joi, martie 28, 2024

Vă vedem din Sibiu 100. Un mic manual de rezistență practică

I.

Se împlinesc 100 de zile de când comunitatea Vă vedem din Sibiu a început flash mob-urile zilnice în fața sediului PSD din Sibiu. În sensul acesta, textul de față este unul ocazional. Însă nu e, în nici un caz, un auto-elogiu, o auto-felicitare, un exericițiu de flatare a ego-ului rezistenței sibiene.

Ci m-am gândit, mai degrabă, că ar putea fi interesant pentru oamenii care nu ne cunosc să spun cine suntem cei care, din 11 decembrie încoace, ne strângem acolo, în Zona liberă de corupție din inima Sibiului. Ce facem & cu ce ne ocupăm viețile atunci când nu suntem în fața sediului PSD, reproșându-le monstruoasa cruciadă împotriva justiției. Fiindcă, o să vedeți, din descrierea micii noastre sume de identități se va vedea, în final, ceva ce cred că e important și pentru felul în care ne putem agrega eficient la nivel macro.

II.

Unul dintre noi, cel care scrie aceste rânduri, e scriitor (mă rog, se închipuie astfel) și profesor de literatură, încercând să explice tinerilor de ce literatura e o formă de libertate – și cum se poate exercita eficient această libertate în viața proprie.

Altul e constructor de fundații comunitare, căutând să învețe lumea tehnologiile empatiei – și să strângă comunități în jurul unor cauze nobile.

O membră a comunității vine din mediul corporatist și caută să aplice ce a învățat acolo (adică algoritmii eficienței specifice) tot în mediul comunitar.

O altă membră a fost director de marketing, iar acum construiește mici școli de programare pentru copii, în care ei învață practic aproape singuri să programeze.

Un altul e activist în zona ecologică, monitorizând tot ce se întâmplă în Guvern în zona asta – și luptându-se să salveze păduri.

O altă membră coordonează campanii de împădurire (zilele trecute au plantat 15.000 de copaci).

Un altul e îndrăgostit până peste urechi de gadget-uri IT, mai ales în zona tehnologiilor audio-video – și expert în monede virtuale (Ripple, mai ales).

Un altul e artist vizual, probabil cel mai cunoscut artist vizual român de azi, implicat de 25 de ani în activismul civic.

Un altul e actor și poet și muzician, strălucitor în toate aspectele astea; vine alături de un bun prieten care e regizor, la fel de superlativ ca el.

O altă membră a făcut farmacia, iar acum face activism civic.

O alta a fost, la începutul anilor 90, șefa organizației de doamne a PNȚ-cd.

Un alt membru e arhitect, reconstruiește practic, în cel mai literal sens, România.

Un alt membru, ziarist, a lucrat la primele ziare de opoziție din Sibiu.

Mă emoționează un membru al comunității care vine deseori direct din fabrică (lucrează în trei schimburi), uneori chiar în salopetă, câteodată devastat de oboseală, însă clocotind de revoltă în fața nesimțirii politice.

Un altul e unul dintre cei mai căutați montori de uși în Sibiu -și autodidact remarcabil în chimie atomică.

O altă membră a lucrat la AIESEC și se implică în campanii dramatice pentru persoane bolnave de cancer.

Alți câțiva (și doamne, și domni) sunt librari, s-au contaminat de virusul libertății mânuind obiectele astea radioactive și periculoase care sunt cărțile.

Un alt membru e fotograf, documentând de câțiva ani extensiv frumusețea Sibiului (și a oamenilor, și a clădirilor lui).

Un altul e bucătar, un chef, de fapt, artist al transplantării cuisinelor exotice în România (el ne-a aprovizionat în zilele friguroase de protest din decembrie cu samosa, un fel de colțunași indieni de care eu unul de la el am aflat.)

Un alt membru e muzician de filarmonică, circulă mult prin lume, de acolo ne trimite mereu mesaje pline de nostalgie & dor pentru zilele de protest – la care vine nesmintit de câte ori e în oraș.

Alți doi circulă pe la târgurile de turism, făcând infinit mai mult bine imaginii României decât catastrofalul ministru PSD desemnat pentru asta.

O altă membră e poetă (una dintre cele mai bune din generația ei), desenatoare și critic de artă plastică, până acum câteva luni complet imună la agitația civică și politică, însă scoasă până la urmă din sărite de monstruoasa aberație a guvernării PSD. Pancartele ei, de o inventivitate admirabilă, pot alcătui oricând o mică istorie a protestului sibian.

Alte membre sunt profesoare, de varii discipline, cu atât mai remarcabile cu cât profesorimea, din păcate, se încăpățânează să rămână încă inertă și nereactivă.

Alte membre sunt pensionare, alți membri – pensionari, unii sunt medici, alții ingineri, unii conduc companii mărișoare, alții start-up-uri micuțe, e imposibil să fac aici un nomenclator complet al meseriilor noastre, însă cred că s-a înțeles deja că suntem foarte diferiți, suntem un mozaic care aduce, pe fiecare dintre pătrățelele lui, valoare adăugată în domeniul în care se ilustrează.

S-a încercat, mai ales la televiziunile ostile, un protret-robot al protestatarului – care ar fi neapărat tânăr (sub 35 de ani), corporatist, internaționalist în variantă soroșistă, fără familie, fără prea multe rădăcini nici sociale, nici familiale. Ei bine, cred că se vede, din micul & prea grăbitul tablou de mai sus (îmi cer iertare celor pe care i-am uitat) că suntem foarte diverși: și bugetari, și antreprenori, și tineri, și în vârstă, și internaționaliști, și autohtoniști, și cu studii superioare, și fără, și artiști, și tehnicieni.

Tocmai în asta stă forța noastră: suntem ireductibili – și, cu toate astea, solidari. Am reușit să stăm atâta vreme împreună tocmai fiindcă am știut să găsim ce ne unește în pofida diferențelor ce ne separă. Am construit o comunitate din ceea ce era înainte doar în stare atomizată – și în asta ne stă forța.

III.

Tocmai pentru că am văzut cât de esențial & cât de dificil e să construiești o comunitate nu înțeleg tot efortul de a deconstrui comunități care funcționează.

S-a întâmplat în cazul USR: abia se închegase o comunitate – și s-a pornit primul război de clarificare. Pe o temă importantă, firește – dar mai puțin importantă decât ceea ce îi ținea laolaltă.

Acum, văd că s-a pornit un alt război de deconstrucție în jurul mișcării domnului Cioloș: e de stânga sau de dreapta? Multe minți luminate ale neamului se luptă cu dilema asta. Mă nedumerește profund acest efort hermeneutic: cine mai vede în dubletul stânga/dreapta o dihotomie radicală, esențială, reciproc ireductibilă, atunci când și social-democrația europeană, și partidele populare au căzut de acord că vor să își exercite acțiunea politică în interiorul pieței libere? Atâta vreme cât stânga nu mai vrea naționalizare, iar dreapta nu vrea libertarianism radical, convingerea mea e că se poate construi un dialog, în care se poate conveni asupra unui plus sau unui minus de redistribuție și de protecție socială. Câtă vreme și stânga, și dreapta cad de acord asupra axiomei anti-totalitare, ele nu mai sunt reciproc excluzive – ci strict complementare în interiorul jocului democratic.

Prin urmare, atâta vreme cât convin asupra axiomei anti-totalitare, e secundar dacă partidele sunt de stânga sau de dreapta. Esențial e ca singurul partid cu gesticulație totalitară, PSD (cu apendicele ALDE), să fie oprit – pentru ca jocul democrației să își poată relua funcționarea normală. Tot restul e cazuistică – și nu face bine decât imensului aparat filo-totalitar al PSD.

IV.

Trebuie, așadar, să construim comunități – nu să le deconstruim. Și să le construim în pofida diferențelor interne ale membrilor comunității – și să învățăm să fim puternici grație diferențelor, nu împotriva lor.

Am reușit asta cu Vă vedem din Sibiu, am construit o Zonă liberă de corupție care, iată, rezistă de peste o sută de zile.

Sunt sigur că putem face din întreaga Românie o Zonă liberă de corupție. Trebuie numai să învățăm cum să facem ca diferențele să ne unească.

Știu că pare dificil; însă la fel de dificil părea ca românii să învețe solidaritatea – și iată că am învățat-o. Acum, ce avem de făcut e să învățăm s-o menținem. Dacă reușim (și sunt sigur că vom reuși), atunci centenarul ne va găsi cum nu se putea mai bine: rezistenți, solidari & diferiți.

Comunismul ne cerea să construim cincinalul în patru ani și jumătate. În libertate, putem reuși ceva chiar mai spectaculos: să construim Centenarul în două sute de zile de rezistență.

Prima sută de zile a trecut. Restul ne așteaptă.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Felicitari celor enumerati pentru insistenta. Dar marturisesc ca nu prevad rezultatul.
    Insa altceva mi-a atras atentia: pledoaria pentru ce mi-e stinga, ce mi-e dreapta :P
    Dezolanta pledoarie!
    Dar daca vine de la un poet poate ca nu inteleg eu sensul versurilor.
    Oricum, nu le accept.
    Pentru ca si stinga romaneasca a vrut intrarea in NATO si UE, dar vedem acum ce ne face.
    Sa declari ca dl Ciolos ca stinga si dreapra sint vorbe goale, iar apoi, dupa anuntul ca vrei sa faci un partid, tu vrei sa ajungi europarlamentar, mi se pare o sfidare greu de digerat.

    • Cum spuneam, fără să încerc să transform intervenția mea intr-un exercițiu de auto-felicitare a protestatarilor, aș zice că utilitatea protestului se vede în faptul că:
      1) europarlamentarii care au vorbit în Parlamentul European (Ska Keller, Roberta Metsola, Javier Nart) au spus, repetat & apăsat, că protestele de stradă i-au făcut să înțeleagă că există o Românie europeană, captivă a unor politicieni non-europeni – și pentru această Românie s-au decis să intervină;
      2) judecătorul Cristi Danileț, într-un text de astăzi, spunea că nu a mai rămas aproape nimic toxic în legile Justiției, așa cum arata ele acum – iar acest fapt, spune judecătorul Danileț, se datorează în primul rând străzii.
      Prefer să îi cred – și pe europarlamentari, și pe dl Danileț. Fiindcă faptele din teren arată așa, și nu altfel.
      P.S. Nu spun că nu contează distincția stânga/dreapta. Ci doar că: a) nu mai e atât de radicală, câtă vreme ambele părți accepta să joace în interiorul pieței libere; b) the big thing e neutralizarea partidului anti-democratic, restul venind pe urmă. (E vorba, așadar, doar de priorități.)

      • Frumos text si admirabila tenacitatea si vointa celor din Sibiu. Convingerea mea este ca romanii sunt incapabili de coagulare si solidaritate la scara nationala. Dupa cum vedeti si dumneavoastra, nu exista initiativa, oricat de buna si de utila, care sa nu fie atacata si facuta ferfenita. Nu exista om, oricat de bine intentionat si capabil, care sa nu fie tras in noroi. Isus Christos daca ar infiinta partid in Romania ar fi facut terci de puristii doctrinari de dreapta (stangist), de nationalisti (evreu) si de toti cei care stiu ei ca tipul face jocurile cuiva.

        Singurul lucru la care putem spera si munci cu oarecare sanse de succes e construirea de solidaritati si comunitati la scara mica, locala. Si poate asa, in timp, vom reusi sa ne dezbaram de acest narav ingrozitor de a critica intr-una, distructiv si idiot.

        In acest sens, domnule Vancu, nu va dati batuti la Sibiu.

      • Te inseli, nu vrea sa te scoata din UE si NATO. Alta le este dorinta: o democratie originala. Vorba ramasa mostenire de baciul Iliescu.

      • Ciuma rosie e acum la Bruxelles, la Paris, la Haga, la Berlin, la Stockholm, la Madrid, la Ottawa, in mocirla aia din Washington D.C. pe care Trump zicea ca vrea sa o dreneze, in mai toate universitatile Occidentului, devenite in ultimele decenii uriase ventilatoare de rahat neomarxist.

        Adica in UE si in NATO, Franciscule!

        Trebuie sa te fi nascut ieri-alaltaieri si sa fi fost bine spalat pe creieri ca sa nu intelegi unde e ciuma rosie. Ori sa intelegi perfect, fiind tu insuti unul dintre ciumatii profitori, dar sa minti fara sa clipesti, in cea mai buna traditie bolshevika, ca albul e negru si negrul alb. Daca orice om care ar minti ar crapa pe loc, in 24 de ore nu mai ramine picior de bolshevik pe planeta.

    • Fetisizarea atat a stangii cat si a dreptei denota doar marginire. Dar cred ca am inteles eu eronat va despre asa ceva ar fi vorba in comentariul caruia ii dau replica. Snt deacord cu dl Vancu si cu dl Funeriu si daca este sa vorbim de teorie social-economica orice diacurs altul decat cel deapre Calea a treia tine tot de nivelul inca infantil al inteligentei sociopolitice a celor care cred ca inteleg ceva din ce se intampla in realitate.

  2. ^I. Alegerile nu se câștigă în stradă ci la secțiile de votare. Stau și mă întreb câți alegători din ăștia care stau să să mediteze la sensurile profunde ale existenței umane în ziua alegerilor va aduce la urne fiecare flash mobster?

    II. Nu știu de ce dar prezentarea sumară a mobsterilor făcută de autor mă duce cu gândul la imbecilitatea cu „Occupy Wall Street”. Ajunsese aproape un eveniment social. Ca mersul la zoo. Se circula în donwntown cu viteza melcului. Trecătorii făceau poze din mașini și le aruncau quarter-și (monede de ¢25) zavragiilor ce făceau crize de isterie răgând până la răgușeală că ei sunt 99%. A fost amuzant dar s-a răsuflat repede.

    III Chestia cea mai îngijorătore e tocmai echivocul stânga-dreapta. Gluma-i glumă, dar asta e gorasă. Refuzul de a clarifica direcția înseamnă un singur lucru: stânga. Și încă de aia de neam prost ultraprogresistă și liber-schimbistă ca aia a lui Cațavencu. De altfel autorul se dă de gol când vorbește de redistribuire și protecție socială ca prime priorități într-o țară în care sub 3 milioane de oameni plătesc statului mai mult decât încasează de la el și-i duc astfel în cârcă pe ceilalți vreo 15-16 miloane. Cum bag seama că trăiește și dumnealui de pe urma ălora nici 3 milioane jupuiți până la piele, sigur că subiectul i se pare frivol. Însă nici un om întreg la cap nu poate dori înlocuirea gunoiului PSD-ist cu unul ce e până la urmă e și mai fetid și mai distructiv pe termen lung. E greu de imaginat ceva mai distructiv ca PSD. dar băieții ăștia vor să ne dovedească contrariul…

    • Care baieti mai trollule?

      Mai echivoc mi se pare comentariul tau lipsit de sens si acuzatia adusa autorului articolului este de neam prost. Exact ca la televiziunile de veceu, arunci o speculatie denigratoare gratuita, numai buna de inghitit. Pai asa zic si eu de tine, ca stai si freci menta toata ziua punand comentarii idioate anti-progresiste online, pe spinarea clasei muncitoare care trudeste si trudeste si trudeste.

      Articolul invita la unitate si la descoperirea oamenilor obisnuiti si talentati aflati in spatele protestelor. Articolul invita la iubire si constructie. Comentariul tau zeflemitor este doar o mica particula din marea masa de rahat pe care o arunca manipulatorii pseudointelectuali neocomunisti in romania de 30 de ani pentru a divide si instraina oamenii de lucrurile care i-ar putea uni. Ar trebui sa ti se inroseasca obrajii, dar trollii nu se imbujoreaza. Au obrazul gros.

      • @ Franciscus Baconius,
        alegind tonul tau, „mai trollule”, pari o chivuta careia i s-a reperat onoarea cind i s-a spus ceva.
        Este un semn de betie cu apa rece sa crezi ca doar tu detii adevarul si sa negi un lucru elementar democratiei „Alegerile nu se câștigă în stradă ci la secțiile de votare”.
        Doare? atunci sa ne intilnim la urne in 2020. Ca am pierdut doua alegeri cu succes, cu „guvernul meu”, cu dispretul fata de cei care gindesc pragmatic si in termeni politici.
        Presedintele a ratat cu zimbetul pe buze doua sanse de a incerca democratic inlaturarea celor de la putere; „am hotarit sa le mai acord inca o sansa”.
        Nu doar „voi” vreti inlaturarea pesedeului de la putere, ci si altii, care vor stat de drept si nimeni sa nu fie mai presus de lege ori sa incalce Constitutia pe motiv ca lupta impotriva coruptilor.

        • @victor L – e cam greu să ne vedem la urne în 2020. Avem o generație nouă de socialiști, unii dintre ei foarte radicali, deciși să-i bage în pușcărie pe vechii socialiști, cu Iliescu în cap. Și cam la asta se rezumă toată agenda lor politică. Nu înțelege nimeni ce fiscalitate furibundă are România, nu înțelege nimeni că nu mai sunt sustenabile cohortele de funcționari publici, singurul lor război e cu PSD și cu Ion Iliescu, Liviu Dragnea et al.

          Este într-adevăr un mare progres, la fel cum și trecerea de la Ceaușescu la Iliescu a fost un mare progres. Pentru prima dată în istoria României, un președinte a pierdut alegerile și a predat puterea, în timp ce predecesorii lui nu cedau puterea decât odată cu viața. Acum câștigătorii puterii vor doar închisoare pentru predecesori, nu mai vor plutoane de execuție. Asta fiind, evident, un mare semn de civlizație.

          Va fi și de data asta un mare progres, Cioloș nu e omul care să cheme minerii ca să dea jos guverne sau ca să disperseze contestatari. Însă la fel cum nu m-am dus să-l votez pe Ion Iliescu împotriva lui Vadim Tudor și nici să votez PSD împotriva PRM, tot așa n-o să merg să votez nici pentru Cioloș, nici pentru MRI, nici pentru USR împotriva PSD. Pentru că reprezintă, de fapt, doar generații diferite ale aceleiași ideologii. În concluzie, pe mine să nu contezi.

      • Domnu’ Bacon,

        Daca vindeti socialism aveti minimul bun simt sa o spuneti pe fata. Nu vi se o gainarie ieftina sa tot umblati cu cioara bolsevica vopsita in toate culorile curcubeului da’ de, da’ de se gasesc destui papagali sa puna botu’?

        La urma urmei gunoaiele de Geoana & Vangheluie au avut ceva mai multa demnitate si onestitate ca USR-eii. Ei macar au spus pe fata ca deschid o taraba socialista. Astialalti o tot baga vraji ieftine cu „clarificari ideologice”. si se invart ca pisica pe langa castronul cu lapte.

    • Foarte bun comentariu, mai ales punctul III.
      Cind iti sare, disperat, la beregata baiatul asta nevricos de-si zice Franciscus, poti sa fii sigur ca i-ai calcat direct pe grumaz pe bolsevici si ca se zvircolesc de furie si neputinta.

    • Ca de obicei, comentariu excelent. Se vede dupa reactiile comunistoizilor, ca de fiecare data. Crapa ciuda in ei.

      Ca o idee in plus la comentariul dvs., mi se pare ca si partidul lui Ciolos face aceeasi greseala: nu se pozitioneaza clar. Am vazut un interviu zilele trecute cu unul din membrii de baza ai noii constructii si a fost nevoie de nu stiu cate insistente ale reporterului pana cand omul a spus cu sfert de gura ca sunt „de centru”. Asta e motivul pentru care majoritatea „noilor proiecte politice” din Romania esueaza lamentabil. USR la fel, putea fi o chestie tare, sa faca opozitie reala. Chiar daca sunt acolo niste oameni capabili, nu au nicio directie clara si lumea care i-ar vota e total zapacita de asta. Votantii nu stiu ce vor aia de fapt. Din cate imi dau seama, asa o sa fie si cu Ciolos. Insa votantii PSDului stiu f bine ce vor si o sa voteze in continuare disciplinat pesedeaua.

  3. Felicitări!
    Da, e foarte ușor să dezbini (și să cuceresti). E mult mai greu sa aduni și să reziști. Respect și felicitări maxime!

  4. prostii si hotii sint solidari. de ce ? ca sa razbesti in jafuri si escrocherii n o poti face singur, iti trebuie o retea. la fel si prostul, de unul singur ar fi ostracizat, multi si desi insa, sint o forta ! aceste „axiome” pe care tocmai le am enuntat au fost bine ntelese de cei mai sus mentionati, iar designul institutional ii protejeaza de minune. altfel, mult respect pentru ceea ce faceti, poate romania o sa rateze centenarul, dar cite altele s nainte ? timpul si spatiul sint nelimitate !

  5. Mi-ar parea rau sa amestecam lucrurile, dupa ce am inghetat prin Piata Victoriei. Ca sa fiu corect inteles, proteste impotriva capturarii statului de drept si subordonarii Justiei de catre kleptocratie = bun. Nu ma intereseaza doctrina asumata de RO+, pot adera daca-mi place programul politic, ori ba. Problema este una de credibilitate.

    Dl Ciolos, intr-un recent interviu, a refuzat sa vorbeasca despre activitatea trecuta a dmniei-sale „aburindu-ma” cu proiecte si viziuni. Foarte bine ca are proiecte, iar daca respecta statul de drept nu ma intereseaza daca sunt de dreapta ori de stanga, insa daca refuza evaluarea activitatii anterioare riscam sa repetam greselile, iar din partea mea nu poate avea incredere. Pentru ca, ori ce spune dl Danilet (oricum urmeaza CP si CPP samd, mai avem de iesit in strada) , klepgocratia edte bine-mersi in continuare la locul ei si poate fi clintita doar printr-o reforma politica de substanta (inclusiv Revizuirea Constitutiei) . Pentru asta este nevoie de politicieni in care electoratul sa aiba incredere. Nu am chef sa mai aud replica d-lui Constantinescu, care a fost invins de Sistem. Nici complicitati cu Sistemul, ca la dl Basescu, nu vreau sa mai vad. Pentru asta este necesar ca dl Ciolos sa devina sincer in discursurile domniei-sale. Indiferent daca opiniile-i sunt de stanga ori de dreapta, ori subiectul este legat de colaborarea cu d-nii Borc si Dancu.

  6. Literatura are avantajul ficțiunii.
    Scriitorul imaginează, scrie, publică. Dialogul cu cititorii (M. Proust, M. Blecher) e sau nu e. O carte are o viața lungă. Literatura universală e accesibilă azi cu un clic. Tinerii de azi nu mai sunt inchiși în „mitologia” națională. La Buchmesse Leipzig 2018 literatura română contemporană a fost „luceafărul”, brandul țării.

    Dialogul locuitorilor în sfera publică există, indiferent de regim. Un om e „văzut” chiar dacă e mut. Scriitorii români la Buchmesse Leipzig 2018 au purtat #rezist. Sunt „văzuți”, citiți 2018 de o lume întreagă.

    După 29 de ani de libertate și democrație au rămas multe de discutat. Și mai multe au rămas de realizat.

    Tăblițele „monument național” la Bruckenthal se pot schimba ca și denumirea străzilor după fiecare regim politic. Sute de biserici „săsești forificate” se pot prăbuși. Civilizația urbană ……

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro