Uniunea Scriitorilor și asaltul puterii asupra justiției

“Îmi pare extrem de rău și mi-e rușine chiar că nu există și un protest al scriitorilor, cum ar fi normal, scriitorii reprezentând o voce mai înaltă a societății. Aș vrea din toată inima să se întâmple și asta pentru că sunt convinsă că protestele vor trebui să continue și vor continua. Sper că vor fi și scriitori printre cei care ies.
Sigur, există mulți scriitori care au participat ,și încă foarte cunoscuți, la toate protestele, dar un glas solidar al scriitorilor ar fi necesar…. Mie, protestele mi se par de o importanță enormă, nu pentru că ar putea să capete un răspuns pozitiv, deși la urma urmei, chiar și asupra celor din guvern ele fac o presiune foarte mare, dar mai ales că dovedesc că guvernul nu reprezinte România, că România este cea care se află în stradă și care apără valorile europene ”.
Cuvintele acestea cum nu se poate mai dure, mai usturătoare, extrem de acuzatoare dar și de juste atât la adresa breslei din care face parte, dar mai cu seamă la adresa guvernului României, un guvern care de multă vreme nu mai reprezintă țara, ci doar interesele unei șleahte ajunsă în fruntea țării din cauza votului greșit și a absenteismului la urne din decembrie 2016, au fost rostite de eminenta scriitoare Ana Blandiana la sfârșitul primei decade a lunii martie, de la microfonul postului Radio France Internationale.
Guvernul le-a tratat cu superioritate, cu indiferență, doamnei Ana Blandiana nu s-au deranjat să-i răspundă ironic, superior, prostește nici măcar minusculele personaje Dumitru Buzatu, Claudiu Manda ori agramatul fără drept de apel Pop Marian Liviu care și-au mai dat o dată măsura nemerniciei și a scăzutului lor IQ atunci când s-au apucat să polemizeze cu actorii. În schimb, la o distanță de câteva zile, un comunicat al conducerii Uniunii Scriitorilor, semnat de Comitetul Director și de președintele Uniunii, dl. acad. prof.univ. dr. Nicolae Manolescu, exprimă limpede îngrijorarea breslei față de atacurile, asalturile asupra independenței justiției pe care și le permite alianța PSD-ALDE. Printre ai cărei membri și vârfuri de lance se află și un anume domn pe nume Varujan Vosganian , nu doar economist, ci și membru de seamă al conducerii USR, a cărui operă literară contează, dincolo de absurdele și caraghioasele pretenții de nobelizare pe care creatorul lor le mai afirmă din când în când.
Comunicatul acesta mi se pare de o importanță covârșitoare. Poate reprezenta un semn, un indiciu că Uniunea Scriitorilor se revitalizează și recoagulează, că depășește etapa disputelor sterile și a luptelor pentru putere, redevenind exact ceea ce ar trebui să fie. O organizație profesională care se afirmă ca atare, dar care se dovedește și perfect conectată la ceea ce se întâmplă în societate. Așa cum a mai fost în primii ani de după Decembrie 1990. Atunci când scriitorii au ieșit din tăcere, din lipsa de solidaritate de dinainte de 1989, așa cum s-au manifestat ele în cazul disidențelor izolate ale unui Paul Goma, Dorin Tudoran sau Mircea Dinescu), din povestea rezistenței prin cultură și a literaturii de sertar, care, cu excepția scrierilor de-a dreptul extraordinare ale lui I.D. Sîrbu, s-a dovedit o simplă iluzie, ori din lupta de guerillă din Consiliul USR, despre care a depus mărturie Jurnalul profesorului și criticului literar Mircea Zaciu.
Ne amintim astăzi nostalgici cu toții câți scriitori s-au apucat atunci, în anii imediat următori Revoluției, de publicistica politică, câți au ieșit în stradă, câți dintre ei s-au numărat printre animatorii Pieței Universității. O bună mărturie despre frământările epocii cu pricina a depus Gabriela Adameșteanu în cartea domniei-sale Anii romantici. În schimb, în vremea din urmă, cu câteva excepții, dintre care poate cea mai evidentă a fost aceea a grupului de la Sibiu, lucrurilor păreau să fie exact așa cum le descrie Stelian Tănase în comentariul România fără scriitori, publicat pe Deskreport, la data de 10 martie 2019.
E de sperat că declarației de joi a conducerii USR îi vor urma și alte acțiuni concrete. Fiindcă, așa cum bine intuiește poeta Ana Blandiana în sus-citatul interviu dat RFI, protestele au o importanță enormă. Iar puterea PSD-ALDE se încăpățânează să facă rău României, să o plaseze la coada Europei, să o scoată din Uniunea Europeană.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro