E de negândit într-un stat de drept ca Senatul să voteze împotriva aplicării unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței supreme.
Atitudinea sfidătoare a Senatului de a nu pune în aplicare decizia ÎCCJ în cazul Diaconu l-a obligat pe președintele CSM să își utilizeze competențele constituționale și să sesizeze CCR cu privire la existența unui conflict constituțional între puterea judiciară și Senat. Mandatul senatorului Diaconu trebuia să ia sfârșit pentru că justiția a confirmat analiza ANI, care acuza o stare de incompatibilitate. Încetarea mandatului de senator decurge dintr-o lege adoptată de Parlamentul României în anul 2010, adică în actuala legislatură.
Pe 21 noiembrie, CCR (în unanimitate) a decis că există într-adevăr un conflict constituțional între puterile statului și l-a soluționat în favoarea justiției. Imediat au apărut declarațiile politicienilor – domnul Nicolăescu de la USL ne-a explicat că, tocmai pentru a evita situațiile în care CCR constată că parlamentul s-a comportat neconstituțional, Constituția va fi revizuită, astfel încât deciziile CCR să poată fi anulate dacă două treimi din membrii parlamentului sunt de acord. O astfel de prevedere constituțională a mai existat în România până în 2003 și a condus practic la subordonarea CCR față de parlament și la nenumărate critici pe plan internațional. Ideea nu este nouă – ea a fost susținută și de domnul Frunda de la UDMR. Președintele CCR, Augustin Zegrean, i-a invitat pe jurnaliști să îl întrebe pe domnul Frunda dacă natura constituțională a unei legi depinde de numărul de parlamentari care o votează sau de prevederile conținute în lege. O întrebare retorică, desigur, dar o întrebare menită să împrăștie fumul confuziei cu care politicienii încearcă să înconjoare orice subiect care nu le convine.
Un alt argument invocat de apărătorii domnului Diaconu este că acesta primise acordul Senatului pentru a desfășura activitățile care l-au dus în starea de incompatibilitate. Omit acești apărători să ne spună că Senatul nu are competența legală de a da astfel de permisiuni și că singura instituție care are atribuții în materie de conflicte de interese și incompatibilități este ANI. Am fost chiar criticați în rapoartele de țară pentru implicarea frecventă a parlamentului în aceste chestiuni în afara competențelor sale legale. Cu alte cuvinte, Comisia Europeană insistă pe ideea separației puterilor în stat – parlamentul adoptă legi, administrația le aplică, justiția verifică dacă legile au fost aplicate corect. Ceea ce nu înţelege parlamentul este că nu poate fi actor în toate cele trei etape și că supremația pe care o are în ceea ce privește adoptarea legilor nu se extinde și asupra administrației și a justiției.
Amenințarea cu schimbarea Constituției este mai degrabă o încercare de intimidare a judecătorilor CCR decât o variantă de lucru serioasă. În primul rând, pentru că, la orice schimbare constituțională, CCR este chemată să verifice dacă limitele revizuirii Constituției au fost respectate – iar una dintre aceste limite este independența justiției. Dacă CCR invalidează anumite modificări, atunci acestea nu mai pot face obiectul revizuirii. Apoi, este nevoie de un referendum național care să confirme că voința populară este semnificativ în favoarea schimbărilor propuse. Am văzut în vară cam cât de greu este de obținut cvorumul pentru validarea referendumului și cam cât de departe pot merge partidele politice pentru a-l obține. Și cum, chiar în aceste condiții de mobilizare maximă, cvorumul nu este atins. Nota de plată este acum decontată de către cei trimiși în judecată pentru fraude în procesul de votare la referendum și de cele peste 100 de persoane puse sub acuzare în legătură cu fapte similare.
Decizia CCR este foarte importantă și implicațiile sale merg dincolo de cazul Diaconu. Sfidarea justiției de către parlament trebuie să înceteze. E de negândit într-un stat de drept ca Senatul să voteze împotriva aplicării unei hotărâri definitive și irevocabile dată de instanța supremă a respectivei țări. Dacă s-ar fi permis o atare decizie în acest caz, n-ar mai fi fost decât un pas până la voturi în parlament împotriva aplicării unor hotărâri definitive în materie penală prin care sunt condamnați parlamentari. Comisia Europeană ne cere să ne curățam instituțiile de oamenii problemă. Drept răspuns, guvernul menține în funcție miniștri incompatibili sau în conflict de interese, iar oameni condamnați la pedepse penale cu suspendare continuă să facă parte din parlament. Instituția demisiei nu este încă folosită în România.
Și pentru că tot vorbeam despre demisie, se cuvine să ne aplecăm cu interes și asupra celui de-al doilea eveniment important al săptămânii care s-a încheiat – dezastruoasele interviuri susținute de către cei doi procurori propuși de către ministrul Pivniceru pentru funcțiile de procuror general și procuror-şef al DNA. După prestația deplorabilă a celor doi, nu putem decât să concluzionăm că cei care au criticat procedura de selecție folosită de doamna Pivniceru au avut dreptate. Dacă ar fi existat transparență, e greu de crezut că cei doi ar fi fost selectați. Din fericire, interviul la CSM a fost, ca întotdeauna, public (din 2005 încoace interviurile la CSM sunt publice) și asta a permis ca o întreagă țară să vadă pe cine propune ministrul pentru cele mai înalte funcții în Parchet. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă, în 2005, ministrul Macovei ar fi făcut asemenea propuneri – probabil că s-ar fi activat imediat clauza de salvgardare… Ca și cum ar trăi într-un univers paralel, ministrul Pivniceru se declară mulțumită de prestația celor doi (de fapt, a şi fost singura care a votat „pentru“). Nici vorbă despre o demisie, care, într-o țară normală, ar fi singura soluție de ieșire din această situație penibilă. Mai mult, premierul Ponta se declară nemulțumit de duritatea interviului și de gradul de dificultate a întrebărilor. E absolut incredibil – acești doi oameni trebuie să ducă lupte mult mai grele decât un simplu interviu, iar dacă nici la acesta nu fac față, atunci chiar nu cred că ar trebui să ne încurcăm reciproc. Singurul cu picioarele pe pământ este domnul senator Greblă, care susține că procedura trebuie luată de la început pentru că e limpede că oamenii buni din sistem nu s-au înscris în concurs. Sunt, iarăși, de acord cu domnul Greblă: avem nevoie de o nouă procedură de selecție, dar ea nu mai poate fi condusă de același ministru. Doamna Pivniceru ne-a arătat exact cât poate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Logica (vorba vine) lui nicolaescu e urmatoarea: o mie de prosti fac cit un destept, cind de fapt o mie de prosti sunt la fel de prosti in raport cu acelasi destept (daca nu cumva mai prosti, e chestie de simpla aritmetica !) . Desigur, mai puternici sunt, da nu mai destepti…Pseudo-logica hei-rupista a lui nicolaescu
(si de fapt a „elitei” usl), se aplica in minerit si la concursuri de genu’ „the strongest man”, nu la hotarariri judecatoresti…asta ca sa nu mai intram in discutii de separatia puterilor in stat si altea astea. Desigur, inteligentii tip nicolaescu, se refera acum numai la sentinte judecatoresti, da’ nimeni nu-i impiedica sa schimbe legile mecanicii clasice a lui Newton, ori mai rau teoria relativatatii a lui Einstein, chiar acu’ cind omenirea e pe punctul de a demonstra existenta bozonului…va dati seama ce haos ar crea in lume :-)) (sunt oarecum linistit pentru ca e imposibil ca viitorul parlament, asta de 2 pe fata 3 pe dos, sa se intruneasca pe 12.12.2012). Ei, vedeti ca la asta nu v-ati gindit domnisoara Stefan?
D-na Stefan,
Din pacate Primul Ministru ne-a obisnuit in ultima vreme cu comentarii incalificabile, ceea ce confirma inca odata vloarea domniei sale …… Insa putem sa-l mai suportam inca doua saptamani!
Legat de subiectul principal al articolului, v-as intreba sa fie oare simpla necunoastere a atributiilor organelor statului sau diavoleasca pornire toate aceaste actiuni ale alesilor neamului? Si apoi, asa cum bine spunea cineva intr-un alt comentariu, n-ar fi bine de sustinut un test inainte de a-si depune candidatura pentru orice functie publica? Asta ca sa stie toata lumea despre ce vorbim.
Altfel felicitari pentru articol, somnul ratiunii naste monstrii!
Dar , oare , doamna ministru poate sa-si dea seama vreodata de valoare profesionala si umana a celor propusi de dinsa? sau crede ca daca partidul a facut recomandarea si-i doreste este de ajuns?. Apoi , in ultimul timp , de cind USL este la putere paralame\ntarii Romaniei se considera toti deasupra legii , deasupra justitiei . Dupa mintea tubulara si ingusta a unora precum Frunda sau Nicolaescu, justitia nu mai trebuie sa functioneze in Romania ci doar Parlamentul care , coform gindirii din putz a celor doi poate decidfe ,fara sa tina cont de ceea ce spune justitia, cine este vinovat sau nu Am convingerea c a alegerea repetata a acelorasi parlamentari duce la dezastrul tarii , prin erodarea mentala a acestor parlamentari „:de profesie”.
Eugen Nicolaescu!?
Un semidoct de prima mina, „omul multilateral dezvoltat” creat de societatea cu aceleasi caracteristici (multilateral dezvoltata). Le stie pe toate, ingimfat, suficient, lipsit de caracter.
Ceea ce spune pentru mine nu are nici o relevanta. Vorbarie goala!
(cei care-l cunosc personal stiu despre ce e vorba!).
Sa inteleg ca dl. Grebla ar fi totusi un ministru al justitiei mai bun decat d-na. Pivniceru, nu? Cel putin prin prisma pozitiilor exprimate public. Ei ce sa-i faci daca in guvernul Ponta ministrii sunt pusi de Nastase, Dragnea, Mazare si Voiculescu.
Baroniada ne mananca. Am ajuns un stat complet feudal. Mimam democratia dar functionam dupa sistem feudal. Baronii locali detin puterea si ei decid tot. Ei decid cine e lider de partid, cine e premier, cine sunt ministrii, cum voteaza parlamentarii, samd. Asta e de fapt marea problema a Romaniei – mafia baronilor locali. Cum o rezolvam? Nu prea stiu.
Tony grebla probabil ca ar fi un mai bun ministru al justitie in sezonul de primavara si de toamna (luna noiembrie) iar madame pivniceru in sezonul de vara si de toamna (septembrie si octombrie) …parerea mea…
Sunt extrem de curios, chiar credeti ca exista o separatie a puterilor in Romania?
Daca da, care sunt ele si cum sunt separate?
Apa rece de chiuveta nu-i nici macar bere ca sa nu vorbim de alta bautura alcoolica cu care sa va imbatati.
Se incearca, da, dar nu se reuseste. Si se vrea si stoparea acestor incercari.
Totuși, dacă ne uităm așa rapid, pe legislație, vedem că decizia Curții Constituționale este una ciudată deoarece avem, din câte știu eu, cam următoarele prevederi legale: Constituția spune că parlamentarii își pierd mandatul în caz de incompatibilitate. Tot Constituția spune că incompatibilitatea se reglementează prin lege. Legea respectivă, 144/2007 spune că odată ce s-a ajuns la o decizie definitivă de incompatibilitate, ANI trebuie, pentru parlamentari, că de ei vorbim acum, să comunice acest lucru Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sanctiunile disciplinare potrivit legii si regulamentului Camerei respective.Apoi, Regulamentul Senatului spune cum se constată starea de incompatibilitate de către Comisia juridică. Mai mult, chiar și în cazul în care se constată incompatibilitatea iar senatorul e considerat demisionat de drept este nevoie ca plenul să constate demisia de drept. Iar Curtea Constituțională a spus că nu se poate pronunța asupra actelor Parlamentului ce țin de funcționarea sa. E drept că, la nivelul simțului comun, e aberant ce a făcut Senatul, la fel cum este aberant că Mircea Diaconu nu a demisionat. Doar că, din punctul meu de vedere, Senatul a acționat legal și constituțional. Problema este, trecând peste lipsa de bun simț,, că legislația este construită prost.
Iar în ceea ce privește interviurile procurorilor Irimie și Nițu. De ce au fost prestațiile celor doi dezastruoase? Mai precis,de ce a lui Irimie a fost dezastruoasă e evident dar nu înțeleg care sunt problemele celuilalt.
Sa revenim la raul major.
Mai va aduceti aminte de discutiile legate de legea ANI si cum au incercat parlamentarii sa o abureasca pana la desfiintarea definitiva???
Iata ca obiectivul clar, declarat in agenda proprie a unor parlamentari – si din nefericire exista o majoritate comfortabila de astfel de parlamentari-, era protejarea unora care se stiau cu „musca pe caciula” si nici de cum clarificarea si redactarea unei legi clare, coerente, explicite…
Cine sunt responsabili pentru toate acestea?
Parlamentarii nostri care nu au dramul necesar de etica si de diciplina profesionala!
Si mai cine raspunde de toate acestea?
Fiecare dintre noi atunci cand mergem si votam si ulterior nu monitorizam suficient parlamantarii nostri!
Sa nu aud plansete pentru cazurile gasite in incompatibilitate pentru ca orice citeste cu buna credinta legea intelege unde si cand este incompatibil.
Daca vrem sa avem exercitii de scriere si de comunicare putem sa ne intrebam retoric pe aceasta tema!
Regretabil, ca sa ocolesc cuvantul dezgustator, ca se mai gasesc oameni care sa spuna ca „legea nu este clara” sau ca este parlamentarul, mititetul, nu stia in ce calca…
Laura Stefan: Încetarea mandatului de senator decurge dintr-o lege adoptată de Parlamentul României în anul 2010, adică în actuala legislatură.
Deci din actuala legislatura, dar aprobata de o alta majoritate.
Am putea lua atunci mai intai in discutie oportunitatea legii respective? E doar votata de acelasi organism care a votat si impotriva unei hotarari definitive si irevocabile a instantei supreme. Daca luam in discutie oportunitatea unui vot, parerea mea e ca am putea sa discutam despre oricare altul. Daca nu cumva diferenta nu consta in „aceeasi legislatura”, ci in „alta majoritate”.
M-ar interesa un raspuns la aceasta problema, aparent secundara, mai ales prin prisma posibilitatilor ce le deschide: in acelasi mod, o viitoare majoritate isi poate slabi oponentii in parlament, adoptand legi cu dedicatie, care sa oblige la incompatibilitate pe adversarii politici.
„În primul rând, pentru că, la orice schimbare constituțională, CCR este chemată să verifice dacă limitele revizuirii Constituției au fost respectate – iar una dintre aceste limite este independența justiției. Dacă CCR invalidează anumite modificări, atunci acestea nu mai pot face obiectul revizuirii.” Pai asta inseamna ca legea fundamentala a tarii ramane pe veci la mana catorva indivizi care nu sunt nici profesionisti – am vazut care e competenta unui fost jurist de CAP cu certificat de handicapat – nici alesi… Dumneavoastra chiar realizati ce spuneti ? Chestiunea e mult mai simpla, asistam de fapt la o bataie intre gasti de cartier pur si simplu, smecherul cartierului, de pana acum, s-a trezit ca a venit altu’, mai smecher si-l scoate din paine :) Nu moare nimeni de dragul lui Ponta sau al USL-ului, lumea s-a SATURAT pur si simplu de magariile PDL-ului… Asta nu sunt in stare sa priceapa nici cu slujbe fanaticii pedelisti… Restul e demagogie si ipocrizie cat cuprinde… asta-i alta chestie pe care iar nu sunteti in stare s-o pricepeti… Traiti in lumea voastra si scrieti articole in care va laudati intre voi… Dac-ati realiza cat de patetici sunteti v-ar lua groaza… :)
Observ la unii dintre criticii comentatori de pe Contributors, printre care si Dvs., o obsesie in critica mai mult autorul decat articolul pe care il cititi.
Greu de patruns in motvul care va determina sa faceti asta, insa nu pot sa cred ca e vorba de o placere masochista de a cauta si citi articole care sa nu va fie pe plac, doar de dragul de a avea pe cine critica.
Sa nu spuneti ca nu aveati de unde sa stica ca nu va va place articlul, de vreme ce criticati vehement autorul. Cu alte cuvinte, daca un autor nu e pe placul Dvs., nu il mai cititi. E usor, numele autorului apare in general in apropierea titlului.
Nu credeti ca ar fi mai bine sa va canalizat energia in alte scopuri?
Stimata doamna Laura Stefan,
Va rog , daca va permite timpul , sa-mi spuneti daca gresesc. Nu vi se pare ca in aceste zile se joaca o ultima carte ( la cacealma – va rog sa ma iertati, dar nu stiu sa formulez altfel) , pentru ca orice parghie logica as incerca sa activez, imi da senzatia ca toate drumurile pe care le abordeaza acesti impostori ,sunt infundate ? Cu alte cuvinte , nu vi se pare ca ei merg pe principiul „ori la bal , ori la spital” si daca tine ,tine , daca nu , scapa cine poate ?
Cu consideratie,
Horia
Dnei Laura Stefan : total acord , va urmaresc cu interes ,va admir curajul si elocventa.Daca o sa indrazniti sa va manifestati si dupa 9 decembrie ,sunteti eroina mea.As fi vrut sa vad macar un psiholog la fel de curajos si profesionist care sa analizeze actiuni/personaje si din acest punct de vedere pentru ca in cele mai multe situatii comportamentele sunt la limita patologicului.Tehnica de baza pare „inversarea polilor” fie ca e vorba de impunerea celor mai prosti ca fiind cei mai destepti fie ca cel mai mare hot (ex.8 mil euro ICA) acuza haotic toti adversarii ca sunt hoti amestecand 10% adevar cu 90% minciuna, mizand si obtinand dezinteresul opiniei publice sahistite pentru coruptie,stat de drept,democratie etc.
Asta e, zoe! Ce idee minunata!
Sa introducem un certificat de buna-purtare, un fel de atestare a normalitatii de la un psihiatru al poporului. Cine nu-l are devine incompatibil. Chiar si retroactiv. Chiar daca e ales sau numit. Chiar si daca e sinistru sau ministru. Chiar si daca e jude la CCR. Sau in CSM. Chiar si daca compatibilitatea a fost restabilita prin obtinerea certificatului.
Asa am putea sa eliminam raul chiar si fara referendum, nu?!
Sa alegem cat mai repede deci noua legislatura! Ca sa numeasca guvernul pe psihiatrul poporului.