marți, iulie 14, 2020

Uniunea Scriitorilor și asaltul puterii asupra justiției

“Îmi pare extrem de rău și mi-e rușine chiar că nu există și un protest al scriitorilor, cum ar fi normal, scriitorii reprezentând o voce mai înaltă a societății. Aș vrea din toată inima să se întâmple și asta pentru că sunt convinsă că protestele vor trebui să continue și vor continua. Sper că vor fi și scriitori printre cei care ies.
Sigur, există mulți scriitori care au participat ,și încă foarte cunoscuți, la toate protestele, dar un glas solidar al scriitorilor ar fi necesar…. Mie, protestele mi se par de o importanță enormă, nu pentru că ar putea să capete un răspuns pozitiv, deși la urma urmei, chiar și asupra celor din guvern ele fac o presiune foarte mare, dar mai ales că dovedesc că guvernul nu reprezinte România, că România este cea care se află în stradă și care apără valorile europene ”.
Cuvintele acestea cum nu se poate mai dure, mai usturătoare, extrem de acuzatoare dar și de juste atât la adresa breslei din care face parte, dar mai cu seamă la adresa guvernului României, un guvern care de multă vreme nu mai reprezintă țara, ci doar interesele unei șleahte ajunsă în fruntea țării din cauza votului greșit și a absenteismului la urne din decembrie 2016, au fost rostite de eminenta scriitoare Ana Blandiana la sfârșitul primei decade a lunii martie, de la microfonul postului Radio France Internationale.
Guvernul le-a tratat cu superioritate, cu indiferență, doamnei Ana Blandiana nu s-au deranjat să-i răspundă ironic, superior, prostește nici măcar minusculele personaje Dumitru Buzatu, Claudiu Manda ori agramatul fără drept de apel Pop Marian Liviu care și-au mai dat o dată măsura nemerniciei și a scăzutului lor IQ atunci când s-au apucat să polemizeze cu actorii. În schimb, la o distanță de câteva zile, un comunicat al conducerii Uniunii Scriitorilor, semnat de Comitetul Director și de președintele Uniunii, dl. acad. prof.univ. dr. Nicolae Manolescu, exprimă limpede îngrijorarea breslei față de atacurile, asalturile asupra independenței justiției pe care și le permite alianța PSD-ALDE. Printre ai cărei membri și vârfuri de lance se află și un anume domn pe nume Varujan Vosganian , nu doar economist, ci și membru de seamă al conducerii USR, a cărui operă literară contează, dincolo de absurdele și caraghioasele pretenții de nobelizare pe care creatorul lor le mai afirmă din când în când.
Comunicatul acesta mi se pare de o importanță covârșitoare. Poate reprezenta un semn, un indiciu că Uniunea Scriitorilor se revitalizează și recoagulează, că depășește etapa disputelor sterile și a luptelor pentru putere, redevenind exact ceea ce ar trebui să fie. O organizație profesională care se afirmă ca atare, dar care se dovedește și perfect conectată la ceea ce se întâmplă în societate. Așa cum a mai fost în primii ani de după Decembrie 1990. Atunci când scriitorii au ieșit din tăcere, din lipsa de solidaritate de dinainte de 1989, așa cum s-au manifestat ele în cazul disidențelor izolate ale unui Paul Goma, Dorin Tudoran sau Mircea Dinescu), din povestea rezistenței prin cultură și a literaturii de sertar, care, cu excepția scrierilor de-a dreptul extraordinare ale lui I.D. Sîrbu, s-a dovedit o simplă iluzie, ori din lupta de guerillă din Consiliul USR, despre care a depus mărturie Jurnalul profesorului și criticului literar Mircea Zaciu.
Ne amintim astăzi nostalgici cu toții câți scriitori s-au apucat atunci, în anii imediat următori Revoluției, de publicistica politică, câți au ieșit în stradă, câți dintre ei s-au numărat printre animatorii Pieței Universității. O bună mărturie despre frământările epocii cu pricina a depus Gabriela Adameșteanu în cartea domniei-sale Anii romantici. În schimb, în vremea din urmă, cu câteva excepții, dintre care poate cea mai evidentă a fost aceea a grupului de la Sibiu, lucrurilor păreau să fie exact așa cum le descrie Stelian Tănase în comentariul România fără scriitori, publicat pe Deskreport, la data de 10 martie 2019.
E de sperat că declarației de joi a conducerii USR îi vor urma și alte acțiuni concrete. Fiindcă, așa cum bine intuiește poeta Ana Blandiana în sus-citatul interviu dat RFI, protestele au o importanță enormă. Iar puterea PSD-ALDE se încăpățânează să facă rău României, să o plaseze la coada Europei, să o scoată din Uniunea Europeană.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Ne-am mai facut noi sperante, „hai ca le vine mintea la cap”, „hai ca romanii s-au trezit” si tot in dictatura am ajuns.

    De fapt, n-am iesit inca din dictatura si inafara de cativa, in orasele mari, nici nu vom iesi.

    Romanii nu sunt capabili de mai bine de atat. Altfel, ar fi instalat democratia in ultimii 30 de ani.

  2. Este un articol trist…Confirmă că Paul Goma a avut dreptate și nimic nu s-a schimbat semnificativ în patria noastră pentru a-l determina să se întoarcă. De altfel, milioane de români au părăsit după 1990 țara, nu doar din pricina nivelului de trai, deși acesta este probabil principalul motiv, dar și din pricina ipocriziei dătătoare de disperare a autoităților.

    …Și nu doar a autorităților guvernamentale. Dl Stelia Tănase a fost un liberal foarte a propiat de PSD și de stânga politică, așa cum este ideologia liberală, de centru-stânga și cum sunt oamenii de cultură de obicei, de stânga-stanga. Dar cât timp a fost directorul TVR parcă a fost mai aproape ca niciodată de cleptocrația instaurată după 1990. Nici vorbă să facă pe-acolo vreo reformă, deși ar fi avut ecou puternic în societate. Deci, cum ziceam, se simte multă ipocrizie și colaboraționism. Probabail asta a simțit la scriitorii români și d-na Herta Muller.

  3. Cu tot respectul cuvenit acestei breasla a intelectualitatii Romanesti, trebuie sa
    constatam ca epigonii contemporani nu au impact popular. Lipsesc personalitatile
    care sa mobilizeze si sa convinga!! Manelismul si mediocritatea se pare ca au intunecat
    performanta, in toate sectoarele cu mici exceptii {sport- Halep,Cristina Neagu..}
    As fi bcros sa fi u cotrazis si sa apara persoane care sa emotioneze, electrizeze si sa
    canalizeze pozitiv marea masa a populatiei-astazi- confuza si derutata!!

  4. Mi-amintesc, ca nu e mult din vara lui 2012, cind un alt grup de scriitori, si alti intelectuali, au facut o lacrimatie la Bruxelles in aparatea celor ce voiau castrarea CCR. Iar mai ieri, un alt grup de scriitori si alti membri academici au facut un Apel, dar in care atacau si ei CCR.
    Stau de-o parte si ma intreb: cine are dreptate?
    Scriitorii sint formidabili cind fictioneaza :P

  5. E mai complicat. Slujitorii condeiului românesc la început de carieră nu pot să nu ţină seama că Prim-vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor, dl Vosganian, s-a exprimat deja în chestiunea justiţiei.
    Ba chiar nume consacrate nu se implică, nici măcar în bula de pe Facebook, de teamă că cititorii pot fi ranchiunoşi, nu mai dau niciun Like dacă ei votează necondiţionat puterea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Datele lipsă în monitorizarea epidemiei: internările la ATI pe județ pe zi

Pacienți covid-19 în ATI în România (sursa: graphs.ro) Numărul...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

România erorii umane

I. București, România, 9 iulie 2019 În iulie anul trecut, un avion Tarom a suferit...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)