joi, august 6, 2020

USL, dragostea noastra! El Crin si Ponta redux

Au revenit, precum stafiile, spre a ne asigura ca n-am visat ca a existat aievea ceea ce plagiatorului ii creeaza nedisimulate senzatii nostalgice, iar pentru Romania democratica a fost cosmarul din iulie 2012. „Ce frumos a fost USL-ul!” „Ce mult ne-am iubit!” Duumivirii Victor Ponta si Crin Antonescu sunt prezenti, isi amintesc de timpurile cand erau frati de cruce si planuiau impreuna cum sa puna statul de drept pe butuci. Ponta e direct, declara public ca il uraste pe Traian Basescu. In locul gandirii si al rusinii, ura. Cum sa nu te intrebi incotro vrea acest personaj sa duca Romania, cum sa nu-ti amintesti cu oroare de modul in care ce doi, teleghidati de securistul Felix, au pus la cale cea mai dura lovitura la adresa democratiei romanesti de la mineriada din iunie 1990 incoace?

Duumvirii, pe vremea maximei iubiri
Duumvirii, pe vremea maximei iubiri

El Crin se simte tradat de Klaus Iohannis, dar probabil il va vota. Analfabetul istoric Ponta face declaratii aberante despre Monica Macovei ca un fel de Ana Pauker, desi el este seful unui partid cu adanc infipte radacini in traditia „neinfricatei tovarase Ana”.

http://www.evz.ro/victor-ponta-monica-macovei-mandela-si-mantia-anei-pauker.html

Impostura atinge cote paroxistice. Pana unde? Pana cand? Pentru mine si nu doar pentru mine, Monica Macovei reprezinta renasterea centrului in viata politica romaneasca. A unui centru liberal-conservator deschis si tolerant. A unui centru care nu pactizeaza cu clientelismul, coruptia, cinismul si amnezia. In clipa de fata, dintre toti candidatii prezidentiali, Monica Macovei reprezinta continuitatea onesta si palpabila cu spiritul Proclamatiei de la Timisoara, adevarata carta a revolutiei romane din decembrie 1989.

Monica Macovei simbolizeaza acel centru liberal-conservator care cere continuarea decomunizarii drept conditie pentru o veritabila, nu specioasa normalitate. Cand a fost votata, pe 22 februarie 2012, modificarea Codului Penal prin introducerea prevederii de imprescriptibilitate a crimelor impotriva umanitatii, reprezentantii PSD si PNL au absentat de la vot. Lipsa lor poate ca nu avea legatura cu acest proiect de lege. Dar, desigur, orice lipsa de la vot arata iresponsabilitate fata de cei care te-au ales. Daca tortionarii gen Visinescu si Ficior se confrunta acum, in fine, cu justitia, este rezultatul propunerii Monicai Macovei, sustinuta in demersul ei de IICCMER-ul emasculat dupa cateva luni de Victor Ponta si Crin Antonescu. Ultimul lucru de care le pasa duumvirilor pe atunci, in a lor sordida alianta cu Felix infractorul securist, patronata de bolsevicul Ion Iliescu, era decomunizarea tarii si pedepsirea criminalilor comunisti.

http://www.cdep.ro/pls/steno/eVot.Nominal?idv=8903

Reiau mai jos fragmente dintr-un articol publicat pe aceasta platforma in aprilie 2012. Cred ca poate servi ca memento in aceste clipe. Arheologia infamiei ramane mai actuala ca oricand.

„Mi se reproseaza, uneori, ca ma ocup prea insistent de comunism si nu dau destula atentie post-comunismului, cu ale sale dileme, sperante si patologii. Nu cred ca m-am ferit sa spun lucrurilor pe nume de cate ori mi s-a parut ca este cazul. Inca din anii 90, am scris, in Occident si in tara, despre Ion Iliescu si acea voluptate a clarobscurului istoric care ii defineste forma mentala, despre modul in care FSN-ul a deturnat si a confiscat revolutia, despre meandrele cripto- si neo-comunismului a la roumaine. Am identificat fantasmele salvarii, am scris despre cei care construiesc mituri si despre cei care le destrama. Pe vremea aceea, N. Manolescu tinea, la “Romania Literara” o exceptionala rubrica intitulata “Ochiul Magic”. A strans acele comentarii analitice intr-un volum intitulat “Dreptul la normalitate”, aparut la Editura Litera in 1991. Am fost onorat sa scriu prefata cu titlul “N. Manolescu si renasterea prozei politice romanesti”. Cred ca acel volum ar trebui republicat spre lamurirea celor mai tineri privind topografia morala a acelor timpuri, mizele polemicilor din epoca, departajarile care aveau loc si care nu au contenit sa alimenteze tensiuni si polemici in anii ce au urmat. Cine va citi cartea va constata cat de angajat era criticul in bataliile intelectuale si politice ale vremii, cat de transant si totodata nuantat era diagnosticul sau. Nu stiu alta carte care sa surprinda atat de exact mecanismele infamiei, jocurile politice iresponsabile care au facut posibila infestarea spatiului public cu atatea si atatea ineptii, falsificari ale adevarului, abjectii si calomnii ordinare. In cateva luni, ori mai precis, in cateva saptamani, Romania a trecut cu o viteza ametitoare de la starea de gratie la starea de greata. Paguboasele roade le culegem azi.

Sistemul Iliescu

In consonanta cu mostenirea sistemului Iliescu, spre prelua conceptul propus de H.-R. Patapievici, memoria publica este cauterizata. Se ridica, sub ochii nostri, monumente unor istorici ceausisti, activi in perimetrul controlat de Ilie Ceausescu, cata vreme Lucian Boia si Neagu Djuvara sunt acuzati de “anti-romanism”. Se uita cu stupida nosalanta ca in 1999, ca ministru de externe, Andrei Plesu a jucat un rol decisiv, impreuna cu presedintele de-atunci, Emil Constantinescu, in orientarea politicii externe spre NATO, nu in directia pro-Milosevici sustinuta de PSD-ul lui Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc si Adrian Nastase. Fostul sef de cabinet al ultimului sef al Securitatii publica, la o editura cunoscuta, un volum plin de minciuni, cu atacuri ignobile impotriva unor intelectuali onorabili. Cu foarte putine exceptii, presa tace. Ni se recomanda, sfatos, sa ascultam si “partea lor de adevar”, sa nu ne grabim cu opiniile negative. (…)

Imediat dupa prabusirea dictaturii, noul regim a inteles ca risca sa fie rapid contracarat in tentativa de restauratie comunista (perestroikismul echipei Iliescu-Brucan–Roman-Voican Voiculescu-Martian Dan-Barladeanu-Magureanu) de noiile forte democratice simbolizate de societatea civila si partidele democratice renascute. Pentru Ion Iliescu, liderul taranist Corneliu Coposu a personificat tot ce ura el mai tare: un ireprosabil trecut anticomunist, un spirit civic exemplar, patriotismul luminat. La fel, Grupul pentru Dialog Social aparea ca o versiune romaneasca a organizatiilor poloneze din anii 70 si 80 gen KOR (Comitetul pentru Apararea Muncitorilor). Romania recupera rapid ceea ce pierduse vreme de decenii: o sincronizare cu miscarile civice din Europa de Est si Centrala. O dinamica asemeni celei din Polonia, Ungaria si Cehoslovacia era cosmarul noii puteri de la Bucuresti. Romanii erau sortiti, in acest scenariu, sa ramana de-a pururi vecinii lui Franz Kafka. Se ducea o lupta intre, vorba Alinei Mungiu, doua Romanii. Regimul accelera actiunile a ceea ce Andrei Cornea anumit atunci masina de fabricat fantasme.

Tocmai pentru a neutraliza aceste tentative de consolidare pluralista, puterea, dominata de nostalgicii totalitarismului, a recurs la armele comuniste traditionale: instigarea la ura, demonizarea adversarilor, propaganda desantata impotriva celor banuiti de orientare pro-occidentala. Lucrurile au inceput inca din ianuarie 1990, s-au agravat in lunile urmatoare, au atins paroxismul in iunie 1990, odata cu invitarea minerilor (condusi de securisti in civil) sa anihileze societatea civila si partidele democratice. Asemeni comunistilor din perioada 1944-1947, politrucii fesenisti au construit un intreg esafodaj pseudo-teoretic pentru a compromite democratia liberala si piata libera. Ion Iliescu perora despre “democratie originala”, iar Brucan ii tinea isonul cerand un regim “fara isme si fara partide”. Adica doar cu fesenism. Se nastea un nou sistem monopolist, o noua nomenclatura cleptocratica. SRI-ul era o prelungire a unei niciodata pe deplin desfiintate Securitati. In locul transparentei democratice, domnea opacitatea mafiotica.

Jos intelectualii!

Mineriada din iunie fusese pregatita de ofensivele urii derulate la Televiziunea Romana (ce-si zicea “Libera”) condusa de Razvan Theodorescu (adjunctul sau era fostul colaborator al Securitatii, Emanuel Valeriu; pentru infiltrarile Securitatii, v. volumul de memorii al Ioanei Magura-Bernard aparut la Curtea Veche acum cativa ani). Se miza pe instincte sovine, pe anxietati, nevroze si fobii colective. Se cultiva deliberat amnezia, resentimentul si ignoranta. Caracteristicile noului regim erau: anti-capitalismul, anti-pluralismul, anti-liberalismul, anti-occidentalismul si anti-intelectualismul. Era de fapt o combinatie de fascism rezidual si bolsevism camuflat. Cand Iliescu a adus la putere Patrulaterul Rosu, am scris impreuna cu Mircea Mihaies un articol in trimestrialul londonez “East European Reporter” despre restaurarea infamiei.

Incepand din 1990, s-a purtat o campanie mizerabila impotriva acelor intelectuali legati de traditia paltiniseana. As largi subiectul, spunand ca a fost si este vorba de atacuri imptriva mostenirii lovinesciene (E. Lovinescu, dar si Monica Lovinescu). Cineva ar trebui, poate, sa faca o “arheologie” cat mai profund documentata a acestor ofensive anti-culturale. Poate ca detonatorul a fost aparitia “Apelului catre lichele” al lui Gabriel Liiceanu (decembrie 1989), ori infiintarea editurii Humanitas cu al sau program de proces al comunismului pe calea cunoasterii, a cartilor, ori formarea GDS-ului, ori Proclamatia de la Timisoara din martie 1990. Cel mai probabil toate patru. Nomenklatura traia sub semnul angoasei, nu putea suporta contestati permenenta. Trebuia gasita o arma pentru ceea ce ei numeau “nimicrea dusmanului”. Cu mult inaintea unor forumuri si bloguri securiste, “Romania Mare”, “Azi”, “Dimineata”, “Europa”, “Totusi iubirea” si alte asemenea imunde publicatii isi faceau un titlu de glorie din insultarea lui Andrei Plesu si a lui Gabriel Liiceanu, apoi a lui H.-R. Patapievici.

Va mai amintiti campaniile din “Ziua” lui Sorin Rosca Stanescu impotriva lui Gabriel Liiceanu, a lui Mihai-Razvan Ungureanu, a lui Andrei Plesu, a lui Teodor Baconschi? Editorialistii de la “Ziua”aceau chitic. Nu mi-o amintesc pe profesoara Zoe Petre protestand impotriva ignominiiilor semnate Spanu impotriva lui Gabriel Liiceanu. Va mai amintiti campania “Antenelor” si a “Jurnalului National” impotriva ICR si a lui Horia Patapievici? De defaimarea maniacala a Corinei Suteu si a intregii activitati a ICR din New York? In mai 2006, acel ziar publica pe prima pagina un text absolut aberant impotriva mea, o mostra de ceea ce se cheama reptile journalism cu titlul “Agentul Volodea” (semnat de un personaj care s-a dovedit apoi ca fusese informator al Securitatii). Ulterior, SRS si-a cerut scuze public, dar infamia avusese loc. Discursul urii despre care a scris Gabriel Liiceanu s-a insinuat cu perfidie in ceea ce se numeste mainstream. In Romania de azi este cool sa urasti. Civilitatea si decenta se afla, de ani de zile, sub asediul a ceea ce Andrei Plesu a numit obscenitatea publica. Veleitarismul natang exulta obraznic. (…)

Surparea si ocuparea centrului

Gravissim este cand se pune sub semnul intrebarii, de catre alti intelectuali, chiar onoarea colegilor lor. Cand oameni care isi fac datoria fata de valorile in care cred, pe care si le asuma onest, fara urma de echivoc, sunt numiti “sinecuristi”, “camarilioti”, “pupincuristi”, “lingai”, “trompete prezidentiale”, “oportunisti pentru eternitate” si cate altele. Cand lui Mircea Cartarescu i se neaga cinstea intelectuala pentru ca indrazneste sa scrie exact ceea ce gandeste. (…) Nu se aud prea multe obiectii din zonele care observa cultura la stupefianta degradare a discursului public pe diversele antene. Se tace insa malc in ce-i priveste pe toti cei care au semnat “Apelul” in favoarea lui Crin Antonescu si care n-au gasit de cuviinta sa-si exprime minime rezerve in momentul in care liderul penelist a fraternizat cu PSD-ul.

Cititi “Adevarul” din perioada Darie Novaceanu si veti gasi lucruri inspaimantatoare pe linia demonizarii si stigmatizarii intelectualilor critici (inclusiv Doina Cornea, Ana Blandiana, N. Manolescu, Petre Mihai Bacanu, Gabriela Adamesteanu, Octavian Paler, Gh. Grigurcu, Andrei Cornea, Smaranda Enache, Stelian Tanase). Se reluau sintagmele otravite din paginile “Saptamanii” si ale “Luceafarului” lui Fruntelata & Co. In “Azi”, un jurnalist fesenist de frunte scria ca “GDS-ul este cea mai nociva coloana a 5-a din istoria Romaniei”. Deci nu PC din Romania, sectie a Internationalei Comuniste, ci GDS! Ceea ce s-a petrecut in ultimii ani, in special dupa 2007, a fost, cum a scris Horia Patapievici, ocuparea centrului de catre voci extremiste, migrarea unor intelectuali aparent onorabili in directii unde nu te-ai fi asteptat sa-i gasesti vreodata. Ecourile acestor abdicari se traduc in poluarea atator spatii de exprimare publica. Tocmai din acest motiv, cum spuneam, numerosi intelectuali publici au ales sa taca, iar multi oameni decenti nu mai scriu pe forumuri. Ma indoiesc insa ca acesta este raspunsul la fenomenul discutat aici. Tacerea nu este solutia, ci doar perpetuarea problemei.

Concluzie

Agonia spiritului critic nu poate si nu trebuie sa fie incurajata. Vocile lucide au datoria sa se exprime public, chiar daca acest lucru se soldeaza cu stiutele injurii. Fac parte dintre cei care cred ca trecutul nu este repetabil si ca libertatea este salvata de fiecare voce care nu ezita sa o sustina. Orice ar crede canaliile cinice si demagogii narcisisti, Romania anului 2012 este categoric diferita de aceea a anului 1990. Cei care incearca sa reinvie un nationalism de parada, pompierist, xenofob, occidentofob, intelofob si vid de continut, ar face bine sa-si aminteasca de acei ani si sa inteleaga ca risca sa impinga tara intr-o fundatura istorica.”

http://www.curteaveche.ro/Irepetabilul_trecut_Editia_a_II_a_revazuta-3-673

http://www.curteaveche.ro/O_tranzitie_mai_lunga_decat_veacul_Romania_dupa_Ceausescu-3-1250

https://www.contributors.ro/cultura/schita-de-arheologie-a-infamiei-intelofobie-si-occidentofobie

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. nu va intzeleg de ce folositzi´´revolutie furata´´ !?
    io shtiu ca daca un grup care se afla la putere si ishi omoara,inlocuieshte, sheful,se cheama lovitura de stat.
    revolutie,atunci cind un grup din afara puterii si opus acesteia ajunge sa rastoarne puterea si s o inlocuiasca.
    oricit de plastica este denumirea folosita de dvs,nu cred ca reflecta realitatea.o spun din experientza si din ceea ce am citit.in nici un moment nu shtiu ca cei care s au revoltat sa fi detzinut macar o ora puterea.

  2. Ce trist, ce deprimant este, în fond, sa ai întotdeauna dreptate. Este la ceea ce îl condamna continuitatea PCR-FSN-PSDR-PSD pe Tismaneanu.

    N-am citit la timpul sau articolul „Arheologia infamiei”, iar acum m-a impresionat prin pana usoara cu care reuseste sinteze si imagini definitive:

    „armele comuniste traditionale: instigarea la ura, demonizarea adversarilor, propaganda desantata impotriva celor banuiti de orientare pro-occidentala”

    „Se miza pe instincte sovine, pe anxietati, nevroze si fobii colective. Se cultiva deliberat amnezia, resentimentul si ignoranta. Caracteristicile noului regim erau: anti-capitalismul, anti-pluralismul, anti-liberalismul, anti-occidentalismul si anti-intelectualismul. Era de fapt o combinatie de fascism rezidual si bolsevism camuflat”

    Articolul face un extraoardinar synopsis al infamiei national-comuniste: pâna aici, totul OK, nici nu te-ai fi asteptat la altceva de la un politolog de talia lui Tismaneanu. Cutremuratoare este însa actualitatea acestui articol, scris acum doi ani, despre timpuri de acum doua zeci.

    Adevarul care ne explodeaza în fata din aceasta lectura, este ca aceasta politica si mentalitate nu s-a schimbat DELOC în 25 de ani !

    Ca politolog, ca om de stiinta, ca cercetator, n-are cum sa-ti para bine, când vezi ca aceeasi fosila puturoasa pe care tu o observi si o descrii de 30 de ani, nu numai ca iese permanent din bârlog, dar mai face si pui, vii si periculosi.

    Revenind la realitatea imediata, sigur, Macovei, optiunea oricui doreste o „tara ca afara”.

    PS
    Salut punerea la punct a celei mai autorizate voci, referior la comparatia stupida, cinica, ignoranta si tembela dintre Macovei si … Ana Pauker.
    (Este interesant cum V. Ponta, acest mutzunache vid, un ginerica de doi bani, a reusit în ignoranta lui sa absoarba toata ticalosia si perversitatea stilului bolsevico-securist)

    • Gresiti cand scrieti astefl despre VV Ponta.El nu are profunzimea de a fi atat de nociv in postarea sa despre care se discuta acum .Pur si simplu e prea limitat,nu are cum sa fie atat de profund.Sint convins ca textul e produs de specialistii-sobolani din laboratoarele PSD.

  3. Am citit și eu comparația ofensatoare și de prost gust pe care domnul Ponta a făcut-o, echivalând „în glumă” pe Monica Macovei cu Ana Pauker. „Glumițe” de genul ăsta au abundant în exprimarea publică a primului-ministru și ne lasă mereu să ghicim dacă sînt produsul unei culturi generale șubrede, unui populism care se vrea „spiritual” în linia semi-doctismului foarte la modă azi în România, sau o mixtură a celor două ingrediente menționate mai sus. Oricum, nu era adresat țăranului din Mehedinți sau Vaslui, pentru care referințele astea nu reprezintă repere tangibile. Cel mai bun tratament posibil pentru a combate deficitul de gravitas este lectura- chiar dacă antecedentele arată o predilecție spre activități care reduc considerabil timpul de studiu. Oricum, nu este prea târziu niciodată.
    Ce am remarcat însă, și nu e prima oară : discursul în ce privește atitudinea unor români din străinătate care „ponegresc” țara- i.e., proasta imagine a României, acolo unde există și cât există, ar fi rezultatul acestor cârtiri subversive. Ne amintim, și nu cu nostalgie, de acel „nu ați mâncat salam de soia cu noi !”. Nu era menționat acolo că principalii promotori ai acestui gen de discurs au avut nu numai certificare de revoluționar dar și adeverință de la faimoasa Policlinică 10, că fuseseră supuși la ani lungi de alimentație din comerțul socialist, la cozi și frig. Iar cei mai „scrofuloși la datorie”, au prezentat și adeverințe care atestau că din patriotism renunțaseră de mult la cafea și îmbibau năut prăjit până să caute instinctiv zăbala.
    Există puține țări occidentale unde domnul Ponta este „grata”- poate aici își varsă năduful, punând lipsa invitațiilor oficiale pe seama emigraților. Sigur, ceea ce dăunează țării este orice hoție sau crimă comise în exterior. Dar ele reprezintă o minoritate față de vasta majoritate a românilor din diasporă care își văd de treabă și ieșiți din anoxia spațiului tricolor, este firesc să aibă alte opinii. Nu este clar de ce criticile românilor din interior nu ar fi la fel de „dăunătoare”. Se presupune că Occidentul ar fi mai puțin „labil” în ce le privește. Și da, orice borfaș, sau chiar imaginea romilor în tabere improvizate (pentru că nu trebuie împins political correctness până acolo încăt să ne facem că plouă), dăunează imaginii țării. Doar mă întreb dacă dăunează mai mult decât un Parlament care își votează imunitatea și dacă nu cumva naivii din Vest consideră că el e reprezentativ pentru toți românii și ajung să facă o legătură directă între el și borfașii aruncați în dubele diverselor poliții europene.
    Nu mi-e rușine să spun că m-am născut în România dar mi-este rușine de Parlamentul de la București- ergo, mă dezic, mă separ de el. Sînt câteva țări pe care domnul Ponta le-a vizitat și unde munca susținută și seriozitatea nu constituie principalul element motor al societății. Mă întreb dacă din acest motiv, pe acolo nu prea a găsit români. Și fiind așa, gazdele au avut o impresie foarte bună despre el și despre țară.
    Cred că soluția, din moment ce orice om politic este supus criticilor, ar fi ca domnul Ponta, PSD, stafia USL și toate celelate spectre să nu se mai identifice cu statul român- să scadă la o statură rezonabilă și prin urmare să scutească România de orice suspiciune de „ponegrire”.

  4. Tin minte acum 2 ani ca vorbeati (daca nu ma insel, la un comentariu al unui articol) despre intentia de a scrie o carte despre duumvirii faradelegii Antonescu – Ponta.
    Nu stiu daca mai este actual un asemenea proiect, insa mi-as dori sa fie, chiar daca lansarea nu ar fi anul acesta (probabil rezultatul alegerilor prezidentiale ar fi cel mai potrivit capitol ‘in loc de concluzie’.

  5. Nu „duumvirii” V. P. si C. A. sunt tinta lui V. T., ci oricine ar avea un mandat public de administrare a intereselor nationale, care ar face-o exact in litera si spiritul mandatului. De altfel, intentia, care nu cred ca este nevoie sa fie explicata, atribuita termenului este un esec, pentru ca decemvirii, pe care banuiesc ca dl. Tismaneanu ii „parafrazeaza” in scopurile-i inconfundabile, au fost magistrati extraordinari in Roma Antica, care s-au bucurat, deci, de toata onorabilitatea unei asemenea investiri. Este exact acelasi esec semantic pe care l-a inregistrat si Corneliu Zelea Codreanu, cand si-a „innobilat” o echipa de zece legionari cu denumirea de „Decemviri”, care l-a eliminat pe Mihai Stelescu, pentru ca si-a tradat mandatul de deputat ales din partea Garzii de Fier. Insa si „Decemvirii” au fost asasinati ( in ritual talmudic, dupa cum vad ca precizeaza Metapedia), in timp ce erau transportati la inchisoarea Jilava. Dar folosirea unui asemenea sens ar fi si mai nepotrivita, prin lipsa totala de legatura cu realitatea zilelor noastre. Poate ne da autorul o alta explicatie….

    • Riscati sa cititi mai mult decat are autorul intentia sa spuna (in acest caz eu). Termenul „triumviri” a fost folosit, in seolul XX, de pilda cand se scria despre troika Stalin-Zinoviev-Kamenev (v. trilogia lui Isaac Deutscher). Articolul din 2012 vorbea despre doi barbati politici care imparteau puterea. Aducerea in discutie a lui Stelescu, a Miscarii Legionare etc nu are nicio legatura cu articolul.

  6. Aseara, la ora de maxima audienta cei 2 si-au transmis salutari cordiale la Realitatea (unul in studio, al 2-lea, Ponta, telefonic).
    Am auzit de-a lungul timpului diverse sugestii pentru gestul lui Crin de rupere a USL: presiuni externe, presiuni interne, cadere nervoasa, santaj. Care din ele o fi?
    Aveti dreptate – Romania 2014 nu este aceeasi cu 2012, 2012 nu seamana cu 1990. Cred insa ca evenimentele sunt in general repetitive, mai ales daca judecam intervale relativ mici de timp. Motivul principal: oamenii care le compun.
    Ne-am urcat in trenul de West, cu sau fara voia tuturor. Depinde doar de noi daca si cand prindem locuri la clasa intai.

  7. Stimate domnule Tismăneanu,
    Cît de evident ESTE
    Cînd celor de-aici nu le place
    Şi ŞTERG
    Acele comentarii care nici măcar n-ar trebui să deranjeze
    Dînd astfel de ŞTIRE
    Cine sînt şi Cum gîndesc ACŢIONÎND atît de Vehement Halucinant Dirijînd !
    Rămînînd chiar Ei constrînşi în „sistemul iliescu”,
    Parcă ne mai existînd Adevăratul Rău(-tu)
    SISTEMUL comunist-securist şi mai ales cel Ex-POST
    Cu Tot întregul Lui/Lor alai de sicofanţi,
    Eludăm Astfel, Tocmai CHEIA de BOLTĂ
    A problemei ESENŢIALE !
    fără Hrană şi Adevăr, vom dispare !
    PĂCAT !
    şi nu doar pomenind pe-aici de Dumnezu !
    Mult, Mult prea TRIST !

  8. Au mai trecut doi ani… Mi-l amintesc pe Crin adresandu-se unui reporter al Evenimentului Zilei
    „Mai apareti”? Se simteau atotputernici. Toata tara era la picioarele lor. Esecul partial al celor doi se datoreaza unui complex de factori intre care sigur propria incapacitate nu este ultimul.
    Daca Monica Macovei va reusi sa stranga cele doua sute de mii de semnaturi (sarcina aparent imposibila !) poate se va sparge acea inhibitie ce te indeamna sa nu sustii candidatul pe care in forul intim il consideri cel mai potrivit dar care ” nu are sanse”.

    • @ cristian vasiliu

      „Unirea face puterea”. S-a confirmat la referendumul pentru demiterea Presedintelui Romaniei, din vara anului 2012, cand majoritatea absenta a decis ca referendumul sa nu fie valabil, sa nu existe nici un rezultat al votului (pentru ca minoritatea prezenta nu a avut dreptul sa ia nici o hotarare).

      1- Ca un candidat sa stranga numarul de semnaturi necesare – depinde de noi.

      2- Ca un candidat sa castige alegerile – depinde numai si numai de noi, e nevoie sa fim uniti in numar foarte, foarte mare, sa ne organizam ca sa votam foarte multi acelasi candidat.

      Prima conditie deci este participarea masiva la vot.
      A doua conditie este ca votul sa fie acordat aceleiasi persoane de catre cat mai multi cetateni.

      NOTA:
      Nu este productiv statul pe margine si vaitatul ca altii se mobilizeaza.
      Povestea cu drobul de sare este numai o poveste. Drobul de sare nu ar fi putut cadea de pe soba pe copil daca, in loc sa se vaicareasca de tragedia ce s-ar fi putut intampla, femeile ar fi actionat si ori ar fi luat drobul de sare de pe soba, ori ar fi miscat din acel loc copilul.

      Cuvantele magice sunt „IMPLICARE” si „INITIATIVA”. Nu astept sa fiu cautat, caut eu pe cei care gandesc ca mine. Nu astept sa porneasca altul o actiune, iau initiativa si o pornesc eu. Simplu.

  9. Nu ma mira deloc re-mariajul celor doua paiate politice, un cuplu atat de asemanator cu Prigoana-Bahmuteanu.
    Lasandu-i pe cei doi amorezi deoparte in umoarea proprie produsa de ura fata de cel ce a pus justitia pe roate dupa mai bine de 50 de ani de la alta lovitura de stat, as vrea sa-mi exprim din nou lehamitea fata de reactia presei la falsul produs de Guvernul Plagiatorului referitor la situatia economica in primele doua trimestre. Nimeni, sau cel putin eu nu am vazut ca cineva sa invoce rolul ministrului de finante in aceasta evidenta frauda informatica. Imi este imposibil sa cred ca ministrul Ioana Petrescu nu este implicata direct in tainuirea intentionata a informatiei recesiunii economice. Aceasta trebuie intrebata direct ce rol a jucat in aceasta dezinformare si daca Ponta a intervenit intr-un fel sau altul in acest caz. Nu de alta dar „explicatiile” date de INS sunt pur si simplu cretine.
    Se adevereste acum ca intr-adevar Basescu a gresit cumplit in cazul Udrea. Eu nu am in momentul de fata nici un motiv sa cred ca Udrea are ca obiectiv statul de drept si libertatea justitiei. Cred mai degraba ca aceasta reprezinta cartita „grupului infractional organizat” infiltrata in fieful presedintelui si opozitiei. Este pur si simplu o catastrofa politica.
    Si intr-adevar, Monica Macovei ramane de departe singura solutie morala si politica pentru presedentie.

    • relatarea conversatziei intre ministrul norvegian si pretenul comunistilor rumini mi s a parut extrordinara; este relevant ptr comportamentul obishnuit al comunistilor rumini:cinic,sfidator obraznic,´´fentos nerushinat´´

  10. pentru a elimina confuzia inerentă, gen…funie în casa spânzuratului, în loc de „duumviri”, pentru doi bărbați care …conviețuiesc …la putere, cred că este mai indicat …„coabitanții” ori…„coabitatorii”…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Şapte ani de la moartea lui Silviu Olariu – fizicianul care s-a opus proiectului „marelui laser”

Silviu Olariu (1955 - 2013) a fost unul dintre cei mai dotați cercetători români care s-au afirmat din anii '70 încoace. A...

Colegii, coledzii și capturarea statului (I și II)

Motto: “Ei ar vrea să fie niște oameni care se ajută unii pe...

Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe

Strategia de comunicare marginală vizând faptul că Biserica ar fi fost “prigonită” în pandemie denotă limpede ruperea de prezent a multor credincioși....

Portret robot al coronascepticului

Nu există un portret robot al coronascepticului. Unii sunt ne-educați, alții sunt experți. Unii sunt excluși social, alții sunt vedete. Unii nu...

Prioritățile medievale ale României

Sîntem (sau mai degrabă am fost) membri cu drepturi depline în Agenția Spațială Europeană (European Space Agency, ESA). Plătim o contribuție anuală, dar - acest lucru este foarte important! - cvasitotalitatea banilor se întorc în țară, pentru a finanța industria de înaltă tehnologie! Banii NU se duc la "străini", ci folosesc la dezvoltarea industriei naționale.

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.