joi, martie 28, 2024

Unii oameni nu pot tine sus stacheta

Acum vreo 12 ani, pe când îmi era profesor la SNSPA, Stelian Tănase îmi părea un om de toată onoarea. Abia aşteptam cursurile sale despre teorii ale modernizării, cursuri care mă inspirau. Poveştile despre călătoriile lui Dinicu Golescu, despre conştientizarea înapoierii şi comparaţia cu Occidentul ca resort motivaţional pentru reforme, modul lejer şi detaşat de predare (puţin arogant, dar nu foarte), mi l-au făcut simpatic ca profesor. GDS-ist, fusese parlamentar liberal (şi chiar unul onorabil, pe filiera PAC. Vă mai aduceţi aminte de partidul criticului literar Nicolae Manolescu?), şi politician dar parcă totodată şi oengist, ce să mai… un model pentru un tânăr student ca mine.  Şi unde mai punem şi faptul că avea legături cu universităţi „din State” şi că mai şi ţinea o revistă de ştiinţe politice (Polis) unde speram să public şi eu vreun articol tradus, căci nici nu visam să public ceva scris de mine pe atunci. Pot spune că Tănase se bucura la sfârșitul anilor nouăzeci de respectul multor studenţi, chiar şi al acelora care trăgeau spre PDSR.

Cu totul altul este personajul de astăzi. Nu o să mă apuc să-l caracterizez în opoziţie cu descrierea pe care i-am făcut-o mai sus, mă mărginesc să spun doar că unii oameni, printre care şi el, nu ştiu sau nu pot să ţină stacheta sus. Odată ce ai ajuns acolo sus, odată ce publici reviste de ştiinţe politice şi predai la universităţi prestigioase ai o obligaţie faţă de tine însuţi şi faţă de cei în faţa cărora te impui ca model să ţii stacheta sus. E o mare diferenţă între  profesorul Stelian Tănase şi actualul copil de mingii al lui Mircea Dinescu de la o televiziune ştiri care perverteşte ideea de jurnalism.  Curiozitatea mă face să mă întreb cât costă onoarea lui Stelian Tănase, cel pe care eu student îl priveam acum 12 ani ca pe un model. Probabil că nu puţin, dar sigur este de vânzare.

Şi aşa îmi aduc aminte de un colaborator/prieten al lui Stelian Tănase, iarăşi unul pe care, pe atunci în anii 90, îl luam ca model de prezenţă publică, de onorabilitate. Iar azi cazul acestuia mi se pare şi mai lamentabil. Este vorba despre Dan Pavel. Şi el a fost GDS-ist şi el a colaborat la proiectul Polis, şi el analist politic ascultat, profesor. După ce a stat alături de oameni onorabili (ale căror nume nu le pomenesc aici alături de cei doi) şi cu care a încercat chiar un proiect politic, “Alternativa 2000”, în anul 2004 divine consilierul politic al lui Gigi Becali, funcţie pe care o abandonează în 2007 şi apoi aproape că dispare din spaţiul public. Curiozitatea mă face să mă întreb cât a costat şi onoarea lui Dan Pavel, căci tare mă îndoiesc că el credea într-o Românie reformată şi condusă spre civilizaţie de către Gigi Becali. Probabil că nu puţin, dar sigur a fost de vânzare.

Încet, încet multe din modele anilor 90 m-au dezamăgit. Unii au fost deconspirați de CNSAS iar alţii s-au vândut fără prea multe scrupule unor netrebnici cu bani mulţi şi ambiţii politice.  Nu toţi, mai am încă modele care s-au afirmat în anii 90 şi care continuă să mă inspire, dar sunt din ce în ce mai puţine.  În acelaşi timp încerc să mă uit la ce modele de onorabilitate se impun în ultima vreme.

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Doar atat?! Abia ma incalzisem … crezusem ca e doar un preambul … ca ajungem la nume grele, care nu scriu pe bani putini.
    Ca Stelian Tanase o fi copilul de mingi al lui Dinescu, habar n-am. Dar e Dinescu un personaj in care sa nu ai incredere?! Trebuie mai intai aratat de ce. Afirmatiile apriorice nu sunt suficiente.
    Cat despre functia de consilier, la care a renuntat DP inca de acum 4 ani si de care nu se mai aude prea mult, e chiar atat de compromitatoare?! Intr-o societate liberala, cu siguranta nu. Pusee de moralitate prost inteleasa nu trebuie sa umbreasca posibilitatile luate in calcul la incheierea unui astfel de acord: din pozitia respectiva, DP ar fi putut sa-l influenteze in bine pe CLIENTUL sau. Daca ar fi reusit, ar fi fost blamabil pentru ca a facut-o cu un oier?! Sau sa-l blamam pentru ca probabilitatea asta era scazuta?!

    • Nu ma referam la credibilitatea lui Mircea Dinescu. El e o personaj ce trebuie tratat separat. Ma refeream la calitatea de copil de mingi.

      Functia de consilier al lui Gigi Becali nu este blamabila in sine. In schimb, cand vine vorba despre oameni care promovau civismul in spatiul public si pe care generatii de studenti ii luau ca modele, devine blamabila. Ignoranta, grobianismul, ghiolbanismul, parvenitismul nu pot sta la masa cu civismul. Mai ales atunci cand ghiolbanismul cumpara cu bani civismul.

      Nu cred in consilierul care „influenteaza in bine” pe bani. Nu pot crede intr-o Romanie reprezentata la Becali. La Bxl este un marginal, la noi este mainstream pe media.

      • Well … simpatiile politice trezesc pasiuni … fara rost, deoarece politrucii sunt in fapt o categorie nu tocmai frecventabila – oricare ar fi culoarea si afilierea lor.

        In 1989 ne-am castigat si libertatea de a nu mai depinde de favorurile politrucilor, ale acestei categorii abjecte de fiinte umane.

        Cu pretul impozitelor pe care le platim, cu pretul sangelui varsat in revolta populara, in luptele din ultimele doua razboaie mondiale, al anilor de inchisoare si de canal – caci aproape nu exista familie de romani care sa nu fi fost atinsa de aceste probleme – cred ca putem sa facem abstractie de starea de sanatate a unui anume politician, de parerile unui anume ziarist, sau de latraturile de adeziune ale unor alti scartza-scartza pe hartie care traiesc din adulatia si admiratia pentru „marele lider”.

        Cetateni romani – eliberati-va de comunism ! Viata Dvs. va fi mai buna si mai comfortabila fara politruci, konsilieri si aplaudaci.

        „Patria si Dreptul Meu!”
        .

      • Exista copii de mingi si copii de mingi! Daca ar fi fost copilul de mingi al lui Vadim Tudor, onorabilitatea sa putea fi considerata stirbita. Dar, pana una-alta, calitatea asta de copil de mingi face ca acele cursuri de modernizare si despre calatoriile lui Dinicu Golescu sa-si fi pierdut din valoare? Cele doua ipostaze ale lui Stelian Tanase mie mi se par compatibile.

        Si Mike Tysson are consilieri. Si avocati. Si medic personal. Si-i plateste pe toti. Si toti sunt persoane onorabile. Daca DP ar fi facut-o pe degeaba, abia atunci ar fi fost condamnabil. Iar civismul presupune si indreptarea ghiolbanismului. Pentru asta e necesar un contact direct. Ipostaza distanta si atitudinea de respingere, de neamestec sunt oare mai onorabile?!

  2. Stelian Tanase….. Inainte de 1989 era organizator de concerte rock. Le organiza, coincidenta sau nu, la Teatrul Constantin Tanase. In 1987 sau 1988, nu mai tin bine minte, n-are nici o importanta, a organizat un concert Iris la sala Victoria a teatrului. Aveam obiceiul, sa stau in primele randuri si sa urmaresc evolutia trupei, eram bun prieten cu Cristi. Stelian Tanase se ocupa, in timpul concertului, de linistirea asistentei, banuiti de ce. Si se asaza, tovarasul, drept in fata mea, obturandu-mi intreaga vizibilitate. Il rog sa se dea la o parte, ca doar nu platisem bilet ca sa-l vad pe el si nici sa stau in picioare n-aveam nici un chef. Ce face Stelian Tanase – ma scoate afara din sala si ma ameninta ca o sa aiba grija sa vina la mine la facultate si o sa discute el cu cine trebuie si o sa ma aranjeze el….Nici nu stiti cat m-a mirat pe mine descoperirea lui in fruntea Revistei 22, in 1990…. ce fel de om este, deci, Stelian Tanase? Lasati-ma sa am cel putin rezerve fata de domnia sa…

    • Mergeam si eu, in perioada aceea, la concertele organizate de Stelian Tanase la „Tanase”. Nu intelegeam de ce mai toti rocker-ii (inclusiv prietenii mei) il injurau mai tot timpul. Pana intr-o zi cand, ducandu-ma la un concert care avea pe afis o trupa obscura de new wave (in deschidere), Impact si Iris, pe mine interesandu-ma doar Impact – o trupa extraordinara din Timisoara, cu Fredy Vania Onofrei, Cristian Potrazky, Simi Fritea (numele celorlalti doi – la fel de buni, nu mi le mai amintesc, din pacate), aveam sa aflu ca S. Tanase nu se intelesese cu ei (la bani, deconturi, chestii de-astea) si ca ii adusese in locul lor pe Timpuri Noi (cu un cu totul alt stil de muzica si care aveau alt public, in randul caruia, la vremea aceea nu ma numaram, cu toata simpatia pe care le-o port azi). Huiduieli si injuraturi cum a primit S. Tanase in seara aia (inclusiv de la mine), greu se mai puteau auzi intr-o sala de concerte la vremea aceea.
      Dupa ’90 am avut ocazia sa-l cunosc si eu ca analist politic si chiar sa discut cu el in cateva randuri (fara sa-mi fie profesor insa) si mi-am format despre el aceeasi parere foarte buna pe care o avea (inteleg ca nu mai e valabil acum) autorul articolului (desi imi aminteam de concertele rock „de dinainte”). Cred ca oamenii trebuie apreciati (sau nu) pentru tot ce inseamna ei, cu bunele si cu relele lor, mai ales daca „bunele” sunt de remarcat (iar la el chiar sunt), iar „relele” nu tin chiar de niste fapte abominabile. Mie compania lui Mircea Dinescu nu mi se pare deloc un lucru descalificant, insa emisiunea seamana cu un taifas intr-o carciuma si reprezinta, intr-adevar, o coborare de stacheta destul de abrupta. „Bucuresti strict secret” insa, e un documentar foarte placut si bine facut, iar „3×3” mi se pare un talk show politic echilibrat si foarte bine realizat.

  3. @C.Ciucu: „În acelaşi timp încerc să mă uit la ce modele de onorabilitate se impun în ultima vreme”

    Iata cateva posibile modele (batatoare la ochi) despre care, surprinzator, nu ati vorbit in articol: Ion Cristoiu (incep intentionat cu acesta pentru ca a dovedit o „flexibilitate” incredibila), Robert Turcescu, Mircea Marian (activisti – vizibil – de pe pozitia de jurnalisti);. Iata si altii care au arborat drapelul de „jurnalist independent” pana cand totul era atat de straveziu incat nici ei insisi nu s-au mai suportat uzurpand acea calitate: Traian Ungureanu (TRU), Sever Voinescu-Cotoi, „onorabilul” C.Patrasconiu.

    • Servere, respect!

      Sunt mai multi pe care aproape ca nu-i mai recunosti din back-up -ul intelectual al polisului in Ro, dar intr-adevar, dl. Patrasconiu pare a fi liderul lor.
      Pur si simplu pe asta nu-l mai suport. E devenit un expert in elaborarea de platitudini, un self-esteem man din zona caracteriologica a unui Gh. Flutur, V. Stoica, etc.
      Mai am un exemplu de politician citit, dar complet ratat: Raluca Turcan.

    • Aici nu ma refer la oameni care au pozat in impartiali si care mai tarziu au optat pentru ceva consonant cu preferintele lor. Tema asta au tratat-o remarcabil cu putin timp in urma Dragos Aligica si Dan Tapalaga.

      Eu ma refer la oameni care aveau un statut social, o onorabilitate deosebita si care apoi n-au reusit sa se mentina la nivelul la care ajunsesera.

      • Pai, subiectul trebuie rupt, deturnat pina la finalul dorit. De ce sa vorbim despre verticalitatea pierduta a d-lui Tanase, cind ideal si vital e sa vorbim despre impartialitatea cocosata a d-lui Patrasconiu.
        Ce-a dorit editorialistul sa comunice trebuie diminuat pina la irelevanta. Tipic romanesc!

        • Pai subiectul nu fu desfiintat, ci dezvoltat! Insasi autorul articolului indemna la acest lucru in finalul sau in coada de stiuca …
          Iar onorabilitatea unuia sau altuia, mai ales a celor care scriu pe bani, se compune si din acea „impartialitate” afisata si nesustinuta faptic, exact la fel cum onorabilul domn Nae Catavencu isi revarsa preaplinul de politeturi in poala curaticii Zoe, pentru ca pe de alta parte sa o santajeze la amoare!

      • @C.Ciucu: „oameni care au pozat in impartiali si care mai tarziu au optat pentru ceva consonant cu preferintele lor. Tema asta au tratat-o remarcabil cu putin timp in urma Dragos Aligica si Dan Tapalaga”

        … „ceva consonant cu preferintele lor”… Frumos spus! Va reamintesc, insa, „eroica” poveste a lui Traian Ungureanu (TRU) – se intampla prin 2008: pentru ca partizanatul acestui individ era (dezgustator de) evident, colegii de la Cotidianul l-au intrebat daca are vreo legatura (alta decat sentimentala) cu grupul PDL-Basescu, intrebare la care TRU a raspuns negativ; dupa un timp, cei de la Cotidianul au descoperit ca „independentul” TRU era, de fapt, de mai mult timp platit de PDL pentru…. consiliere (de imagine). Platit in… consonanta. Daca considerati a fi demn de dispret „cazul Stelian Tanase” pentru ca – vi se pare – ar fi „copilul de mingi” al lui Mircea Dinescu, cum vi se pare, atunci, „cazul Traian Ungureanu”?!

        Nu impartasesc deloc acel „remarcabil” cu care caracterizati capodoperele unui Aligica sau Tapalaga, totusi va raman dator daca imi indicati macar cate un articol scris de respectivii, articole care trateaza „tema” si in care sunt livrati ca exemple Traian Ungureanu, Sever Voinescu-Cotoi, C.Patrasconiu…

      • @C.Ciucu: “Curiozitatea mă face să mă întreb cât costă onoarea lui Stelian Tănase, cel pe care eu student îl priveam acum 12 ani ca pe un model. Probabil că nu puţin, dar sigur este de vânzare.”

        Nu avem certitudinea ca onoarea lui Stelian Tanase este de vanzare, nu avem cunostinta nici de vreun pret. Dar avem certitudinea ca onoarea lui Traian Ungureanu este de vanzare, s-a vandut si… a costa ceva!

  4. ” Curiozitatea mă face să mă întreb cât costă onoarea lui Stelian Tănase, cel pe care eu student îl priveam acum 12 ani ca pe un model. Probabil că nu puţin, dar sigur este de vânzare.”

    ” Curiozitatea mă face să mă întreb cât a costat şi onoarea lui Dan Pavel, căci tare mă îndoiesc că el credea într-o Românie reformată şi condusă spre civilizaţie de către Gigi Becali. Probabil că nu puţin, dar sigur a fost de vânzare. ”

    Acestea sunt numai doua cazuri ( si poate nu cele mai grave , as zice ca prin anvergura actorilor sociali sunt chiar derizorii in raport cu altele ) care ne fac sa nu vedem padurea din cauza copacilor . Ati omis de exemplu cazul Balaceanu- Stolnici , mult mai grav sub alte aspecte si de mult mai mare impact social, ca si multe alte cazuri de cumplita decadere morala, sociala si profesionala . Una din cauzele prabusirii cumplite a Romaniei este de fapt tradarea unor intelectuali care , din interese meschine sau la comanda politica , au dezertat demult din fata propriei constiinte , nu numai inainte de 1990 cat si in special dupa aceea . Un mediu universitar care isi marcheaza acerb teritoriul , dar dupa principiul ” ni vu, ni connu ” inchide ochii cu eleganta acceptand resemnat „legalitatea” emiterii a 30.000 de diplome pe false in cadrul lui ( masteratele si doctoratele nici mai conteaza …) nu poate genera decat un mediu academic pe masura , pentru ca nimeni nu poate sari peste umbra lui , dar oricine poate sari peste umbra altuia . La noi societatea se poate curata , deocamdata , numai de la coada.

  5. Dar daca imaginea lor, cea construita pana a ajunge pe val, a fost doar rodul unui efort supraomenesc de parvenire si cea actuala, dupa depasirea culmei, e cea reala?

    Pe de alta parte, nu prea exista om fara de pacat. N-avem decat sa-i dosim in folderul „Deceptii”.

    • Da, m-am gandit la asta. Si vreu ca un lucru sa fie clar. Atat Tanase cat si Pavel faceau sens in ceea ce spuneau. Impresia pe care o faceau era ca ei insisi parcursesera bibliografia pe care o recomandau.

      Saltul de la organizator de concerte (dupa cum am aflat mai sus) la cel de profesor universitar este exceptional. OK, au fost pe val, aveau varsta potrivita, dar totusi era nevoie si de ceva substanta. De aici si deceptia…

      • Comentam de unii, de altii, dar siluim limba romana cu expresii ‘a face sens’, care provin dintr-o traducere mot-a-mot din engleza. Rusinica, rusinica.

      • „ Atat Tanase cat si Pavel faceau sens in ceea ce spuneau. Impresia pe care o faceau era ca ei insisi parcursesera bibliografia pe care o recomandau. „

        Aceasta este si ideea , pentru ca exact aceast lucru trebuiau sa il faca , stagiul sau daca doriti, misiunea lor sociala, atunci . Pe de alta parte , nu cred ca :

        „ Saltul de la organizator de concerte (dupa cum am aflat mai sus) la cel de profesor universitar este exceptional ”.

        Dimpotriva , s-ar putea sa fie exact invers , deoarece prin clasicele „derogari ” de la noi , se incalca regulile unei evolutii sociale normale si/sau transparente . In trecut puteam avea de exemplu cazul unui universitar care a facut liceul dupa facultate, cazul unor functionari publici al caror CV era trecut la secret, etc. Pe de alta parte, unele cariere sociale fulminante si gonflabile de la noi ( presa a dat exemple de-a dreptul comice ) pot avea si ratiuni ascunse conform unui vechi principiu : „ toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii” . De fapt, o cercetare sociologica serioasa a carierelor si CV-urilor unor personalitati de la noi ne-ar putea oferi date foarte interesante . Un exemplu : doamna Rodica Stanoiu, a ajuns ministru al justitiei dar cu mult inainte , prin anii `90 si-a facut ucenicia, la …Liga pentru Apararea Drepturilor Omului ( L.A.D.O.) . Oare cati puteau banui atunci ce va ajunge distinsa doamna , peste ani ?

        • Eh, daca si individa aia mai poate fi numita doamna, ce sa zic…

          Daca as fi cunoscut-o,cred ca mi-as fi dat seama ca e doar o securista scoasa la incalzire pe marginea terenului.

        • Considerati ca un profesor universitar care, in tinerete, a organizat concerte (rock)i este comparabil cu unul care si-a facut liceul dupa facultate ?!!! Ha! Eu cred ca, dimpotriva, o astfel de experienta este de natura a contribui la onorabilitatea celui care a avut parte de ea. Oricum, nu asta i se reproseaza (in cadrul acestei discutii) lui S. Tanase, ci o serie de atitudini pe care si le permitea in acea calitate.
          Revenind la discutiile cu coboratul stachetei, nu mi se pare ca situatia lui Stelian Tanase (chiar daca o fi coborat stacheta) este o problema nationala, nici macar o problema la nivelul mass media romanesti. Mie o problema nationala mi se pare a fi coborarea stachetei de catre Emil Boc – evidenta (cred) pentru oricine l-a cunoscut pe vremea cand era un tanar si foarte apreciat deputat – in perioada 2000 – 2004. Si nu ma refer la performantele Guvernului pe care il conduce, ci la opiniile pe care le exprima si modul in care arata ca intelege functionarea unei democratii, de cand e Prim Ministru.

          • ” Considerati ca un profesor universitar care, in tinerete, a organizat concerte (rock)i este comparabil cu unul care si-a facut liceul dupa facultate ?!!! ”
            De unde ati tras aceasta concluzie ? Formularea mea exacta este cu totul alta : ” In trecut puteam avea de exemplu cazul unui universitar care a facut liceul dupa facultate, cazul unor functionari publici al caror CV era trecut la secret, etc. „

    • Nu cred ca cineva poate contesta calitatile intelectuale si profesionale ale celor doi domni ( deci nu este vorba de parvenitism ) dar aici discutam cu totul alte aspecte . Pe de alta parte, in sistemele inchise chiar si parvenitismul are loc numai cu aprobare „ de sus ”.

      • Ce legatura au calitatile intelectuale si profesionale cu parvenitismul? Asta din urma e o trasatura de caracter. Intelijentii si profesionistii n-au voie sa parvina? Numai prostii si amatorii au ? :)

        • Aveti dreptate, parvenitismul intelectual ( al „desteptilor” ) este mult mai malefic decat cel ordinar ( al ” prostilor ” ) . Am vrut sa spun de fapt ” nu este vorba de parvenitism ordinar „, dar atunci nu am scris ideea pana la capat. Acum am facut-o.

  6. Exemplul tau reconfirma convingera mea ca noi romanii stim f bine cum ar trebui sa fie lucrurile dar alegem altceva pt ca avem beneficii. Nu doar Stelian T. ci noi toti…..
    Stelian T & Co nu au facut de fapt niciun compromis sau sacrificat onoarea pt ca idea de a lucra pt binele general este total straina pt elitele romanesti. Dimpotriva…

    Stelian Tanase vrea sa traiasca/moara la Paris am inteles eu.

    In privinta talk-show-lor ar trebui mentionat ca sint extrem de ieftin de produs dpdv economic (cei de la Antene nu au macar aer conditionat…)

  7. Mi-au fost şi mie profesori şi am păstrat cam aceeaşi imagine. Chiar mi-a părut rău de ce s-a întîmplat cu profesorul Pavel. Dar mai erau profesori faini la FSPA, Ioan Stanomir, Mihaela Czobor …

  8. Ștacheta nu poate fi ținută sus pe burta goală. Și când tot ce știi să faci e să dai din gură, migrezi constant spre cei care plătesc, indiferent despre ce trebuie să dai din gură.

  9. Sita nu se opreste niciodata,iar adevaratele valori se vad in timp.Ca si OAMENII…Te inseli,nu s-a vindut pe bani multi pentru ca face parte dintre parveniti.De fapt si de drept nivelul lui real nu se ridica mai sus de un profesor de liceu de periferie.
    Ma ingrijoreaza faptul ca si dumneata perpetuezi „crima” unor personalitati publice care au avut tangente cu fostele servicii secrete.Se pare ca n-ai avut timp suficient si nici documentatie la indemina pentru ca sa te informezi despre fosta Securitate.In afara de Romania,peste tot in lume,a colabora cu serviciile secrete este o datorie de onoare…la noi esti stigmatizat! Insa,in conditiile in care cei care „taie si spinzura” in Romania de azi sint fosti si actuali agenti ai serviciilor secrete straine,mai mult sau mai putin ostile,e normal ca ei sa aiba o reactie ostila fata de cei care au colaborat sau au lucrat in Securitate. Oare intimplator a ajuns Stelian Tanase copilul de mingii al unui agent al KGB (actual FSB) si AVO (serviciile sectere ungare)?Refuz sa cred ca Stelian nu stie,iar daca stie este cu atit mai mult de blamat.
    Onoarea lui Stelian Tanase ? Onoare zici? Sa traiesti tu cu salariul minim pe economie cita onoare are el…aia pe care a descris-o @Bujold….

  10. Triste constatari, corecte aprecieri…
    Partea plina a paharului o reprezinta, cred eu, faptul ca tineri ca si Ciprian Ciucu, au luat ceea ce a fost bun in modelele pe care le-au avut, au mers mai departe pe drumul de autentica valoare si sunt capabili (si indreptatiti) sa judece limitele (si deraierile inaintasilor). Ceea ce le urez este sa tina drumul drept, sa gaseasca mereu resurse pt a nu cadea in pacatele celor de dinaintea lor si sa ajute la construirea unei societati in care si ei si cei care vor urma sa fie apreciati pt moralitate, caracter, profesionalism si adevarata valoare. Epoca ticalosilor, a lichelelor, a impostorilor trebuie sa apuna. A durat si ne-a costat mult prea mult…
    Mi-a facut placere sa citesc articolul pt ca ma bucura orice manifestare de normalitate si sanatate morala a semenilor mei.

  11. pretul (cel putin cel din vara lui 2010) este 21.500 lei net pe luna. adica 215 milioane lei vechi. pentru o emisiune 0,5 – 0,9 pc. de rating este un pret bun. rahatul mincat este inclus.

  12. Stelian Tanase este si jurnalist??…..dupa parerea mea este un tonomat.l am vazut aseara pe la tv.cred ca era „alimentat”(banuiesc ca de stapanul sau:unul vantu).ca sa faci jurnalism adevarat iti trebuie cap si coloana,iar dupa ce ti ai cladit CREDIBILITATEA…poti vorbi!d-lui nu are credibilitate….asa cred eu.

  13. Este ciudat si trist cum oamenilor li se neaga orice valoare din momentul in care se mainfesta ca opozanti ai lui Basescu. Avem exemplele tragice ale Doinei Cornea, singurul disident REAL din perioada comunista, al lui Octavian Paler, Emil Hurezeanu si lista poate continua. Si cat de dezonorant este pentru cateii care latra in numele lui Zeus (denumire data de supusii din PDL), in speranta ca acesta ii va baga in seama. Ca si pe vremea lui Ceausescu, lingaii de azi cred ca T. Basescu este nemuritor si presedinte pe viata. Trist si rusinos!

    • Jalnic comentariu!
      Daca nu mai vezi realitatea (si nu la RTV ma refer) din prea mult anti-basescism, daca obsesia asta iti anihileaza discernamantul, daca orice critica argumentata o pervertesti in pro-basescism, e treaba ta. Dar asta nu-ti da dreptul sa jignesti pe cei care au alte opinii. „Trist si rusinos” este modul tau de exprimare (de gandire, nu spun nimic, fiecare gandeste cum si cat poate).

    • Fiecare dintre cei enumeraţi este om. Prin definiţie nu-i perfect şi, implicit, are lucruri de arătat cu degetul.
      Inclusiv regele Mihai, care scăpă şi el destule, în viaţa-i…

      Bineînţeles, ne poate veni cineva cu dovezi sub nas iar noi să negăm de zor, ori săr efulăm de-a dreptul…
      De ce avem noi nevoie de neprihăniţi, asta e altă poveste… Şi ţine de comoditate ori de alungarea angoasei că nu ne veghează nimeni curat şi de treabă…

  14. asta este…omul a avut un pret. Ce credibilitate sa ai cand esti platit de o retea mafiota dovedita ( Vantu & co) ? Probabil ca este atat de santajabil si de constrans de aceste personaje incat si daca ar vrea,nu mai poate da inapoi…o data intrat in lumea mafiei nu mai ai cum iesi..Omu a ales sa-si umple buzunarele prin orice mijloace , ca si prietenul sau de show, Mircea Dinescu….sa le fie de bine!

  15. Pai n-a spus bietul Titu Maiorescu: „Nu de inteligente duce lipsa Romania, ci de caractere.” Mai clar de atita nu se poate. Cititi, dragii mosului, cititi (vorba lui Tudor Calin Zarojanu) de la virste fragede si atunci nu o sa va mai impresioneze orice profesor nitel mai decontractat. NU ASTA INSEAMNA A TINE SUS STACHETA – cine a fost realmente treaz s-a prins ca era un simulacru de stacheta. Drept e ca multi alti intelectuali „de rasa” au pompat din greu imaginea lui Stelian Tanase picand pe spate la fiecare carte ce-i aparea.

  16. Hmm … nu vad nicaieri in comentariile dvs. ca si enumerati in galeria „onorabililor” pe Octavian Paler, Ilie Serbanescu, Tudor Octavian etc. Cam partinitoare aprecierile.

    • Pe cei pe care-i mentionati nu i-am cunoscut sau urmarit prea mult. Pe Octavian Paler l-am cunoscut exclusiv prin cartile lui, carti pe care le-am apreciat in mod deosebit, in timp ce activitatea de publicistica cotidiana nu m-a impresionat niciodata si nici nu prea am urmarit-o. Cat despre Ilie Serbanescu si Tudor Octavian… nu i-am imaginat nicodata ca pe niste modele.

  17. L-am vazut „in direct” pe domnul Stalian Tanase la o lansare de carte , cu ocazia unor treburi prin Bucuresti. M-a intristata atat comentariu fad cat si lacomia cu care manca fursecuri , la final.Atunci , urmarindu-l si la televizor , mi-am dat seama ca „parametrii” Lacomie si Meschinarie au luat-o inaintea Ratiunii. Pacat ! Ar mai avea timp sa-si revina daca si-ar face o „mea culpa” si si-ar restabili o scara a valorilor pe care sa se „instaleze”.Oricum banii nu-i duce cu dansul in Lumea Cealalta , dar cu „Onoarea” mai are o sansa .Sa speram !!

  18. Examen scris de admitere la Istorie, la Cluj.
    Unul dintre subiecte:izbucnirea si desfasurarea rascoalei condusa de Horia, Closca si Crisan.
    Catindatul crezind ca l-a prins pe Al de Sus de picior a scris si despre cauzele izbucnirii si urmarile rascoalei. A primit nota 4 (patru).
    Aceasta nota o merita citiva postatori care te intreaba „dar dece nu ai scris si despre”?
    De aia.

    • Cred ça ai inversat raporturile. Raportul corect este: aici „catindatii” sunt autorii articolelor, iar „examinatorii” sunt cei care citesc/comenteaza articolele.
      Dar intr-un sistem informatic, webcam-ul nu pricepe nimic din ceea ce vede; asta este rolul computerului

  19. Se poate continua de ex si cu Hurezeanu.

    Dinescu, care mi se pare ca e aparat de unii forumisti de pe acest site, e un bun minuitor de cuvinte dar e un zero total in ceea ce priveste economia si politica. Practic multe din ideile pe care le exprima la TV sint de-a dreptul stupide.

    Stelian Tanase organiza concerte si la Polivalenta. Tin minte ca prin 88 organizase unul cu Celelalte Cuvinte. Nu parea a fi fost pus la index de regim.

    • @ anonim: anonime maică, pe vremea când Dinescu (pe care prostaci nemernici îl acuză că ar fi nuş’ ce agent KGB, AVO, mă rog, nu mai insist, placa e veche, lipseşte, vorba lu’ Coana Leana la Tîrgovişte, Dovada ), deci pe vremea când Dinescu îi înjura la Europa Liberă pe Ceaşcă şi regimul comunist, stâlpi ai actualului regim propteau regimul ăla, pe care îl înjura poietul. Restul e folclor. Poa’ să nu se priceapă el la economie şi la politică (nici Doina Cornea nu se prea pricepe, şi apropo de Doina Cornea, pe ea propaganda feseneului / pedesereului la vremea anilor 90-92 mai avea un pic şi o scotea nebună, dezaxată, mai ţine mine cineva?). Dimensiunea morală lipseşte de aici, aia e, şi asta a deranjat şi la Doina Cornea şi la Mircea Dinescu, şi atunci, şi acum.
      Subscriu integral la opiniile autorului legate de politologul Pavel devenit slugă la oierul Becali. Despre Tănase, aş mai nuanţa puţin lucrurile. Cred că principalul păcat al lui, ca şi al lui Dinescu, este nealinierea la corul dreptcredincioşilor, al truebelieverilor în venirea adevăratului Mesia. Mesia de la Anvers.
      Părerea mea, domnule Ciucu.

  20. E posibil să ai dreptate, cu coborîrea ştachetei la unii oameni…
    Poate este fiziologic. La tinereţe, îţi dă mîna, ai timp în faţă, respectiv energie pentru a te angaja pe drumuri ce dau bine societăţii. Uneori şi nouă – căci ajungem să ocupăm cutare sau cutare poziţie.
    Spre senectute, chiar dacă nu am fi din stirpea lui Coriolan Drăgănescu, o lăsăm mai moale, şi din motivul că (mai mult sau mai puţin recunoscut) umblăm la valori. Poate e normal, căci acea vîrstă e diferită de precedenta.
    După cum e posibil ca, la pragul Vîrstei III, să nu ne mai ţină puterile în a juca teatru. Căci este unul, avînd în vedere nenaturelul, de a te da democrat, deschis noului şamd, cînd deseori interiorul ascuns al omului nu este aşa.

    Stelian Tănase, îl văd eu, este în galeria înaintaşilor săi – oameni de cultură -, cu bune şi rele, mărimi interioare şi micimi.
    Nu ştiu de ce îmi fuge mintea aici la cărţulia de amintiri semnată de Ovid Crohmălniceanu…

    Totodată poate e şi vina noastră, a dezamăgiţilor ulteriori, că într-o primă fază am admirat pe unul sau altul fără să ne obosim (ar fi fost incomod din mai multe puncte de vedere) de a vedea şi ce este după inevitabila mască…

  21. Dinescu (…) e un zero total in ceea ce priveste economia si politica. Practic multe din ideile pe care le exprima la TV sint de-a dreptul stupide.

    Ce vorbesti?! Te pomenesti ca a facut meditatii cu Boc!

    Stilul asta dreptaci de-a dreptul, prin care se spun cuvinte multe cu substrat putin, cu acuze jenerale si exemplificare nula, este exact lucrul care ma convinge de contrariul celor sustinute.

  22. Pana la urma este vorba de modele, de indrumatori pe care ii alegem in viata.
    Acestia sunt extrem de importanti si de multe ori pot sa insoteasca in ganduri, in preocupari.

    Asta este viata, unii chiar nu pot tine stacheta sus. Din ceea ce am observat cred ca tine numai de puterea interioara a modelului de a ramane atarnat in principiile si valorile pe care le afirmi, as afirma ca este chestiune de caracter care slefuieste interior si exterior personalitatii.

    Domnul Stelian Tanase, asa cum il descriu si altii, nu pare sa fie un model, cum este cazul si cu Emil Hurezeanu. Ultimul nu mai are bagajul necesar de informatii, respectul pentru audienta, desi a fost crescut la o scoala de seama: Radio „Europa Libera”.

    Odata ce v-ati dezis de persoana respectiva, desi cred ca este extrem de dificila decizia, se poate merge din nou inainte.

    Am apreciat articolul Dvs.

    Mult succes domnule Cucu!

  23. Am citit cu mare placere cartea d-lui Tanase „L.A. vs. N.Y.” si poate ar trebui sa faca o pauza de la emisiunile mediocre ale iRealitatii pentru a scrie continuarea acestui jurnal – „L.A. vs. N.Y. la 10 ani de la 9/11” . Cred ca vreo cateva luni in State nu ar fi o problema pentru dansul…

    • De mediocritatea emisiunilor este singur raspunzator Stelian Tanase, tot asa cum raspunde pentru calitatea slaba a informatiilor si lipsa de pregatire pe subiect dl. Hurezeanu.

      Nu se poate spune la nesfarsit ca presiunea mogulilor ii impiedica sa faca emisiuni de calitate.

      Am inteles obiectivul urmarit de Hurezeanu cu CTP, dar acum???
      Si cum spuneam vine de la o scoala de calitate, unde un dl. Munteanu reuseste in continuare sa scrie plin de verva si de pasiune, desi sa imi fie iertata aprecierea, varsta domniei sale este mai mare de a domnului Hurezeanu. Atunci, unde este problema?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro