vineri, aprilie 19, 2024

Unire cu Basarabia?

Duminică, 12 octombrie 2014, a avut loc la București ”Marșul pentru Basarabia”, ediția a treia. Manifestația a fost un mare succes: a fost impecabil organizată, a atras mii de oameni din toată țara (de fapt, ”mii de oameni din ambele țări” ar fi mai corect) și a fost (destul de) bine prezentată de presa mainstream. În final, organizatorii au făcut public un document intitulat ”Proclamația de la București”, care poate fi găsit pe site-ul www.actiunea2012.ro. În cele 15 puncte ale Proclamației sunt expuse, foarte sintetic, dezideratele unioniștilor. Nu ele alcătuiesc subiectul acestui text.

Pe unul dintre marile steaguri tricolore purtate de manifestanți se putea citi ”Noi am ales deja”. În spiritul libertății de opinie, sper că nu se va supăra nimeni dacă reamintesc câteva probleme (”issues”) pe care le prezintă proiectul unirii, atât pentru hotărâții care au ales deja, cât și pentru indecișii care n-au ales încă.

Transnistria. În România e de la sine înțeles că nimeni n-are absolut niciun chef să se ”unească” cu Transnistria. Motive? Nenumărate. Am să notez doar unul, poate cel mai neînsemnat: în iulie 2012, când a vizitat Sighetul Marmației, Elie Wiesel a șocat întreaga opinie publică românească atunci când le-a strigat în față gazdelor sale că ”România a ucis, a ucis, a ucis!”. Îi las pe alții mai pricepuți să explice dacă Elie Wiesel a avut sau nu dreptate, dar întreb: unde, în ce loc anume, ”a ucis” România? Răspuns: în Transnistria. Masacre și pogromuri au avut loc și la Iași, Chișinău sau Odessa, dar numai în Transnistria ”uciderile” au avut un caracter programatic și s-au întins pe parcursul a trei ani lungi (1941, 1942 și 1943, dacă nu mă înșel). Nimănui nu-i place să-și privească scheletele din dulap, iar niciun român nu are vreo intenție unionistă în privința Transnistriei (mă repet cu intenție!).

Costurile vizibile. Avem sub ochi precedentul german: se spune că reunificarea Germaniei ar fi costat 100 de miliarde de euro pe an, timp de 20 de ani. Cred că suma este umflată, dar nu asta contează, ci ordinul ei de mărime; oricum ar fi, România nu dispune nici pe departe de acești bani. Singura soluție ar fi ca banii să vină de la Măria-Sa UE, care își va face imediat socotelile (integrarea Republicii Moldova în Uniune iese mai ieftin decât unirea ei cu România, pe banii Uniunii). Dacă ar trebui ca cetățenii români (dintre care unii nu-s etnici români, să nu uităm) să plătească aceste costuri ale unirii, printr-o Solidaritätszuschlag autohtonă, rezultatul ar fi profund nepopular, ca să nu zic mai mult: prin tradiție, românii stau foarte prost la capitolul Solidarität!

Costurile ascunse. În cartea sa din 1998, ”Paradoxul român” (ISBN 973-34-0562-0), Sorin Alexandrescu explică în ce au constat costurile ascunse ale Marii Uniri din 1918. Este vorba de masificarea politicii: atât românii, cât și minoritarii din ”noile provincii” (Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat) aveau expectanțe politice diferite, în comparație cu electoratul Vechiului Regat (Moldova ”Mică”, Muntenia, Oltenia, Dobrogea). Masificarea politicii, spune Sorin Alexandrescu, a dus la radicalizarea actorilor politici, cu rezultatele care se cunosc: dictatura regală și legionarismul. Este perfect previzibil că, în urma unirii cu Basarabia, va avea loc o nouă masificare politică: actualul electorat pomanagiu din România va deveni mai puternic, mai influent, ulterior unirii cu electoratul la fel de pomanagiu din Republica Moldova.
Precedentul istoric. ”Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918”, adică actul unirii românilor din Transilvania, Banat și ”Țara Ungurească” (Crișana), este un document care poate fi citit la adresa http://www.cimec.ro/Istorie/Unire/alba.htm. E clar că, spre deosebire de celelalte uniri din 1918 (cu Basarabia și cu Bucovina), aceasta a fost o unire condiționată. Acele condiții au fost acceptate în totalitate de guvernul român, care nu avea însă de gând să le respecte și nu le-a respectat: ”Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.” (III, 1). Cu alte cuvinte, statul român i-a mințit în față pe ardeleni – iar acest lucru n-a fost uitat niciodată, deși n-aș putea spune că este amintit prea des. Revenind la posibila unire cu Basarabia: în mod evident, aceasta va fi tot o  unire condiționată, că doar politicienii din Chișinău nu-s nebuni. Dar ce credit va avea statul român la negocieri, având în vedere acest precedent istoric?!

1940. Oricum ar decurge evenimentele în viitorul apropiat, trădarea din 1940 nu poate fi uitată la est de Prut, deși în România e privită cu o nonșalanță cel puțin suspectă. Știu, suntem foarte productivi și putem scoate explicații pe bandă rulantă, dar faptul rămâne: între anii 1918 și 1940, cetățenii români (indiferent de etnie) din teritoriile cedate URSS-ului (Basarabia, Herța, Bucovina de Nord) plătiseră impozit. O parte din acest impozit a fost direcționat de statul român către armată, a cărei singură justificare este apărarea vieților și proprietăților cetățenilor țării (a celor care dau banii, până la urmă). Dar, prin ordinul de non-combat dat armatei în iunie 1940, statul român a furat pur și simplu banii foștilor săi cetățeni! Ca să poată vorbi de unire, guvernanții români ar trebui să calculeze cuantumul impozitului plătit de basarabeni în cei 22 de ani, iar apoi să plătească Republicii Moldova 2%, să zicem, din acea sumă. Nu garantez că trădarea din 1940 va fi astfel iertată dincolo de Prut, dar ar fi măcar un început.

Se spune că niciun lucru măreț nu se face fără entuziasm. De acord, dar aș completa: un lucru măreț care se face cu entuziasm, dar fără luciditate, are toate șansele să nu dureze. Este exemplară mobilizarea unioniștilor, este molipsitor entuziasmul pe care-l generează cei de la Acțiunea 2012, este foarte bine că ideea unionistă a ieșit din zona nebuloasă (”Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară”) și este discutată cu simț de răspundere; cred, însă, că discuțiile sunt cu atât mai productive cu cât abordează mai franc dificultățile reale ale proiectului. Altfel, stăm de vorbă, ne dăm dreptate unii altora, apoi plecăm acasă la un pui de somn, cu conștiința datoriei împlinite.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Desi problemele ridicate par oarecum valide(nu sunt foarte sigur de asta), nu cred ca trecutul e chiar atat de rau incat sa faca viitorul imposibil. Mai ales ca multele din greselile de atunci nu se pot repeta in zilele noastre(nu cred ca minoritatile din Romania o duc mai rau decat in orice alta tara europeana, dimpotriva).

    Cine ar fi crezut dupa al doilea razboi mondial ca Rusia si Germania vor ajunge mari prieteni. Si intre germani si rusi au fost masacre si nenorociri mult mai mari.

    Iar faza cu impozitul, o iau ca pe o gluma. Ai facut calculul la cat au platit basarabenii in cei 22 de ani impozit si cati bani sau intors de la centru spre Basarabia in acea perioada?? S-ar putea sa ne fie datori.

    Vis-a-vis Transnistria, intr-adevar nu cred ca ne trebuie, desi ar putea fi considerata ca o reparatie la multele teritorii pe care nu le vom mai recupera in veci. Sa nu uitam ca totusi acolo traiesc si romani(moldoveni) cam 30%, care s-ar putea simti tradati in mod similar cu tradarea din 1940.

    • Poate fi si o gluma, la rigoare. Dar faptul ca 1940-ul nu le este iertat nici azi romanilor de catre basarabeni nu e o gluma :(

  2. „Se spune că niciun lucru măreț nu se face fără entuziasm.” – sunt de acord!
    Cand adaugati insa, ca „luciditatea” ar reprezenta garantia durabilitatii nu ne mai coincid opiniile, si asta pentru simplul motiv ca respectiva luciditate implica prea multe variabile…
    Majoritatea lucrurilor marete s-au produs din…intamplare sau chiar din greseala, adica fara explicatii savante! Datorita entuzuiasmului personal sau colectiv!
    Cu cat oamenii planuiesc, analizeaza sau cauta o solutie unanim impartasita, cu atat se indeparteaza de obiectiv…asa e-n viata deseori…

    • De acord: multe s-au produs din intamplare sau din greseala. Si se mai spune (de catre unguri, in general): romanii au noroc istoric.

      Dar ne putem baza pe asta, asa, orbeste? „Lasa, c-o sa iasa bine, ca noi avem noroc”?! :(

      • „“Lasa, c-o sa iasa bine, ca noi avem noroc”” – constat ca ati uitat repede de entuziasm…
        Mai constat ca teoretic, ar fi solutii, dar practic nimeni nu are sufieicient entuziasm ca sa „mute muntii din loc” :(

  3. …esti inegzact, daca nu altfel.
    Lagare de exterminare in masa au existat si in Germania Nazista – in sanul statului german actual – pe teritoriul Germaniei de azi, adicatelea! – Iar TRANSNISTRIA nu e regiunea transnistreana a rep.moldova, nici districtul MILITAR dat Romaniei Regale spre adm cu ocazia razboiului cu URSS.
    Transnistria tzine de la varsarea Niprului si Bugului in Mare, la Sud – vezi si o cetate construita de moldoveni acolo, dupa ce au pierdut Cetatea Alba -, si pana dincolo BUGuL de Sud!
    (ca compensatii pentru Bugeac si Hotin)
    Evident ca Moldova era mai importanta pentru otomani decat Transilvania si Ungrovlahia, ca le deschidea portile comertului cu Nordul in contextul in care stramtorile marii sunt ale lor.

    Bucovina a disparut din istorie in momentul in care Cernautiul a devenit ucrainean – peste 90% din locuitori sunt rusofoni. Judetul Suceava nu e Bucovina, iar incercarile de resuscitare a unei anomalii aparute la fel ca Bessarabia pe la 1812 – dupa ce teritorul smuls Moldovei a fost scos din componenta Galitiei (alta provicie inventata ad-hoc de aursieci – 100 de ani nu sunt mii de ani! – urmaresc alte scopuri.
    (scoate aproape tot Estul si Sudul judetului Suceava – ca si Burdujenii din Mun Suceava – si ai sa ai in fata ochilor asa-zisa Bucovina = nume slav dat teritoriului de catre austriecii care ne iubeau smulgandu-ne acoperisurile manastirilor pictate, scrijelindu-le peretii, atunci ca si acum: B u Ko O W iNA

    Cat despre bani…
    …de unde?
    …cand intr-un sfert de secol ROMANIA a dat rep.moldova PESTE jumatate de MILIARD de Euroi! (!) dupa calculele shefului statului – mai putin decat SUA si recenta UE, deci – imparte la cel putin 10, cele 2 mii de miliarde date de RFG pe inca 25 de ani de la momento.
    (vede cineva Romania capabila sa cheltuiasca MACAR 100 de MILIARDE de Euro pe 25 de ani ca sa integreze cat de cat acel teritoriu cand nu cheltuieste pentru teritoriul national de azi ca sa-l dezvolte unitar cat cheltuieste UE cu fonduri de coeziune?

    A!
    Transilvania a fost desfiintata ca entitate politica si ca unitate administrativa de catre Ungaria in 1867 – deci, in 1918 nu poate fi vorba de nicio Transilvanie care, vezi doamne, se EXPRIMA democratic si pune conditii, de moment ce a fost desfiintata pentru totdeauna – spre deosebire de Bucovina si Bessarabia, recte Republica Democratica Moldoveneasca – LOGIC?!
    Daca nu e logic pentru orice minte din Mileniul Trei, faptul ca acele teritorii neorganizate au fost date de catre Antanta Romaniei pentru ca moldovenii au tinut frontul, nu avem ce discuta.

    • Dintre cele 5 uniri (1859, 1878, 1918 – primvara, 1918 – toamna, si Marea Unire de la Alba Iulia), doar ultima a fost o unire CONDITIONATA. Nu de catre entitatea politica Transilvania (care, intr-adevar, nu exista), ci de vointa participantilor la adunarea de la Alba Iulia si de inteligenta liderilor, care cunosteau hibele (profunde!) ale Vechiului Regat. Dar au fost MINTITI.

      Dvs spuneti ca nu, eu spun ca da. Pentru clarificare, intrebati-i pe ardelenii de azi!

      • Ardelenii nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale, de la Alba Iulia, carevasazica!
        (unde domnea reprezentarea democratica a tuturor locuitorilor acelor teritorii)

        Conditionare, carevasazica, fiind pusa in slujba strainilor si in folosul propriu mai degraba personal decat comuntar
        (rusi, sovietici, sarbi, unguri, germani, austrieci, unguri, postsovietici, ucrainieni si chiar bulgari, deoarece in vagauna si fundatura Europei toti cei 5 milioane de romanashi sunt pe deplin constienti de rolul lor de piatra de moara atarnata de gatul nostru gingas in contextul geopolitic actual.
        VERIGA SLABA.
        … insa roata se invarteste,
        cum e si firesc.
        Iar statele se tin cu sange si sudoare, nu cu vorbe goale si coplexele superioritatilor nejustificate prin nimic. Valorizarea a cea ce esti ti-o da intotdeauna celalalt, nu ti-o dai tu privindu-te in oglinda impopotionat cu realizarile si urmele lasate de sashi, maghiari, evrei, pe vremea cand tu nu aveai nici macar dreptul sa intri in cetate daca nu te maghiarizai ori nu-ti vindeai neamul si credinta.
        (ca un salbatic primitiv ce esti)

  4. 1.”Masificarea politicii” nu a fost cauzata de Unire, ci de introducerea votului universal pentru barbati. Si Sorin Alexandrescu tot asa zice: „Adoptarea, pe 16 decembrie 1918 a votului universal…a dus la modificari profunde in viata politica…”ani caracterizati de masificare: toate partidele se bucura de cresterea nr. de membri, INTRE ALTELE si datorita fuziunii lor cu partidele surori din noile provincii.” 2.La Adunarea Nationala de la Alba Iulia au participat doar reprezentantii romanilor. Nu cred ca romanii transilvaneni au fost nemultumiti de fapul ca in Romania Mare nu s-au aplicat principiile de la Alba Iulia privind drepturile minoritatilor.

    • Citez din cartea domnului Sorin Alexandrescu, capitolul I.3. („Constructia Romaniei Mari”), din subcapitolul „Costul norocului” (pag. 62 – 64): „Putem deci conchide ca Vechiul Regat s-a unit cu o populatie urbana romaneasca amicala, cu o populatie urbana neromaneasca inamicala, dar si cu mari paturi urbane si rurale, romanesti si neromanesti, inerte, total dezinteresate. Aceste nuantari de atitudine nu s-au vazut la actul unirii din 1918, si o vreme nici mai tarziu, pentru simplul fapt ca in acel moment, ca in toate marile evenimente istorice, numai atitudinile radicale sunt vizibile, prietenii si adversarii pe fata. Aceste nuante vor constitui insa problema unificarii, pentru ca atunci tendintele oficiale de integrare se vor lovi de o imensa rezistenta pasiva, tara reala din spatele celei legale. Acest dezechilibru al unirii, vizibil abia in momentul unificarii, ridica desigur problema costului unirii. […] Ipoteza mea, avansata aici foarte pe scurt, este ca nationalismul romanesc interbelic poate fi citit si ca un efect deformat, scapat de sub control, al refularii acestei angoasante intrebari neformulate public: a meritat, oare, unirea?”.

      • Ati inteles, totusi, ca paragraful cu „masificarea politicii” se refera la acordarea votului universal? In rest, parerea lui. Cartea lui Alexandrescu nu e Biblia. Ati inteles si ca romanilor ardeleni nu le-a pasat de respectarea principiilor privind minoritatile din Declaratia de la Alba Iulia? (adica nu s-au simtit trasi pe sfoara in privinta asta!) Exemple: in 1918-1920 Transilvania a fost autonoma, fiind condusa de Consiliul Dirigent. In 1919 profesorilor maghiari li s-a cerut sa depuna juramantul de loialitate fata de Romania. Multi au refuzat (nu se semnase inca Tratatul de la Trianon, asa ca ar fi insemnat sa tradeze Ungaria) si au fost concediati. Tot Consiliul dirigent a preluat si a romanizat Universitatea si Teatrul din Cluj (institutii de limba maghiara).

    • Omul simplu nu prea gândește, așa că e nerelevant ce-ar vrea el. Dar o Transilvanie independentă ar ajunge imediat sfâșiată între România și Ungaria, în condițiile în care componența etnică nu mai e cea din 1918, mulți dintre cei care locuiesc azi în Transilvania s-au născut în Moldova, în timp ce mulți sași și maghiari au emigrat. Așa că deocamdată e bine așa rău cum e. 1 milion de nostalgici nu înseamnă prea mult, la populația Transilvaniei.

  5. Povestea cu Transnistria cred ca are cu totul alte motivatii principale. Cel mentionat de Dvs. eu zic ca nu merita enumerat.
    In schimb ma uimeste logica pe care o folositi intr-o alta chestiune. Motivul pentru care romanii din Basarabia s-au simtit tradati in 40 este ca nu au vazut return-ul impozitelor platite anterior?

    • Evident, Transnistria este „c^h” din foarte multe alte motive. Dar pe alea le stie toata lumea, nu veneam cu nimic nou daca le aminteam.

      Punctul be mic: nu am incercat sa fiu logic, ci ironic. Dar probabil ca n-am reusit decat o ironie de-aia autista, la care rade unul singur: cel care-a ouat-o. :(

  6. Realitatea e un pic altfel, ea nu trebuie privită doar din perspectiva României.

    R.Moldova e un stat mult prea mic, mult prea sărac și mult prea periferic (spre deosebire de Slovenia, de exemplu) pentru a se descurca pe cont propriu. Are neapărată nevoie de un frate mai mare. Care poate fi România, Ucraina sau Rusia. Ce alege România?

    Transnistria nu reprezină o problemă reală, în urmă cu 40 de ani toată RSS Moldovenească era o uriașă Transnistrie și uite că azi vorbim de reunificare. În ultimii 20 de ani, componența etnică s-a schimbat mult în Transnistria și s-a schimbat în favoarea românilor, nu a rușilor. În afară de niște lideri locali cu misiuni exprese, rușii ruși nu se mută în Transnistria, că nu sunt nebuni, atât timp cât localnicii merg să lucreze în construcții în Rusia.

    Astfel că peste alți 20 de ani, cu rușii ajunși pe la 10-15%, Transnistria își va pierde orice rațiune de a exista. Poate o va lua Ucraina (ponderea ucrainenilor nu scade) sau poate o va păstra Moldova, dar nu va mai fi o regiune separatistă. Asta e o consecință interesantă a faptului că Rusia a încorporat Crimeea: în acest mod importanța strategică a Transnistriei pentru Rusia a scăzut considerabil, ea nu mai este necesară ca o nouă enclavă de tip Kaliningrad

    Profilul agrar al R.Moldova se completează foarte bine cu România ceva mai dezvoltată industrial, care are nevoie de o astfel de regiune. De unde oricum importă azi alimente. Astfel că reunificarea e soluția logică, de bun simț. Și de-obicei bunul simț învinge, chiar dacă uneori durează un pic mai mult.

    • Ați făcut cel mai bun comentariu la acest articol, felicitări!
      Unirea celor două state românești este o NECESITATE ISTORICĂ, trebuie făcută indiferent de costuri. Pentru celelalte probleme se vor găsi soluții. Atitudini de tipul „vaaaaiii,ce ne facem, dacă va cădea drobul de sare de pe sobă peste copilașul din leagăn?!” sunt profund contraproductive!
      Există un singur câștigător dacă nu se face Unirea: Rusia neo-sovietică a lui Vladimir Putin.

    • Pct 1: da, RM este mult prea mica si saraca pentru a reusi de una singura intr-o lume profund concurentiala (inclusiv la nivel de state). Da, RM are nevoie de un „frate mai mare”. Pana acum, s-au oferit Federatia Rusa si Romania. Dar cetatenii RM nu sunt prea atrasi de aceste doua oferte, ci de o a treia: UE. Cred ca ceea ce va dori o majoritate, fie si relativa, a cetatenilor din RM, se va intampla pana la urma.

      Pct 2: Transnistria reprezinta o problema reala. Si va reprezenta in continuare. I agree we desagree, in acest punct.

      Pct 3: Profilul exclusiv agrar al RM se potriveste ca nuca-n perete cu profilul inca foarte agrar al Romaniei. Ce sa faca Romania cu un hinterland agricol ca RM, cand doua sau trei milioane de hectare raman nelucrate an de an in Romania, din cauza supraproductiei din agricultura (si a preturilor foarte mici de desfacere care rezulta de aici)?! Ce sa faca RM cu o eventuala piata ca Romania, care oricum produce ceea ce produce si RM, dar deja mai bine?

  7. MonSher, nu te iluziona ca Rusia va renunta cu una cu doua la Gura Dunarii pentru care exista inchipuita Transnistrie care e gata sa se unesca cu Regiunea Odessa si sa faca o granitza comuna cu noi la nici 6km de Galati.
    Bessarabia a aparut pentru Gura Dunarii si Odesa, Transnistria nu va disparea nicicand in numele gurii dunarii si ODESSA!

    • Vom trai si vom vedea. Evident, Transnistria in sine nu are nicio valoare. Dar impreuna cu oblastul Odessa din Ucraina, valoarea ei este inestimabila pentru Rusia (indiferent cine este la Kremlin). Ar fi o sabie la gatul Romaniei, cu mult mai periculoasa decat este acum „sabia” Transnistria la gatul RM.
      Daca strategilor rusi le reuseste planul asta, care sare-n ochi oricui (probabil nu si geniilor de la Bruxelles) inseamna ca UE isi merita actuala reputatie. Si viitoarea soarta.

  8. Comparatia dintre Rep Moldova si Germania de est din punct de vedere financiar e gresita TOTAL… chiar si un copil mic si prost ar intelege de la bun inceput acest lucru.. de ce ?

    Rep Moldova are dupa ultimul recensamant 2.9 mil oameni.. germania de est avea in 1990 nu mai putin de 16 milioane de oameni adica rep moldova are de 5.5 ori mai putini oameni decat avea germania de est in 1990.. logic ar fi nevoie pentru o re-unire cu romania si de 5.5 ori mai putini bani decat a fost in cazul germaniei de est.

    Dar mai e ceva.. germania de vest si germania de est aveau in 1990 si au si acum in 2015 un pib pe cap de locuitor incomparabil mai mare decat romania din ziua de azi.. de unde se intelege logic ca avea si mai multi bani de investit in re-unirea lor.

    Salariul mediu net in rep moldova e acum 194 euro.. in romania 423 euro.. o reunire ar costa foarte putin 1-2% din pib-ul romaniei pe an.. CAM CAT PLATIM BISERICILE LA NOI IN TARA IN FIECARE AN !!!! dar avantajele ar fi ENORME pentru romania.. O TARA MAI MARE MAI PUTERNICA, MAI INFLUENTA.. O PIATA DE DESFACERE MAI MARE.. INVESTITII MAI MULTE CRESTERII SUPRAFETEI DAR SI A POPULATIEI TARII !

    Dar din pacate MULTI VORBESC DESPRE RE-UNIREA CU REP MOLDOVA.. dar PUTINI INTELEG CE AR INSEMANA ASTA !

    Doar o intrebare.. DE CE TOATE TARILE SE IMPOTRIVESC RE-UNIRII REP MOLDOVA CU ROMANIA ? EVIDENT DEOARECE NU ISI DORESC UN VECIN MARE INFLUENT SI PUTERNIC ! Ungurii nemtii ucrainienii rusii ISI DORESC O ROMANIE MICA USOR DE INFLUENTAT SI SLABA !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro