acum o problema.

        • Am adus la fel de multe argumente cate mi s-au oferit. Nu pot sa contra-argumentez ceva ce lipseste :-) Sigur, poate stilul sec e o problema, dar e una strict de stil. In ce priveste celalalt punct, v-am pus o intrebare. N-am primit raspuns. Daca lucrati in domeniul privat, atunci sunteti sau lucrati pentru un proprietar privat, pe o piata. V-am cerut sa imi identificati proprietarii privati ai firmelor din sectorul gazului. Simplu :-)

          • Reiau: privatizarea facuta cu cazmaua a distrus si partea viabila din industria tarii.

            Nu cred ca e locul aici sa incep sa insir discutia care s-a intimplat in bransa mea (inginerie), unde s-a clamat ca se rectifica prin privatizare anomalia socialista a industriilor ineficiente si energofage, si in proces au sucombat zeci de fabrici de top, faimoase din State pina in Japonia, care faceau export serios de produse cu tehnicitate ridicata, si au sfirsit taiate in bucati si date la fier vechi. Aici am mai mult decit argumente, am dovezi cu subiect si predicat, sint zeci de momente la care, in anii de dupa revolutie, am fost martor direct, si sint sute de oameni ca mine, tineri atunci, maturi acum, care au inteles mult mai bine lucrurile in timp decit le-au inteles atunci cind se intimplau.

            Ce se face acum pe post de industrie de tip colonial („caii nostri, actorii lor”) acum in Romania este undeva la nivelul a 5% din ce s-ar fi putut face numai cu ce aveam, putin curatat de excedentul de personal nepregatit si de ramurile care chiar nu-si aveau rostul (destule, de altfel), si cu ceva cap. Dar nu, noi ne-am grabit sa facem tabula rasa cu trecutul pina-n rasul pamintului, si am aruncat apa murdara cu tot cu copilul din copaie, fara sa ne pese…

            Am vorbit numai din bransa mea. Se poate si din altele, fara probleme. Cred ca faptele vorbesc ca argumentatie mai bine decit cuvintele de circumstanta. Cautati oamenii care va pot relata faptele, ca sint(em) multi.

            Privatii din distributia de gaz au fost identificati deja de un alt confrate…

          • Ah, si n-am vazut argumentele la „nu”. Oricit de sec ar fi stilul. Intr-o fraza, un beneficiu real al unei privatizari importante facute in Romania, in realitate. Nu din povestile de succes din revistele glossy si alte plictiseli din astea sau din scremete extremiste de dreapta de pseudo-studenti de pe la SNSPA care nu si-au terminat documentarea pentru proiectul de diploma…

            Nu sint impotriva profitului in sine, ci absolut impotriva profitului cu orice pret. O sa tin intotdeauna la ideile care sint generoase intr-o societate, si care incep cu solidaritatea, ca expresie a omeniei care ar trebui sa ne caracterizeze specia. Despre ce e de facut in sanatate e mult de spus, si proiectul propus de dl. presedinte nici macar nu incepe sa spuna ceva…

          • Fluieratorul,

            ce descrii tu nu sunt problemele privatizarii, in sine. Sunt probleme de incompetenta si coruptie a autoritatilor; care se manifesta in n alte privinte. Cu alte cuvinte, aduci un argument in plus pentru privatizare, desigur – pentru ca se scot sisteme de sub controlul statului incompetent si corupt (nu e cazul utilitatilor, cum spuneam). Iar a spune ca privatizarea e o idee proasta pentru ca poate fi facuta in mod incompetent si corupt e un non-argument. E ca si cum ai spune ca chirurgia, sau medicina de urgenta, daca vrei, e criminala pentru ca pot si s-a intamplat sa omoare oameni.

        • medicul tau de familie e privat, dentistul e privat, laboratorul (de obicei e privat), iar la spital brancardierul e privat (odata ce-l platesti TU la negru). Jos cu privatizarea, traisca Marx si Chavez.

      • Ce intrebare-i asta??? Nu-mi imaginez ca nu stiti, dar, pentru conformitate, patronii cu pricina sunt Gaz de France, respectivi nemtii de la E.oN.

      • Doar un exemplu:
        http://ro.wikipedia.org/wiki/Distrigaz_Sud
        Actionarul majoritar este altcineva decat statul roman. Si se comporta ca un patron care-si urmareste profitul, un profit cat mai mare.

        Alt exemplu:
        http://ro.wikipedia.org/wiki/E.ON_Gaz_Rom%C3%A2nia

        In anul 2009, numai in zona de tara acoperita de E.ON gaz romania au existat 46 de explozii. din cauza nestiintei utilizatorilor, bineinteles! De cand cu privatizarea, romanii au uitat cum se folosesc gazele.

        Nu incepe o cruciada impotriva profitului muncit si cuvenitm deloc!
        Incepe o cruciada impotriva lacomiei nesimtite si ucigase de a obtine profit cu orice chip si cu oricate victime.
        Capitalismul responsabil al anilor 1950-1980 si chiar mai tarziu a fost „prietenul” societatii umane pentru ca era „imblinzit”, precum cainele. De cand s-a salbaticit sub dresajul neoliberal, cainele de altadata a redevenit lup. Cu lupii nu se poate convietui! Asa ca, ori domesticim din nou capitalismul, ori il impuscam. Alta cale nu este!
        Cine ar accepta in casa un lup doar pentru ca stie cat de folositor ar fi cainele?!

        • La distributie, da. Dar la productie? Romgaz-ul de exemplu? Care sa inteleg ca nu a avut niciun fel de probleme, si de a carui fuga nu DUPA ci adesea DE profit am beneficiat noi toti. Evident. Rechizitoriul din dosarul Niculae/InterAGRO o sa stea marturie pentru asta.

          • Din cite stiu, eu platesc distribuitorul, ca ala e scris pe factura si al aluia e contul in care virez banii. Avem doi distribuitori in tara, i-a mentionat cineva mai sus. Amindoi privati, amindoi straini.

          • D-le Damian, va sugerez sa ramaneti in zonele dvs. de confort; asta cu gazul evident nu face parte dintre ele, iar discutia incepe sa semene cu acelea purtate cu dl. Vlaston.
            Fluieratorul a postat ceva despre UTILITATI, dvs, ati cerut exemple. Vi s-au dat, dar, pentru ca nu v-au convenit, schimbati subiectul.
            Romgaz NU este o companie de utilitati. Altfel, nu va faceti griji, o sa-l privatizeze si pe asta si-om vedea atunci.
            In putin alta ordine de idei, din consumul total de gaz la Romaniei, Romgaz produce mai putin de jumatate.
            Pot indrazni sa presupun ca sunteti si un sustinator convins al proiectului Rosia Montana?

          • Ei, asta-i buna! :-) De la ce pornise discutia? Colegul tau de comentarii a spus ce idee proasta e privatizarea, si a dat exemplul sistemelor de utilitati, cum ar fi gazul. Or, „utilitatea” numita gaz presupune o activate de extractie/productie, de transport si una de distributie. Dintre acestea la companiile de distributie a fost vandut pachetul majoritar. Or, daca „gazul” e vazut ca o afacere proasta pentru public (de asta vorbim nu?) atunci nu acestea sunt companiile care sunt in mijlocul scandalurilor, ci altele.

            A spune ca o sa fie si dupa privatizare e o speculatie. Iar cu Rosia Montana nu stiu ce vreti sa spuneti, si e inafara subiectului. Incercati sa va mentineti in el.

          • Nu e cazul sa fiti tafnos; imi cer scuze ca v-am pus pentru o clipa la indoiala competenta in domeniul gazelor naturale.
            Colegul meu de comentarii (si-al dvs., de altfel) nu daduse doar gazul drept exemplu; l-ati ales dvs. drept contraexemplu taman pe asta.
            In toata lumea notiunea de companie de utilitati se refera de regula la acea componenta din lant care livreaza bunul/serviciul catre publicul larg. Compania de telefonie este uneori considerata printre utilitati; cea care produce telefoanele sau sarma in niciun caz.
            Dar sa depasim momentul. Admitem ca si Romgaz (si Petrom, alta privatizare de mare succes, ca si ei produc gaze), si distribuitorii sunt utilitati.
            Asa stand lucrurile, afirmatia dvs. „Or, daca “gazul” e vazut ca o afacere proasta pentru public (de asta vorbim nu?) atunci nu acestea sunt companiile care sunt in mijlocul scandalurilor, ci altele.” este inconsistenta.
            Daca gazul este o afacere proasta pentrru public, atunci putem cel mult arata cu degetul la TOTI jucatorii din domeniu, adica si la Romgaz, dar si la distribuitorii privati.
            Altfel, personal eu nu sunt un adversar al privatizarii. Insa privatizarea dogmatica, orice/oricand/oricum/oricui/in orice conditii/la orice pret mi se pare la fel de periculoasa ca si refuzul categoric al ideii de privatizare. Si adevarul e ca, in Romania, in materie de privatizare nu avem prea multe povesti de succes. Povestile de succes sunt mai degraba companii private noi.

          • N-am pretins niciodata competenta in domeniul gazelor naturale; nu am pretins competenta in niciun alt domeniu, daca mi-ati citit articolele. Nu folosesc niciodata argumente de autoritate.

            „In toata lumea notiunea de companie de utilitati se refera de regula la acea componenta din lant care livreaza bunul/serviciul catre publicul larg. Compania de telefonie este uneori considerata printre utilitati; cea care produce telefoanele sau sarma in niciun caz.”

            Sigur, putem despica firul in patru, sau in patruzeci, apropo de la ce anume se refera „utilitatile”. Ce insa e evident e ca, dintre sistemele private de care putem vorbi (ca sa fac o comparatie cu cel de panificatie, de la productia de paine si pana la distributie) aici avem un caz in care statul are in continuare un cuvant foarte mare de spus, fie direct (pentru ca pe lantul acesta de productie sunt companii de stat), fie indirect pentru ca in continuare poate dicta companiilor private. Prin urmare, e foarte atipic – ca sa folosesc un termen bland – pentru a argumenta pro sau impotriva privatizarii.

            „Asa stand lucrurile, afirmatia dvs. “Or, daca “gazul” e vazut ca o afacere proasta pentru public (de asta vorbim nu?) atunci nu acestea sunt companiile care sunt in mijlocul scandalurilor, ci altele.” este inconsistenta.”

            Repet, nu stiu cata paguba au facut publicului companiile de distributie, astept inca date de la cei care imi persifleaza cunostintele in domeniu. Cata paguba a facut in schimb o companie ca Romgaz ne vom putem face o idee din rechizitoriul InterAGRO. De ce ar fi inconsistent, nu stiu.

          • Doc, ar fi frumos daca ai pastra cat de cat o minima decenta in informare. Romgaz e de stat. Pe de lata parte, Petrom, de exemplu, parca e privat. Si daca chiar esti curios, mai sunt si alti producatori de gaz. Nu ca ar fi bine ca Romgazul mai e de stat dar pentru conformitate cu adevarul.

          • De ce afirmatia respectiva era inconsistenta scria in paragraful imediat urmator celui pe care l-ati citat. Asta, desigur, daca va osteneati sa cititi pana la capat, sau sa nu citati trunchiat.
            In fine, m-am dumirit si n-o sa va mai inoportunez.

          • A, desigur. MI se da un exemplu de sector populat si controlat de stat ca „privatizare”, intreb care dintre elemente (cel privat sau cel de stat) a creat prejudicii , mi se spune ca e inconsistent pentru ca TOATE au facut. Nu, nu toate au facut. Daca faptul ca nu v-am luat majusculele drept argument v-a deranjat, imi pare rau. Va intreb inca odata, daca puteti raspunde, „inoportunati” pe mai departe. Daca nu, nu.

  7. Adevarata problema este in alta parte. NU poti oferi asistenta medicala de calitate pt 2o mil prs din contributiile platite doar de aprox o cincime. Reforma clamata de baselu & co ar trebui de fapt sa vizeze astfel de realitati. Dar… cel mai probabil, actualii refomatori nu pot pricepe lucrurile simple/elementare/logice/de-bun-simt. Simpla insiruire a exemplelor ar concura neplacut ca lungime si plictiseala.

    • sigur ca de 60 ron/luna nu poti avea multa asistenta medicala (si nu am luat in calcul programele nationale de cancer, HIV etc, mult mai costisitoare). Dar da o tura pe la spitalul universiar al lui Sorinache-Spertache si sa vezi balustrade de inox de 200 E/ml pe 8 etaje. Balustrade pe care nu le-am vazut in multe vile „de lux”. Si din subfinantarea sanatatii cum Dzeu sefii de clinici de la stat sunt dolofani la conturi? si sa nu-mi spui ca Astarastoaie nu are nici de un covrig!

  8. Dar daca privatizarea sistemului de urgenta e menita sa ingrase clientele privata a firmelor de partid care sponsorizeaza mentinerea lui Basescu la putere?

  9. Un oarecare profit scot si cei care apeleaza la serviciile de urgenta: li se salveaza poate viata, nu?
    Din cate inteleg totusi argumentul domnului Arafat (spre deosebire de cel al multor comentatori) era ca s-ar putea ajunge la un monopol/oligopol privat care apoi ar fi cautat sa obtina rente din banii publici or ar fi redus calitatea serviciilor. Asta ar fi usor de contracarat daca statul ar garanta prin lege un anumit nivel al serviciului public (zic si eu din burta: o ambulanta finantata public la 100.000 de locuitori) care astfel impiedica practic evolutia spre un monopol privat. Oamenii au capul prea incins cateodata, asa ca nu ne-am mai ales cu nimic, legea a picat cu totul. Nu se intalneau mai bine la o bere Albacher sa gandeasca si ei la rece?

      • Poti aduce vreun articol in sprijinul afirmatiei ca preturile au crescut din pricina creearii unui monopol/oligopol? Is curios. Sau vreun articol din presa aceleiasi tari care sa pledeze pentru limitarea/scoaterea privatilor din acest domeniu?

          • Multumesc! Citez din analiza sistemului din 2010, unul din articolele pe care mi le-ai trimis:

            „I am pleased with the results of the third DHCPR. The Dutch health care system fares well, the RIVM concludes. Accessibility is excellent; quality is above average in many areas and for years the costs of health care have not been significantly diverging from those in neighbouring countries. Still, there is no reason to sit back and relax. Despite these positive results, we are facing huge challenges for the near future. The sharp increase in the number of older people affects the demand for care at the population level and increases its complexity. The number of chronically ill people is also rising fast. The labour shortages are increasing, making it necessary to deploy the increasingly scarce human resources as
            efficiently as possible. Innovation can make an important contribution to reducing the workload. Innovative new treatment modalities are increasing, but this comes at a price. And, all of this is happening in a period when major cuts are inevitable. How can we maintain our strong position in the next few years? Working more efficiently is the best way to cut costs. ‘Saving lives and costs,’ president Obama said. Better health care at lower costs by rewarding quality, improving safety and preventing over- and undertreatment.

            The DHCPR also reminds us of what does not go well or goes less well. The cost benefit relationship in health care in 2008 and 2009 was not convincingly beneficial. Understandably so, because the system reforms are a long-term process that is still ongoing. More efforts are needed to achieve competition on the basis of quality in Dutch health care

            Sublinierile mele. Colegul tau spusese de temerea dlui Arafat ca privatii ar putea obtine un monopol; tu ai spus ca asta e situatia in care a ajuns Olanda. Inca odata: ai orice fel de informatie care sa acopere afirmatia asta? Ce citesc mai sus …o contrazice flagrant!

        • Interesante sunt statisticile despre cheltuielile cu sanatatea in Olanda in 2005 (ultimul an inainte asplciarii reformei) si 2010!
          Cheltuielile cu sanatatea in 2005 – 13,2% din PIB
          Chltuielile cu sanatatea in 2010 – 14,8% din PIB

          In 2006 au intrat pe piata peste 20 de companii private de asiguari de sanatate. Astazi, primele 3 detin 90% din piata. Si nu este mare diferenta intre ce ofera una sau alta.
          Cateva ALTE concluzii (incepand cu pag.218 din document) din raportul pe 2010 pe care l-a indicat @echo:
          1.No convincing evidence at present that freely negotiable specialist care produces more efficiencyn or cost savings
          2. Nor have noticeable changes in trend occurred since the introduction of the
          Health Insurance Act and the Health Care Market Regulation Act in 2006, although the macro costs have increased more sharply in recent years.
          3. This has improved freedom of choice and accessibility of health care insurance for consumers. In terms of the quality and accessibility of health care itself, little has changed. The collective costs of the health care system have increased. Ensuring the necessary conditions for the success of the reforms is an essential prerequisite for achieving the intended aims. Until those conditions are adequately met, the intended
          effects of the reforms will not materialise.
          4. The relationship between regulated competition and macro cost control is less clear. It remains uncertain whether the macro costs of health care can be controlled. If the health care market functions as intended, that will result in lower prices, but the macro
          costs could still rise due to increasing volume of care or due to higher prices resulting from consumer demands for better quality. Such a risk is definitely present if consumers are not confronted with the costs at the point where they need care, and if health care providers do not have incentives to limit the volume of care.
          5. The conclusion is that no convincing evidence is available at present to suggest that specialist medical care at freely negotiable prices is either more efficient or more economical than care with centrally determined fees.
          6. Research by the Netherlands Institute for Health Services Research (NIVEL) in 2006, 2007 and 2008 found that 68%, 70% and 74% of the Dutch population in those years felt they did not stand to benefit much by changing health insurance companies.

          Eu zic sa ne gandim bine la cum reformam sistemul de sanatate. El trebuie sa fie reformat, dar poate nu in sensul proiectului de lege propus de Base.
          Si inca un aspect important: reforma trebuie sa tina cont de accesibilitatea sistemului, s anu expluda de la ingrijirea sanatatii 80% din populatie.
          Sa nu ne prefacem ca nu stim in ce fel practicile de „optimizare fiscala” desfasurate de huliganii din economie pana acum au pus pe butuci Romania. O parte a reformei trebuie sa se refere la acest aspect. O forta de munca sanatoasa si disponibila trebuie sa fie si in responsabilitatea directa a capitalului prin taxe corecte, nu mintite.

          • “I am pleased with the results of the third DHCPR. The Dutch health care system fares well, the RIVM concludes”

            Sigur, tie ti s-ar putea parea ca nu e asa, asta e. Departe ca articolul respectiv sa spuna ca TOTUL e ok, e o analiza onesta; dar asta e concluzia. SI e cu totul altceva decat a pretins colegul de comentarii ca ar reprezenta, si e departe de a-ti justifica opiniile.

            Iar eu astept mai departe un raspuns la intrebarea din comentariul anterior.

  10. Bravo Miron, ai atins un punct foarte sensibil la romani. Exista atitea conceptii gresite incit inainte de orice ar trebui luptat cu acestea: „profitul e rau”, „companiile private fura”, „statul e complet corupt”, etc. Din pacate mi se pare un pic cam tirziu de inceput educatia despre profit, companii private, concurenta,, stat, etc., desi unii ar zice ca niciodata nu-i prea tirziu. Toata acea educatia absolut de baza nu se poate face cu o media ostila asa cum e in RO, pt. ca trebuie participate multe canale de comunicatii, de la oficiali ai statului, la personalitati sau intelectuali, s.a., toti tragind in aceeasi directie. Sa spui acum ca profitul ar putea totusi fi un lucru bun intr-un domeniu fie el si serviciile medicale de urgenta este cam tardiv si prea putini cred in asta. Majoritatea se opresc fix la semnificatia cuvintului ‘profit’ uitind ca totusi pt. acele servicii facute de o entitate privata poate fi mai mult decit doar o suma de bani ce ramine dupa terminarea anului fiscal. Cine mai crede in de-astea?
    Legea sanatatii o fost totusi un bun test de turnesol a societatii romanesti in anul de gratie 2012. Mai e mult pina departe, si din pacate perspectiva o vad cam sumbra. Nimeni nu mai are timp de adevar, de detalii sau de explicatii, lumea incepe deja sa iasa in strada pt. ‘adevarurile’ lor asa cum le sint bagate in cap de altii, sau cum gresit sint interpretate din informatii trunchiate sau neadevarate. Pacat.

  11. Mai e o problemă cu liberalizarea și de partea furnizorilor, nu numai a ”clienților”. Și anume că servicile oferite de ei în principiu n-au voie să dispară, ceea ce la activități economice care nu-s considerate servicii publice nu e cazul. Deci la orice faliment nu pierde numai firma care a gestionat prost afacerea, ci pierde și cel care garantează serviciul public – statul (vorbesc strict de cheltuieli, costurile umane dacă pentru o perioadă nu ai urgențe într-o zonă se încadrează câteva categorii deasupra). Un scenariu de ”too big to fail” în perspectivă nu e deloc greu de imaginat, având în vedere evoluțile ultimilor ani dintr-un sistem mult mai aproape de spiritul pieței. Deci riscurile pe care le-ar lua furnizorii pe acest segment de piață ar fi de fapt asumat de mult mai mulți decât în alte segmente, ceea ce la un moment dat devine un stimulent la comportament prea riscant. Și asta într-un sistem care prin natura sa de fapt are nevoie de mai multă stabilitate decât altele.

    • Christi,

      nu vreau sa fac aici neaparat o dezbatere pro/contra liberalizare – am explicat in aliniatul 3 de ce nu acesta e subiectul articolului. Dar nu ma pot abtine :-) sa nu remarc ca si distributia de alimente este un serviciu „too big to fall”, cu siguranta intr-o masura mai mare decat medicina de urgenta! E de ordinul evidentei ca majoritatea dintre noi poate supravietui cotidian fara sa aiba acces la servicii medicale de urgenta, insa nu poate supravietui fara sa aiba acces la alimente de baza. Cu toate astea, sistemul, pur privat si liberalizat, functioneaza :-) Functioneaza chiar foarte bine.

      • ”Too big to fail” se referă la anumiți actori în sistem, nu la întregul sistem. Comparația cu distribuția de alimente, hmmm, cam trasă de păr totuși. În locuri izolate ai totdeauna și producători locali, în aglomerații mai mari tre să fie deja mafie ca să pună mâna pe toată distribuția, pentru că e ușor să faci concurență dacă nu-ți dă nimeni în cap. La fel de ușor este să înlocuiești pe careva dacă dispare de pe piață.
        Un serviciu de urgențe e greu de construit, greu de înlocuit, imposibil să fie rentabil în zone prea izolate, dacă nu vine susținere de altundeva. Totuși societatea vrea să fie aproape la fel de disponibil ca și un distribuitor de alimente. Iar părerea mea este că societatea a adoptat acestă dorință, tocmai pentru că este un domeniu care poate fi gestionat mai eficient în afara regulilor pieței, dacă vrei să-l faci disponibil tuturor. Cred că nu există țări în care să se fi format un sistem medical universal pe regulile pieței (adică concurență, urmărirea profitului; nu zic că sistemele medicale universale se bazează pe voluntariat). SUA din țările dezvoltate pare să fie singura fără un sistem medical universal, dar totuși cheltuielile pe cap de locuitor cu sănătatea sunt aproape duble față de alte țări: http://en.wikipedia.org/wiki/Universal_health_care
        Atuncia de unde atâta neînțelgere pentru lumea căreia îi este teamă că privatizarea excesivă în sănătate va duce sistemul înapoi nu înainte, chiar excluzând de tot pe unii?

        • „Un serviciu de urgențe e greu de construit, greu de înlocuit, imposibil să fie rentabil în zone prea izolate, dacă nu vine susținere de altundeva.”

          Si atunci nu ti se pare cu atat mai straniu sa se vorbeasca de privatizarea care ar „ucide” in acest domeniu?? Nu ti se pare cu atat mai straniu sa li se ceara actorilor din acest sistem sa fie, pe langa asta si non-profit? Odata admitem ca sistemul privat ar foarte mai debil in domeniul asta (corect!) , iar apoi ne temem ca ar fi … ucigas!

          Citeam un excelent material pe RFI aparut azi, apropo de sistemul de urgenta din Finlanda. Stii de ce sunt ingrijorati oamenii aia? Oare de faptul ca privatizarea le-ar putea ucide sistemul? Nu, din contra! Sunt ingrijorati de faptul ca profitul mic (imagineaza-ti cum ar fi daca ar fi non-profit) distruge sistemul privat, si afecteaza implicit intregul sistem:

          „Numărul firmelor particulare de ambulanţe este în scădere. Sunt în acest moment circa 120 de firme de ambulanţe, de la 200 câte erau anul trecut, deoarece este greu de făcut profit. Toată aparatura, inclusiv elicopterele, au fost cumpărate din banii noştri. De exemplu, cel mai mare competitor al nostru este ameninţat de faliment.”

          http://www.rfi.ro/articol/stiri/social/o-privire-sistemul-sanitar-finlandez

          • Din acelasi articol
            „Cu cât această sumă este mai mică, cu atât mai multe şanse are firma să câştige contractul. La stabilirea câştigătorului, 70% din punctaj provine din preţul pe care îl solicită societatea de ambulanţe. Restul de 30% este obţinut în funcţie de calitatea serviciilor pe care le oferă peste minimumul solicitat.”
            deci calitatea aparaturii de pe ambulante, pregatirea personalului are doar o importanta de 30% in evaluare… hm… ce efecte interesante ar fii observate cu o asemenea logica pe meleagurile noastre…

            „Cei care fac apel la ambulanţe plătesc direct firmei de ambulanţe private 9,25 euro, circa 36 de lei, sumă ce li se restituie de către asigurările sociale. Restul intervenţiei este, cum am spus, plătită de asigurările sociale şi municipalitate. În cazul în care pacientul nu poate plăti, nu este dat jos, ci este dus la spital, iar firma de ambulanţe suportă pierderea. În spitale, intervenţiile de urgenţă sunt gratuite pentru toată lumea.”
            Cu asemena reglementare la noi, n-ar exista nici o firma privata de ambulanta, pentru ca n-ar plati nimeni…

          • „Si atunci nu ti se pare cu atat mai straniu sa se vorbeasca de privatizarea care ar “ucide” in acest domeniu?? Nu ti se pare cu atat mai straniu sa li se ceara actorilor din acest sistem sa fie, pe langa asta si non-profit? Odata admitem ca sistemul privat ar foarte mai debil in domeniul asta (corect!) , iar apoi ne temem ca ar fi … ucigas!”

            Că un pas înapoi în acest sistem ar însemna mai mulți morți, cu asta bănuiesc că suntem de acord, sau?
            Vrei să aduci în sistemul de stat (relativ bun dacă vorbim de urgențe), niște privați care prin natura sistemului nu prea pot face ceea ce fac bine în alte părți (relație mai bună cu clientul, concurență care să stimuleze ideile, inovația, dar și consumul în sistem care generează creștere), dar le acorzi să se lupte pentru resursele existente și înainte. Nu reușești să ajungi cu argumente la populație, care să-ți susțină reforma, să explici de ce crezi că mai multă privatizare va fi un pas înainte nu înapoi. După care te miri că spun unii (nespecialiști) că ”privatizarea ucide” (implicit ”în contextul de față”). Nu mi se pare nici o cruciadă anti-profit, mi se pare o temere justificată.

            ”Citeam un excelent material pe RFI aparut azi, apropo de sistemul de urgenta din Finlanda. Stii de ce sunt ingrijorati oamenii aia? Oare de faptul ca privatizarea le-ar putea ucide sistemul? Nu, din contra! Sunt ingrijorati de faptul ca profitul mic (imagineaza-ti cum ar fi daca ar fi non-profit) distruge sistemul privat, si afecteaza implicit intregul sistem:
            “Numărul firmelor particulare de ambulanţe este în scădere. Sunt în acest moment circa 120 de firme de ambulanţe, de la 200 câte erau anul trecut, deoarece este greu de făcut profit. Toată aparatura, inclusiv elicopterele, au fost cumpărate din banii noştri. De exemplu, cel mai mare competitor al nostru este ameninţat de faliment.””

            Da, ceea ce încercam să spun și eu, profitul mic pe partea privată afectează întregul sistem. Deci îmbunătățește privatul sistemul sau nu în cazul de față? Putem folosi instrumentele ”de piață” care dau roade în alte domenii sau nu? Sentimentul meu îmi spune că mai degrabă nu, dar consider că primii care ar trebuii să vină cu arguemnte tari de susținere sunt cei care vor să ducă sistemul în direcția asta. Încă le aștept.

          • Dodu,

            „Cu asemena reglementare la noi, n-ar exista nici o firma privata de ambulanta, pentru ca n-ar plati nimeni…”

            Exact! Asta e ironia de care vorbeam in finalul de la articolul trecut. Un privat priceput in domeniu (sa zicem, dl Arafat, dar poate sunt si altii) ar putea sa isi faca o firma de servicii de urgenta. Dar ar trebui fie sa o faca in regim voluntar – adica o chestie punctuala si exceptionala si o uriasa risipa, in fond; fie, nu doar sa o faca, horribile dictu, pentru profit, ci si sa ceara banii direct „clientilor”, chestia socanta, dupa cum poti citi acolo. De ce? Pentru ca legea actuala nu permite ca banul public sa deconteze direct serviciile de urgenta majore facute de privati, pentru ca profitul e ceva foarte foarte imoral. Nu merita sa salvezi oameni pentru asa ceva.

          • Christi,

            „Că un pas înapoi în acest sistem ar însemna mai mulți morți, cu asta bănuiesc că suntem de acord, sau?”

            Da, in aceeasi masura in care si refuzul de a face un pas inainte s-ar putea contabiliza in morti. Imi amintesc ca la articolul trecut pusesem si in text si in comentarii intrebari legate de intamplarea pomenita in ultimul paragraf – toate ramase fara raspuns.

            „Da, ceea ce încercam să spun și eu, profitul mic pe partea privată afectează întregul sistem. Deci îmbunătățește privatul sistemul sau nu în cazul de față? „

            Asta ar trebui sa fie o intrebare retorica, nu? Profitul mic e deplans pentru ca afecteaza prezenta firmelor private in sistem. De ce ar deplange cineva că scade numărul firmelor private in sistem? Pentru ca fac un rau?

            „Vrei să aduci în sistemul de stat (relativ bun dacă vorbim de urgențe) (…)”

            Relativ la ce anume? :-) Comparandu-l cu ce? Adica, pot accepta ca sistemul de urgenta din RO functioneaza mai bine, mutatis mutandis, ca alte sisteme *de stat*. Dar inca n-am vazut vreun motiv ca sa cred ca functioneaza mai bine – sa zicem – fata de acelasi sistem din Finlanda.

  12. Manifestatiile publice in curs de desfasurare la aceasta ora, sloganurile, declaratiile publice ale unor medici si comentariile unor comentatori de profesie mi-au creat senzatia puternica de deja vu – revenirea combatului din primii ani dupa 1990 impotriva burghejilor, a capitalistilor care veneau sa ne fure tara.
    Mi-am adus aminte de o discutie cu o doctorita chirurg pe care o anuntam cu entuziasm ca Spitalul AKH Viena a anuntat ca intentioneaza sa deschida un spital la Craiova. Intreband ea ce vad eu bun in asta i-am spus ca – s-ar putea angaja intr-un spital modern care face medicina la cele mai inalte standarde. Raspunsul ei m-a stupefiat: cum adica, sa lucrez la patron? Asta este mentalitatea unui medic de 45 de ani, aflat la maturitate profesionala, nu atat de varstnica incat sa aiba creierul spalat de comunism. De ce aceasta mentalitate? pentru ca acum ei sunt patronii spitalelor, pe bani publici, fara nici o investitie, fara nici un risc, fara nici o raspundere ( anchetele de mal praxis ale Colegiului Medicilor arata ca o mana spala pe alta).
    Discutiile tampite pe televiziuni m-au determinat sa citesc proiectul de lege. Va invit sa faceti la fel. Ca avocat pot sa declar ca este o lege bine structurata si clara, cu o tehnica juridica bine stapanita.
    Presedintele Basescu a explicat cu foarte multa claritate scopul legii si necesitatea reformei . Si-a facut bine temele. Pe de alta parte, Raed Arafat este un om cu notorietate nestirbita (nici macar de perdelele de fum de acum 2 zile) si sigur ca te intrebi rational, cine are dreptate?
    Ce aduce nou proiectul este introducerea concurentei intre sectorul public si sectorul privat pe toate palierele medicinei, de la medicina de urgenta, la medicina de prim contact (medicina de familie) si pana la spitale si cercetarea medicala aprofundata.
    Deci in sistemul de sanatate sunt incluse atat entitatile publice actuale cat si entitatile private, fundatii si societati comerciale.
    In ceea ce priveste finantarea sistemului, in afara de finantarea publica a sistemului din venituri publice este introdusa posibilitatea finantarii private, capital privat, credite bancare, sponsorizari, donatii.
    Pacientul beneficiaza de asistenta medicala in sistemul public pe baza contributiei obligatorii , insa poate beneficia de servicii suplimentare in baza asigurarii private suplimentare.
    Mie personal imi este foarte greu sa accept adversitatea impotriva acestei reforme.
    Statul si-a aratat limitele in ceea ce priveste competenta in gestionarea sistemului de sanatate iar resursele sunt limitate: atunci de ce sa nu creezi posibilitatea crearii de noi oportunitati , de alternative , concurenta benefica.
    Adversitatea vine din partea sistemului public: vor pierde monopolul. Sistemul public are monopolul sanatatii noastre pentru ca numai aproximativ 10% din populatie isi poate permite sa plateasca integral serviciile private de sanatate. Cei care demonstreaza acum pe strazi nici macar nu si-au dat silinta sa se documenteze cu propriile creiere din dotare, sunt victime ale prostiei si manipularii televiziunilor politizate.
    Acestea sunt opiniile unui om care a contribuit 20 de ani la sistemul public, raportat la venituri peste medie si a beneficiat de serviciile unui spital de mai putine ori decat degetele de la o mana. Nu cred ca am luat 10 retete compensate in 20 de ani, nici macar pentru copii. Deci timp de 20 de ani am platit pentru altii, iar acestia manifesta impotriva dreptului meu de a incheia o polita privata de sanatate si de a beneficia de serviciile unui spital privat in cazul in care as avea nevoie. Pentru ca sa intelegeti ca eu sunt un om cu scaun la cap, trebuie sa stiti ca am incheiat doua polite de sanatate, dar acestea nu acopera decat accidentele si bolile grave. De ce? pentru ca ma supun unei democratii in care domina la vot prostia multimii.

    • Bravo Carmen ! Sunt din Odobesti,nu anonim, Si sunt incantat de felul cum ai explicat problema legii sanatatii,lege pe care se straduiesc sute de figuranti sa o conteste. Sunt uimit de aceste manifestatii pro Arafat! DE fapt ce vor cu sirianul asta? E confundata legea cu o lupta anti Arafat. Si ce sa-i facem astuia? Sa-l facem statuie,sa-l mumificam, ce dracu sa facem cu el?La spitalul din Focsani se cumpara uleiul comestibil cu 8 lei cand la magazin era 4 lei,o panza de bomfaier se platea cu 15 lei,la magazin era 1 leu, un patent era 600 lei fata de 30 lei o galeata era 650 lei fata de 15 lei valoare reala! Asta ar trebui sa stie idiotii astia care demonstreaza.Cateodata spun ca-si merita soarta golanii astia carora nu mai poate nimeni sa-i sature.

      • Asta e noaptea comentariilor lungi…

        Ca sa rezumam si articolul, si comentariul lui Carmen, si pe-al dvs., dl. presedinte are dreptate.
        Ca intotdeauna. E atat de simplu.

    • Mai usor cu vorbele pe scari!
      Vrei o asiguare privata de sanatate serioasa si completa? Iti recomand Eureko.
      http://www.wall-street.ro/slideshow/Finante-Banci/85076/ANALIZA-Asigurari-de-sanatate-mai-scumpe.html

      Eu am o asiguare privata full pentru ca imi permit. Dar stiu ca cel putin 80% din romani nu-si permit si nu sunt atat de egoista incat sa nu-mi pese.

      Daca vrei asiguare privata esti libera sa o achizitionezi. Daca nu mai vrei sa cotizezi la asistmeul public, ar trebui sa schimbam lege pe modelul german care permite celor cu bani sa opteze pentru iesirea din sistmeul public si asiguararea integrala in sistemul privat. Dar intoarcea in sistmeul publci devine aproape imposibila, chiar daca veniturile iti scad in viitor.
      In fond oamenii se ghideaza dupa unul din cele doua mari principii:
      1. Toti pentru unul, unul pentru toti! (principiul muschetarilor) este principiul solidaritatii. Platesti contributii si nu stii cand ai nevoie de suportul preplatit.
      2. Fiecare cu treaba lui! este principiul individualismului egoist. Omul vrea sa plateasca exact bunul/serviciul platit.
      OK! Dar sa separam ferm sistemele si definitv. Nu se poate ca atunci cand ai bani sa fii egoist, iar cand fantana seaca sa ceri solidaritate.
      O asemenea schimbare mi-ar place! Sa separam sistemele.

      Altfel, proiectul d elege este prost si tehnic, si pe fond. Cand unii se lauda cu faptul ca este inspirat de modelul olandez mizeaza pe lenea romanilor de a se informa. Nici gand de a avea fundamentele etice ale sistmeului olandez. Cele tehnice, poate. Cele etice, nu!
      In Olanda, prima medie de asigurare nu depaseste 5% din salariul mediu. Cei saraci (cu venit anual sub 25.000 euro pentru persoana singura sau 40.000 euro pentru cuplu) platesc pentru asiguarea de sanatate doar 5% din veniturl lor si restul pune statul. Legea olandeza a fost facuta tocami pentru marea majoritate a olandezilro sa fie asigurati, nu pentru a elimina populatia saraca de la furnizarea unor servicii medicale necesare si decente.
      si guvernantii olandezii nu sunt multumiti de cum merg lucrurile.
      Dau un link catre raportul Institutului national de sanatate publica din Olanda, din 2010:
      http://www.gezondheidszorgbalans.nl/object_binary/o10229_DHCPR-2010%28def%29%5B1%5D.pdf

      Cateva concuzii ale raportului dupa 6 ani de functionare a sistemului reformat:
      1.No convincing evidence at present that freely negotiable specialist care produces more efficiency or cost savings
      2. Nor have noticeable changes in trend occurred since the introduction of the
      Health Insurance Act and the Health Care Market Regulation Act in 2006, although the macro costs have increased more sharply in recent years.
      3. This has improved freedom of choice and accessibility of health care insurance for consumers. In terms of then quality and accessibility of health care itself, little has changed. The collective costs of the health care system have increased. Ensuring the necessary conditions for the success of the reforms is an essential prerequisite for achieving the intended aims. Until those conditions are adequately met, the intended
      effects of the reforms will not materialise.
      4. The relationship between regulated competition and macro cost control is less clear. It remains uncertain whether the macro costs of health care can be controlled. If the health care market functions as intended, that will result in lower prices, but the macro
      costs could still rise due to increasing volume of care or due to higher prices resulting from consumer demands for better quality. Such a risk is definitely present if consumers are not confronted with the costs at the point where they need care, and if health care providers do not have incentives to limit the volume of care.
      5. The conclusion is that no convincing evidence is available at present to suggest that specialist medical care at freely negotiable prices is either more efficient or more economical than care with centrally determined fees.
      6. Research by the Netherlands Institute for Health Services Research (NIVEL) in 2006, 2007 and 2008 found that 68%, 70% and 74% of the Dutch population in those years felt they did not stand to benefit much by changing health insurance companies.”

      Mai sunt si altele…

  13. Nu vad nimic rau in a exista si medicina de urgenta privata, cu profit sau fara, dar trebuie ca neaparat sa existe cea publica, care sa nu conditioneze serviciul medical de profitabilitatea interventiei. Evident ca unii o sa beneficieze mai mult si altii mai putin. Cei care nu beneficiem de aceste servicii sa fim bucurosi ca n-am avut nevoie de ele, desi am contribuit la plata lor.

    „Privatizarea ucide” nu cred ca inseamna ca „privatizarea e rea”, ci ca, in cazul de fata, din cauza privatizarii o sa moara oameni. E evident ca privatizarea medicinii duce la o goana dupa profit, pentru ca foarte rar intalnesti in ziua de azi oameni dedicati, cu principii si idealuri, care sa urmareasca binele semenilor si salvarea lor, dezinteresat. Sau macar sa puna asta pe primul plan.

    Sincer sa fiu, eu as interzice si reclamele la medicamente si servicii medicale. Nu, nu sunt „comunist”. Ele ar trebui sa fie cel mult un fel de anunturi cu privire la existenta unui medicament sau serviciu, nu videoclipuri cu exagerari si minciuni gogonate.

    Sa nu uitam ca ne aflam intr-o criza economica generata de urmarirea fara scrupule a profitului. Strict economic e mai „profitabil” sa moara niste oameni, decat sa pierdem niste bani, nu? Nu poti sa judeci astfel de probleme numai „logic” sau economic.

    Am spart atatea „tabuu-ri morale” in ultimul timp… ca incepem sa ne taiem in cioburi. Pierdem toata „civilizatia” (partile ei bune), umanitatea si lectiile invatate de-a lungul istoriei, si ajungem un fel de oameni salbatici dar hiper-tehnologizati.

    • Daca tot vorbim de istorie sa ne uitam si in urma cu 22 de ani. Sistemul perfect. Nu urmarea nimeni fara scrupule profitul. Urmarea in schimb de pe balcon o coada de sute de oameni la zaharul care … va veni, poate, maine dimineata.

      Dar poate ca sunteti prea tanar. Din pacate mai sunt inca tari, vezi Coreea ne Nord, unde nu mai alearga nimeni dupa profit. Alearga dupa o coaja de paine. Sunt milioane si milioane de oameni care lucraza acolo dezinteresati, doar pentru binele semenilor lor. Nimeni nu beneficiaza de pe urma celorlalti. Sunt cu totii, muritori de foame … ( la propriu).

      Pana la urma asta incerca (cred) autorul sa aduca in lumina. Dorim comunism/socialism cu avantajele si bucuriile lui sau dorim un sistem capitalist, cu belelele si bubele lui ? Se pare ca ne cam trage ata spre vremurile de aur. Asta e, cine nu invata din propria istorie o sa o repete pe propria piele.

    • „E evident ca privatizarea medicinii duce la o goana dupa profit, pentru ca foarte rar intalnesti in ziua de azi oameni dedicati, cu principii si idealuri, care sa urmareasca binele semenilor si salvarea lor, dezinteresat.”

      E o uriasa neintelegere aici, foarte foarte ciudat! Ce are a face una cu alta? Ce are a face ca X. cauta profit – de exemplu, un salariu cat mai mare… Ca paranteza, dl Arafat se plangea ca ii pleaca specialisti pentru ca nu sunt platiti destul, n-ar trebui oare sa ii dea pe toti afara pentru ca „gonesc dupa profit” ? … Ce are a face faptul ca X. cauta profit, cu faptul ca isi face sau nu bine treaba? Mai precis, de unde si pana unde daca un X., fie el angajat sau firma, cauta sa fie recompensat cat mai bine de pe urma muncii sale, atunci in mod necesar isi face treaba mai rau? Din contra, in general un salariu (sau un profit) cat mai mare e un excelent motivator pentru o treaba mai buna. E unul din motivele pentru care tarile cu economie privata (si libera) sunt avansate si in ce priveste calitatea serviciilor, in timp ce tarile cu economie de stat sunt (care mai sunt) mult in urma.

      Si atunci, nu inteleg de ce persista ideea asta. E aici un non-sequitur, o fractura logica cat se poate de mare, si pe deasupra si inexplicabila, pentru ca e contrazisa categoric de realitate.

      • „E o uriasa neintelegere aici, foarte foarte ciudat! Ce are a face una cu alta? Ce are a face ca X. cauta profit – de exemplu, un salariu cat mai mare…”
        Nu uriasa, ci ciudata si provine din natura umana – salariul e principalul factor demotivator intr-o firma, dar nu e principalul factor motivator…
        ciudat nu?
        Daca motivatia principala e „profitul” sistemul se autodistruge. Problema e din spatele motivatiei – pentru a asigura profitul se renunta la trainiguri, dezvoltare, inlocuire echipamente, apoi incep sa se vanda cladiri, echipamente, departamente intregi si la un moment dat ramane cineva sa se mire unde s-a ajuns si sa stinga lumina . Luati ca exemplu Kodak care in anii 90 era lider mondial, saptamana trecuta a cerut falimentul. Alcatelul care in 2006 valora 26 miliarde azi valoreaza doar 2,4 miliarde, Nokia Siemens, etc…

      • „Nu uriasa, ci ciudata si provine din natura umana – salariul e principalul factor demotivator intr-o firma, dar nu e principalul factor motivator…ciudat nu?”

        Nu, de ce sa fie ciudat? :-) Exista foarte multi oameni care isi fac munca pentru ca le place (si mie imi place, de altfel). Dar asta nu exclude salariul ca factor motivator/demotivator! Nu neaparat cel principal, dar cu siguranta printre ele. Eu inca n-am vazut pe cineva care, daca ii e oferita o marire de salariu, sa zica „a, nu, ca pentru mine asta nu conteaza”.

        „Daca motivatia principala e “profitul” sistemul se autodistruge. Problema e din spatele motivatiei – pentru a asigura profitul se renunta la trainiguri, dezvoltare, inlocuire echipamente, apoi incep sa se vanda cladiri, echipamente, departamente intregi si la un moment dat ramane cineva sa se mire unde s-a ajuns si sa stinga lumina . Luati ca exemplu Kodak care in anii 90 era lider mondial, saptamana trecuta a cerut falimentul. Alcatelul care in 2006 valora 26 miliarde azi valoreaza doar 2,4 miliarde, Nokia Siemens, etc…”

        Pai, exact exemplele tale contrazic prima afirmatie! Sper ca suntem de acord ca falimentul are un impact foarte neplacut asupra profitului unei firme. Prin urmare, o parte chiar esentiala a motivatiei principale numita „profit” este si evitarea falimentului. Sigur, nu inseamna ca toate firmele reusesc sa il evite, permanent, dar inseamna ca incearca permanent sa o faca…

  14. Of si am pierdut 20 de minute sa scriu un mesaj in care explic de ce nu meritati sa va raspunda lumea

    [Doc spune: Da, chiar asa, n-am modificat nimic. Restul mesajului l-am sters desigur. Ma intreb de ce ar pierde cineva, nu 20 de minute, ci 10 secunde ca sa scrie un mesaj care se contrazice singur? Mister…]

    • Mi-a placut:
      [Doc spune: Da, chiar asa, n-am modificat nimic. Restul mesajului l-am sters desigur. Ma intreb de ce ar pierde cineva, nu 20 de minute, ci 10 secunde ca sa scrie un mesaj care se contrazice singur? Mister…]

      Cenzura argumentata. Superb, sau ce?

      Imi place teribil discutia de dupa articolul asta. Si articolul, desigur, dar discutia, domnilor, este de-a dreptul faina… La mai multe!

      Uf! Ma duc sa ma incalzesc, ca-n Sibiu am stat pe strada pe un frig dat dracului… Am avut un pic de treaba prin centru, impreuna cu vreo 200 de oameni, cu ocazia d-lui Raed Arafat.

      Si pentru ca veni vorba, chapeau @ Raed Arafat.

      • Ce sa fac cu un comentariu care scrie, in esenta, „nu are sens sa comentez”? Sigur, as putea sa il sterg direct, mai ales cand ma si injura, pe de-asupra. In general , insa, prefer sa explic de ce moderez. Poate pentru unii e un efort prea mare.

        • Ei, dvs. nu moderati, ci cenzurati, si acolo unde nu cenzurati, persiflati. Si da, intr-adevar, am facut un efort sa-mi downgradez nivelul discutiei, ca sa incerc ceva pe o frecventa care nu e a mea.

          Poate pentru dvs. nu este clar ca nici o discutie despre privatizare n-are sens doar in teorie si pe definitii, in momentul in care se cunosc si realitatile din teren, si oamenii, si istoria realitatilor si a oamenilor. Eu nu sint atit de recent incit sa nu le cunosc, si nici atit de autist incit sa nu-mi completez experienta limitata cu datele nelimitate pe care mi le pot oferi alti oameni. Si o data ce le cunosc, nu pot sa fac abstractie de ele, pentru ca eu in sistemul acesta ma invirt, si in el imi cistig existenta, cucerind in fiecare zi piine pentru mine, ai mei de-acasa si ai mei de la munca. Nu vorbesc in teorie, ca n-are rost.

          Cind va veti hotari sa deschideti frecventele pentru comunicare, si nu numai cele pentru discurs si persiflare, dati-mi un email. Sint deschis la fresh start. Sint convins ca am citit aceleasi carti, citim aceleasi reviste, si (partial) am trecut pe la aceleasi scoli. Pina atunci, sanatate si toate cele bune!

  15. Oamenii care flutura semne de genul ” privatizarea ucide” sunt oameni simpli, care inteleg foarte putin sau mai nimic din ceea ce inseamna privatizare. Ceea ce inteleg totusi, este faptul ca viata lor a devenit din ce in ce mai grea, complicata si asociaza aceasta alunecare in jos cu schimbarile permanente pe care le traiesc, privatizarea fiind una dintre ele.

    Ma intreb daca dumneavoastra singur sau impreuna cu alti prieteni ati considera sa concepeti si apoi sa implementati o campanie de educatie a acestor oameni prin care sa-i invatati ce este privatizarea si de ce ea nu omoara pe nimeni. Cred ca mai putina aroganta si mai multa compasiune pentru acesti oameni care pur si simplu nu au cunostintele necesare sa inteleaga mecanismele economice ar putea sa-i ridice putin din negura necunoasterii si astfel, in timp, sa nu mai vedem astfel de pancarde. Este doar o idee…

    In ceea ce priveste subiectul articolului as vrea sa va relatez un caz concret intamplat acum cativa ani in SUA, unde probabil stiti ca toate asigurarile de sanatate sunt private si pentru profit.
    Citez din Wikipedia :

    On May 3, 2006, the Los Angeles Times published an investigative report which showed across-the-board mismanagement in the KP-run transplant program which resulted in delays for patients awaiting kidneys.[66] According to the report, Northern California Kaiser performed 56 transplants in 2005 and twice that many patients died waiting for a kidney. At other California transplant centers, more than twice as many people received kidneys than died during the same period. The practice of delaying these transplants resulted in considerable savings for KP.

    On May 13, 2006, after less than two years of operation, Northern California Kaiser announced that it would discontinue the kidney transplant program. As before, Northern California Kaiser now pays for pre-transplant care and transplants at outside hospitals who have proven they are
    competent in providing this care. This change affected approximately 2,000 patients.[67][68]

    Fraza cheie din acest paragraf este : ” Practica intarzierilor acestor transplanturi a avut ca efect economii considerabile pentru KP”.
    Acest tip de nereguli pe care unele societatii de asigurari medicale le practica ca sa-si maximizeze profitul , acolo sunt sesizate si aduse in justitie de grupuri civile care urmaresc etica practicilor in domeniul sanatatii . In Romania, acest tip de organizatii , chiar daca exista, nici macar nu le-ar trece prin minte sa se uite la astfel de aspecte. Si atunci, poate ca acel ” privatizarea ucide ” nu mai pare chiar asa de ingrozitor, nu-i asa?

    Trebuie sa existe si societati de asigurare medicale private, dar acestea trebuiesc monitorizate. Cine poate face aceasta monitorizare in momentul de fata? CNAS? Pai aceasta structura aparent este atat de incompetenta, incat a ajuns sa fie unul dintre factorii care au generat o gramada de probleme. Si atunci, daca nu ai structuri competente, incepi cu pasi mici. Muti intai un program ( cum ar fi asigurarile medicale pentru boli cronice, de exemplu) la o companie de asigurari medicale private si dupa 2 ani, vezi cum merge. Sunt solutii mai putin riscante care au avantajul ca tranziteaza un sistem de stat intr-unul privat gradual, fara a induce atata stres la toate nivelurile.

    Chiar si atunci, statul roman trebuie totusi sa-si pastreze caracterul uman fata de cetatenii sai, in special fata de cei necajiti si vulnerabili. Nu se poate sa-si decline total responsabilitatea fata de cetateni si sa paseze toata administrarea fondurilor de sanatate la companii private. De aceea, serviciul de urgente ar fi bine sa ramana al statului pentru ca ranitii si cei grav bolnavi sunt foarte vulnerabili atunci cand apeleaza la acest serviciu.Cu totii trebuie sa invatam compasiunea pentru cei care sunt in necaz, daca vrem cu adevarat sa devenim civilizati. Altfel, vom trai in continuare ca-n jungla.

  16. Sa faci profit din nevoia de interventie medicala de urgenta e imoral.Spre deosebire de paine care e doar o sursa de calorii si pot sa nu o mananc(pot manca mamaliga) administrarea unui tratament de urgenta se refera la CALITATE: a medicului,a ambulantierului inclusiv a soferului si a personalului de intretinere a acelei ambulante SI A MEDICAMENTELOR folosite.De unde extrage o societate din Romania profitul?Cel mai usor din cresterea cantitatii(raportari false) si scaderea calitatii serviciilor.Ti se pare moral sa extragi profit in mod sistematic de pe urma unor oameni neajutorati.Si gandeste-te apoi ca si tu poti ajunge oricand acolo,in situatia lor.

    • „Spre deosebire de paine care e doar o sursa de calorii si pot sa nu o mananc(pot manca mamaliga) „

      :-) Cum de nu m-am gandit la asta. Poti sa renunti la paine, mancand mamaliga. Genial.

  17. Dragule, nu stiu ce varsta ai sau cum stai cu memoria, daca ai amintiri proprii, reale sau false amintiri provenind din zona miturilor urbane atunci cind spui ” … înainte de ’89, când profitul privaților era cu desăvârșire exclus. Celor care nu știu sau nu-și amintesc cum era în perioada respectivă, pot să le spun povești de groază, despre lipsa ucigașă de alimente și servicii de bază…” Eu am 42 ani, 2 facultati, venit mult peste medie, experienta vasta in companii multinationale (ca sa clarific eventualele acuze cum ca as fi nostalgic datorita pozitiei de looser ca urmare a schimbarii sistemului) si-mi amintesc ca in Romania s-a trait bine, chiar foarte bine o lunga perioada de timp – si vorbesc aici de nivelul de trai al majoritatii populatiei – ad literam, in Romania nu s-a murit de foame nici macar in 1989, dar sa revenim; spuneam ca in Romania s-a trait bine pina prin 1984, cind a inceput nebunia cu plata datoriilor externe. Cit de bine? suficient ca, dupa 5 ani de criza (1984-1989) marea masa a populatiei sa fie dispusa sa adopte schimbarea. Nu uita ca Romania a avut ani la rand cresteri ale PIB de peste 10% (de la un an la altul!!) – vezi http://businessday.ro/wp-content/uploads/2011/01/Evolutia-PIB.jpg; asa ca … hai sa nu fim raspandaci. Daca in perioada interbelica, liberalii erau finantati si reprezentau capitalul strain si taranistii reprezentau capitalul autohton (simplu de inteles cine ce interese avea, lasand demagogia deoparte), dupa perioada nonprofit din 1945-89, perioada in care cu ale ei rele si bune a reusit sa ridice Romania din saracie, sa o modernizeze, sa o industrializeze si sa o puna pe harta lumii (o sa razi, dar a fost probabil singura perioada in care Romania chiar a contat in lume), a venit momentul ’98, anul in care am revenit „pe profit” functionind conform legii cererii si ofertei, cu toate avantajele pentru putini, in detrimentul celor multi, distrugind statul garant al libertatilor si drepturilor individuale (evident, profit nu poate face decit detinatorul capitalului, marea majoritate fiind detinatorii muncii; detinatorul capitalului platind politicienii care nu sunt altceva decit actori profesionisti, indivizi cu sarm si priza la mase). In conditiile in care am trait in cele 2 sisteme in Romania (tara bogata cu oameni saraci de sute si mii de ani), ar fi pacat sa uit sau sa nu inteleg sau sa nu recunosc avantajele si dezavantajele celor doua sisteme, chiar in conditiile in care cel putin pina acum sunt printre putinii castigatori ai sistemului „pe profit”. Nu vreau sa inchei fara sa-ti spun ca, daca in 89 eram dispus sa-l omor pe Ceausescu cu mana mea, vazind in el principalul dusman al meu si al familiei mele, astazi sunt convins ca a fost ultimul mare patriot al Romaniei – Respect. Asta este, intr-un fel vedeam si intelegeam lumea la 19 ani, intr-alt fel o vad si inteleg la 42…

    • „si-mi amintesc ca in Romania s-a trait bine, chiar foarte bine o lunga perioada de timp „

      Sunt gata sa accept asta, ca o amintire si o experienta personala. Sunt convins ca ati trait bine in comunism si traiti bine acum, cu vasta Dvs experienta in multinationale. Stiu de asemenea ca nu sunteti singurul, sunt o multime de nostalgici comunisti sinceri, nostalgici dupa un sistem in care au dus-o bine.

      Asta nu schimba insa absolut nimic din ceea ce spuneam.

    • … distrugind statul garant al libertatilor si drepturilor individuale …
      mai sa fie … sa inteleg ca acest stat garant al libertatilor si drepturilor individuale se chema … Republica Socialista Romania?

  18. De ce nu iubesc romanii privatii din sanatate?
    In actualul sistem medical romanesc, laboratoarele pentru analize medicale sunt private si fac contracte cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. In primele 2,3,4 zile din luna, asiguratul poate face analizele medicale gratuit. Apoi se termina plafonul, iar cei asigurati isi pot face analizele contra cost chiar daca sunt la zi cu plata contributiilor de sanatate. Aceeasi situatie exista si in cazul farmaciilor (toate sunt private), unde dupa primele 5 – 7 zile din luna, chiar daca esti asigurat cu contributiile la zi, nu mai beneficiezi de medicamente compensate total sau partial.
    Sa mai amintim de unii medici din spital care te „invita” la cabinetul privat sub diferite pretexte sau de colaborarile discrete a unor medici cu diferiti furnizori de medicamente si farmacii. Despre calitatea analizelor, a diagnosticelor sau a tratamentelor nu are rost sa discutam, pentru ca nu-i monitorizeaza nimeni. Cazurile tragice, aparute in presa, sunt spalate si albite de Colegiul Medicilor iar de pacienti care au primit bani din asigurarile de malpraxis nu am auzit.
    Esti asigurat in Romania, este o ruleta ruseasca! Poti da peste un profesionist dar si peste unul necalificat. Poti face fata platilor informale sau observi ca la suma respectiva parca nu te doare asa de tare si mai poti amana.
    In acest sens nu trebuie sa va mirati ca 89% din romani apreciaza Biserica ( primesc sanatate moca ).
    Multa sanatate gratis si Doamne ajuta !

  19. P.S. Un sfat pentru privatii care vor sa investeasca in ambulante la tara : sa aiba tractiune integrala ( 4X4) din motive de noroi sau inzapezire. La infrastructura se lucreaza intens dar constructia lor mai dureaza cativa zeci de ani ca nu suntem China.

  20. Domnule Damian,
    Nu aveti dreptate in privinta sistemului de urgente, deoarece comparati mere cu pere. Sistemul de urgenta si aici includ si sectia de primire ugente din orice spital (lucru de care vad ca nimeni nu vorbeste) nu poate functiona ca o societate comerciala normala deoarece cand intri cu masina in pom nu ai posibilitatea de a opta pentru serviciul de ambulanta pe care tu il consideri cel mai bun ci pentru cel ce este mai aproape si va interveni mai repede.
    Un exemplu, sa zicem ca acum serviciul de interventie rapida (SMURD sau Ambulanta) in orasul X consta in 5 masini si un elicopter cu personalul aferent cu costuri de functionare de 1000 de unitati monetare (o moneda ipotetica). Sa presupunem ca in viitor vor exista in orasul X trei sisteme de interventie rapida, deoarece numarul de interventii nu va creste, pentru ca fiecare din cele trei societati sa functioneze normal ar trebui sa fie dotate toate identic, 5 masini si un elicopter (se poate ca saptamana asta sa fie chemata doar firma x iar saptamana urmatoare firma y), ceea ce va determina cresterea de trei ori a tarifelor pentru interventii, asta inseamna bani mai multi pentru sistemul de urgenta si mai putini pentru spitale.
    Comparatia dumneavoastra cu painea este valabila pentru spitale (unde ar fi de dorit privatizarea) unde poti alege sa te tratezi pentru o afectiune in Bucuresti sau in orasul X dar nu si pentru interventiile de urgenta unde de obicei nu cel care are nevoie de interventie cere ajutorul ci de cele mai multe ori cei din jur iar in caz de accident acestia nu au de unde sa stie daca preferi SMURD-ul, Ambulanta sau frima XXX.
    Chiar si in SUA tara capitalismului unde sistemul de sanatate este privat, sistemul de interventie de urgenta este de stat (tine de serviciul de pompieri orasenesc) si fiecare spital este obligat sa detina o sectie de primire urgente unde nu conteaza daca ai sau nu asigurare.
    SMURD-ul si Ambulanta au in acest moment un singur scop, sa te duca in viata pana la cea mai apropiata sectie de primiri urgente unde singurul scop al celor de acolo este sa te stabilizeze astfel incat sa poti fi tratat mai departe. Dupa ce ai fost stabilizat se poate discuta despre calitatea serviciilor medicale pe care o doresti in functie de asigurarea medicala.

    • Coman Gabriel,

      „Sistemul de urgenta si aici includ si sectia de primire ugente din orice spital (lucru de care vad ca nimeni nu vorbeste) nu poate functiona ca o societate comerciala normala deoarece cand intri cu masina in pom nu ai posibilitatea de a opta pentru serviciul de ambulanta pe care tu il consideri cel mai bun ci pentru cel ce este mai aproape si va interveni mai repede.”

      Asta e foarte adevarat. Este de altfel si ce am spus eu in aliniatul 3 din articol, este motivul pentru care nu am putea liberaliza sistemul, nu am putea sa retragem statul cu totul din el. Dar asta nu explica de ce trebuie musai-musai sa fie un sistem care sa nu faca profit, de ce profitul din domeniul acesta ar fi ceva imoral.

  21. stii ce e un silogism? marul este rosu, rosu este o culoare, deci rezulta ca marul este o culoare. exact aceeasi valoare are si logica ta, medicina de urgență ar trebui să fie non-profit, de ce sa nu fie si furnizarea painii,si pe principiul asta ar trebui sa ne intrebam de ce nu e un serviciu non profit furnizarea de hartie igienica.
    Fiecare entitate are niste drepturi si obligatii, asta este una dintre obligatiile statului si unul dintre drepturile fundamentale ale cetatenilor. si este unul dintre putinele situatii in care chiar exista un pic de egalitate, indiferent de statutul social si de posibilitatile financiare SMURD e pentru oricine.

    • Daca exista un astfel de silogism in articol, puneti-l in evidenta. Pot accepta ca statul are obligatia de a asigura servicii de urgenta pentru toti (apropo: nu reuseste s-o faca, vezi finalul de la articolul trecut!) – la fel cum sper ca vei accepta ca statul are o obligatie sa nu isi lase oamenii sa moara de foame. Si totusi, asta nu implica faptul ca in domeniul alimentar producatorilor li se interzice sa faca profit. Si sistemul acolo merge foarte bine.

  22. Este o decizie corecta, retragerea legii. Trebuie sa existe un pachet de baza corect definit si obligatoriu sa aiba ca fundament „folosirea unor studii sau date statistice in acest scop” (dupa cum spunea si FMI). Asigurarile private nu trebuie sa aiba nici o legatura cu pachetul de asigurari de sanatate de baza, asa cum este de fapt si in Germania, unul dintre cele mai bune sisteme de sanatate din lume.

    In Germania, fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT:

    1. In Germania, toti salariatii sunt obligati sa aiba asigurari de sanatate de stat. Numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat. 85% din populatia Germaniei au asigurarea de baza (de stat).

    2. Fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Ele sunt supuse unor reglemantari guvernamentale stricte si sunt constituite din contributia lunara a angajatilor si angajatorilor. O parte a acestor fonduri e finantata de stat (asistenta financiara) pentru a acoperi asigurarea persoanelor care nu au fost niciodata angajate sau nu platesc pentru sistem.

    3. Sistemul de spitale din Germania este foarte vast avand aproximativ 2000 de spitale care sunt grupate in functie de apartenenta:
    a. 55% dintre spitalele din Germania apartin statului.
    b. 38% dintre spitale apartin unor organizatii non-profit.
    c. 7% dintre spitale apartin unor societati comerciale.

  23. Privatizarea, D-le Damian, nu este, in Romania cel putin, panaceul sperat. Cel mai bun exemplu este cel al RCA. Va urez succes in a obtine acceptul de plata de la unele firme de asigurari, recunoscute pentru amanarile practicate. Si sunt evident firme private. Acum imaginati-va ca aceleasi firme s-ar ocupa si de asigurari de sanatate. Si ar amana, tot sine die, acceptul pentru o operatie…

    • Garett,

      ai dreptate, nu este. Departe de a spune ca procesul de privatizare a fost si este lipsit de probleme. Dar asta nu inseamna ca ideea unui sistem privat, in principiu, este ceva negativ. Daca privatizarea a avut probleme, ele au fost din pricina incompetentei si coruptiei de stat, e natural atunci sa ne intrebam de doua ori daca si in ce masura dorim sa pastram astfel de sisteme de stat sau exclusiv de stat…

      Bun, ca sa nu adancesc o confuzie, la care deja m-am referit: in cazul in speta, nu era vorba de privatizarea SMURD, ci de accesul privatilor in domeniul serviciilor de urgenta majore, in aceleasi conditii de finantare ca si SMURD.

      „Va urez succes in a obtine acceptul de plata de la unele firme de asigurari, recunoscute pentru amanarile practicate. Si sunt evident firme private. ”

      In cazul acesta, insa, nu e ceva legat de privatizare ci e manifestarea unei probleme masive care exista in Romania, cu multiple cauze: ma refer la cea de acces la Justitie. In mod normal, prin tari mai normale, daca un contract e incalcat de o parte, poti apela efectiv la justitie. Efectiv insemnand ca ai o decizie in termen rezonabil, si cu o reparatie rezonabila, care sa serveasca apoi si drept avertisment altor firme care ar incerca sa faca acelasi lucru. In RO nu prea am auzit de asa ceva; parte din pricina sistemului de justitie, parte din pricina oamenilor insisi… Dar asta e cu totul alt subiect. Poate o sa revin :-)

      • Asta da logica! „Daca privatizarea a avut probleme, ele au fost din pricina incompetentei si coruptiei de stat, e natural atunci sa ne intrebam de doua ori daca si in ce masura dorim sa pastram astfel de sisteme de stat sau exclusiv de stat”. O logica elementara ne spune ca nu mai trebuie sa privatizam nimic (privatizarea a avut probleme) pana cand nu rezolvam cauza acestor probleme (incompetenta si coruptia de stat). Daca nu vom face acest lucru sunt riscuri mari ca si privatizarile viitoare sa „aiba probeme”. Si atunci cand vorbim despre privatizarea sistemului de sanatate, s-ar putea ca problemele sa se masoare in vieti omenesti.

        • „O logica elementara ne spune ca nu mai trebuie sa privatizam nimic (privatizarea a avut probleme) pana cand nu rezolvam cauza acestor probleme (incompetenta si coruptia de stat). „

          O ilogica elementara :-) Nu de alta, dar daca statul e incompetent si corupt cand privatizeaza, atunci statul e incompetent si corupt si atunci cand le administreaza pe cele neprivatizate, nu?

          Inca ceva: nu se pune problema privatizarii SMURD. Dar, desigur, nu aveai de unde sa stii asta…

      • Tocmai pentru ca s-a dovedit ca statul nu exceleaza in a fi un bun „controlor” ar trebui manifestata o maxima reticenta in a ne baza pe faptul ca „vor fi controlati de stat”.
        Orice entitate privata are drept scop, logic, maximizarea profitului, Ori, trista istorie a mediului privat romanesc postdecembrist este una a maximizarii profitului prin orice mijloace si in absenta oricarui control al statului, fie ca vorbim de folosirea unor materiale de proasta calitate dar ieftine fie prin majorarea nejustificata a preturilor, profitand de situatia de monopol sau oligopol detinuta. Aveti extrem de multe exemple: alimente, utilitati, comunicatii, produse petroliere sunt exemple clasice. In Romania pur si simplu parghiile de control a pietei lipsesc, mecanismul cerere-oferta este denaturat prin cartelizarea furnizorilor.
        Un astfel de proces se va manifesta, fara nici o indoiala, si in contextul privatizarii medicinei. Vom avea ambulante private, asa cum sunt si acum de altfel, lipsite de dotari complete, aveti exemplu clar al decesului de la Brasov provocat de absenta echipamentelor necesare. Vom avea ingrijire medicala strict atat cat „the bottom line” e pe profit, in momentul in care o anumita procedura depaseste nivelul pe care firma de asigurari va fi dispusa sa si-o asume aceasta va refuza procedura, pur si simplu. Credeti ca scenariul din „John Q” este doar fictiune? Credeti ca documentarul „Sicko” este doar expresia „stangismului” lui Michael Moore?
        Va recomand sa revedeti respectivul documentar, sau sa-l descoperiti, daca nu l-ati vazut deja. Dupa care putem sta de vorba despre beneficiile unui sistem privat in sanatate.

        • Sa inteleg ca stateau lucrurile mai bine inainte de ’89? Ce inseamna „marire nejustificata a preturilor” ; Fata de cine ar trebui sa se justifice? Cum au evoluat costul cu alimentele de baza (sistem privat) in comparatie cu cel pentru sanatate (sistem public) ? E oare calitatea serviciilor din sanatate (sistem public) mutatis-mutandis mai mare decat cea din oferta de alimente de baza (sistem privat) ? Oare ati aflat din filmele lui Michael Moore raspuns la asta?

    • Stimate domn Garret, ai avut contract cu toate firmele care ofera asigurari de tip RCA si ai vazut cum se comporta toate la decontari ?
      Eu am avut de a face cu una si s-a comportant ireprosabil.
      Aici este marea schimbare si indiferent ce fel de pachete si cum o sa le faca, daca pe linga ceea ce primesc acum, am sansa sa aleg intre cit mai multe case private cu atit mai bine.
      problema nu este ca sunt case private, ci ca permite doar in conditii aiurea, adica legea este prea putin liberala si nu ar trebui sa puna conditii de minim 1 milion asigurati etc.
      Ci trebuie sa lase piata sa decida si omul sa se responsabilizeze. Tot aud de solidaritate , dar deloc de responsabilitate si libertatea de a alege.
      Culmea ca elvetienii au numai case private de asigurari si merge
      http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Switzerland

      • Daca v-as fi dusman, v-as ura probabil sa aplicati aceasta procedura „trial and error” nu doar la asigurarile RCA, ci si la medicina de urgenta.
        Daca atunci cand va dadeati ultima suflare ambulanta serviciului X n-a raspuns, nu-i nicio problema. Data viitoare ii chemati pe Y, apoi pe Z samd.

  24. Intrebare pentrul Domnul Miron Damian:
    Documentarul lui Michael Moore – Sicko l-ati vazut? Dezbate neajunsurile unui sistem privat de sanatate asa cum este el in SUA si face cateva comparatii cu sistemele de sanatate din Europa [Franta, UK] ce au elemente protectioniste.
    Va recomand sa-l vizionati; ar putea sa va ajute in a vedea si partile negative ale unui sistem eminamente privat.

    [mentionez ca sunt bolnav cronic de aproape 13 ani si imi este groaza de ceea ce urmeaza sa se intample… singur in fata cheltuielilor impuse de un mediu privat sansele mele de supravietuire scad dramatic]

    • „Va recomand sa-l vizionati; ar putea sa va ajute in a vedea si partile negative ale unui sistem eminamente privat.”

      Ce fericire atunci ca traiti in Romania, sistem eminamente public.

  25. Problema nu este profitul. Ci maximizarea profitului. Aceasta, în lipsa concurenței, poate duce la rezultate dezastruoase pentru consumatori. Ori cum ne asigură legea asta că va exista concurență adevărată?

    • Fem!,

      in cazul particular al serviciilor de urgenta nu exista liberalizare (si deci concurenta adevarata), din motive prezentate in aliniatul 3. Finantarea entitatilor din sistem, private sau nu, se va face in continuare din ban public.

      In cazul general, problema nu e maximizarea profitului; entitatile private cauta sa obtina profit, si cauta sa obtina profit cat mai mare :-) Problema este in ce conditii pot obtine acest profit, iar concurenta este, intr-adevar, unul din elemente – dar nu singurul.

      • Ați pus degetul pe rană, dar nu doar în cazul urgențelor, și nici măcar doar în cazul medicinei. La noi se face privatizare fără liberalizare. Crony capitalism, asta e.

  26. MD: Ce rămâne de neînțeles este răspunsul la întrebarea: de ce ar trebui medicina de urgență să rămână strict un domeniu non-profit?

    Intrebarea asta mi-am pus-o si eu zilele astea, ca atatea alte milioane de cetateni. Nu cred ca trebuie sa ramana non-profit. De fapt, nici nu cred ca este.
    Importanta nu e motivarea financiara a operatorului, ci eficienta lui si integritatea teritoriala si logistica a sistemului de urgente, indiferent de operatorii care-l compun.

    Relatia ar trebui privita astfel statul este asiguratorul iar cetatenii sai sunt asiguratii. E evident atunci interesul statului ca cetatenii sa fie oricand in siguranta. In cazul urgentelor nu se discuta regula, ci exceptiile. Si atunci intrebarea corecta ar fi: e suficient un sistem concurential pentru ca servciile de urgenta sa fie de calitate si atotcuprinzatoare? Iar in cazul particular al Romaniei: sunt eliminate toate disfunctionalitatile ce pot aparea la trecerea de la un sistem la altul?

    • „Intrebarea asta mi-am pus-o si eu zilele astea, ca atatea alte milioane de cetateni. Nu cred ca trebuie sa ramana non-profit. De fapt, nici nu cred ca este.”

      Exact. Este profit, dar nu la modul oficial, formal, normal.

  27. de vazut cum de o duc destul de bine elvetienii cu case de asigurari exclusiv private si servicii de urgenta, alaturi de SMURDul lor, care il concureaza sau care aduc valoare prin faptul ca in anumite momente salveaza vieti .
    http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Switzerland

    Ceea ce nu a reusit domnul Damian si nici unul dintre cei care scriu articole pe tema serviciul SMURD vs. serviciul de urgenta privat este exemplu real din viata de zi cu zi.
    Traiesc intr-un oras in care un privat din Romania a decis, datorita multor motive personale in primul rind, sa faca un spital. Este autorizat conform legilor si normelor in vigoare ale Ministerului.
    Spitalul se afla in Tg Mures. Are 150 de paturi si este unic in anumite privinte in Romania .
    NOva Vita Hospital se afla la vreo 4 km de locatia unde a crescut faimosul serviciu SMURD si primul dispecerat centralizat din Romania.
    La NOva VIta , oamenii care au venituri, pun de o parte si de exemplu platesc nasterea sotiei ca sa aiba conditii deosebite. Daca Doamne fereste se intimpla ceva, cei de la NOVA VITA conform legilor in vigoare, trebuie sa duca mama si fatul la URGENTELE de stat pentru ca ei nu au voie sa ofere serviciul de urgenta reglementat de marele Arafat.
    Aiurea, nu ?
    Daca cumva am un accident in apropiere de NOVA VITA si dupa ce sun la 112, atunci eu omul asigurat, nu am sansa/libertatea de a alege o ambulanta privata , omologata pentru urgente conform tuturor normelor facute de marele Arafat, pentru ca asa vrea muschiul lui.
    In loc sa vina ambulanta omologata de la privat, care nu poate sa ofere serviciul , deoarece legea actuala si normele nu ii permit sa fie inclusa in sistemul 112, va veni una de la nu stiu citi km distanta, daca este cumva disponibila vreuna si daca nu este prea tirziu.

    Dupa cum stiti sistemul unic de apel de urgenta 112 a fost implementat in UE si este UNIC.
    Privatul nu are voie sa faca 113 pentru ca nu poate sa nu respecte directiva..
    UE zice clar ca : 112 poate sa aibe in evidenta, via GPS si a softwareului implementat si care se poate foarte usor modifica, ambulante private pentru urgentele aparute, iar privatul , la fel ca cel de la STAT, trebuie sa i se deconteze in aceleasi conditii urgenta.
    Asa ceva nenea Arafat nu vrea ca sistemul lui ii perfect sau apropiat de perfectiune si nu permite o adaugare de valoare de la privati.
    Pai el decide sau cei care se asigura trebuie sa aiba libertatea de a alege ambulanta aflata via 112 mai aproape de accident si el sa decida daca ii va salva sau nu viata.
    oricum cei de la SMURD in acest moment nu sunt acoperiti de malpraxis, asa cum sunt cei din sistemul medical de stat sau privat, desi ar trebui, pentru ca de fapt nimeni nu stie si nimeni nu a vazut niciodata o evidenta detaliata , cu acces gratuit online la un soft la care sa poti vedea de cind am sunat la 112 si pina a ajuns ambulantele de stat cit a trecut ce s-a intimplat, citi au fost salvati , citi au decedat, daca puteau fi salvati daca ajungeau mai repede si daca erau vreo citeva salvari de la privati mai aproape …
    Da, nu este vorba de profit, ci doar de responsabilitate si libertatea individului.

    • D-le Masca, marturisesc ca n-am citit ultimul dvs, mesaj dincolo de punctul „La NOva VIta , oamenii care au venituri…” Precizarea cu veniturile mi s-a parut suficienta.
      Dupa care am trecut la linkul despre sistemul elvetian, pe care l-ati postat de vreo 2-3 ori.
      Am aflat un lucru interesant si va multumesc pentru el, chiar daca face discursul dvs, inutil.
      Am aflat astfel ca asigurarea OBLIGATORIE de sanatate se ridica in Elvetia la cca 290 euro/luna, ori aproximativ TREI SFERTURI din venitul mediu net din Romania, pe care il obtine maximum o cincime din populatia tarii (restul sunt sub)..
      Are vreun rost sa mai continui?
      Asa ma gandeam si eu, ca n-are niciun rost…

      • Sa te apuci sa compari primele de asigurare din Elvetia cu salariile din Romania e total deplasat, pentru ca marea majoritate a costurilor din serviciile de sanatate sunt legate de remunerarea personalului medical (undeva la 70-80%, inclusiv in Romania). Asa ca respectivele prime trebuie raportate la venitul celui care plateste. Asa ca sa va dau niste detalii. Ceea ce ati gasit pe Wikipedia reprezinta costurile MEDII ale asigurarii de baza, incluzand asigurarea de accident (care este platita de angajator, daca persoana lucreaza).
        Ce nu ati mai citit acolo e ca asigurarea de baza (poti sa alegi una mai ieftina sau mai scumpa, in functie de optiuni – de exemplu poti alege sa ai sau nu medic de familie) este grevata si de o FRANCIZA intre 300 si 2500 CHF (asigurarea nu va rambursa decat 90% din ce depaseste anual aceasta suma), iar medicamentele vor fi rambursate (90%) iarasi numai ce depaseste franciza si numai daca sunt pe lista de „compensate”. Asigurarea de baza nu asigura libera alegere a medicului specialist curant! Deci vrei sa te operezi de colecist, sau ai nevoie de un chiuretaj, in mod sigur vei fi luat(a) in primire de un MEDIC REZIDENT (daca vrei acces la specialist – trebuie asigurare privata). Copiii minori platesc obligatoriu asigurare (aici franciza e 0, dar rambursarea e tot la 90%). Spitalele in general (si unele farmacii) lucreaza direct cu asigurarea, deci vei primi acasa numai o factura de la asigurare cu valoarea francizei plus 10% din rest – altfel medicul de familie iti va trimite frumos factura acasa, cu un desfasurator alambicat, pecare o platesti si apoi o trimiti la asigurare pentru rambursare. Toate acestea fac ca majoritatea sa opteze si pentru ASIGURARI COMPLEMENTARE pentru a avea parte de aceleasi drepturi pe care teoretic le are acum orice roman (asta mai adauga cam 30-40% fata de costul asigurarii de baza). La acest cost obligatoriu al asigurarii, in medie FRANCIZA si cota parte a prestatiilor mai adauga alte 30-40%. Deci in total cheltuielile cu sanatatea ale unei persoane sunt in medie cam cu 70-100% mai mari decat prima de baza.
        Deci la un calcul simplu o familie (2 aduti si 2 copii) are in medie cheltuieli lunare de sanatate de 800 CHF plus 70-100% adica 1400-1600 CHF.
        Raportat la un VENIT BRUT al unei familii, undeva la 7000-8000 CHF, cheltuielile de sanatate reprezinta ~20%. N-am spus nimic de asigurarile dentare, ca nu prea se renteaza sa ai asa ceva – la dentist platesti cu banul jos (cand primesti factura).
        Cu alte cuvinte, daca se doreste un sistem sanitar performant (indiferent daca e de stat, 100% privat sau mixt), trebuie sa fii constient ca el te costa direct (prin asigurari) sau indirect (prin buget). Avantajul unuia mixt e ca se poate face o comparatie intre componenta privata si cea de stat: cu tot profitul care il face privatul, statul va trebui sa aiba cheltuieli mai mici. In Romania bugetul sanatatii a crescut in cativa ani de 5 ori, chiar daca principale cheltuieli (cu personalul) au crescut numai de 2-3 ori. Ce se intampla cu jumatate din aceasta suma? O comparatie cu un sistem privat ar face putina lumina (de la interventie de urgenta si pana la medicina paleativa).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro