vineri, martie 29, 2024

Va ieși Marea Britanie din Uniunea Europeană?

Într-un recent articol consacrat rezultatelor excelente ale Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP) în recentele alegeri le încheiam scriind:

“UKIP poate avea o influență indirectă mai mare asupra politicilor guvernamentale din Marea Britanie, una dintre cele mai mari trei țări ale UE. Iar o astfel de influență se poate materializa într-un euroscepticism sporit care poate culmina cu retragerea țării din UE.”

Un fost coleg de liceu și facultate, un bun amic mi-a pus întrebarea:

“tu, ca si analist „la rece”, ar fi trebuit sa finalizezi cu „… care poate culmina cu retragerea țării din UE”?”

I-am răspuns că dacă ieșirea din UE nu era o chestiune de actualitate nu aș fi invocat această perspectivă.

Iată că la nici o săptămână de la rezultatul extraordinar al UKIP (partid care dorește ieșirea Marii Britanii din UE) în alegerile locale din 2 mai, un grup de parlamentari eurosceptici ai Partidului Conservator al premierului David Cameron criticau omiterea din programul legislativ al guvernului pe următoarele 12 luni, prezentat de Regina Elsiabeta a II-a în parlament în numele guvernului a unui proiect delege privind convocarea unui referendum care să tranșeze rămânerea sau nu a Regatului Unit în UE.

Se așteaptă ca peste 100 de deputați ai Partidului Conservator să voteze în favoarea acestui amendament la programul legislativ, în timp ce membrii Conservatori ai guvernului au primit dezlegare să se abțină de la vot. Amendamentul nu are nicio șansă de adoptare, dată fiind opoziția majorității deputaților din Partidul Liberal Democrat – partenerul de guvernare al Conservatorilor – și din Partidul Laburist de opoziție.

Presa titrează deja “Război civil în Partidul Conservator cu privire la Europa”. David Cameron sperase  că prin anunțul făcut în luna ianuarie a acestui an prin care promitea un referendum care să decidă apartenența la UE a Marii Britanii în cazul unei victorii a Conservatorilor în 2015 a închis gura euroscepticilor din propriul partid. Iată că s-a înșelat și dezbaterea europeană a reizbucnit cu o intensitate sporită.

Rebelii eurosceptici din Camera Comunelor doresc să impună un proiect de lege prin care guvernul se angajează ca după alegerile viitoare, indiferent de cine câștigă alegerile din 2015, să fie convocat un referendum privind apartenența la UE.

Alți rebeli, și mai radicali, cer convocarea unui referendum în această legislatură care să ceară actualului guvern o renegociere a relației dintre EU și Marea Britanie.

“Război civil” în Partidul Conservator

Dar chiar dacă acest amendament nu are șanse de reușită, avaria în Partidul Conservator s-a produs deja. Foști demnitari de rang înalt în trecutele administrații Conservatoare și-au exprimat deja deschis sprijinul pentru ieșirea Marii Britanii din UE.

Lordul Lawson, fost ministru de finanțe euroentuziast pe vremea premierului Margaret Thatcher, a declarat că este în favoarea ieșirii din UE, pe care a calificat-o drept “o monstruozitate birocratică”.

Fostul ministru al apărării, Michael Portillo, l-a acuzat pe premierul Cameron de lipsă de sinceritate în susținerea unei politici care nu mai e în interesul țării.

Cameron a anunțat că dorește să renegocieze relația Marii Britanii cu UE dacă va câștiga cu o majoritate absolută în 2015 și apoi să supună la referendum în 2017 rămânerea țării în Uniune.

Premierul i-a criticat pe cei pe care i-a numit euro-pesimiști care nu au încredere în capacitatea de negociere în vederea repatrierii unor atribuții deținute în prezent de UE.

Chiar unii miniștri, precum Michael Gove, de la educație, și Chris Grayling, de la justiție, au declarat că la ora actuală ar vota în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE, dar că sprijină în prealabil o renegociere.

Opinie publică eurosceptică

De altfel, aceasta poziție pare să fie împărtășită și de opinia  publică. Un sondaj publicat de Sunday Times arată că 47% dintre alegători ar vota în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE, în timpm ce doar 30% ar vota în favoarea rămânerii.

La întrebarea “Cum ați vota în cazul negocierii care ar proteja interesele noastre” raportul s-ar inversa la 45% – 32% în favoarea rămânerii.

Desigur că toate acestea sunt ipotetice, atât timp cât nu se cunoaște învingătorul din alegerile parlamentare din 2015 și nici nu a fost testată voința restului UE de a face concesii Marii Britanii.

Un lucru însă este sigur. E dificil ca atât Laburiștii, favoriții alegerilor din 2015, cât și Liberal Democrații să refuze convocarea unui referendum în viitorul parlament.

Cât privește probabilitatea ca UE să facă concesii Marii Britanii, cum ar fi de pildă obligativitatea ratificării de către parlament a deciziilor Curții Europene de Justiție privind Regatul Unit, cei mai mulți observatori sunt sceptici, ei spunând că Uniunea merge în sensul unei integrări mai profunde, exact invers față de ceea ce dorește Marea Britanie.

Totuși, evoluțiile în UE sunt imprevizibile. Răcirea accentuată a relațiilor dintre Franța și Germania a redeschis interesul Berlinului pentru relația cu Londra. Angela Merkel, bruiată serios cu administrația socialistă condusă de președintele Francois Hollande, are dintr-o dată un interes sporit în cooperarea cu David Cameron, cu care împătășește aceeași viziune politică de centru-dreapta, în special privind reducerea rolului statului în societate și asanarea finanțelor publice.

Recent, președintele organizației de sondare a opiniei publice YOUGOV, Peter Kellner (care în mod întâmplător este căsătorit cu reprezentanta de polică externă  UE, Baroneasa Ashton), comenta că poziția pro-rămânere în UE este totuși solidă în opinia publică britanică.

El argumenta că în 1975, în campania referendară pentru rămânerea în Piața Comună, “NU”-ul a intrat cu un avantaj de 2 – 1, pentru că după trei săptămâni “DA”-ul să învingă cu un raport de 2 – 1.

Euroscepticii, unii dintre ei sprijinitori, precum Lordul Lawson, al “DA”-ului din 1975 atrag atenția că UE de azi este cu totul altceva decât Piața Comună de acum trei decenii și jumătate.

Libertatea de mișcare a persoanelor, inexistentă atunci, a dus azi la migrații pe scară largă dinspre estul Europei spre vest și a facilitat apariția și succesul unor partide ca UKIP, iar birocratizarea UE a devenit calul de bătaie al politicienilor eurosceptici.

Opinia publică britanică a dovedit din plin în ultimii ani că este tot mai nemulțumită de relația cu UE, pe fondul unei crize economice care pare să nu se mai termine

În concluzie, deși ieșirea Marii Britanii din UE nu este probabilă pe termen scurt, ea este mai posibilă decât oricând în ultimele trei decenii.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. postulez: nicio tara nu rezista daca exportului sau i se aplica o supra-taxa de 33%. Daca postulatul este acceptat, UK nu rezista unei taxari a exportului catre UE. A se nota ca Nissan, Toyota, FORD etc s-au implantat in UK pt. a avea porti deschise catre UE. Daca devin blocati vor mai ramane in UK? Daca gazele de sist din Polonia (si RO?) ajung in UE mai e nevoie de petrolul din Marea Nordului? Farage poate zbiera cat vrea, patronatul englez nu va accepta o iesire. Sa nu uitam ca era Thatcher (CONSERVATOR) la putere la intrarea in UE si ca patronatul a vorbit si atunci. PS. Pt.bugetul UE retragerea este practic neutra, caci pe principiul justei retributii UK ia sume mari de la UE.

    • Comentariul precedent este plin de inexactități:

      1) Ieșirea din Uniunea Europeană nu înseamnă neapărat abolirea acordului de liber schimb.
      2) Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economică Europeană (nu Uniunea Europeană) la 1 ianuarie 1973, când premier era Edaward Heath, nu Margaret Thatcher.
      3) Regatul Unit este al doilea contribuitor net ca mărime la Uniunea Europeană după Germania, suma estimată pentru 2012 fiind de circa 7 miliarde de lire sterline.

      • @p.clej. A. ma bucur ca ati acceptat postulatul (care era probabil cheia de bolta a rationamentului) B. acordul de liber schimb NU este inerent retragerii, iar City s-a arata total OSTIL retragerii C. nu cumva doar a semnat E.Heath, iar intrarea full-option a fost ceva mai tarziu (nu sunt sigur)? D. Contributia UK ar fi fost mult mai mare decat este azi (ba chiar Cameron tot vrea o reducere) fara darzenia dnei Thatcher. PS. Reamintesc ca De Gaulle a fost mereu impotriva aderarii UK la CEE. Opinia mea este ca mediul de afaceri UK este clar impotriva, restul (UKIP) fiind demagogie.

        • Parerea mea este ca patronatul industrial (cat a mai ramas) este cel opus iesirii. Roger Carr de la CBI a fost neechivoc. Nu as zice ca City-ul se va opune in vreun fel, ba dimpotriva.

          Se vor incepe in curand negocierile pentru un acord de liber schimb cu SUA. Cooptarea UK la acesta ar fi o ‘formalitate’. Ar fi amuzant insa sa vad cum o parte din ‘ororile birocratice’ de la Bruxelles s-ar reintoarce, de data asta pe cai suverane. Norvegia are deja experienta ‘democratiei prin fax’. Trebuie sa admit ca am trait o serie de satisfactii meschine cand o parte din torries au inceput sa se cramponeze de suveranitate si ‘neamestec in treburile interne’ atunci cand SUA au recomandat puternic ramanerea in Uniune.

          Oricum, e pacat ca o idee atat de buna e aproape omorata de politiceni prea mici pentru pozitia pe care o au. E valabil de ambele parti, Comisia isi joaca toate cartile extrem de prost.

          • @el. andr. City are de ales intre UE (si o probabila taxa pe tranzactie) si concurenta acerba pe care o va face Deutsche Borse si Paris -ramasi fara rival- imbogatite cu fluxuri din tranzactiile financiare, plus scaderea deverului din scaderea activitatii industriale (cel putin pe zona auto). Evident ca parafarea acordului UE-Canada (iminenta) si cel USA-UE diminueza si mai mult ponderea UK in zona de liber schimb (asa ca mai bine in UE decat paria).

        • Anonimul pragmatic… continuă cu inexactitățile. Edward Heath a fost prim ministru (cel mai euro-entuziast din istoria Marii Britanii) la aderarea țării la CEE în 1973. Margaret Thatcher era lideră a Partidului Conservator în 1975 la referendumul privind rămânerea în CEE și a semnat în calitate de premier actul unic european în 1986. Nu știu ce înseamnă full option și nu știu despre ce acceptări și bolți e vorba. De asemenea, nu există „City”, asta e o abstracție. Există oameni de afaceri eurofili și oameni de afaceri eurosceptici, așa cum se întâmplă și în clasa politică și în electorat.

  2. O analiza lucida si extrem de pertinenta. Din punctul meu de vedere, riscul de un Brixit (Brexit?) e chiar mai mare in cazul unei victorii laburiste. Daca torries reusesc totusi sa castige alegerile din 2015 pe un program ‘pro-referendum’ vor avea capitalul de incredere necesar sa duca votul inspre ramanere, pe baze renegociate. Cameron va prezenta fiecare ‘concesie’ ca pe o mare victorie (a demonstrat deja ca e foarte bun la asta) si va conchide in final triumfator cum UK a reusit sa intoarca UE, macar in ceea ce il priveste, la viziunea initiala din 1975. In cazul unei victorii laburiste, presiunile anti-UE vor actiona pe doua fronturi (populistii UKIP si conservatorii traditionali), fiecare cu agenda sa proprie, iar Cabinetul nu va mai apara UE decat cu jumatate de gura. Milliband s-a dovedit deja extrem de eurooportunist, votand alaturi de hardliners mandatul otravit al lui Cameron pentru MFF.

    Per ansamblu, regretele mele sincere de euroentuziast convins se duc spre faptul ca am impresia ca dezbaterea interna britanica cu privire la UE este complet deturnata, deformata grotesc si transformata strict in parghie electoralista.

    O precizare care merita facuta este ca Lawson s-a referit foarte precis la sistemul financiar atunci cand a declarat ca UE este o ‘birocratie monstruoasa’.

    „That would not only be in keeping the UK’s £8 billion net contribution, but also being removed from excessive bureaucracy, not least the “frenzy of regulatory activism” affecting the banking sector.

    “The foolish and damaging financial transactions tax, imposed against strong UK opposition, is only one example. In part this is motivated by a jealous desire to cut London down to size, in part by well-intentioned ignorance,” he said.” – de aici http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/former-chancellor-nigel-lawson-calls-for-uk-to-leave-european-union-8605355.html

    Cu alte cuvinte, totul pana la City. Eu unul aleg sa citesc declaratia lui intr-o cheie interesata si partizana, parte a mizelor ascunse ale pseudodezbaterii britanice despre UE. Nu cred ca dau dovada de socialism desantat sau de vreo gandire economica excesiv de rudimentara atunci cand cred ca sistemul financiar global are nevoie de ceva mai multa transparenta si scrutare. Ultimii 6 ani par destul de convingatori.

    O intrebare: cum vedeti evolutia Scotiei in acest context, unde partidul pro independenta si-a exprimat deja optiunea aderarii la UE?

    Multumesc.

    • Cât privește Scoția, știm că acolo va avea loc un referendum privind independența pe 18 septembrie 2014. Absolut toate sondajele dau o majoritate în favoarea rămânerii în Regatul Unit. Dacă SNP și-a exprimat dorința rămânerii în UE nu înseamnă că automat un eventual stat independent scoțian va fi acceptat în mod automat în Uniune.

      • Cu tot aquisul deja in aplicare, cu o reprezentare regionala foarte buna si fara vreo opozitie majora din partea opiniei publice in celelalte state membre, procesul de aderare ar fi rapid si fara emotii.

        • Nu există un astfel de precedent, asta e problema. Și să nu punem căruța înaintea boilor: până la referendum mai sunt 16 luni.

  3. Domnule Clej,
    Mi se pare ca ignoram fondul problemei: opozitia britanica fata de birocratia de la Bruxelles. Din acest punct de vedere, cred ca toti ar ar trebui sa fim putin britanici eurosceptici!

    • @F.Ionc… Esti sigur ca dublarea birocratiei LOCALE cu cea de la Bruxelles nu e cea deranjanta? Cum faci integrare fara directive si cum faci directive fara birocratie? Negociezi bilateral cum sa fie standardul pt. X? vei avea 27 x 26 cam 700 standarde diferite…, vreo 22 de monede „comune”etc. Lupta contra „birocratiei de la Bruxelles”ascunde adesea respingerea integrarii.

      • Problema integrarii rezida in modelul urmat.

        Sa clarific: functionarea fecarei societati este rezultatul unui complex de factori climatici, geografici, istorici etc. care au modelat aproape toate aspectele vietii sociale si biologice a majoritatii membrilor populatiei.
        In timp, fiecare stat a atins un echilibru ca sistem iar acest echilibru poate fi lesne distrus prin inlocuirea fortata si abrupta a unui element cu un altul, fara a acorda timpul necesar pentru reasezarea intregului. Prin urmare, orice stat este interesat ca standardele adoptate la Bruxelles sa se muleze cat mai fidel pe standardele nationale preexistente in acel domeniu.
        De curiozitate, crede cineva ca in cazul unei divergente intre standardul romanesc si cel german (un simplu exemplu) „expertii” UE vor alege o solutie mai apropiata de standardul mioritic?

      • Eu cred că integrarea de dragul integrării are limite. Poate că pentru țânțari de tipul Maltei, Estoniei sau Sloveniei e avantajos, dar pentru un elefant ca Marea Britanie nu este întotdauna cazul. Vezi euro. Dacă UK adopta azi euro, asta ar fi fost un dezastru, atât pentru țară, cât și pentru restul UE.

    • Ma alatur lui pragmatic-la-extrem. „Birocratia” de la Bruxelles e de multe ori simplificare a cadrului legislativ. In domeniul cosmeticelor de exemplu, 27 de legislatii nationale (mii de pagini) au fost inlocuite cu un singur regulament european.

      Sigur ca prima reactie este de respingere a unor reguli noi. Insa asa, o firma mica isi va putea vinde produsele imediat in toata uniunea, fara nicio opreliste, pe cand altfel doar companiile uriase pot naviga 27 de sisteme regulatorii nationale, adaptandu-si eventual liniile de productie in consecinta.

      Regulamentele acceptabile pentru toate statele memebre sunt garantia existentei pietei comune – si intr-un fel pretul pe care il platim pentru ea. Fara standarde comune, suedia, de exemplu, nu si-ar fi deschis niciodata piata, fara niciun fel de control national, pentru orice produs romanesc, bulgaresc sau portughez.

      Sa nu uitam ca piata comuna inseamna mult mai mult decat bunuri. inseamna libera circulatie a persoanelor (inclusiv dreptul de munca pentru romani din 2014), inseamna transferuri bancare extrem de ieftine, in curand dreptul de a-ti deschide un cont bancar in orice stat UE si asa mai departe.

      Strict anecdotic, daca UE era atat de birocratica, cum de-a fost ‘salvat’ mititelul national in doua zile?

      • Aveti dreptate.
        Cu toate acestea, cum se justifica impunerea regulamentelor unice pentru producatorii care nu au intentia de a exporta? Deci daca „firma mica” produce strict pentru piata interna, de ce ar trebui sa-i impuna UE schimbarea proceselor tehnologice? Oare aceste schimbari nu favorizeaza tot companiile uriase, care isi pot permite sa absoarba costurile de retehnologizare? Si care este beneficiul consumatorului intern, fortat sa cumpere produse mai scumpe (si eventual de calitate mai slaba)?
        Nu de alta dar efectul normativelor UE in domeniul meu de activitate mi-au demonstrat ca ca cel care a inventat expresia „euro-nanny” stia el ceva…

      • Este vorba de cele patru libertăți fundamentale de mișcare:

        – persoane;
        – mărfuri;
        – servicii;
        – capital.

        Pentru mulți întreprinzători individuali, firme mici și mijlocii birocrația impusă de la Bruxelles poate fi sufocantă.

  4. MB este un mare contributor la bugetul UE, INSA:

    – o mare parte din aceasta contributie se intoarce in MB sub forma unui rebate, iar

    – bugetul UE este unul foarte mic, minuscul raportat la PIB-urile tarilor membre, in sensul in care financiar povara fiscala este mult mai mica decat ponderea politicilor de convergenta legislativa in fiecare stat membru – cu alte cuvinte de la UE se asteapta foarte mult, dar se contribuie la nivel de cateva procente din PIB

    Cat priveste tema articolului, eu sper ca Marea Britanie in final sa se hotarasca daca merita sa ramana in UE doar pentru rolul anti-euro si pro-dolar pe care il joaca in momentul de fata. Britanicii la Bruxelles in cea mai mare parte a timpului nu fac decat sa critice euro si sa bage bete in roate politicilor europene, ca si cum ei n-ar fi parte din echipa UE, ci pe tusa sau in tribune. E foarte clar ca pentru ei calitatea de membru UE a fost legata mai mult de accesul la piata unica si de participarea la un club al marilor puteri europene la un moment dat, decat de reala convergenta cu celelalte tari din uniune.

    • Anonimul „Neuron” nu pare să citească ce am scris: indiferent de cât este „rebate”-ul (reducerea contribuției) contribuția NETĂ a Regatului Unit la bugetul UE este de 7 miliarde de lire sterline, a doua ca mărime după cea a Germaniei.

  5. Perfidul Albion. Totul este strategie. In primul rind sa nu piarda nimic din cea ce inseamna Londra centru financiar (acesta a fost si rationamentul pentru care nu a asimilat euro). Apoi, vor putea ei sa stea deoparte si sa priveasca ce se intimpla peste Canal? Vor lasa ei Germania sa se impuna in toata Europa fara a intriga si a pune bete-n roate? Europa se va schimba chiar mai repede decit prevad detractori. Pretul izolarii este mult mai mare decit al statutului actual si asta o spune chiar Cameron.

  6. „mai posibil”…cel putin cu ghilimele…de regula exista – posibil/imposibil….nu „prea” suporta grade de comparatie decat in exprimari metaforice…
    „În concluzie, deși ieșirea Marii Britanii din UE nu este probabilă pe termen scurt, ea este mai posibilă decât oricând în ultimele trei decenii. {!}
    Mai degraba….iesirea UK e doar posibila si mai putin probabila…”mai posibila” neavandu-si nici sensul nici locul….POSIBILA a fost si este tot timpul….tine de vointa lor…ceea ce e o probabilitate…aceasta putand suporta grade de comparatie…mare…mica…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro