marți, iunie 25, 2024

Unde sunt butoanele de control ale României?

Se spune despre România că, deși are destule probleme, este totuși o țară stabilă din punct de politic și economic. Însă, privind la șirul de evenimente cu care ne confruntăm, nu pu­tem să nu facem două cons­tatări importante: 1) suntem cufundați într-un soi de pa­ranoie informațională, fiind bombardați practic zilnic cu arestări, demisii spec­ta­cu­loa­se și dezvăluiri șocante; 2) ce­ea ce se întâmplă ne face să ne întrebăm, tot mai des, un­de se află de fapt pârghiile de putere și dacă ele sunt la ve­de­re sau sunt oculte.

De pildă, doar săptămâna trecută s-au con­su­mat, pe rând: 1) o demisie ciudată, abruptă, ne­buloasă a șefului SIE (un fost prim-ministru și ministru de Externe); 2) o expulzare bruscă din spațiul politic a copreședintelui unuia din­tre cele două mari partide ale momentului, ca­re este, de facto, și partidul prezidențial; 3) un atac extrem de virulent la adresa unuia dintre cele mai importante personaje publice ale momentului, simbolul luptei anticorupției în România, plecând de la o acuză de plagiat a tezei de doctorat; 4) un fel somație publică adresată de șeful statului actualului premier să intre în politică, pentru a rămâne în con­ti­nuare în fruntea guvernului și după alegeri.

Confuzia generalizată este întreținută și am­pli­ficată de un spațiu mediatic (în sens larg, pe­n­tru că trebuie incluse aici și website-urile, blogurile, postările pe Facebook) neurotic, pâ­nă la paroxism. În care agende personale sau de grup, resentimente, interese politice mai mult sau mai puțin vizibile, convingeri in­fle­xi­bile în care nu mai este loc de nuanțe, toate acestea la un loc nu au mai lăsat aproa­pe deloc spațiu pentru discu­ții raționale. În România de astăzi, practic au dispărut re­perele, punctele de sprijin la ca­re să te poți raporta. Ci­fre­le din sondajele de opinie, dez­văluri „șocante“ (vezi con­troversele stârnite de cazul Hexipharma), speculații le­ga­te de „spontaneitatea“ unor proteste de stra­dă sau de sprijinul ocult acordat unor partide sau mișcări politice, iată, practic totul este pus în discuție, chiar dacă adesea cu alegații fanteziste. Și să nu uităm că în spațiul public per­cepțiile sunt cele care contează, mai de­gra­bă decât faptele sau argumentele raționale.

Dezbaterea publică autohtonă este aproape mo­nopolizată de chestiunea „luptei an­ti­co­rup­ție“. Sigur că subiectul respectiv este extrem de important, dar la fel de importante sunt și altele. De pildă, contextul geopolitic actual. Asis­tăm la un șir de evenimente, începând cu Brexit-ul și cu o posibilă decuplare a Europei de America, foarte probabilă, dacă Donald Trump ajunge la Casa Albă, care riscă să ne la­se din nou într-un spațiu incert între un nu­cleu european dur, consolidat în jurul Ger­ma­niei, și o Rusie agresivă și revanșardă. Adău­gați la asta deficitul masiv de competență, ca­re grevează, dincolo de problemele de co­rup­ție, administrația publică românească și ca­li­tatea în scădere semnificativă a clasei noastre politice în ultimii 10-15 ani.

Există un fir roșu care leagă toate cele patru momente amintite mai înainte. Codruța Kö­vesi a devenit în ultimii ani figura emble­ma­tică a luptei anticorupție, preluând ștafeta de la Monica Macovei și Daniel Morar. Premiza fiind aceea că DNA, cu ea la cârmă, func­țio­nează ca o structură politic imparțială, care cu­răță spațiul public de rețelele extinse de co­rupție. De aceea, orice element care ridică semne de întrebare din acest punct de vedere are un impact considerabil. Iar, în privinţa as­ta, nu ajută deloc episodul Blaga. Și nu atât epi­sodul în sine, cât faptul că, la nici o zi dis­tanță, Klaus Iohannis aproape l-a somat pe Dacian Cioloș să-și asume explicit o opțiune politică, pentru a putea continua ca premier și după alegeri. S-a creat astfel impresia că a fost îndepărtat Vasile Blaga pentru a-i face loc, după alegeri, lui Dacian Cioloș în fruntea par­tidului, după un scenariu deja patentat chiar în cazul lui Klaus Iohannis. Ceea ce ali­men­tează, din nou, justificat sau nu, spe­cu­la­țiile privind manevrele oculte care utilizează anchetele penale ca instrumente de luptă în spațiul politic.

De unde întrebarea: unde se află, de fapt, cen­trele reale de putere din România în acest mo­ment? E clar că nicidecum la nivelul partidelor politice, unde e un vid enorm de autoritate. La Cotroceni? Mulți au fost tentați să-l con­si­de­re pe Klaus Iohannis o prezență mai de­gra­bă formală, fără multă substanță și influență, în fruntea statului. Totuși, în ultima vreme el lasă impresia că, discret, manevrează destul de bine pârghiile de putere de care dispune. Ceea ce nu lămurește însă dilema raporturilor re­ale dintre el și structurile de forță din stat.

Ajungem în acest punct la percepția că ser­vi­ciile secrete sunt cele care controlează din um­bră instituțiile importante din țară, ges­tiu­nea anchetelor penale (de unde și bine­cu­noscuta teorie a „binomului“), spațiul me­dia­tic. Le putem considera, evident, doar niște sim­ple teorii conspiraționiste. Problema e că această impresie e alimentată de o realitate obiectivă: mediul politic, în ansamblul său, pa­re inert și marginalizat în deciziile importante și nici în ceea ce privește serviciile secrete sau sistemul de justiție nu există mecanisme de control credibile și viabile, chiar dacă sunt unele formale, care să dea garanții că struc­turile de forță, extrem de puternice, sunt totuși sub control, nu o iau razna. În orice so­cietate, acest tip de mecanisme, checks and balances, sunt esențiale, iar argumentele că absența lor în acest moment nu este chiar așa de gravă, că acum prioritar este să lup­tăm cu corupția sunt eronate, chiar pe­ri­cu­loase. Istoria ne învață că nu poți avea ni­ciodată garanția că procesul e neapărat re­versibil și că derapajele pot fi la un moment dat corectate.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Bucurosi ca ii vedem pe corupti incatusati si pedepsiti (cam usurel!), uitam de celelalte aspecte: recuperarea pagubelor produse, de la toti „actorii”.
    Si, ceea ce e mai grav (poate pentru cei care spun ca mai bine era inainte nu e grav), uitam ca dosarele Revolutiei si Mineriadelor au fost inchise. Mai fraudulos decit furturile celor urmariti de catre DNA.
    Chiar, unde or fi butoanele de control ale Romaniei?
    (Mie mi se pare ca il vad pe Iliescu rinjind cu gura pina la urechi.)

  2. Hmmm… mi-e greu sa cred ca, in secolul XXI se mai pot intalni state in care „parghiile de putere” sunt (toate) la vedere. Fie ca sunt societati democratice sau totalitare, intotdeauna exista niste interese ce nu pot fi facute publice dar trebuie satisfacute. Aceste interese pot fi economice, (geo)politice, militare, strategice (ne-militare), financiare etc. Implicit, exista grupuri de interese care, atunci cand au interese divergente, intra in conflict (mai mult sau mai putin fatis).

    Eu nu sunt de acord ca au disparut „reperele, punctele de sprijin”, in Romania. As zice ca aceste repere abia au inceput sa apara (sau sa se schimbe), de vreo zece ani incoace. Unele dintre ele s-au „scufundat”, dupa ce si-au facut datoria, altele inca isi fac datoria si, poate, se vor scufunda si ele. Important este sa mergem inainte, chiar daca, privind in urma, ne mai incearca si regretele. Eu as zice ca, dupa ’90, am trait cel putin cincisprezece ani intr-o penurie acuta de repere reale si cu o inflatie de repere mincinoase.

    Da, perceptiile conteaza, in spatiul public, dar calitatea si cantitatea persoanelor care impartasesc o perceptie este determinanta. Jurnalismul piere pe limba sa si sunt din ce in ce mai putini oameni care privesc ceea ce ne da „jurnalismul” ca fiind altceva decat informatie interpretata (partinitoare).
    Incepand cu al patrulea paragraf al articolului, incep sa am dificultati serioase in a urmari „firul rosu” al articolului. Evident, autoritatile romane sunt preocupate si de politica externa a Romaniei, dar, daca aceste preocupari nu sunt sub reflectorul „jurnalistilor”, nu e vina autoritatilor. :) Si, fiindca veni vorba si de SUA, sa ne amintim ca multi oameni politici americani de succes s-au ridicat din randurile procurorilor…

    Ceea ce se pare ca facea Black Cube pentru entitati mai mult sau mai putin private si mai mult sau mai putin romane ne da unele confirmari ca este vorba de un razboi. Mai mult sau mai putin subteran, dar un razboi in toata regula – cu atacuri, contra-atacuri, batalii pierdute si castigate, perdele de fum, petarde zgomotoase dar benigne, bombe silentioase dar ucigatoare etc. etc. etc.
    Eu, cand sunt in dilema, referitor la o disputa (oricare ar fi aceasta), incerc sa evaluez protagonistii, daca nu pot evalua afirmatiile lor. In cazul Doamnei Kövesi, sa zicem ca o pun pe dansa si institutia ce-o conduce pe un taler al balantei, iar pe celalat taler ii pun pe Victor Ponta si ai sai pesedisti anti-Justitie, pe doamna Udrea, pe domnul Basescu (new entry), pe domnul Ghita si pe orice alt personaj public ce latra catre DNA. In ochii mei, „talerul” DNA trage tare greu – nici n-a fost miscat din loc de cei pe care i-am enumerat la sfarsitul frazei precedende…
    Mergand la radacina, cred ca „butoanele” Romaniei nu pot sa fie decat „catre Vest” sau „catre Est”. Iar aceste doua tendinte se lupta, de fapt, uneori intr-un mod greu de decelat pentru omul obisnuit.

    Ultimul paragraf imi pare a avea pretentia unei revelatii, desi eu nu cred spune nimic nou. De fapt, cred ca intreaga lume este condusa, de fapt, de servicii (statale) si organizatii (statale sau non-statale) secrete, intr-un mod mai mult sau mai putin ocult. Intr-o lume ce colcaie de informatii interpretate, cei ce au informatia bruta, corecta si stiu cum sa o proceseze – au un avantaj. Mi se pare normal sa-l foloseasca intr-o directie.

    Patri(h)otii, care se plang pe la TV sau pe net, ca „ne conduc strainii”, n-au o problema, la nivel principial, cu faptul ca ne conduc strainii. De fapt, pe ei ii deranjeaza ca nu ne conduc strainii doriti de ei. :)

  3. Butoanele sunt acolo unde au fost dintotdeauna: unde este puterea financiara.
    Cata vreme populatia detine un procent redus din aceasta putere(vezi salarii mici, asistati cat frunza si iarba, putine imm-uri si afaceri familiale profitabile) o sa tot baltim la portile bunastarii intr-un feudalism tarziu.

    • bravo tinere ! da stii unde i „averea intregului popor” ? aia care s o facut cu ” nationalizarea mijloacelor de productie a exploatatorilor ”
      presupun ca CV ul lui Iohanis o fost acceptat si de servici ; da Iohanis saracu n o putut sa l demita pe utecistul director SIE; la asta prea ii place vaca Kobe

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro