vineri, martie 29, 2024

Unde gresesc reformistii romani cel mai tare. Si ce ar fi de facut

Reformistii din Romania, simpli cetateni sau figuri publice, privesc evolutiile politice recente legate de instalarea noii puteri cu atitudini penduland intre repulsie, dezamagire si ingrijorare. Notand mai intai ca e cinstit sa pastrezi momentan o portita de bunavointa deschisa, dand o farama de credit in alb noului guvern, sa recunoastem ca ar fi deplasat sa spunem ca temerile si dezamagirile reformistilor sunt irationale.

Sunt doua scenarii. In primul, noua guvernare continua linia reformista. Atunci reformistii nu au de ce sa nu fie satisfacuti. Daca se va dovedi ca lupta politica in Romania are loc acum intre doua tipuri de reformism –unul de dreapta si unul de stanga- vom fi asistat la o rasturnare de situatie spectaculoasa, cu semnificatii pozitive profunde pentru viitorul tarii. Nu ai de ce sa nu aplauzi evolutiile.

In al doilea scenariu, noua guvernare va incerca o restauratie a vechiului sistem si demantelarea reformelor fragile reusite in ultimii ani. In acest caz, temerile reformistilor se vor dovedi justificate. Totusi, pentru a putea actiona eficient, atitudinea lor va trebui sa se schimbe. Iar locul de unde trebuie sa inceapa este reevaluarea realista a situatiei. Sunt cateva lucruri esentiale care, cel putin din perspectiva cuiva care priveste de la distanta evolutiile, par sa scape chiar si celor mai lucizi reformisti si analisti din tara.

Observam ca multi reformisti -cetateni obisnuiti sau figuri publice- se poarta ca si cum pana acum cateva saptamani structura societatii, a sistemului politic romanesc si configuratia de putere din Parlament ar fi fost un paradis nevalorificat al conditiilor si oportunitatilor reformiste. Si acum, brusc, prin niste tradari si traseisme neanticipate si neanticipabile, esafodajul reformismului s-a prabusit. Asta in ciuda unei presupuse tendinte naturale spre reforma, pulsand dinspre societate si sistemul politic. Nimic mai fals.

Realitatea este ca tot ceea ce s-a reusit in ultimii ani s-a reusit in ciuda, nu datorita majoritatii societatii romanesti. In ciuda, nu datorita majoritatii membrilor clasei politice. Abia acum, dupa marea tradare PDL-ista impotriva propriului guvern, s-a revenit in Parlament, la Guvern si in Societate la dinamica tendintei naturale a sistemului, perturbata profund de reformisti in ultimii ani.

Sa ne aducem aminte de rezultatele alegerilor parlamentare din 2008. Ceea ce reformistii au reusit timp de aproape 4 ani a fost sa sfideze pur si simplu legile gravitatiei sociale si politice si sa impuna in ritm fortat un program de reforme fara precedent, in pofida rezultatului acelor alegeri. Imperfecte si partiale asa cum au fost, reformele au depasit cu mult (a) sfera mandatului popular dat de alegatori atunci pentru astfel de masuri si (b) vointa politica a clasei politice.

Ceea ce au reusit reformistii romani -cetateni simpli si lideri publici – a fost nimic altceva decat un miracol politic. In discursul public au schimbat practic paradigma nationala de gandire politica, in ciuda unui baraj mediatic formidabil, indiferentei populare si obtuzitatii majoritatii liderilor politici. (Despre rolul trecut, prezent si viitor al unei bune parti a mass media in toata aceasta poveste, vezi aici cea mai penetranta analiza publicata vreodata). Iar istoria faptului ca au avut timp de cativa ani capacitatea de a misca cat de cat lucrurile in plan legislativ si de politici publice, punand un minim de ordine intr-o casa devastata si adusa in pragul colapsului, devine brusc din triviala si deprimata, uluitoare, daca e privita in mod realist.

Sa analizam o clipa. Sa reusesti sa tii intr-o coalitie improvizata personaje de tip Frunzaverde, sa le mai pui sa si voteze ani de zile legi si masuri care le distrug insasi baza de putere prin care paraziteaza societatea si economia (si poate ii trimit si la inchisoare) este o performata cu totul remarcabila. Sa treci prin doua crize constitutionale majore si doua alegeri reusind sa mentii aceasta coalitie improvizata in care paraziti social-politici de vocatie sunt fortati sa opereze ca aliati si sa mai si avansezi cat de cat agenda reformista cu ajutorul votului lor, pare, retrospectiv privind, ceva de domeniul fantasticului.

Sa repetam, pentru ca merita: Faptul ca reformistii au reusit sa mentina in dispozitiv acest tip de personaje si sa-i faca sa stea cuminti si sa achieseze la mutarile reformiste pana in clipa in care DNA-ul le-a batut practic la usa, este ceva cu totul remarcabil, pentru orice cunoscator al politicii si istoriei.

In plus, sa mai notam ceva: clasa aceasta politca, elita aceasta in care personaje precum Frunzaverde fac figura de personalitate meritorie si frecventabila, nu a aparut asa, din senin, parasutata de masoneria internationala. Ea este in buna masura crescuta, validata si revalidata de electoratul roman. Cu toate imperfectiunile sale, sistemul politic din Romania este o democratie. Daca sfera politicii arata cum arata, asta probabil ca are ceva de a face si cu numita calitate a bazei electorale pe care si din care se ridica acesta elita politica.

Sa-i rugam deci respectuos pe reformistii romani sa-si puna ochelarii de vedere si sa se uite atent in jur. Trotuare, scara blocului. Spatii comune, transport in comun. Sa se uite cu calm si detasare la televizor. Sa urmareasca nivelul expresiei si continutului dezbaterii publice, a conversatiilor private auzite intamplator pe strada. Sa urmareasca atitudinile si comportamenul noilor imbogatiti. Aspiratiile si modelele celor de la periferie. Sa judece fara patima pe cei care in mass media se vor formatori de opinie. Sa cantareasca detasat standardele lor intelectuale sau publicistice. Ce spun toate acestea separat si in conjunctie?

Aceasta este societatea romaneasca azi. Nu cea din imaginile idealizate despre cum ar trebui sa arate Romania daca nu s-ar fi intamplat cutare sau cutare accident socio-politic-cultural nefericit care a pervertit inima si mintea altfel curate ale unui roman adevarat precum Frunzaverde sau a spectatorului otevist si ale altora ca ei, de pe toate scarile si palierele sociale ale natiunii.

Cu acesti oameni in jur, cu acesti oameni avand un cuvant si un vot de exprimat, trebuie facuta reforma si modernizarea. Vrei, nu vrei, intr-o democratie operezi in limitele date de preferintele si atitudinile pluralitatiilor si majoritatilor. Planurile tale, aspiratiile tale trebuie sa plece de la aceste date si nu altele. Acestea sunt datele problemei: intelectual, atitudinal si comportamental. De jos, de la otevisti, pana sus la senatori, masoni, duci, printi si baroni locali si nationali.

Reformistii romani nu fac decat sa se autoamageasca si sa-si puna singuri piedici refuzand sa accepte realitatea si implicatiile ei. Cu cat inteleg mai repede ca naivitatea interpretarilor lor privind natura istoriei recente si a actualei stari de fapt, cu atat mai bine. Daca vor analiza corect ce s-a intamplat in ultimii ani, vor intelege cu claritate matematica de ce se poate si cum se poate, atunci cand se poate. Vor intelege operational care sunt limitele si care e potentialul situatiei in care se alfla. Si mai ales, de ce trebuie sa fie mandri de reusita lor recenta invatand din lectiile ei, mai ales din greselile acestei experiente.

In plus, vor intelege care este adevarata conditie a reformismului si reformistului in istorie. Niciodata majoritar, totdeauna in minoritate. Intotdeauna ducand o lupta de uzura ce presupune multe compromisuri, multe aliante conjuncturale, multa rabdare si multa abilitate strategica. O lupta in care, din cand in cand, sunt momente scurte de triumf dar care nu se sfarseste si nu se va sfarsi niciodata…

Solutii facile si rapide? Foarte tentant sa gandesti in termenii lor. Comod si simplu. A-ti aseza insa strategiile pe datele reale, nu pe cele inchipuite, idealizate si utopice, este conditia necesara succesului. Nu si suficienta. Dar in toate exista un nou inceput.

Pe scurt, asa se vad lucrurile dintr-o perspectiva un pic mai detasata, mai putin atinsa de emotia si repulsia inerente momentului: Reformismul romanesc pare sa aiba nevoie acum, mai mult decat de orice, de o doza masiva de realism. Apoi, pasul urmator: un nou lider. Opozitia reformista si dreapta romaneasca au nevoie de un nou lider. Odata stabilit, reconstructia si relansarea pot incepe.

Si toate acestea trebuie facute cat mai repede. Evolutiile internationale anunta o perioada grea la orizont. Romania are nevoie cat mai rapid de o opozitie puternica si de o alternativa de dreapta credibila si pragmatica, cu un lider apt sa functioneze credibil si eficient atat intern cat si international. Daca vreti, nu este vorba aici despre nimic altceva decat despre o chestiune de interes national, pura si simpla.

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Din pacate devine din ce in ce mai evident ca intram intr-o perioada de restauratie. Eu sunt din ce in ce mai pesimist. Primele semne sunt:
    – amanarea pana la prescriere a cazului Nastase
    – ministru de finante cu experienta in guvernul Vacaroiu (pentru cei tineri sau uituci , a fost guvernul sub care economia romaneasca a falimentat)
    – ministru educatiei un plagiator dovedit, care nu da nici un semn de demisie
    – renuntarea la cota unica (reintoarcerea la cotele de 24%, 35% si de 42% anuntate de un fruntas PSD nu e departe)
    – pumnul in gura presei (vezi declaratiile lui rusanu la adresa reporterilor TVR si eliminarea emisiunii „Fac incrucisat” de la TVR Info)

  2. Si fiindca toate acestea trebuia sa poarte un nume li s-a spus Traian Basescu! Este un portret mult prea idealizat al lui T.B. (si nereal totodata) chiar daca in multe chestiuni autorul are, in principiu, dreptate. T.B. a facut prea multe greseli impardonabile, iar reforma a fost mult prea partiala si de prea multe ori foarte simplista. Tendinta sa reformatoare nu o contest, insa capacitatea de intelegere institutionala, de viziune si de implementare efectiva sunt foarte discutabile, uneori chiar ridicole. Reforma a fost prea des invocata pentru a masca interese personale sau de grup detestabile. Dar daca ne place sa ne amagim avem toata libertatea in fata. Deocamdata!

    • Adevarul e ca dl Aligica are dreptate. O mana de nauci condusi de presedintele Basescu, asa zisii reformisti, au reusit sa impuna societatii romanesti niste legi si niste masuri reformiste. Si asta impotriva clasei politice, a unei bune parti a parlamentului. Chiar si o parte din cei care au votat pentru, au votat impotriva vointei proprii fiind constransi intr-un fel sau altul. Asta ca sa nu mai vorbim despre populatia tarii, simpli cetateni care doar in mica parte au fost entuziasmati sustinatori ai capitanului :) Chiar si dintre intelectuali, chiar si dintre unii care se dau de dreapta au fost caraituri. Asta s-a vazut si aici la comentariile de pe Contributors/Hotnews unde foarte multi (prea multi) au fost in tonul dumneavoastra dle Vlad Ionescu. Oricum ai lua-o, dl presedinte Basescu a fost (inca mai este) cel mai bun presedinte pe care aceasta tara l-a avut. E drept ca n-au fost prea multi. A reusit sa impuna o coalitie anti-PSD, a reusit s-o mentina la putere destul de mult timp si asta in conditiile unei crize internationale fara precedent. Si asta in conditiile in care a fost atacat continuu in media. Si asta fara sa recurga la metodele de presiune Nastase (pe care unii nu si le mai amintesc). Adevarul e ca societatea romaneasca nu prea e doritoare de reforme. Nu suntem atat de recalcitranti ca grecii dar nici prea departe. Dumnezeu sa ne ajute.

    • Sa nu uitam cine scrie articolul : un vechi „ideolog” PDL-ist , care le-a bagat in cap lui Basescu si acolitilor sai ce reformisti de dreapta sunt ei si ce se intampla cu Romania daca ramanea pe mana stangii sau a dreptei autentice .
      Uita autorul sa ne precizeze macar o reforma pusa in practica de aceasta „struto-camila” politica , PDL , nascuta din incrucisarea fortata a unor tendinte ideologice contrare , purtate de diversi fugari si tradatori din alte partide… (s-au uitat oare inceputurile , cu Stoica , Stolojan si Basescu – ce alaturare „exotica” !!!) , ori ca sa poti face reforma , trebuie sa fii , in primul rand , curat si cu caracter intrgru si puternic ! Ori exact asta le lipseste prealaudatilor reformatori invocati in acest articol.

  3. „Realitatea este ca tot ceea ce s-a reusit in ultimii ani s-a reusit in ciuda, nu datorita majoritatii societatii romanesti. In ciuda, nu datorita majoritatii membrilor clasei politice. ”

    Esenta a ceea ce s-a intamplat ! Super bine scris

    • Da. De acord. Dar tocmai de aceea ar fi fost preferabile masuri de fond, radicale. Cateva dar bune. Ceea ce „s-a facut” a fost cel mult superficial si doar de forma.

    • Exact asa si este. Felicitari! S-o spunem insa dechis: rolul principal l-a avut Basescu si oamenii pe care el i-a adus, pentru un timp, alaturi.

    • Si in opinia dumneavoastra aceasta ar fi esenta democratiei, sa guvernezi impotriva vointei propriilor cetateni? Eu cred ca aceasta e de fapt esenta populismului, adica sa promiti absolut orice si apoi, dupa ce ai fost ales, sa nu faci nimic din ce ai promis sau chiar mai rau, sa faci pe dos. Cam asta s-a intamplat cu regimul Basescu. Apropo de reforme, sa declari acum ca doar in minerit se mai pot crea locuri de munca in Romania, despre ce reforme vorbim?

      • Dca te-ai auita, macar la stabilitatetea leului, la inflatie, ai fi priceput de mult ce au facut acele reforma. dar NU VRETI sa vedeti realitatea…
        Si Min. vostru de finante a recunoscut ca stam bine macroeconomic….Cand a mai sta bine Romania macroenomic ultima oara…

        Iar cand USL va produce un prim ministru despre care sa scrie FAZ, ca este unul pe care si Germania si l-ar dori, atunci sa veniti sa vorbiti de refo9rme, minerit etc…

    • Într-adevăr, ”reformiștii din România, simpli cetățeni sau figuri publice” au obținut victoria în a doua etapă 2004-2012 din campionatul Interesului Național.
      Prima etapă 1990-2004 a consemnat victoria emanaților PCR-FSN care au faultat intensiv procesele democratice, au terorizat efectiv ”reformiștii din România, simpli cetățeni sau figuri publice”, începând cu crimele de la Revolta populară din Decembrie 1989, continuând cu crimele din Piața Universității și încheind cu blocarea completă a reformării statului din această perioadă.
      Trebuie ținut cont că PCR-FSN a jucat în permanență la rupere, iar atunci când nu a rupt tibii a cumpărat jucătorii. Arbitrii au fost de partea lor în covârșitoarea majoritate a perioadei.
      Totuși, să nu ne îmbătăm cu apă rece !
      În ultima repriză PCR-FSN a folosit într-un mod fraudulos din punct de vedere moral de prevederea din Regulament conform căreia spectatorul are dreptul de a fi corect informat despre ce se petrece pe teren. Astfel, ei au mărit ecranul televizorului care reproduce fazele până la dimensiunea arenei interpunându-l între spectatori și competiția reală. Apoi au modificat imaginile și comentariul după bunul lor plac. Reluările de faze au fost repetate iar și iar. Unele faulturi minore au fost transformate în cazuri penale. Au fost anulate complet fazele în care oponenții au marcat din poziții corecte. Au înregistrat puncte din faze inexistente. Au jucat în formații supranumerice. Au plătit galeriile să arunce cu ouă clocite în adversari. Nimic din toate acestea nu se vedea pe Marele Ecran al Manipulării Naționale.
      Desigur că o parte dintre spectatori au înțeles făcătura, și-au dat seama că mașinăria PCR-FSN-USL a reinventat conceptul Big Brother într-o manieră creativă, astfel încât au decis să părăsească arena.
      Nu au renunțat însă la abonamentul care le dă dreptul să vadă un spectacol real.

  4. Bre nea Aligica, chiar vroiam sa te-ntreb, cum e bre treaba asta cu reforma, ca de cind ma stiu aud de reforma, chiar si nefasta zice, gata tigane asa nu mai merge trebe sa facem reforma. Chiar si la munca cind apare cite un nou sef primu lucru pe care-l face e reforma.
    Spune-mi si mie, te rog, la ce-i buna, si daca-i asa de buna de ce n-o face, Doamne iarta-ma, o data, si gata, am facut-o si acum putem sta linistiti!

    • Neamtule, bine. Iti mai explic odata dar imi promiti ca de data asta iti notezi. Fii atent aici cum e vine treaba cu reforma:

      Vine ala cu birul de la stapanire si iti ia calul, iti ia capra, te pune sa-i rambursezi cheltuielile de deplasare dar de data asta iti lasa nevasta in pace. Asta e progres. Numim asta reforma. Acum tu poti sa zici: „Brea nea Aligica, da-o incolo de nevasta, mai bine ma scutea de la cheltuielile de deplasare”. Exact. Asta e atitudinea reformista si ma bucur ca ai prins-o din prima. Tot ce trebuie sa faci acum e sa lupti ca acest ideal al tau sa fie pus in practica. Atunci vei fi un reformist adevarat.

      Sper ca ti-ai notat.

      • dle DPA pe mine scrie FALIMENT (sunt un mic constructor): A. creste salariul minim, deci toti angajatii mei vor avea salarii marite; este evident ca marirea salariului unui necalificat nu poate lasa salariul calificatului neschimbat B. odata cu cresterea salariului tuturor, cresc si darile catre stat C. combustibilul creste caci scaderea leului mareste pretul la pompa D. furnizorii mei de materiale isi cresc preturile (si lor le creste manopera si costul transporturilor). Eu nu pot mari preturile catre clientii mei (persoane fizice). Vreti sa stau linistit la TV si sa urmaresc DEZMATUL BUGETAR al lui Ponta??? Nu pe dvs, ci pe alti comentatori ii invit sa-mi vada hartiile inainte de a urla sa-mi scad profitul.

      • pai a venit stapanirea in 2010 si ne-a luat TVA marita de la 19% la 25%; a venit stapanirea si a crescut darile pe salarii la inceputul anului 2009; a venit stapanirea si ne-a pus un impozit din ala forfetar de s-au inchis/suspendat vreo 200.000 de microintreprinderi; a venit stapanirea si a impozitat ilegal pensiile sub 750 de lei; a venit stapanirea si a cerut alora cu drepturi de autori sa plateasca TVA retroactiv; a venit stapanirea si ne cere nu-s ce taxa de prima inmatriculare etc. pai de ce? pai pentru ca stapanirea a avut niste cheltuilei de deplasare de la un mandat la altul de vreo 20 de miliarde de euro.

        curat reforma…

  5. Cum zicea Andreea Paul Vass, cat era consiliera lui Emil Boc: avand in vedere decalajul intre noi si tarile din vest, daca e sa ii ajungem din urma, atunci daca ei fac reforme, noi trebuie sa facem de doua ori mai mult.

    Aceasta filozofie este explicatia ultimilor ani.

    Realitatea este ca decalajul inca este mare, deci, din punctul meu de vedere, nu avem cum sa continuam decat cel putin ca pana acum.

  6. In privinta justitiei si a invatamantului universitar nu vreau sa ma pronunt, poate ca acolo unele lucruri s-au schimbat in bine. In invatamantul preuniversitar, insa, lucrurile stau mult mai rau decat acum cinci ani. Tot ce s-a „reformat” e inutil sau daunator.

    Finantarea pe cap de elev a condus la scaderea inimaginabila a standardelor: elevii de gimnaziu au voie sa umble cu tabla inmultirii la ei, elevii de liceu primesc note pentru referate luate de pe net fara nicio legatura cu subiectul (sa fie ceva acolo, la dosar); scoala atrage/mituieste parintii si elevii cu note mari si cu siguranta promovarii (sigur ca asta nu se intampla cu toate scolile, dar se intampla cu majoritatea).

    Bacalaureatul nu mai sperie pe nimeni: de la un anumit procentaj de picati in sus, un examen inceteaza sa mai conteze. Nu-ti mai este rusine ca l-ai picat, daca doar trei elevi din clasa l-au luat. Decat sa schimbi ceva in sistemul tau de valori, e mult mai simplu sa-ti spui: nu poate fi vina mea; devreme ce catastrofa are asemenea dimensiuni, cu siguranta cerintele examenului sunt exagerate (lucru adevarat, daca le comparam cu cele din alte state europene).

    Renuntarea la examenul de titularizare umple cancelariile cu idioti convinsi ca sunt profesori. Cunosc o proaspat angajata care preda chimie analitica si nu stie sa calculeze masa moleculara a H2SO4 (aduna masa unui atom de H cu masa unui atom de S si a unuia de O). Concursurile de angajare in invatamant devin treptat la fel de „corecte” ca cele de angajare in primarii. Asteptam cu interes sa dispara si examenul de rezidentiat, in aceeasi idee reformista ca descentralizarea e buna si centralizarea rea. Ne-am putea pune intrebarea: nu cumva timpul le va rezolva pe toate? Nu-si vor da oare seama directorii, treptat, ca ar fi mai avantajos sa angajeze oameni competenti, pentru a atrage mai multi elevi si deci mai multi bani? Nu cred! Una la mana: parintilor si elevilor nu le prea pasa de competenta decat, cel mult, la cateva materii de examen (si nici acolo nu-s intotdeauna in stare sa aprecieze corect competenta); in rest, vor, de regula, doar note bune. Doi la mana: avand in vedere salariile mizerabile din invatamant, e din ce in ce mai greu sa gasesti oameni competenti.

    Foaia de parcurs si alte idei crete se transforma in tone de maculatura. Banii europeni se cheltuiesc pe te miri ce: brosuri frumos colorate, pixuri, mii de formulare, platforme de e-learning pline de platitudini si de joculete pentru cretini. Acum 8 ani, in plina dictatura PSD, am facut singurul curs serios de perfectionare: un fel de ECDL gratuit, cate 12 ore in fiecare week-end, vreme de vreo 10 saptamani. Examenul a fost pe bune, dar l-am luat toti, fiindca eram bine pregatiti. Acum … mi-e si teama sa spun unde s-a ajuns, fiindca s-o gasi vreun nemernic care citeste comentariul asta si care ne va obliga sa stam in fiecare week-end tot cate 12 ore, dar ca sa rumegam fraze de genul: „teoria și practica educațională au luat încă de mult în calcul orientarea formării nu numai în raport cu repere strict teoretice, abstracte, ci și cu jaloane operatorii, acționale, practice”. Si dupa aia ne obliga sa si dam un examen pe bune dintr-o bibliografie de acelasi inalt nivel intelectual! Nu exista niciun cadru organizat in care profesorii de matematica sa se poata perfectiona in metodica predarii matematicii, desi in alte tari s-au produs adevarate revolutii in domeniul asta. Suntem insa obligati sa ne perfectionam in generalitati de doi lei, prezentate in Power Point >:(

    Din cele de mai sus, puteti deduce ca reprezint cu brio cele mai reactionare forte din invamantul romanesc. Predau intr-o reduta a invatamantului traditional, de altfel, inca neatinsa prea tare de parjolul reformei (colegiu national, de moda veche, cu 98% reusiti la bac, mai multi anul trecut decat in anii anteriori, cu premii la olimpiadele nationale si internationale).

    Am fost un om de dreapta, din ’90 incoace, dar ultimii cativa ani m-au vindecat de orice iluzii ideologice. Impotriva coruptiei e mai usor sa lupti decat impotriva unor reformatori impatimiti, convinsi ca de acolo, din micul lor laborator, pot schimba lumea. Mai usor te dezvolti langa un hotzoman decat alaturi de un exaltat convins ca elibereaza lumea de Fortele Raului.

    • radiografie exacta. nepotul meu e cls 11-a la fetesti la informatica.profesorii sunt varza. la ore nu fac mai nimic. la matematica e de 5, la fizica e de zero. la engleza unde profa e ok e bunicel. in rest e tabula rasa.
      in ceea ce priveste restul de reforme facute de pd e jale.as dori sa stiu si eu o zona economica sau sociala unde e bine…

      • aciduzzule, si tie si profei. A bate campii cu eleganta nu-ti da dreptate. Plata per elev incepe abia de anul acesta. Restul e rezultatul reformei Marga si contra-reformai ANdronescu.

    • Micul Grup Reformist nu a greșit ! El și-a făcut datoria, în limitele impuse de supremația în Justiție a FSN+PSD+PNL+PC !
      Maurul și-a făcut datoria, deci maurul poate să moară !
      Domnule Aligică, mi-e teamă că dintre cele două scenarii pe care le-ați întrevăzut (”Restaurație” sau ”Reformă dar o facem Noi nu Voi”) USL îl va alege pe cel de-al doilea !

      Baronii FSN au înțeles, după doisprezece ani de foame, Legea Supremă – Economicul dictează Politicului – și au simțit din plin Corolarul acestei Legi: Nu poți lupta și singur și cu mațele goale…
      De aceea și-au reunit forțele (PSD+PNL+PC), au atacat în forță Mentalul Public folosind intensiv manipularea cea mai ordinară prin mass-media pentru a pune populația pe un curs de coliziune cu ideea de Reformă, demonizând Grupul Reformatorilor și iată-i la doi pași de victoria totală.

      Având la dispoziție logistica de partid a PCR reșapată și revopsită precum și capitalurile acumulate în cei douăzecișidoi de ani de jaf instituționalizat, uzurpatorilor nu le mai lipsește decât deturnarea voturilor celor care au reușit, cu o remarcabilă loialitate, să mențină la putere micul grup de reformatori începând din 2004 și până mai ieri.

      Dorește USL realizarea variantei chinezești: O țară, două sisteme ? Mai mult ca sigur !

      Doar o minune ar mai putea să producă renașterea din cenușă a unui Partid de Dreapta bazat pe capitalul privat care să se opună acestui plan diabolic.
      Aceasta este o adevărată Misiune Imposibilă în România unde procentul afacerilor cu capital privat extern este majoritar iar în capitalul privat românesc ponderea majoritară este supervizată de baronii USL.

      În acest context varianta ”Reformă dar o facem Noi nu Voi” este cu atât mai fezabilă cu cât Puterii USL nu i se va mai putea opune Nimeni !

  7. Există viitor și fără Băsescu. Iar dreapta viitoare se va baza pe actualul PNL, se va orienta spre dreapta europeană, nu spre cea anglo-saxonă, americană.

    Ce a reușit PDL-ul? reforma învățământului fără bani? reforma risipei din sănătate în epoca informaticii? este pus la punct cadastrul în agricultură? energetica are un management mai bun? s-a redus personalul statului și s-a eficientizat sistemul de salari și pensii al funcționarilor după model german?

    S-au făcut tăieri, zdruncinături din cauza lipsei de anticipare a problemelor. Va deveni clasică realegerea lui Băsescu pentru că „România nu vrea să intre în criză”.

    Iar resursele naturale se vor exploata „între noi europenii”. Dacă nu se acceptă acest principiu, zbori. Chiar dacă te cheamă Băsescu.

  8. O gândire lucidă, exprimată cu claritate, a dat un text în care aproape fiecare frază este citabilă. Un articol antologic, care defineşte pertinent ultimii 7-8 ani. Felicitări !

    Într-un punct aş sugera însă altceva.

    Reformarea, atât cât a fost şi cum a fost, nu a rămas fără rezultate, chiar dacă s-a făcut împotriva majorităţii clasei poltice şi dincolo de mandatul popular. Ceva s-a schimbat şi în stilul de făcut politică. Cred că sunt coapte condiţiile pentru a nu ne mai crampona de ideea liderului providenţial. Poate totuşi am ieşit din subdezvoltarea poltică în care liderul providenţial era o figură necesară. Poate putem încerca mai european, mai civilizat, cu o mână de lideri consistenţi, reuniţi în jurul unui proiect limpede şi onest… Poate e doar wishful thinking

  9. Se pare ca inclusiv reformistii au adoptat (probabil inconstient) mentalitatea asta ca ‘tot’ ce trebuie este o lovitura de gratie, dupa care toate se rezolva. Am uitat ( noi toti) politica pasului marunt, a micilor succese de etapa si ne gandim doar la ‘victoria finala’.

    Care n-o sa vina niciodata, cel putin nu asa cum ne-o imaginam ( indiferent ca suntem reformisti, intelectuali, muncitori, someri). Cu gandul la destinatie, uitam sa ne concentram pe calatorie.

    Rezonez cu gandul ca, intradevar, clasa politica este o imagine foarte fidela a societatii. Si daca inlocuiesti toata clasa politica o sa ai in locul celor de acum acelasi tip de oameni si mentalitati! E greu sa realizezi asta din masina in care mergi la biroul unde-ti petreci 10 -12 ore ca sa te intorci in aceeasi masina obosit acasa, dar o vizita in piata te amureste! Sau la ‘adunarile publice spontane’, de 1 mai, cu ocazia vreunui meci, concert, etc..

  10. Trebuie sa fii tampit sa spui ca ceea ce a facut PDL a fost reforma. Reforma inseamna sa faci sistemul sa functioneze. Or masurile pe care le-au aplicat ei nu au prea avut acest efect. De exemplu inchiderea celor catorva spitale nu a rezolvat problema sanatatii romanesti. Din contra se aseamana cu ceea ce s-a vrut inceputul reformei industriei romanesti din anii 98 , cand s-au inchis la inceput cateva fabrici, s-au platit niste salarii compensatorii… Rezultatul acelei reforme: disparitia totala a industriei romanesti. Sau poate ca asta se urmareste sa se obtina…

  11. Sa (sub)intelegem din articol ca Emil Boc e reformist ? Sau Ioan Oltean ?! Sau teribila Elena Udrea ?! Sau poate Gabi Oprea ?! Sau tov. Ungureanu ?! Dumneavoastra confundati brutal (dar doct, intr-adevar !) reformistii de carton cu adevaratii reformisti, care au fost pusi la index si tinuti pe tusa in marea masa a populatiei care nu voteaza, scirbita atit de catre nereformisti, cit si de reformistii de mucava (pe care, trist, ii sustineti). Trebuie sa va fie foarte clar: „reformistii” dumneavoastra (PDL, Basescu) au fost alesi, cu mare greutate, doar pentru ca erau – e adevarat – ceva mai reformisti decit nereformistii (mai ales PSD). Daca astia cu care defilati se numsc reformisti, atunci soarta Romaniei nu are un viitor prea rozaliu, ci mai de graba griuliu. O sa spuneti ca nu au fost alesi decit de o mica majoritate tocmai pentru ca (si conform firului rosu al articolului) pentru ca cei de la bloc (si de la casa, la tara) nu stiu sa voteze. Adevarat, insa numai foarte partial ! Din nou: sint foarte multi care stiu cum sa voteze, dar nu au cu cine, tocmai pentru ca oamenii de adevarata valoare (care, in general, nu sint nici obraznici, nici tupeisti) nu au fost sustinuti, promovati, folositi, tocmai pentru ca ar fi anulat pe cei „reformisti”, care sint doar submediocri, dar obraznici, tupeisti, arivisti. Asa ca explicatia dumneavoastra din articol nu se poate adresa valorilor adevarate, care inteleg exact despre ce este vorba, ci exact celor pe care ii calificati ca nedotati corespunzator pentru a intelege mersul societatii.

  12. Ce reforma? Marirea taxelor, ajutoare sociale, salarii si pensii platite exclusiv din imprumuturi? Nici un caz de coruptie, desi furtul e generalizat. In invatamint – Mang, si cu siguranta sint alte mii de Mangi in tara. A, si mai avem profi universitari analfabeti, dar, sa zicem ca aia sint la facultati private. Afaceri prospere in Romania = companii cu sediul fiscal in Cipru si care fac afaceri cu statul.

    Aia e reforma? In Romania nu s-a facut, nu se face si nu se va face reforma! Niciodata. Sau cel putin pina mai dau bani cu imprumut unii dobitoci.

  13. Analiza deosebit de corecte, de realista. Necazul e ca avem de-a face cu o ramanere in urma istorica pe plan economic, cultural, comportamental, nerecuperata de societatea romaneasca in ultimii 150 de ani. Pentru aceasta ar fi nevoie , din pacate, nu de ani ci de generatii, inertia comportamentala a omului predominand : nu toti au revelatii, nu suntem cu totii Sfantul Apostol Pavel! Rareori se produc mutatii in interiorul unei generatii, modelul cultural evolueaza lent.
    Asta nu inseamna ca Mintile Luminate sa astepte „coacerea” multimii. Efortul depus de „reformisti” trebuie continuat cu tenacitate, chiar daca rezultatele nu vin (nu pot veni) imediat. Nu e vorba doar de noi ci si de copiii si de nepotii nostri , de ce Tara le lasam mostenire !

  14. Nu e adevărat că alegătorii sînt îngeri, iar politicienii diavoli. Dimpotrivă, structurile politice sînt o reflecţie a societăţii. În consecinţă, pentru a-şi atinge scopurile, reformiştii trebuie să se comporte pragmatic şi să accepte compromisurile necesare.
    Cam ăsta e tot conţinutul articolului. Vorbărie sapienţală şi nimic nou. De ce a fost nevoie de ţîşpe paragrafe, habar n-am.

  15. Domnule Aligică, mi-e teamă că dintre cele două scenarii pe care le-ați întrevăzut (”Restaurație” sau ”Reformă dar o facem Noi nu Voi”) USL îl va alege pe cel de-al doilea !

    Baronii FSN au înțeles, după doisprezece ani de foame, Legea Supremă – Economicul dictează Politicului – și au simțit din plin Corolarul acestei Legi: Nu poți lupta și singur și cu mațele goale…
    De aceea și-au reunit forțele (PSD+PNL+PC), au atacat în forță Mentalul Public folosind intensiv manipularea cea mai ordinară prin mass-media pentru a pune populația pe un curs de coliziune cu ideea de Reformă, demonizând Grupul Reformatorilor și iată-i la doi pași de victoria totală.

    Dorește USL realizarea variantei chinezești: O țară, două sisteme ? Mai mult ca sigur !

    Doar o minune ar mai putea să producă renașterea din cenușă a unui Partid de Dreapta bazat pe capitalul privat care să se opună acestui plan diabolic.
    Aceasta este o adevărată Misiune Imposibilă în România unde procentul afacerilor cu capital privat extern este majoritar iar în capitalul privat românesc ponderea majoritară este supervizată de baronii USL.

    În acest context varianta ”Reformă dar o facem Noi nu Voi” este cu atât mai fezabilă cu cât Puterii USL nu i se va mai putea opune Nimeni !

  16. HYBRIS domnule Aligica! din pacate….am fost si eu un iluzionat al reformei basesciene, insa de la distanta diacronica fata de 2004- care cred ca e mai relevanta – mi se pare in mod clar o iluzie platoniciana a regelui filozof pe care am avut-o cu totii cei care am crezut ca utilizarea lui Basescu si a apelului la popor, chiar si semi-bonapartist cum a fost el, pentru a introduce reforme structurale care sa amorseze un cerc virtuos. Si stiti ca si mine ca de fapt toti ne-am gandit de fapt la justitie, singurul sistem capabil sa ne propulseze catre modernitatea drepturilor negative, a contractului social, a statului de drept. Am crezut cu totii ca merita sa ignoram cultura profunda a demos-ului pentru a face o reforma care ii va fi in fine tot lui benefica. Dar haideti sa recitim impreuna fraza pe care tocmai ai scris-o: nu cumva suna leninist sau macar in buna traditie a voluntarismului anti-liberal al sec. XIX?
    Citim impreuna ce scrie Alina Mungiu Pippidi si cu siguranta nu va place ce scrie. Nici mie. De ce? Pentru ca ni se pare utopic si necinstit intelectual, pentru ca foloseste utopia realizarii unei neutralitati a statului si o crestere a calitatii politicilor publice fara sa aiba nici o baza in realitatea materialului uman, insa isi formeaza capital de imagine si de influenta prin argumentarul asta intransigent…ca asa ii sta bine unei societati caragielesti! insa haideti sa fim un pic rezonabili: noi cei care am crezut alaturi de Toader Paleologu ca „pleasca Basescu” poate insemna momentul zero al unei schimbari, nu eram si noi „iluminati”, nu speram si noi – chiar daca cu inima indoita – in tot felul de magii institutionaliste care sa schimba fondul lucrurilor. Oricat de lockeeni am fi, oricand de libertarieni, nu putem ignora ca reforma in societati culturalmente medievale este extrem de dificila.
    Astazi a spune totusi ca s-a reusit ceva este totusi cam mult. Si o spun fiind mult mai aproape de realitate decat dumneavoastra si indraznind sa cred ca am avut aceleasi idealuri in acesti ani. Am inteleg machiavelismul basescian inspirat de dl. Stoica, de Preda, etc., insa cred ca trebuie sa il citim si pe Frederic cu al sau Anti-machiavel, pentru ca zau daca vad ce am schimbat in 6-8 ani? CSM-ul este el reformat, condamnarea posibila a unor nume importante este durabila si are efectul disuaziv necesar, corpul judecatorilor este el in curs de reformare, chiar si in contextul MCV ce a reusit un Presedinte? asta ca sa nu mai discut despre economie si sectorul privat vs. sectorul public…si stiti de ce? pentru ca societatea este asa cum spuneti, iar reforma impotriva unei societati atat de anti-moderne nu poate fi facuta decat in formatul Carol I – elite de prada incadrate si directionate. Este imposibil sa faci reforma in timp ce esti parte a problemei (cum bine ati observat) si cat „reformistii” fac bani in timp de „fac reforma”. E nevoie, cum bine spuneti, sa luam masura societatii, sa vedem cat de paternalista e si sa ii gasim un pater pe termen lung, capabil sa nu fie parte, sa vrea reforma incrementala si sa nu poata fi „suspendat” ca Presedintele. Stiti si dumneavoastra cui corespunde ecuatia asta: Regelui.
    Imi pare rau dar ce poate cautiona – rational vorbind – o judecata care pretinde ca o societate agrara in proportie de 80% odata trecuta printr-un regim atat de autocratic si liberticid ca comunismul devine dintr-o data apta de republica, apta de judecata cetateneasca si autonomie individuala? chiar nu vedem ca oamenii cauta sefii?

    • Regele este, daca vrei, o forma de concentrare a puterii intr-un singur loc, pe termen lung, dar fara sa iesi din „democratie”. Asta ar fi bine pentru noi, acum. Dar ideea ca un model care a functionat acum 140 de ani va functiona la fel de bine acum este exact genul de naivitate pe care articolul de fata o combate: naivitatea ca regele va face, pentru ca a facut atunci. Nu suntem in aceasi situatie ca atunci, societatea nu mai este la fel. Atunci, pe vremea lui Carol I, IDEALUL NATIONAL a fost un motor formidabil, pe care l-au inteles toti, pana la ultimul taran din Principat. Acest motor a murit in 1918, iar azi e destul de greu sa ne imaginam un altul similar… In plus, si ca o consecinta a unui ideal, pana sa incadrezi si sa directionezi elita de prada trebuie sa ai deja o elita valabila, pentru care regele fie un element de stabilitate à la longue. Eu, cel putin, nu vad sa existe acea elita acum.

      • e corect argumentul dumneavoastra cu privire la elita din vremea monarhiei dar este complet gresit daca se extinde la populatie. Sa va aduc aminte de revolta taraneasca din 1907? ar trebui totusi sa cititi felul in care a fost tratat Carol I multa vreme de liberali/rosii ca sa intelegeti ca nu a fost o acomodare si o creere de rol simpla, chiar contrarul. Sunt exemple multiple, mult mai grave decat simpla incercare de suspendare a lui Traian Basescu: criza razboiului franco-prusac, episoadele de contestare ale monarhiei la Ploiesti si in Bucuresti, etc..
        Nu cred ca sunt naiv atunci cand imi imaginez ca un Mihai I, din postura de rege constitutional, ar conduce mai usor tara si ar incadra mai usor elitele decat un presedinte ca Traian Basescu sau oricare alt presedinte in postura acordata de struto-camila constitutiei actuale. Si e simplu de argumentat strict utilitarist: este vorba despre o autoritate construita puternic dar mult mai distant fata de guvernare, ceea ce il face mult mai respectabil.
        Ideea asta constanta a inadaptarii monarhiei in Romania este totusi extrem de simplista: aveam o tara de aur in sec. XIX si o tara de r…t la inceput de sec. XXI, aveam o elita de boieri luminati atunci, mizerabili profitori acum, aveam o societate de tarani curati atunci, de mojici proletarizati si idiotizati acum…ma scuzati, dar este extrem de fals…si naiv. Rolul lui Carol I, pe care noi il apreciem atat de mult astazi ex-post, a fost tocmai unul de a da sens unei natiuni care in lipsa capului incoronat s-ar fi sfasiat sau pierdut intr-o coruptie generalizata ca si cea de astazi. Carol este atat de remarcabil astazi pentru noi, nu pentru ca a fost un alienator al liberatatii responsabililor cetateni romani de la 1866 ci pentru ca a reusit tocmai sa ii faca responsabili, el a construit natia. Sigur ca exista un moment 0 pentru care trebuie sa creditam macar elita din momentul respectiv: au avut intelepciunea sa se inteleaga asupra unui rege dupa Cuza (desi au facut-o ca altfel isi pierdeau autonomia in fata Rusiei si Turciei). Insa daca va imaginati ca intre tanarul Bratianu sau Rosetti si Antonescu, Ponta, Frunzaverde, Blaga, etc. exista mari diferente, inseamna ca sunteti o victima a hagiografiei liberale si a miturilor construite cu migala de peste un secol. Oamenii aia voiau tot puterea si inca una cat mai totala. As indrazni sa fac o alta paralela: Bratianu in opozitiei nu ar fi stat cu mainile in san sau doar in presa (cam cum a facut PSD+PNL anii astia) in fata austeritatii impuse de guvern, ar fi declansat demonstratii ale micilor functionari, golanimea cartierelor asa cum vazuse el in direct in Parisul lui 1848. Nu va lasati inselat de miturile create astazi despre aceste personaje.
        Pana la urma as vrea sa vad daca in urma lui Traian Basescu va ramane mai mult decat de pe urma lui Cuza si as vrea sa imi explicati cu ce este mai naiv monarhismul fata de utopia reformarii statului din 2008 incoace….

        • Sunt total de acord cu portretul facut lui Carol I si politicienilor contemporani lui! Aici nu este nici un dubiu. Sunt de acord ca o monarhie ar putea fi utila pentru noi, am spus-o si in prima interventie. In plus, cred ca este printre putinele solutii care ar permite refomelor si democratiei sa existe in acelasi timp! Azi, mai mult ca oricand, un politician care vrea/trebuie sa faca reforme se loveste de ciclul electoral si de electorat, iar daca electoratul are probleme, democratia poate deveni o piedica in calea reformelor. Electoratul roman, ca si cel european are probleme. Cel mai bun exemplu este chiar Europa, care are nevoie disperata de reforme, are chiar politicienii pregatiti sa le faca, dar care nu are timing-ul politic necesar: electoratul da peste cap aproape orice incercare! Angela Merkel, unul dintre putinii politicieni europeni care pot face schimbari (are inteligenta si pozitia necesara) a fost data peste cap de votul din Franta! Daca in Europa sunt oameni care spun ca trebuie amendata democratia (europeana) pentru a face schimbarile pana la capat, eu trag o singura concluzie: in Europa este prea multa democratie! Noi am avut pana acum mai putina democratie decat in Europa si reformele ar fi trebuit sa mearga mai usor, dar s-a dovedit ca nu a fost asa. De aici o singura concluzie: elita noastra a fost/este foarte, foarte slaba! Acesta este motivul pentru care sustin ca un monarh, acum, nu ar avea un succes mai mare decat un presedinte. Ar fi, dupa parerea mea, acelasi lucru… pentru ca ar avea parte de aceeasi elita slaba.

          Nu cred in tara de aur a secolului XIX! Nu cred! Cred ca eram niste inapoiati, sa-mi scuzati duritatea expresiei, aflati intr-o situatie mai jalnica ca acum (eram o tara depopulata, cu demografia in stagnare, din cauza ca nu eram in stare sa hranim mai multe suflete din economia de subzistenta pe care o practicam de secole; eram o tara in care un procent enorm din proprietatea agricola apartinea bisericii, si de multe ori nu era lucrata; eram o tara in care agricultura, care se facea, se facea in proportie inspaimantator de mare cu robi tigani; eram o tara fara mestesugari, fara comert, fara scoli, fara universitati, fara orase, etc). Si cu asta cred ca am spus totul despre secolul XIX. Diferenta, cum am spus si mai sus, este ca atunci am avut un ideal national de indeplinit, la care a aderat toata suflarea romaneasca, iar elita a fost bine pregatita, si conectata afara. In plus, odata cu venirea lui Carol, si mai ales dupa 1877, am primit enorm de multi imigranti din jur, o populatie cu experienta preponderent urbana sau familiarizata cu orasul (austrieci, evrei, armeni, italieni, aromani, sa nu uitam de Capsa!). Acesti oameni au avut un rol urias in succesul lui Carol si in succesul Romaniei. Nici una din conditiile lui Carol nu mai exista azi. Trendul este inversat acum fata de ce era atunci, si asta conteaza mai mult decat comparatia punctuala intre politicienii de atunci si de azi, intre Cuza si Basescu.

          • S-ar putea sa aveti dreptate, nu zic nu. Eu faceam totusi doar o simpla comparatie a utilitatii si aratam ca, fiind date chiar si conditiile actuale, tot mai bine e cu Mihai decat cu Basescu sau orice presedinte. Se poate sa aveti dreptate ca trend-ul e invers (e el invers in toata Europa, ce sa mai vorbim de Romania), dar daca e asa si nu mai avem un ideal ca singur motor, atunci ramane intrebarea : cu ce e mai bun un presedinte jucator fata de un monarh constitutional? recunosc ca nu inteleg cum intr-o societate anarhica de gasti e mai bun seful uneia dintre ele ca sef precar peste toti…

  17. A fost reforma sau o bulibaseala de bune intentii? Intre teoriticieni de doi bani si teoreticieni vizionari, PDL&Basescu au aplicat “reforma” cu o resursa umana jalnica, lipsita de profesionalism si de multe ori imprumutata de la fortele politice antireformiste.
    Nu stiu cum e la alte popoare, dar românii au un grad de toleranta mai mare pentru coruptie decit pentru prostie. Iar cind mai e si insotita de tupeu si sfidare…
    Reforma Basescu s-a decredilizat rapid, ajungind sa se confunde cu incompetenta administrativa dublata de o politizare excesiva, taieri de venituri, scaderea calitatii vietii, cresterea coruptiei si a nedreptatii sociale. Nu e vorba de intoxicare mediatica, ci de realitatea de pe teren ilustrata si de statistici si clasamente ale unor organisme internationale ce nu pot fi banuite de partizanat.

    O guvernare, de dreapta sau de stinga, se judeca dupa niste parametri obiectivi raportati la cei din guvernarea precedenta, nu dupa bla-bla-uri ideologico-abstracte sau dupa bune intentii si discursuri reformiste. Dupa 4 ani de mandat Basescu-PDL, indicatorii de buna guvernare ne spun urmatoarele lucruri:

    “- protectia proprietatii individuale (in 2008 Romania ocupa locul 64, iar in 2011 ocupa locul 98);
    – schimbarea destinatiei fondurilor publice (in 2008 locul 80 in 2011 locul 96);
    – independenta justitiei (in 2008 locul 88 si in 2011 locul 94);
    – transparenta politicilor guvernamentale (in 2008 locul 124 si in 2011 locul 140);
    – eficienta consiliilor de administratie (in 2008 locul 76 si in 2011 locul 98);
    – protectia acordata investitorilor (in 2008 locul 26 si in 2011 locul 36);
    – calitatea de ansamblu a infrastructurii (in 2008 locul 117 si in 2011 locul 139);
    – datoria generala a Guvernului (in 2008 locul 17 si in 2011 locul 52);
    – speranta de viata (in 2008 locul 55 si in 2011 locul 71);
    – calitatea invatamantului primar (in 2008 locul 54 si in 2011 locul 62);
    – copii inscrisi in invatamantul primar(in 2008 locul 67 si in 2011 locul 92);
    – calitatea sistemului de invatamant (in 2008 locul 71 si in 2011 locul 90);
    – numarul de zile necesare inceperii unei afaceri (in 2008 locul 27 si in 2011 locul 40);
    – investitii straine directe si transferul tehnologiei(in 2008 locul 62 si in 2011 locul 83);

    Romania se deprofesionalizeaza: exodul creierelor Romania ocupa locul 102 in 2008 si in 2011 ocupa locul 131.”

    http://www.ziare.com/politica/reforma/apropo-de-modernizarea-statului-romania-2008-versus-romania-2011-1150756

    Asadar…unde e progresul? unde e eficienta? la ce bun o reforma care inrautateste mersul lucrurilor?

    Cu reforma sau fara reforma, in guvernarea Basescu-PDL lucrurile au mers in jos in cele mai multe domenii. Nu ma intereseaza din ce motive: criza economica, frecusuri politice, poporul “prost” ; doar trag linie si constat per ansamblu ca acest mandat da cu minus. Din punctul meu de vedere, marele esec al acestei guvernari e dat de ratarea absorbtiei fondurilor europene, fonduri care ar fi putut schimba Romania la fata si ar fi facut mai usoara trecerea prin criza economica.

    • Slavă lui Ilici că a ajuns din nou la Putere !
      De acum înainte fondurile EU vor fi imediat accesate prin atribuire directă (ce atâtea formalități ?) doar știm exact ce ne trebuie și unde ne trebuie, facem rapid documentația ca la carte, semnează baronul respectiv, vin banii și intră imediat în lucru). Lasă că vă arătăm noi ce înseamnă accesarea rapidă a fondurilor UE. Cât o mai ține și șmecheria asta cu UE.
      A, aveți o obiecție ? Că tarifele trebuie și ele să fie ca la carte ? Că normele de calitate, că normele de mediu, că etc, șamd, că stă Monica Macovei cu bunghiul pe noi, că nu suntem de capul nostru, bla, bla, bla ?
      Ei, și ce ? Cât ține, ține ! Dacă măcăne o lăsăm jos și ne cărăm.

  18. Domnule Aligică,
    Apreciez foarte mult optimismul dumneavoastră churchillian. Şi totuşi… purceaua e moartă în coteţ! Se pare că sîntem incapabili să găsim leaderi. De-abia l-am găsit pe Băsescu, şi cît de mult ne-au costat limitele şi temperamentul lui?… Se pare că sîntem incapabili să coagulăm o dreaptă onorabilă şi serioasă. (N-avem nici stînga, nici dreapta, la noi doctrinele nu au nici o consistenţă.) Mi se va spune că nu sîntem singurii care tot alunecăm la vale. Că peste tot în lume triumfă masele dezordonate, abulice, uşor de manevrat prin demagogie. Să ne consolăm cu asta? Să ne consolăm că totuşi, prin mişcarea inevitabilă a lucrurilor, va evolua şi România într-o direcţie bună? Dar între timp viaţa noastră trece, trece, trece…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro