vineri, martie 29, 2024

Unde ne sunt fasciștii?

Pentru ultranaţionalişti, iubirea de patrie constă într-un discurs al urii, al minciunii violente, al confuziei programate. În gura lor, oricine, fie că îi deranjază fie că au primit job să-l murdărească devine un primejdios duşman al ţării: concurenţii politici, vecinii supărători, intelectualii publici. Reţeta acestui discurs – folosit şi de Securitatea comunistă – e monotonă. Minciunile cele mai sfruntate sînt prezentate drept dezvăluiri, violenţa atacatorului e pusă în seama celui agresat, non valoarea îşi arogă dreptul de judecător al tuturor valorilor. Peste această plasă de confuzie, schimonosiri, iluzie, trebuie să răsune cîteva cuvinte stigmat menite să stîrnească în cititor panică amestecată cu dispreţ şi, finalmente, pulsiune distructivă. Unul dintre aceste cuvinte este şi acum „evreu”. Revista „România Mare” a dat tonul. Astăzi există site-uri care deversează nestingherite şi neobosite aceleaşi tip de discurs ţesut din elucubraţii veninoase.

Unul se intitulează modest „Fără secrete România. Site dedicat Reptilienilor Anunnaki. Conspiraţii, Ezoterism, Ocultism, Spiritualitate, Istorie, OZN şi multe altele…” O nebuloasă SF, de bîlci universal, tribuna post-modern naţionalistă a unui neştiut super ştiutor. El e „Dragoş Anunnaki”. Lucrările sale – pe care se bazează într-un interminabil şi inept rechizitoriu împotriva cîtorva intelectuali publici – le-a publicat pe propriul site. Iată, printre altele, cîteva din declaraţii reproduse în propria sa grafie: „Paranoia sionista numita holocaust, este o chestiune fantasmagorica…”. „Germania Nazista, am explicat intr-un articol pe larg, ca aceasta a fost provocata de catre mafia evreiască…”. „Oricine va incerca sa critice pe liderii evrei conducatori ai planetei vor fi etichetati ca «antisemiti». Cui ii foloseşte de fapt antisemitismul şi ce înseamnă antisemitism si cine sint evreii ca «rasa»? Aflati in acest articol!”

Pentru Anunnaki, fantasma „caracatiţei evreieşti” care conduce maşinăria internaţională influenţează, desigur, ocult şi destinul României. Ce importanţă are că în ţară n-au rămas decît puţini evrei, în majoritate bătrîni? Evreii pot fi „inventaţi”. „Evrei khazari” adică evrei prin opţiune nu neapărat prin naştere: iată stigmatul sub care sînt mînjiţi Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu. E citat îndelung „jurnalistul Roncea”, ca un fel de mentor, căci de mulţi ani produce un discurs din acelaşi aluat. Acesta e, după propriile spuse, coleg al lui Sorin Roşca Stănescu – colaboratorul recunoscut al Securităţii. E invocat cu respect „Maestrul Constantin Barbu”, calomniatorul craiovean al lui Gabriel Liiceanu. H.-R. Patapievici e injuriat fiindcă a făcut din Eminescu „cadavrul politic” al culturii româneşti. Asta pe baza unui citat unde acuzatul îi critică pe adepţii români ai corectitudinii politice şi ai ideologiei post-moderne pentru care Eminescu este „cadavrul din debara”. Ca şi Securitatea, Anunnaki are puterea de a face albul negru, de a tortura logica după plac. Tot aşa procedează cînd, autor masiv pe propriul site, e de acord cu Roncea cum că Andrei Pleşu ar fi un „filozof fără operă”, adăugînd alte mizerii care ţin de o minte deraiată ori programată pentru calomnie. Totul e presărat cu vorbe injurioase, aluzii obscene, judecăţi tăios fantasmagorice şi „denunţuri” ale acestor „evrei khazari”, ameninţare pentru România…

Textul e de o golănie ridicolă, îţi spui. E de un primitivism respingător. Vîntură un esoterism de mahala fără limite. Da, dar nu e mai puţin primejdios, împănat cum e cu clişeele xenofobiei, izolaţionismului, ale urii faţă de democraţie şi de intelectuali. Într-un public tînăr, adesea dezorientat şi lehămisit de proasta stare a societăţii noastre, tonul site-ului poate stîrni interes, eventual încuviinţare, chiar adepţi. E de ajuns ca, în România, derapajul socio-politic să continue, iar democraţia să fie măcinată de corupţie, pentru ca extremismele naţionaliste să ridice tonul, agitînd aceeaşi ideologie grobă, violentă şi comodă. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît a „externaliza” criza, a pune carenţele societăţii noastre în seama unor „străini” inventaţi, care primesc numele încărcat negativ de „evreu”. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît să te lepezi de responsabilităţile proprii, să le afişezi drept culpe şi conspiraţii ale unui străin atotputernic şi ocult, desemnat ca „mafie evreiască”. Nu mai trebuie să cauţi soluţii reale, trebuie doar să verşi venin, minciună şi violenţă. Cu speranţa că vei stîrni în grupuri mai largi de populaţie pulsiuni distructive care să poată fi manevrate după plac.

Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul. Într-o democraţie românească funcţională, un asemenea site ar fi interzis. Nici vocea lui Victor Roncea nu s-ar tot auzi de ani buni de zile. Nici Antena 3 nu şi-ar permite – plătind ceva amenzi – să-şi deverseze mizeria împotriva „duşmanilor” patronului ei.

Dar patronul ei – aflat de mult timp între Parlament şi inculpare penală – are un partid la guvernare. Iar prim ministrul Ponta n-a catadicsit să participe la întîlnirea de acum cîteva zile cu asistentul Victoriei Nuland. De ce s-ar fi dus? Demnitarul american vorbea despre necesitatea ca ţările din estul Europei să reziste împotriva pericolului unor oligarhi care controlează media şi pot fragiliza instituţiile statului de drept. Domnul Ponta a preferat să meargă în teritoriu pentru campania europarlamentarelor. „Trimitem la Bruxelles oameni mândri că sunt români, care vor apăra România” iată textul alături de care stă Victor Ponta pe un afiş electoral PSD. Ce să înţelegem? Că România trebuie apărată de Europa, nu de pericolul imperialismului putinist? Că România are de rezistat împotriva principiilor UE, în vreme ce guvernanţii ei actuali admit fără probleme existenţa unui post precum Antena 3 ori a unor site-uri ca cel menţionat mai sus? Vor invoca poate principiul – fundamental pentru democraţie – al libertăţii de exprimare. Dar în democraţiile veritabile, acest principiu nu e nelimitat şi orb. În democraţiile solide, incitarea la ură, la xenofobie nu are loc legitim în spaţiul public.

E curios că nici organismele specializate nu protestează împotriva unei manifestări actuale de antisemitism. Domnul Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are alte obiective. A cerut de curînd Primăriei sectorului 2 să îndepărteze statuia lui Mircea Vulcănescu din spaţiul public, dat fiind că, potrivit regimului comunist, acesta a fost criminal de război. Oare Mircea Vulcănescu e de judecat după eticheta pe care i-a pus-o un regim mincinos, declarat prin lege drept criminal? Dacă s-a aflat ca om de finanţe în cabinetul Antonescu, el a fost un intelectual de dreapta care nu a aderat la ideologia extremistă. În febra epocii, a fost autorul unei riguroase şi obiective analize a fenomenului legionar (vezi volumul Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut). Gînditor strălucit în strălucita generaţie a tinerilor intelectuali interbelici, Mircea Vulcănescu a murit în bezna Aiudului, lăsînd drept ultim cuvînt: „să nu ne răzbunaţi”. El să fie vocea care trebuie făcută să tacă? Sau imundele vociferări antisemite actuale?

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. O pozitie extrem de echilibrata, chiar daca textul exprima indignare.

    Intr-adevar, inseamna a fi in confuzie a-l eticheta pe Mircea Vulcanescu drept extremist. Dar vedem ca un Mihaies pateste inca din viata asa ceva. Iar lucrul asta e facut nu din confuzie, ci dintr-o mirlanie potentata de incultura.

  2. in romanica anormalul e normal ptr ca e impartashit de majoritate.inca traiesc 4 milioane de comunisti care saptaminal se intilneau la ”informare politica”

  3. Pentru mine nu e clar: ce este aceea democrație veritabilă? Cine, unde și când a definit aceasta noțiune. Vă întreb acest lucru pentru că am impresia că mestecați lozinci folosind un discurs găunos.

    • cred ca e unul din marile neajunsuri ale multor cititori;si e de intzeles
      in 50 60 ani tzara aia a avut parte numa de democratzii : socialista,originala,europeana
      o fi poate, asta motivul confuziei !?

  4. „un tanar s-a dus la un pustnic sfant si l-a intrebat: Avva, daca vorbesc de rau pe cineva,daca il barfesc si-mi pare rau , cum pot sa indrept aceasta?
    Avva i-a raspuns :ia o perna si scoate-i fulgii; tanarul ascultandu-l pe batran, a scos toti fulgii.
    Acum ,ii spuse batranul, aduna-i pe toti si baga-i inapoi ; tanarul asculta din nou si facu intocmai dar spuse: Avva dar nu pot sa adun pe toti ca au zburat peste tot.
    Avva ii zise :asa se intampla si cu vorbele rele ,jignirile, minciunile spuse impotriva unui semen,usor le spui dar greu,daca nu imposibil sa le stergi vreodata”

  5. Va felicit pentru acest articol onest, nuantat si empatic. Imi amintesc de o formula inepta rostita de un neo-stangist: „Anticomunismul este antisemitismul zileleor noastre”. I-am raspuns ca exista inca antisemitism real, ca n-a disparut si ca anticomunismul liberal este anti-antisemit. Din pacate, de ani de zile constat ca protestele d-lui Alexandru Florian au o geometrie variabila, sunt socant de selective. Nu-mi amintesc sa-si fi ridicat vocea niciodata in ce priveste ororile antisemite proferate la adresa mea ori imunditiile despre „evreul Patapievici”. Nimeni nu-i cere sa-i fie dragi anticomunistii de orientare civic-liberala, dar obligatia Institutului „Wiesel”, sustinut din bugetul public, este sa-si ridice vocea impotriva antisemitismului, oricine ar fi victima acestei patologii a spatiului public. Am recomandat calduros articolul Dvs pe blogul meu:

    http://tismaneanu.wordpress.com/2014/05/09/cine-e-fascist-cine-e-antisemit-cine-nu-protesteaza/

    • Antisemitismul de orice natura promovat sau propagat inclusiv in spatiul virtual sau pe orice canale este de condamnat, dar trebuie luat in calcul si libertatea de expresie si cine exprima aceste idei . Pentru cine nu stie, acest site pe care se intalnesc tot felul de articole „conspirationiste” , ezoterice, opinii mai mult sau mai putin confuze despre diferite subiecte din stiinta, tehnologie, religie, filosofie , politica , sau idei cu conotatie xenofoba si antisemita dar si etichete aplicate diferitelor personalitati, fara niciun fel de baza obiectiva , posteaza si este detinut de o persoana de 23 de ani care se semneaza dragos anunnaki si care abia a luat bacalaureatul, persoana care considera ca mediul academic este o forma de sclavie, iar invatamantul universitar nu-si are rostul . Site-ul are un public target de nisa , cu o educatie si cultura in formare sau extrem de limitata , pregatire bazata mai mult pe o pseudo-educatie si un sincretism de idei preluate din diferite surse care genereaza niste sabloane de gandire complet eronate si defazate. nicidecum nu este urmarit de un public stabil din punct de vedere intelectual si nici nu este luat si nu ar trebui luat in seama de un astfel de grup tinta. In concluzie opinia mea este ca se face prea mult caz pentru parerile personale ale unui asa -zis „editor” cu mari lacune in educatie si pregatire intelectuala si profesionala.

  6. De ce? Au haz, „reptilienii anukaki” (sper ca am citat bine). Vad ca exista si „inuaki”. Si iata, au statui in Temehea Tohua, din Nuku Hiva. Ce, e de colo? Andrei Plesu are, domnia-sa, statuie la Temehea Tohua, din Nuku Hiva? N-are, domule! Doar kakamakii au!–- E un marunțis, ce cred reptilienii. Dar că ce spun/scriu domnii acestia (patapleșii și liicenii) este dincolo de ORICE critică, NU este de admis. Nicăieri, în ce numiți chiar domniile voastre „lumea civilizată”- nu se întâmplă așa ceva. Am citit chiar că ar fi de „prost-gust” sa-i critici. Ori acești domni greșesc, uneori grav; au, uneori, neînțelegeri ale lucrurilor DE BAZĂ (acelea despre care scriu…exemple, cand doriți, si cu cartea-n mână.). In plus mai dau si in manipulare (iar, se pot da exemple). E sănătos sa-i critici, ca pe oricine, de altfel. Este ridicol si deprimant sa citesti „va iubesc d-le Liiceanu (Pleșu…etc)”. Este idolatrie. in fine, o chestie aplicabila la cazul de față: v-ati gandit ca „bolșevic”, „comunist” sunt la fel de idioate si de improprii ca „fascist” la Ponta? este ACEEAȘI maladie: insulta orientata propagandistic, ieftină, și la fel de grava, ORICINE ar face-o. O fac ambele parți: arucați o privire pe la păsările de curte de la ILD si o sa vedeti și mai murdare. Lipsește de ambele parti, considerarea opiniei celuilalt, adica ideea impreuna-lucrarii – la care suntem totuși, condamnați. E „care pe care”, dinte pentru dinte, chelie pentru chelie, strabism pentru strabism….etc. Despre fauna kakadiana….merită oare să mai vorbești? Avem probleme mai serioase. Să nu uit: cenzura Cenzurați aproape orice opinie contrara (nu doar insultele). Nu e INTELIGENT! Nu mai zic ca nu e fair….

  7. „Oare Mircea Vulcănescu e de judecat după eticheta pe care i-a pus-o un regim mincinos, declarat prin lege drept criminal? Dacă s-a aflat ca om de finanţe în cabinetul Antonescu, el a fost un intelectual de dreapta care nu a aderat la ideologia extremistă.”

    1. Va recomand sa va documentati mai serios despre rolul jucat de Mircea Vulcanescu in exproprierea evreilor in timpul guvernarii antonescience. Precum si in legatura cu modul in care a manipulat cursul de schimb valutar astfel incat statul roman sa obtina mai multi bani de la evreii care erau obligati sa plateasca diverse „taxe de protectie”, participand astfel la spolierea grupului etnic mentionat. De asemenea, sa nu uitam ca guvernul Antonescu a fost un guvern genocidal. In care Vulcanescu, in cunostinta de cauza, a preferat sa activeze fara sa se remarce prin pozitii dizidente fata de politica de exterminare practicata de seful sau.

    2. A existat un proces al criminalilor de razboi, organizat de catre „un regim mincinos, criminal”, in termenii dumneavoastra. Un proces in care si Ion Antonescu a fost etichetat drept criminal de razboi. Exista azi o lege care interzice cultul criminalilor de razboi. Nu exista nicio sentinta de reabilitare a lui Vulcanescu. Punct.

    3. Din cate informatii reusesc sa accesez pe internet, in Germania nu exista o strada cu numele Martin Heidegger, un alt ganditor stralucit cu un trecut rusinos.

    4. Desi ce face Antena 3 este condamnabil, periculos pentru democratie etc. nu vad de ce asociati, puneti in acelasi context practicile Antenei 3 si antisemitismul. De ce capitalizati antisemitismul pentru a critica Antena 3? Ati avea suficiente argumente pentru a contesta practicile Antenei 3 fara a recurge la antisemitism.

    • Pe Mircea Vulcanescu l-au reabilitat sutele de mii de cititori ai textelor sale publicate dupa 1990. „Sa nu ne razbunati” versus „de unde atata ura?”

    • In anul patru (1964), cand mi-a pus nota in carnet, profesorul S. Marcus m-a intrebat in legatura cu numele meu de familie.I-am spus ca este un nume biblic. Cand am iesit afara, colegii m-au luat la rost: Tampitule tu nu sti ca profesorul este evreu? Atunci am aflat eu ca exista printre noi si evrei si ca unii romani, foarte putini, au anumite pareri despre ei. De atunci am cautat sa inteleg despre ce este vorba. Asa am ajuns sa am o deosebita admiratie fata de poporul evreu. Am avut foarte multi studenti evrei pe care i-am apreciat. Ajunsesem atat de apropiat de ei ca ma considerau unul de ai lor. Mi-am dat seama de asta cand au venit sa ma intrebe despre emigrari. Am avut si altfel de contacte cu evrei. Invaamantul politic era condus de o doamna Boico. Dupa fiecare invatamant ma reclama la partid, desi eu nu eram membru, ca chipurile pun intrebari tendentioase si ma ameninta ca ma da pe mana securitatii. Cand nu se terminase razboiul din Vietnam, intr-o zi toate ziarele erau pline de macelul de la Song Mi. Pana la facultate in tramvai am citit ziarele. Cand am intrat in cancelarie, toti comentau ce scriau ziarele. Eu am zis: ce va mirati atata, asa e la razboi, asa fac acum americanii, asa au facut si rusii in razboi. Doamna Boico a sarit ca arsa : se poate sa spui asa ceva despre tovarasii sovietici? Urmarea inca o reclamatie la partid. Atunci nu stiam ca doamna Boico este evreica. Am aflat numai dupa ce a emigrat.
      Concluzia mea este ca indiferent de natie, oamenii sunt oameni si ca ar trebui sa fie mai toleranti unii fata de altii. Intamplarile vietii trebuie privite in contextul lor. A impune unui popor sa nu-si respecte pe cei considerati de el eroi este o mare gresala. Cei care impun asa ceva vor fi considerati dusmanii acelui popor. Daca exista la noi la romani un anumit antisemitism este, cred eu, si din motivul ca unii ca dvs impun romanilor eroii fara sa tina cont de contextul istoriei. Ma gandesc chiar si la maresalul Antonescu. Oameni mai in varsta mi-au povestit ca atunci cand in Campulung Muscel pe bulevardul orasului s-a anuntat din difuzoare ca maresalul a ordonat treceti Prutul, toti cetatenii au ingenuncheat si s-au rugat. Se gandeau ca tara isi va recapata bucata cotropita. Cred ca i se pot reprosa multe maresalului, nu se pot reprosa multe si evreilor in razboiul cu palesinienii?

  8. Sînt de acord cu ce a scris doamna Manolescu. În primul rând ar trebui semnalat fenomenul anti-semitismului fără evrei. Toată această ură viscerală (pentru că e greu să găsești un anti-semit cerebral) provine dintr-un anume fel de literatură, presă și alți vectori mediatici și germinează în sânul unor oameni care în multe cazuri nu au cunoscut în viața lor un evreu. Deci înlocuim caricatura tipică perioadei interbelice cu un fel de evreu arhetipal, sintetizat de anti-semit din tot ce i-a trecut prin fața ochilor.
    Și da, trebuie discutat individual, indiferent de apartenență. Doamna Manolescu a dat exemplul lui Mircea Vulcănescu, dar nu e singurul. Generalizările duc la simplificări iar de acolo la pilule și intoxicare. Ridicarea unui subiect legat de Holocaust nu implică automat negarea suferințelor sub comunism. Aberația „Holocaustului Roșu” ar vrea să ne facă să credem că evreii români s-au răzbunat pe poporul țării care i-a găzduit. Au fost procentual mulți evrei în primul val comunist- dar asta nu înseamnă că erau vârful de lance al unei etnii care-și freca mâinile de bucurie la suferințele goylor. Și care oricum, „s-au răzbunat” emigrând. Invers, a discuta despre Holocaust nu implică o responsabilitate directă a întregii populații românești, în sensul în care aceasta jubila la gândul celor exterminați în Transnistria. Deci, da, să ne ferim cu precădere de generalizări. Am trecut de secolul XX unde hecatomba s-a hrănit din „evreu”, „rrom”, „subuman”, „stângist”, „moșier”, „chiabur”, „burghez”, etc.

  9. Intr-o democratie exista freedom of speech care trebuie protejata cu orice scop.

    Dansii au dreptul sa zica orice doresc, in final asta inseamna libertate. Dvs aveti dreptul sa explicati parerea dvs and so on.

    Evident ca si idee mi se pare ca sunt siteuri de crazy ppl, dar in nici un moment nu ma ingrijoreaza.
    Ma sperie in schimb cand oameni inteligenti doresc sa interzica o parte sa isi puna punctul de vedere.

    Again, intr- o democratie functionala acesti domni, inclusiv antena 3, trebuie sa se bucure de freedom of speech.

  10. „visar”, de ce nu comentați cu nume și prenume reale? Comentariul despre Martin Heidegger e o gogomănie. În Freiburg im Breisgsu există o „Casă Heidegger”

    • Ideile sunt mai importante decat numele din spatele lor.
      Aveti dreptate, am gresit in legatura cu strazile. sunt cateva. e de notat totusi ca in berlin nu e niciuna, acolo verificasem initial.
      Si desi am gresit, trebuie sa remarc ca sunt foarte putine in toata germania.
      Oricum, ideea pe care voiam sa o transmit este ca heidegger nu reprezinta o icoana, un subiect tabu doar pentru ca a fost un mare filosof. a fost si continua sa fie contestat pentru trecutul sau politic.

  11. Dinescu, al cărui nume îl invocaţi aici, a fost mânjit şi de tabăra opusă cu mizerii de genul „spion rus”, „nevastă kaghebistă” şi alte dulcegării din acelaşi „registru” patriotard. Doar că ăia nu au ajuns atât de departe cu aruncatul cu rahat şi s-au mulţumit să încredinţeze această nobilă sarcină postacilor de partid. Eroilor de tastatură, creatorilor de perdele de fum.
    O nuanţare zic io necesară, la un articol la care subscriu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Anca Manolescu
Anca Manolescu
Anca Manolescu este doctor in filozofie al Universitatii din Bucuresti. A fost cercetator la Muzeul Taranului Roman, departamentul de antropologie culturala. Este acum cercetator independent. Domenii de interes: antropologie religioasa, studiul comparat al religiilor. Este alumna New Europe College. Institut de Studii Avansate din Bucuresti, cercetator si editor al Arhivei André Scrima de la Colegiul Noua Europa. A publicat: „Locul călătorului”. Simbolica spaţiului în Răsăritul creştin, Bucureşti, Paideia, 2002. Europa şi întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Iaşi, Polirom, 2005. Jurnal de inactualităţi, Bucureşti, Paideia, 2006 Nicolas de Cues ou l’autre modernité, Paris, L’Harmattan, 2010. Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Iaşi, Polirom, 2011.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro