vineri, martie 29, 2024

Uniunea impostorilor

Întâi candidata Dumitrescu, apoi ministrul Mang, ca să nu mai insistăm pe dezacordurile ministrului interimar: Educația nu are noroc sub proaspăta guvernare. Ca și cum nu ar fi fost suficient, secretarul de stat pentru învățământul preuniversitar, Fedorca, director de colegiu național, a semnat cel puțin un document cu grave erori gramaticale. Impostura nu s-a concentrat însă la Educație. După declarațiile riscate și riscante ale ministrului Marga pe marginea politicii externe a României, iată, tot recent, ministrul Plumb de la Mediu (admirabilă ironie involuntară!) are probleme legate de explicația faptului că o diplomă de participare (în fapt, certificat) la un curs s-a transformat în CV-ul domniei sale în diplomă de studii. Sigur, de vină sunt „tehnoredactorii”, o categorie profesională pe cât de bizară în lumea calculatoarelor personale și a tabletelor electronice, pe atât de subversivă, capabilă să distrugă bruma de onorabilitate a membrilor guvernului. În fine, tot acum câteva zile, ministrul Constantin de la Agricultură se vedea nevoit să ofere presei propria variantă despre procesul misterios prin care cinci zile de seminar ținut pe malul Dâmboviței s-au finalizat în CV-ul său oficial cu o diplomă în toată regula de la Scottish Agricultural College.

Sigur, unii cu opinii politice pe partea stângă, dar nu numai, se pot întreba dacă nu cumva se face aici un proces de intenție disproporționat în raport cu faptele propriu-zise, că se transformă țânțarul în elefant. S-au văzut lucruri de incomparabilă gravitate și la case mai mari. Ministrul german al apărării von und zu Guttenberg a demisionat după dezvăluirea plagiatului din teza de doctorat. La fel, tot în corecta Germanie, nimeni altul decât președintele federal Wulff, după săptămâni de blocadă, a părăsit postul sub potopul de acuzații legate de foloase necuvenite și prietenii interesate. Așadar, de ce am fi noi, iarăși, atât de intransigenți, confirmând o imagine internațională oricum nu foarte măgulitoare? De ce ținem morțiș să ne autoflagelăm, să ne arătăm unii pe alții cu degetul într-o spirală nebună a denunțului și cimentând astfel percepția unei țări profund corupte? Ei bine, dincolo de exagerări, rămâne obiectiv faptul că, într-adevăr, persoanele amintite sunt într-un evident conflict de valori cu funcțiile publice. Au probleme de credibilitate: cum să te bazezi pe oameni în stare să își falsifice propriul parcurs profesional și care, la momentul adevărului, dau vina, asemeni lui Adam, pe Eva, care la rândul ei, se știe, l-a indicat pe șarpe ca fiind adevăratul instigator?

La urma urmelor, ceea ce trebuie să ne intereseze este tipologia politicianului competent și onest de care România are disperată nevoie și care, formulez un truism, ar trebui să fie complet diferit de demagogul de serviciu sau de șpăgarul avid de încasări, chiar și în natură (caltaboș, țuică, vacanțe în Dubai). În cele peste două decenii de la căderea comunismului, societatea românească nu a reușit să își revină în fire. Nici nu avea cum. Trecutul totalitar a fost fie trecut sub tăcere, atâta timp cât s-a putut, fie abordat impropriu, interesat, amestecând pervers biografiile victimelor, intens luminate, cu cele ale călăilor, menținute de regulă în clarobscur. La fel, mult clamata reformă morală a fost consecvent amânată sau, mai grav, nu s-a regăsit deloc pe agenda actorilor publici. Micile și marile complicități etice și/sau financiare au țesut o imensă plasă care a ținut, în fapt, locul unor entități care, în condiții normale, ar fi garantat sănătatea corpului social. Concret, milițienii au devenit polițiști, foștii securiști s-au transformat în agenți ai capitalismului, ex-tovarășii de partid s-au împărțit pe noul eșichier politic de la dreapta la stânga, după oportunități. Nici partea mai teafără, cea care s-a manifestat înainte de 1989 împotriva regimului totalitar, nu a scăpat de sectarisme și exclusivisme. Una peste alta, din primele zile ale României post-comuniste și până azi, am asistat la o refacere permanentă a unei mereu eficiente uniuni a impostorilor: de la pseudo-democrați la pseudo-intelectuali.

Fără a cultiva false așteptări, un an electoral oferă totuși șansa de a reformula propria noastră listă de dorințe. Or, cu riscul de a repeta locuri comune, dar nu mai puțin importante, este momentul să reluăm apelul la lichelele vechi și noi să facă un pas înapoi, să nu mai blocheze instituții, catedre sau funcții pentru care sunt în mod evident improprii. Ce naivitate!, ar exclama unii. Sigur. Sunt însă convins că, pe termen lung, uniunea impostorilor, oricât de puternică se arată și în ciuda caracterului ei transpartinic, nu va fi invincibilă. De ce? Pentru că, așa cum ne-au arătat miniștrii amintiți, dar și alții, impostura este ineficientă administrativ. Nu poate atrage nici fonduri europene, nici duce mai departe reforme, nici propune planuri coerente, nici reprezenta România. Dacă este adevărat că fiecare pasăre moare pe limba ei proprie, nu mai puțin adevărat este că, oricât de solidară, uniunea impostorilor moare pe limba propriei incompetențe.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Daca aveti orbul gainii si refuzati evidenta imposturii deopotriva la adversarii politici ai useleului, nu sinteti mai putin decit un comentator impostor dvs. insiva… Daca nu sintet de acord, atunci umblati la CV-urile unor Elena Udrea (articole publicate cf. blogului), Madam Bica, fost SS la justitie, Roberta Anastase (CV-ul de pe site-ul CD), Funeriu… si lista e poate chiar mai lunga decit cea propusa de dvs.

    • Concret, ce ai de spus? Au plagiat ceva cei de mai sus? Si-au pus doctorate inchipuite in CV? S-au imprumutat sute de mii de euro de la parti reclamate intr-un proces de milioane cu statul, chiar de la institutia pe care o conduc (precum micul gradinar posesor de vila de la PC)? Daca stii ceva concret, lumineaza-ne!

  2. Bun articol. Cei care inteleg acest text stiu si confirma cele relatate…
    Cum facem insa sa transpunem aceste cuvinte in limba de lemn, sa priceapa si majoritatea? Cum am putea simplifica complexitatea incat sa prinda la mase? E nevoie. Mare nevoie…

  3. Pina la urma cel mai grav caz ramine de departe cel al lui Marga. Individul nu a plagiat si are toate titlurile in regula (si probabil nu a copiat nici la bac). Cind insa vorbeste despre istorie si politica ti se face rau – daca O ASEMENEA CREATURA a condus una din cele mai prestigioase universitati din Romania sintem damnati. Este foarte clar ca raul vine de departe si ca dupa 1989 doar a devenit vizibil (partial). Era mult mai bine in 1945 cind aveam 40% analfabeti dar macar virfurile erau virfuri. Poate asta e cel mai mare rau care ni l-a adus comunismul.

    • Asa cred si eu. Am o nuanta totusi – se poate sa idealizam si varfurile pe care le aveam pana in ’45 (totusi au cazut si aia in capcana legionarilor – ca sa nu mai zic ca erau si destui coruptzi).

  4. sa faci apel la lichele ….sa faca un pas in spate…??…
    Somnorila, mai lasa-ne cu vorbele dulci,astia te fura sub hipnoza.
    Blestemata tara…

    • ce utopie!sa faca un pas in spate!?citzi idealishti la romanica!
      pai in 89,citziva doar au strigat impotriva lor si i au impushcat imediat!nu,nu vorbesc de rivolutzia intregului popor

  5. A face raspunzatoare o clasa politica, evident de cea mai proasta calitate, pentru relele societatii Romanesti este echivalent cu ocolirea cauzelor fundamentale si deci a perpetua situatia. In fapt marea majoritate a Romanilor nu doresc politicieni de calitate ci politicieni care sa le dea ceva (a se vedea „fenomenul” Dan Diaconescu cu promisiunile sale aberante). Ne complacem in ciclul vicios – sa-mi mai dea ceva, o pomana, un salariu de bugetar fara criterii de calitate, o scutire de taxa, o „uitare” de impozit la privat si atunci ii votez si mai accept sa fure si el ceva (doar are familie de intretinut – „cutuma” e ca un primar de oras mare sa ramana dupa mandat cu 1 M EUR – abia daca e mai lacom de acest „barem” se poate vorbi de coruptie). Nu alegatorii vor schimba ceva in tara asta. Singurele schimbari si modernizari ale societatii Romanesti au fost impuse fortat din exterior (Comunitatea Europeana a facut pentru societatea Romaneasca in 10 ani – includ si cei pre-aderare – mai mult decat toti politicienii Romani in ultimul secol). Poate solutia ar fi sa declaram razboi Germaniei pentru ca aceasta sa ne ocupe timp de 20 de ani („polul” lui Brucan). In interior nu e solutie. Fiti realisti !

  6. Uniunea impostorilor nu va muri deoarece exista reproducerea inegalitatii accesului la resurse si pozitii de putere – pe care ei le controleaza prin relatii de familie, afacere, politice.O rugaminte: Institutul Roman de Studii Inter-ortodoxe si teologie sociala – siteuri de unde putem afla mai multe detalii despre dvs, d-le Radu preda, nu functioneaza. Poate puteti face ceva in acest sens.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Preda
Radu Preda
Titularul cursului de Teologie sociala ortodoxa a Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Director fondator al Institutului Roman de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale si Inter-religioase (INTER). Editor al seriei Theologia Socialis de la editura Eikon (Cluj). Co-editor al seriei Doxa & Praxis (Geneva/Volos). Detalii la www.teologia-sociala.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro