vineri, martie 29, 2024

Universitățile amenințate de Inteligența Artificială

Tot mai mulți universitari/cercetători se declară îngrijorați de ascensiunea lucrărilor științifice și lucrărilor de examen scrise de către motoare de Inteligență Artificială (IA). Aparent, IA poate da cu brio examene sau scrie eseuri în locul studenților pentru a-i ajuta să trișeze la examen , sau mai chiar rezumate sau chiar lucrări științifice întregi ca și când ar fi fost scrise de cercetători reali (vezi de exemplu aici sau aici sau aici).

Cum ne putem proteja de astfel de fraude? Oare n-ar trebui să punem niște limite? Să interzicem referatele, eseurile? Să punem interdicții la publicarea de articole, că și-așa-s prea multe? Răspunsul „ba da!” vine prompt tocmai de la cei care au creat problema. Problema nu e că IA știe scrie texte care păcălesc universitarii, ci… că ele sunt deocamdată bla-bla-uri fără substanță. Sunt copiuțe și amestecuri de definiții din manuale, de afirmații generale și vagi. Da, ele pot mima expertiza științifică. Dar numai în fața celor care nu au astfel de expertiză! Și care azi se văd depășiți în competență de către ceea ce arată  – oroare! – ca o simplă pagină de internet. O simplă pagină de internet, fără dosar de „lucrări științifice BDI”, fără „indice Hirși mai mare ca 2”, fără relații la Departament și la Rectorat și la Domprofesor Cutare de la Cutare și Cutare.

Universitățile sunt în pericol în fața IA doar acolo unde comunitatea universitară nu știe face diferența între o contribuție științifică reală și niște abureli mai mult sau mai puțin plate.

Așteptăm de la studenți eseuri care regurgitează un pic rearanjate vorbele de lemn pe care noi le-am dat la curs? Fără ca ei să manifeste vreo formă de gândire independentă? Atunci da, IA ne servește ce merităm: o parodie sinistră și oportunitatea de a ne face și mai irelevanți decât eram.

Acceptăm de la colegi texte vagi și grandomane despre cât de important e „domeniul lor de cercetare”… când de fapt ei nu știu decât cel mult să copieze stângaci niște experimente ale adevăraților cercetători? Atunci merităm ca fraudele cu IA să ne arate exact cum suntem: slabi, irelevanți, incompetenți, depășiți, inutili.

În revista ACS Energy Letters a American Chemical Society, o echipă de cercetători din Amsterdam și Cambridge a ilustrat ca avertisment un exemplu de lucrare științifică scrisă de către AI la cererea lor. Sunt cam 9 pagini de text despre perovskiții pe bază de halogenuri de plumb pentru dispozitive LED. Nu-i problemă dacă nu știți ce-s perovskiții, sau ce-s halogenurile, sau ce e acela un atom de plumb și cum diferă el de un ion, sau cum funcționează un LED. Sau dacă știți doar așa un pic, vag. Textul articolului scris de către IA pe tema asta curge destul de clar, convingător, fără greșeli evidente. Doar că… e o poveste și atât. Cuvinte, fără vreo imagine concretă, fără a spune sau genera vreo idee nouă. E de valoarea unui articol de wikipedia – ceea ce nu-i deloc puțin, dar nici lucrare științifică nu e. Vorbește de structuri și reacții chimice complicate, puțin înțelese… dar nu arată concret niciuna. În loc de vreo ilustrație științifică proprie, conține doar o poză cu o baltă în care stă ceva ce arată ca un geam aruncat la gunoi („un panou solar”, probabil). Vorbește de performanțe tehnice și de toxicități, de lucruri care se măsoară, se numără, se cuantifică… dar nu dă aproape niciun număr, nicio ecuație, nicio măsurătoare concretă, ci doar cuvinte. Dă în total doar 3 numere: anul 1978, anul 2014… și valoarea limitei acceptabile de plumb potrivit agenției americane de protecție a mediului. Până și un articol de wikipedia ar spune lucruri mai concrete.

O foarte mare parte a comunității academice (nu doar de la noi) nu știe face diferența între un expert științific real și unul care mimează. Între o contribuție științifică reală și o copie contrafăcută. Între un dosar de cercetător real și un dosar mânărit pentru un concurs pe post și el mânărit cu mimarea competenței profesionale. Pentru ei, articolul ilustrat în ACS Energy Letters e o amenințare reală… cam la fel ca lumina pentru un vampir. Locul lor e la întuneric, să nu se vadă incompetența. Așa că da, o să-i vedeți deplângând ascensiunea necontrolată a IA. O să-i vedeți în general deplângând vremurile bune de pe vremuri, că ce-a ajuns și lumea asta, că nu mai e respect pentru profesori și cercetători. Fiindcă pe vremuri… vorba aia, puteai fi membru de onoare al Academiei și Președinte al țării fără să vadă nimeni că n-ai trecut pe bune nici de gimnaziu, darămite să meriți titluri academice.

E o veste bună că IA poate face eseuri dintr-acestea. Ne poate astfel economisi timpul, ca să ne canalizăm energia pe a genera idei cu adevărat noi, concepte noi, măsurători nefăcute și neînțelese de alții. Ne poate ajuta să înțelegem mai bine cum trebuie să arate un examen cu studenții: nu concurs de recitat poezii, nu concurs de copiat și mixat texte de lemn, ci un test al gândirii, al capacității de înțelegere, al capacității de documentare/informare, al capacității de aplica practic niște noțiuni teoretice. Mă rog, cu ceva muncă pe acolo de asemenea.

Pentru universitarii/cercetătorii care își merită numele, IA e o oportunitate de a face lucrurile mai eficient. Pentru impostori, IA e fie o unealtă în plus pentru frauda academică, fie un concurent teribil la activitatea de fraudă. Aș încheia cu „fie să câștige cel mai bun”… însă n-are rost să facem astfel de urări. Mai devreme sau mai târziu, oricât de târziu, cumva cel mai bun tot câștigă. Oricât am trișa și oricât de departe am fi ajuns trișând. E un fapt demonstrat științific – puteți întreba un IA dacă nu credeți.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Eu ii incurajez pe studenti sa foloseasca IA ca punct de plecare pentru a cauta ceva. Greutatea lucrarii nu este in prezentarea acelor elemente ci in puterea de comparare, de analiza critica a lor. Iar la final orice student trebuie sa treaca printr-o sustinere pe viu in care inevitabil apare intrebarea „cum se adapteaza solutia propusa la urmatoarea schimbare: …” si urmeaza enuntul unei schimbari. Take taht, ChatGPT!

  2. As zice ca pt unele universitati inteligenta e periculoasa, nu numai cea artificiala.
    IA e un termen inventat de unii ca sa se scuze ca nu sunt in stare sa gindeasca, precum pasionatii de fotbal care nu intra pe teren ci stau la TV, sau gigolo care vad filme porno.

    In definitiv ce e inteligenta si in ce masura e necesara inteligenta in universitati? S-a creat mitul ca universitatiile, respectiv, profesorii, cercetatorii ar fi automat inteligenti odata cu intrarea pe usa.

    Se vorbeste si despre testele studentilor. Hai sa fim seriosi, nu exista si nu va exista in veci un test care sa defineasca inteligenta, talentul, creativitatea cuiva, pt ca omul e inegal cu el insusi. Uneori pe parcursul vietii e inteligent, alteori timpit, inventiv, conservator, harnic, lenes, etc.

    Daca profesorii si-ar lua in serios menirea si ar renunta la aroganta de a face pe desteptii, ar incerca sa-l inzestreze pe stundent cu sculele necesare sarcinilor pe care va urma sa le indeplineasca, de la proiectare, la cercetare, la creativitate. Atiti si nimic mai mult, nu e treaba profesorilor sa selecteze, sa filtreze oamenii.

  3. Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu dumneavoastra. Sunt doua aspecte: articole stiintifice si referate. Pe scurt, da cineva care stie despre ce vorbeste va face diferenta, dar cat timp ii va lua? Sa constate si sa scrie marturia! Si odata identificat cineva, care e pedeapsa?

    Articole: la mine (lucrez in IA), eu reusesc sa submit pana la 5 articole cu potential de valoare pe an si recenzez cam 40. Aceasta norma vine de la conferintele de prestigiu unde vreau sa submit si trebuie sa fiu si recenzor. Imi ia cam 15-30 minute sa identific un articol prost si cam inca 1-1.5 ore sa scriu referatul de respingere. Nu sunt capabil sa spun daca articolul e prost pentru ca atat au putut autorii (mai ales daca sunt anonimi si pot fi dintr-o tara cum e China, care are o limba structural diferita de engleza) sau e scris de IA, asa ca nu pot sa il tratez in bataie de joc si trebuie sa scriu referatul cu respect, ca si cum ar fi destinat unor autori umani. Nu pot sa recenzez mai mult de 3 pe zi, pentru ca obosesc, devin neatent si superficial. Si asa exista inflatie de articole, daca primesc de 3 ori mai multe? Mai departe, „peer-review” inseamna ca articolele mele ajung la alti potentiali autori. In momentul de fata pentru a fi recenzor, trebuie sa ai articole acceptate, deci nu prea poti fi pseudonim pentru IA, dar in cazul cresterii dramatice avem de ales intre doua rele: autorii consacrati trebuie sa recenzeze 3-5X in detrimentul propriei cercetari sau si cei care apeleaza la IA vor fi pusi sa isi dea cu parerea, ceea ce nu foloseste nimanui, pentru ca ei nu au facut cercetare de calitate. Iar intrebarea finala – putem sa spunem ca un articol este scris de IA si sa blocam autorul in a mai trimite articole pe viitor? Sau nu stim (cazul curent) si in continuare el va invada cu articole scrise fara efort de IA! Daca e sa ne gandim la perspective, nu pot munci oamenii seriosi cat pot invada cei neseriosi.
    O intrebare laterala: cum arata CV-ul unui cadru didactic universitar care spune ca nu are nici un articol, sau un articol la 5 ani, dar a identificat 50 de articole scrise de IA, dar submise? E el eligibil pentru proiecte de cercetare?

    Care e solutia aici: renuntam la sistemul de recenzare, nu se mai publica nimic, peer-review ci fiecare mentine un blog unde isi pune rezultatele, si vedem in timp ale cui sunt preluate. Va spun eu: indiferent de performanta, ale firmelor mari (Google, Facebook, Microsoft etc la mine in domeniu) si, eventual, (subliniez eventual) universitatilor mari, care isi permit sa isi trimita profesorii sa tina tutoriale. Restul sunt condamnate la uitare. Consecinta: universitatiler vor fi superdezavantajate in fata firmelor pentru a-si pastra cercetatorii.

    Referate la studenti. In teorie lucrurile merg asa: profesorul creeaza probleme noi, a caror raspuns nu se gaseste pe Internet, deci nu poate fi sintetizat de un IA; un student care e prins trisand, e exmatriculat si nu mai are drept de a urma o facultate vreo-data. In practica eu nu am auzit de o universitate pe lumea asta care sa functioneze asa. In primul rand, trisatul nu e alb si negru, ci vine in nenumarate forme si procente. De la cat dam afara un student? Apoi legea penala prevede instante de apel si recurs pentru orice pedeapsa, inclusiv cele administrative cum e exmatriculatul. Cat din timpul unui universitar poate fi dedicat comisiilor de etica, apel si recurs pentru a judeca spete de plagiat/utilizare de IA? Aveti idee cam cat dureaza analiza unui caz gri (o parte originala, interesanta si o parte preluata)? Ultimul de care stiu s-a discutat 3 ore si comisia a fost divizata pana la sfarsit. Cati studenti isi permite o universitate sa dea afara ? Sa nu uitam ca suntem in minim demografic si toate universitatile trebuie sa faca restructurari de programe de studiu.
    Iar sa creezi mereu probleme noi, e o utopie. De fapt treptat, faci subiectele mai grele, studentii nu devin si ei iterativ mai buni de la o generatie la alta. Se termina in punctul in care studenti ajung la concluzia ca nu au sanse sa invete, sa ia examenul corect si atunci nu au decat varianta trisatului. Am incercat pe propria piele asta cu subiecte noi, noroc ca eram tanar si m-a oprit profesorul senior. Ati avut de a face cu un examen la care studentii erau convinsi singura lor sansa e sa triseze si ai in fata 100 de studenti pusi pe trisat? Eu, slava domnului si multumiri maestrului meu, nu, dar am vazut scenariul la mine in institutie.

    Dumneavoastra enuntati principii, foarte corecte, dar „diavolul sta in detalii” si „pana la D-zeu te mananca sfintii”.

    • Corneliu,
      1. Mi se pare cumva absurd ca numarul publicatiilor sa devina criteriul absolut in cariera unui universitar, ca de aici pornesc toate nasoalele.
      2. Un articol stiintific are, de regula, dupa ceva umplutura, o parte tehnica in care sunt prezentate solutii, validari ale acestor solutii si concluzii. Daca la partea de umplutura se poate apela la IA nu vad cum se pot copia partile cu solutii si rezultatele experimentale, teoretice, ale aplicarii acestor solutii. Desigur poate exista energie criminala, s-a intimplat, in care rezultatele sunt masiv manipulate, dar asta poate fi combatuta prin experimentari paralele.
      3. Cindva, in concernul in care am lucrat, ni s-a interzis publicarea studiilor, si chiar participarea activa la conferinte. Se ajunsese sa se interzica si patentele de inventie, de teama spionajului din anumite parti ale lumii.
      4. Cu alte cuvinte folosirea IA e o falsa alarma. Atit pt cercetatori, cit si pt studenti, cartile se scriu din carti, pe vremuri se toceau bancile bibliotecilor pt a COPIA/obtine anumite informatii. Acum e mai comod si e doar o distanta de un click pt a afla ceva.

      Lasati poporul sa publice, ce e bun, ce e important, va ajunge la suprafata ca uleiul. Incetati cu birocratismul, pagini publicate, in revista x, aduce postul de prof habil homo etc.

      • „Nu uitați că este o vorbă: meseria e brățară de aur. Încercați să învățați o meserie. Tâmplar, strungar, mecanic auto, electrician, vopsitor, tinichigiu, ce vreți voi. Învățați o meserie, pentru că așa nu veți muri de foame. Dacă știi să faci ceva, ori cineva te va angaja, ori îți faci tu propria firmă. Vrei să fii patron de service auto, păi, tu nu poți să fii patron de service auto dacă nu ai fost mecanic și nu ai trecut prin toate, pentru că or să te fure toți angajații. Dacă tu nu știi ce face angajatul, te fraierește, te ia de prost”, le-a spus, printre altele, invitatul Victor Balaș.
        Domnul Bals fii reprezentantul industrie auto.
        S-a adresat astfel direct unor elevi care doresc sa fi indrumati catre un viitor in afara spatiului dominat numai de IT ca toate ca si aici s-au schimbat foarte multe, IT fiind promovat / folosit si aceste domenii, adevarat, parintii fiind cea mai mare piedica in fata unei stfel de optiuni.

  4. În realitate Inteligența Artificială nici nu există. Există două tipuri de tehnologii IT care sunt considerate așa:
    1. colectoarele/procesoare de informație tip NPL (Natural Language Processing – Procesare de Limbaj Natural) care fac asta între niște parametri predefiniți de programatori. Uneori sunt capabile să seteze ele anumiți parametri, dar dificil. Limitările acestor ”papagali stocastici” [https://www.biziday.ro/experiment-the-washington-post-testat-in-diferite-situatii-botul-chatgpt-de-la-openai-se-dovedeste-un-tip-util-de-jucarie-totusi-publicatia-considera-ca-ar-trebui-legiferate-limitele-dezvoltar/] sunt puternice, după cum și acest articol o arată. De altfel toată lumea resimte aceste limitări când interacționează cu PVA(Personal Virtual Assistant)-urile de tip ALEXA/Amazon, CORTANA/Microsoft or Google Assistant
    2. colectoarele/procesoarele de informație de alt tip decât NPL: imagine, sunet. Cele mai utilizate în domeniul vizual sunt programele de prelucrare a radiografiilor sau altor date vizuale (tomografie) în scopul descoperirii tumorilor. Sunt amuzante generatoarele de imagini/film pe baza input NPL (adică text). Dan de la ITZone are un clip pe youtube despre ineficiența lor.
    Chiar dacă sunt eficiente în anumite domenii restrânse, ele sunt tot doar proiecții ale inteligenței umane de o altă natură decât programele clasice de calculator, dar nu și replici ale inteligenței umane. Sunt o tehnologie folositoare – Machine Learning/Deep Learning, dar nu fac decât să ilustreze faptul că nu ne înțelegem natura propriei noastre inteligențe.

  5. I.A. ameninta doar „stiintele” soft („soft sciences”). Sub palaria „hard sciences” nu nu e nici un pericol.

    I.A. poate fi folosita fraudulos de cei care au de scris compuneri/referate (facultatile de filologie, de filosofie, de economie, politiologie, sociologie, psihologie, studii europene, africane, feminine, de „gen” etc.)

    Pe cine ar deranja disparitia din universitati a acestor fabrici de diplome fara nici o valoare, distruse de ascensiunea robotilor de I.A.? Singurele efecte ar fi crestera somajului, reducerea salariului minim si „subtierea” paturii parazitare a functionarimii si a lucratorilor cu gura in slujba statului.

    In STEM (Science, Technology, Engineering, and Mathematics) e altceva. Cum poate fi amenintata o facultate de matematica de asa-zisa I.A.? Dar una de fizica, de chimie, sau cele din politehnica?

    Daca la examen iti pica teorema lui X, trebuie sa o poti demonstra. In scris sau la tabla. Daca demonstratia ai inteles-o/retinut-o de la curs sau de pe internet (eventual cu ajutorul unui robot de I.A.) nu are nici o importanta. In plus, la examene, studentul trebuie sa demonstreze ca a priceput materia rezolvind probleme, iar aici I.A. nu poate fi de absolut nici un folos.

    Cind e vorba de contributii originale (cercetare) in STEM, orice afirmatie trebuie demonstrata riguros. Matematic. Creativitatea sub umbrela „hard sciences” e alta mincare de peste decit creativitatea in literatura, balet, pictura, politologie, sociologie, toata gama de „studii” neomarxiste etc. – pentru care doar cerul e limita aberatiilor permise.

    O facultate care poate fi amenintata/subminata/distrusa de I.A. nu are de ce sa mai existe, fiindca inseamna ca I.A. poate sa-i inlocuiasca pe toti detinatorii de astfel de diplome de absolvire existenti pe piata daca cineva chiar e dispus sa plateasca pentru o astfel de marfa.

    Concluzie: ar fi foarte bine daca universitatile ar fi amenintate de ascensiunea I.A., dar nu prea cred. Ce-i rau nu piere.

  6. Cred ca pericolul este exagerat. Sa ma ierte domnul profesor dar cred ca falsul poate fi identificat cu aceleași arme, trebuie ca universitarii a depună un pic mai mult efort. Daca profesorul cere lui ChatGPT sa facă o lucrare pe exact același subiect răspunsul poate fi comparat cu cel al studentului.

    Mie mi se pare ca exista un alt aspect in care pericolul este potențial mai mare si anume faptul ca ChatGPT are o orientare ideologica pe care n-a știm cat de profunda este.
    Parca-l vad pe anonimul ministru de finanțe făcând prognoze si politici economice bazate pe ChatGPT. Ca sa nu mai vorbim de Ciuca si Bode pregătindu-si discursurile cu ChatGPT (scuzați Ion).
    La un canal de TV francez o frumoasă realizatoare (asta ajuta întotdeauna la audienta), Sonia Mabrouk, a făcut un interviu cu ChatGPT si i-a sugerat robotului ca deține un cuvânt cheie care poate stopa un conflict nuclear care ar putea distruge o parte mare a planetei. Acest cuvânt (nespecificat) avea o conotație rasista. Char GPT a refuzat sa rostească acest cuvânt. O fi bine, o fi rău?

    • I-am cerut (ChatGPT) o oda pentru Trump (in engleza): mi-a raspuns ca nu poate ca e un personaj controversat etc. Apoi i-am cerut una pentru Biden: Paunescu ar fi fost gelos pe ce mi-a compus….[puteti incerca]

  7. Personal am testat capacitatea ChatGPT de a răspunde la o întrebare deschisa pe domeniul economic. Răspunsurile au fost in cele mai multe cazuri dezamăgitoare, la capitolul bla ba bla, dar au fost coerente, bine structurate, gramatical corecte. Într-adevăr lipsesc orice fel de date, si de multe ori IA se concentrează pe răspunsuri corecte politic chiar daca întrebările provoacă tocmai raționamente care arata slăbiciunile gândirii ortodoxe.
    Eu clar nu pot folosi așa ceva in ceea ce scriu, dar, eventual, pot pune întrebări ca sa vad ca termen de comparație un răspuns. Uneori generează formulări care se pot prelua, la nivel de una sau doua propoziții din întregul răspuns.
    Amenințarea este mult mai insidioasa, si se refera la facilitatea de a oferi răspunsuri rapide care scutesc omul de efortul căutării si sortării informației. Efectul este îngustarea orizontului, pentru ca lipsesc tocmai punctele de vedere care ar trebui parcurse pentru a testa ideea cercetătorului. Facilitatea reduce efortul acolo unde efortul însuși duce la dezvoltarea intelectului, rezultatul cercetării fiind mai puțin important ca exercițiul cercetării.

    • Stimate Bolos, nu despre dumneavostra e vorba, ce va face tanarul din clasa a 9 a spre exemplu daca dintr-o data va avea acces la acest instrument ? de butonat stie sa butoneze telefonul mobil, poate unul sau altul are cunostiinte informatice insa stie ce face ? este in masura sa inteleaga ce ii spune IA ?

      • Probabil AI e mai capabila sa scrie un text coerent decât foarte mulți oameni cu o educație deficitara. Pur si simplu are la dispoziție vocabularul adecvat.

  8. Un profesor serios face diferenta dintre un articol scris cu ajutorul AI si un articol real, scris de un student. Jucandu-ma de ceva timp cu AI am constatat câteva lucruri:
    1. Pentru aceleași cuvinte introduse se obtin rezultate aproape similare, diferențele nefiind mari si existând mai mult la nivel de formulari. Un profesor poate face acest experiment cu cuvintele cheie si sa vada ce procent din referat e gasit pe motorul AI;
    2. Mereu am zis ca examenul oral e cel mai corect examen care arată în timp real ce gândește studentul. E clar că nu poate fi implementat peste tot, cum ar fi licențe sau doctorate, dar referatele si eseurile, care oricum nu au nicio relevanță pot fi înlocuite cu brio de examenul oral, mai ales la profilul uman. Sa nu isi faca griji cei care zic ca in felul asta studenții nu vor sti a scrie o lucrare științifică ca nu e așa: se poate invata separat asta intr-un curs din ultimul an si nu e greu acele referate date la finele semestrului oricum nu au nicio valoare stiintifica nimic.
    3. Nu e nimic de speriat cu AI, e aceeasi reacție ca si atunci când a apărut internetul si motoarele de cautare, în curând vor exista softuri care vor depista plagiatul AI asa cum il depistează pe cel cu Google. AI nu va înlocui omul, e cale lunga pana acolo. E un motor de cautare ceva mai complex si asa va ramane pt multi ani.
    4. Cei care au a se teme sunt profesorii români în mare, depășiți de timp si de situație de fiecare dată. La marile universități AI este integrat si folosit, nu pt a scrie licente, evident. Dar la noi profesorii dintre care multi au plagiat si ei la randul lor sau au cărți plagiate se tem. E foarte bine, ca au de ce.

  9. De fapt universitatile sunt amenintate nu de roboti ci de „cercetatorii” umani care „cerceteaza” platitudini similare cu cele debitate de ai. Cohorte intregi de elaboratori de „documente” care umplu universitatile si corporatiile si care acum isi vad „jobul” amenintat de niste botzi tip „bullshit generator”. Pentru cei care nu stiu, chiar exista astfel de saituri, folosite cu succes pe alocuri pentru eseuri universitare si infinitele documente corporatiste. GPT-urile sunt doar o imbunatatire la ceva ce exista: tehnoimpostura profesionala pe scara cel putin larga, daca nu generalizata. Cei care sunt cercetatori adevarati sau profesionisti adevarati nu vor fi prea curand inlocuiti de masini. Sau chiar daca vor fi inlocuiti intr-o organizatie proasta, isi vor gasi loc in alta parte destul de usor.

    • Măsurarea volumetrică a cercetării este sever criticată de mulți universitari. Dar, asta se cere, deci asta se produce.
      Personal cred că valoarea aportului științific este dată de o mică parte din scrierile științifice. La un milion de articole științifice poate o mie au valoare reală, și nu sunt neapărat cele mai vizibile sau mai citate. Cercetările cele mai avansate au un număr foarte mic de cititori avizați. De foarte multe ori revistele nici nu au recenzori pentru fondul lor științific.

  10. Care este mesajul dramei „Faust” de J.W.von Goethe ?
    Este goana neliniștită a cunoașterii și dorința niciodată săturată a unui om nemulțumit de viața lui.
    IA se incadreaza exact in acest context cu toate consecintele pe care va trebui sa le asumam.

  11. … geniul uman nu are limite… Ai/IA doar o colectie bine pusa la puct de cuvinte iar masina reuseste o copilatie dupa un program prestabilit!… ce e periculos si am mai spus… AI fiind un sitem complex… va coevolua dezvoltandu-se din interior!… iar de final nici o masina dispozitiv in urmatoarea suta de ani nu va depasi creativitatea si inventivitatea omului! culmea e ca AI realizeaza compilatii stiintifice destul de ok… cum am mai spus o mare baza de date si cauta dupa cuvinte cheie realizand doar o compilatie a unor teze deja publicate

  12. Solutia este reglementarea acestor algoritmi, insa probabil ca guvernele nu au interes pentru asa ceva, altfel nu-mi explic de ce sunt acceptate astfel de tehnologii in scoli. N-as numi asa ceva „inteligenta” in nici un caz, pentru ca algoritmul acceseaza baze imense de date din care pune cap la cap informatiile cerute cu viteza foarte mare, in functie de comenzile cerute. Daca le gaseste bine, daca nu, genereaza ce gaseste in baza de date. Problema este de unde apar atatea informatii in bazele de date, avand in vedere ca foarte multe articole nu sunt publice, iar accesul la ele se face contra cost uneori. Adica acest AI culege doar informatiile care sunt publice intr-un anumit domeniu (fizica, de exemplu), uneori informatii foarte vechi care se gasesc si pe Wikipedia, iar apoi intocmeste un „studiu” sau o lucrare de licenta. In acest mod orice nulitate poate sa termine o facultate si sa fenteze examenele, iar apoi sa-si mai faca si un doctorat. Bucuria politicienilor romani, nici macar nu mai trebuie sa plateasca pe altii ca sa le scrie doctoratele. Profesorii n-au timp sa identifice cine a scris o lucrare cu AI si cine nu. Poate ar trebui creata o „politie universitara” speciala care sa identifice astfel de lucrari. Desigur, fenomenul este abia la inceput, iar AI mai da gres uneori, insa in viitor astfel de algoritmi ne vor putea inlocui total. Citeam ca exista si un algoritm care scrie programe, asadar programatorii pot fi si ei inlocuiti la un moment dat. „Si la magazin cine a ramas?”, vorba bancului cu copii care se strang la capataiul evreului aflat pe moarte.

    • Nu este vorba numai de universitati, problema este valabila pt intreg sistemul de invatamant. A fost creat un instrument numit IA accesibil pt toata lumea, ceva de gen Google sau Wikipedia insa cu posibilitati mult mai mari. IA este in masura sa interactioneze cu cel care acceseaza informatiile, nu pune necomentat doar informatii la dispozitie, le prelucreaza intr-o forma finala , de aici incolo incepand problematica.
      Fara cunostiinte temeinice, de baza, informatiile nu au valoare, sunt solutii oferite din „conserva” .
      Nu stiu de ce toata lumea se fereste de a mai memora ceva, a invata, invatatul in sine fiind memorare, cunostiintele dobandite putand fi oricand folosite instantaneu.
      Daca accesam doar informatii nu mai invatam mare lucru doar in cazul in care apare repetitia, repetitia ( atomatismele) fiind „mama invataturii”.
      Un chriurg foarte bun este numai unul care opereaza zilnic, acelasi problematici daca se poate, spre exemplu pe cord nimic altceva.
      Intreg sistemul informatic a fost creat la inceput de fapt pt usurarea efortului fizic acum se trece la usurarea efortului intelectual pt mase largi ale populatiei, inseamna ca devenim tot mai prosti si neajutorati ? intreb si eu.

    • Am pus robotului AI niste intrebari de natură medicală și răspunsul a fost, ca fiind AI, nu are acces la toate rapoartele medicale, deci e posibil ca raspunsul sa nu fie unul tocmai complex. La fel cred ca stau lucrurile și cu intrebari despre tehnica militară, politice, etc. Si ca orice motor de cautare care se respecta, si AI bate puternic spre neomarxism.

  13. Mi se pare excelenta formularea autorului „O foarte mare parte a comunității academice (nu doar de la noi) nu știe face diferența între un expert științific real și unul care mimează” si cred ca de aici ar trebui pornit. Lumea academica (si nu numai) este plina de impostori încă de dinaintea AI-ului. Universitatea ca instituție ar trebui sa re-devina un centru al cunoașterii nu un patefon cum a devenit in ultimul timp. De acolo trebuie pornit, de la cunoașterea in profunzime, nemijlocita a domeniilor oferite spre studiu studenților si de la formarea lor ca specialiști ai domeniului respectiv. Nu avem de fapt nevoie de profesori care au citit doua cârti, au compilat-o pe a treia publicând-o sub nume propriu si gata, sunt inamovibil „specialiști”.

  14. Home › MSc › Artificial Intelligence › Europe
    The MSc, or Master of Science, is an internationally recognized academic degree that indicates proficiency and knowledge of a given topic or field. Most MSc programs take about four years to finish, after which some join the workforce while others continue on in the classroom.

    Artificial intelligence is far more than the media portrayal of this subject; it is the leading edge of software solutions. This field of computer science is useful for data managers, engineers, researchers and machine learning developers.

    There are more than four thousand higher education organizations in Europe, from leading research institutions to small, teaching-focused universities. Europe itself is not as much different than other continents, reaching from the Arctic Circle to the coast of Africa.
    https://www.masterstudies.com/MSc/Artificial-Intelligence/Europe/

  15. Tehnologia evoluează de la o secundă la alta, prin înmulțirea continuă a cercetătorilor într-un domeniu atât de incitant, precum e așa-zisa inteligență artificială. Așa cum e acum, ChatGPT te ajută să înțelegi un material lung și foarte abstract, în termenii proprii oricărei vârste sau nivel de pregătire. Important e să știi cum să formulezi solicitarea. Are algoritmi de creativitate pentru poezie, ficțiune, cu includerea celor mai profunde sentimente și preocupări umane. Are informații despre evoluția planetelor, a viețuitoarelor, a istoriei, a teoriilor despre poluare, schimbări climatice și încălzire globală, oferind concluziile unor studii și sfaturi utile. Și te ajută să faci un HTML perfect. Faptul că impune restricții morale și de civilitate în exprimare și în formularea unei solicitări, dar și că îl poți consulta de câte ori vrei, în aceeași probemă, sau în orice problemă, îl recomandă pentru toată lumea. Este un instrument despre care trebuie să fim informați în școli și universități, nu unul de care să ne temem. Pentru că, până la urmă, nu e decât un prilej de a cunoaște mai multe decât poți cunoaște din surse apropiate și un motiv de dezbateri și formulări de opinii avizate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Silaghi-Dumitrescu
Radu Silaghi-Dumitrescu
Profesor Universitar Universitatea Babeș-Bolyai , Cluj-Napoca (România) Predare chimie bioanorganică, materiale și procese bioanorganice / chimie bioanorganică avansată, biochimie avansată, biochimie aplicată, chimie computațională, enzimologie clinică și imunologie, cercetare Director al Centrului pentru Strategie Universitară al UBB, din 2020

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro