După protestele de aseară de aseară din Sibiu, ne întrebam ce am mai putea face pentru a pune presiune pe parlamentarii PSD+ALDE, pentru a arăta că îi vedem, că știm ce fac – și că găsim inacceptabil ca un condamnat definitiv să coordoneze în interes propriu reforma justiției în România. În interes propriu – distrugând, adică, separația dintre politic și judecătoresc & erodând masiv statul de drept în România.
Iar azi am pus în aplicare ceea ce am convenit: ne-am întâlnit la ora 12, în fața sediului PSD din Sibiu, într-un flash mob cu tema „Vă vedem!”, care trebuie să dureze cel puțin 24 de ore. Am desfășurat un banner pe care scria chiar asta, Vă vedem!, am adus scaune pe care le-am așezat în rânduri paralele (fiindcă eram, nu-i așa, „statul paralel”), am transcris două fraze emoționante din Regele Mihai pe o pancartă, am lăsat alte pancarte pe care să scrie trecătorii (și au scris).
Speram să fim măcar 30-40 – și am fost, la ora 12, cel puțin 80. Am făcut un live pe Facebook – într-o singură oră, erau peste 25.000 de vizualizări și un reach al paginii Vă vedem din Sibiu de 93.000 de persoane. Televiziuni serioase (Digi24) și site-uri de știri așijderea (HotNews) preluaseră informația, ne luaseră interviuri, distribuiseră live-ul. Care live a fost raportat abuziv la Facebook, a fost oprit o vreme – apoi am reușit să-l deblocăm & să-l reluăm. Totul era, așadar, un succes. Simțeam că facem ceva util – și trăiam o anumită euforie a solidarității, pe care sunt sigur că o recunosc toți cei care au participat la proteste.
La orele 17.01 și 17.02, Camera Deputaților a votat cele două legi ale justiției (de fapt, cele două legi anti-justiție) – modificările aduse Legii ANI & Statutului Magistraților. I-am văzut pe prietenii mei din fața sediului PSD întunecându-se la față, butonând tot mai febril & mai iritați telefoanele – și intrând într-o disforie din care le-a luat mult să iasă.
Scriu rândurile astea tocmai fiindcă mă tem că există o tentație a disforiei & a lehamitei printre mulți dintre cei care am bătut străzile anul acesta, protestând împotriva obstinației PSD de a sabota statul de drept în România. Cred că, la fel ca unii dintre prietenii mei din Sibiu de la protestul Vă vedem!, și alți oameni minunați care au fost în stradă luni de-a rândul sunt pe cale să se deprime acum, din cauză că primele două legi anti-justiție au trecut de Camera Deputaților.
Îi rog din suflet să nu se deprime. Deprimarea asta a noastră, oboseala & senzația că e inutil să protestăm, e absolut explicabilă – dar e cel mai neprețuit cadou pe care îl putem face acestei specii de politicieni toxici & distructivi. Acum mai bine o jumătate de an, o bună prietenă de-a mea din Polonia, traducătoarea Joanna Kornas-Warwas, îmi spunea că speră din suflet să nu ajungem să trăim și noi oboseala pe care o simțeau prietenii ei din Polonia. Oboseala asta a noastră e anestezicul de care ei au cea mai mare nevoie.
Câtă vreme am fost energetici & inventivi, câtă vreme am găsit resursele de a reacționa ferm la fiecare încercare de abuz, am reușit să-i oprim: ordonanțe au fost retrase, miniștri au demisionat, pași înapoi au fost făcuți. Și eram atunci, la începutul anului, într-o situație mai proastă decât acum: avem, în această perioadă, timp mult mai mult să ne organizăm reacțiile, avem aliați puternici (de la Departamentul de Stat la Consiliul Europei), avem corpul profesional al magistraților de partea noastră. E normal să fim obosiți – dar nu trebuie să uităm că nu suntem singuri.
În plus, timpul (pe care noi, de bine, de rău, îl mai avem) lucrează împotriva lor, de asta se grăbesc. Noi avem timp, avem rezistență, avem de partea noastră instituții occidentale & aproape toți magistrații din țară. Să fim așadar furioși, dar nu deprimați!
Mai sunt soluții, mai putem întoarce lucrurile în favoarea noastră. Totul e să fim la fel de hotărâți & rezistenți ca până acum. Și, firește, să ieșim în stradă. Asta e condiția sine qua non. Trebuie să fim în stradă – asta îi irită & îi sperie, chiar dacă încearcă să n-o arate.
Acum, ajuns acasă, m-am grăbit să scriu rândurile astea împotriva deprimării & akediei – apoi, după ce îmi voi pune fiul la culcare, mă voi întoarce alături de prietenii mei la flash mob. Fiindcă politicienilor toxici de la PSD+ALDE trebuie să le intre bine în cap: îi vedem – și nu vom renunța. Vom fi în stradă cât va fi nevoie. Fiindcă acolo e demnitatea. Și pe ea nu ne-o pot lua. Și pe ea vom reconstrui România pe care tocmai o distrug ei. Oricât ne-ar lua asta.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Superb imensa „MARE NAIVITATE”
a jocului de-a : libertatea, și cea de expresie, protestele,
revoluția, revolta, democrația, originala dezbatere, și alte chestii d’astea.
Au trecut nu doar 28 de ani,
și cei demni vehiculînd idei și intenții cu „noi-ne”
„la fel de hotărâți & rezistenți ca până acum”
încă nu au învățat nimic
din lecțiile, meandrele și capcanele istoriei unei Dictaturi fără Milă.
Tocmai de aceea, DICTATURA își și permite ORICE,
astăzi și mai abitir decît înainte.
Cu cei „la fel de hotărâți & rezistenți ca până acum”, de 28 de ani,
lucrurile au ajuns astăzi Aici;
cu cei „la fel de hotărâți & rezistenți ca până acum”
lucrurile vor continua cum „istoria” va decide
la fel de hotărîtă & rezistentă ca pînă acum.
Dar oare să fie vorba aici doar de „MAREA NAIVITATE” ?
Conform tendinţei generale de a folosi pluralul chiar şi atunci când nu ar fi neapărată nevoie („Pluralis tampeniae”: blog de opinii, politicile guvernului, brânză de vaci, lucruri de magnitudini şi relevanţe deosebite şamd.), eu cred că ar trebui să vă modificaţi pseudonimul, folosind „nevoile” în loc de „nevoia”.
@Mihail Lungu
Descoperind uluit perspicacitățile dvs. de a citi un text sau un comentariu și a da o „replică”,
alta decît a emite judecăți de valoare, atacuri la persoană-pseudonim sau alte sfaturi care n-au nicio legătură cu subiectul-tema și realitatea în care se zbate ca peștele pe uscat societațiunea devenită demult planificat romanelească, nu pot decît retoric să vă zic „ia mai bagă-un cîntecel !”, că la de-astea sînteți mare meșcher. Zi plăcută !
Are dreptate Alex. Ștefănescu: nu ești scriitor, Radu Vancu. M. Cărtărescu o fi, dar tu nu. Am așteptat de la celălalt #rezist să mă lămuresc, de la faza aceea în care ai spus că e și Cărtărescu în mulțime. Iar Alex. Ștefănescu a reacționat zicând că tu nu ești scriitor. Are dreptate, ești wannabe cu relații. Poate pe poezie miști ceva, dar pe proză și scriere creativă de conținut, la genunchiul broaștei. M-ai plictisit teribil scriind cu o tonalitate de puști teribilist care acum face cunoștință cu societatea civilă.
Sunteti COMPLET off-topic! Asta nu se dorea a fi o „productie literara”!
Ma rog! daca ati fi PeSeDist ati avea o scuza: aceia sunt mai grei de cap si inteleg mai greu ;)
Never feed the trolls!
Pericolul lehamitei este explozia sociala neasteptata.
Asa a fost si in 1989. Dupa ani de lehamite, la fundul sacului a aparut imperativul reactiei violente.
====
A renunta la proteste inseamna, din acest punct de vedere, a pregati o reactie sociala violenta. Nu cred ca o doreste cineva.
Un stat democratic se apara, inclusiv prin proteste, este in firea lucrurilor.
====
Interesant este insa ca persoanele care s-au erijat in manipulatoroare ale statului democratic au sfarsit de regula prost. Atat sub aspectul vietii personale, distruse pur si simplu, cat si ca subiecte ale actiunii justitiei. Vezi Luiz Inácio Lula da Silva.
Pentru a scapa de justitie trebuie sa fii dictator comunist, intr-un stat comunist. Si nici atunci nu e sigur. Stim un exemplu cel putin.
Frumos .
Cîtă candoare…
Au pus un banner cu „Vă vedem”.
Răspunsul PSD-ului este „Nu ne pasă”. Fără banner.
Cîtă duhoare! Ai pus un comentariu care spune „Cîtă candoare”. Fie ca 1. un troll 2. un scremut dăștept 3. unul care-l l-a făcut/ îl face/ îl va face posibil chiar și pe Ceaușescu.
Dacă n-ai idei mai bune, n-ai vrea mai bine să taci în anonimatul tău de gloabă cîrcotașă din gură?
Raspunsul tau duce cu gindul la dialogul dintre parlamentarul pesede si parlamentara Salvatoare: tu ai facut sex oral – tu ai facut sex anal.
Bravo, @ Cesar.
Ciocu`mic la adversari :P
Avantaj io, dom @ Dr. Pepper,
ca nu esti in postura sa-mi stergi postarile.
Asa, procedezi ca fostii activisti ce se rasteau la mine „tu sa taci, ca nu esti nici utecist!”
Nu e niciun avantaj. Ai dreptul sa fatasmezi liber. Umed sau altfel, se vede treaba ca-ti iese.
Și totuși, cineva a raportat pagina de Facebook respectivă, și a fost suspendată câteva ore. ȘI cineva a convocat jandarmii să legitimeze participanții. Manifestarea n-are absolut nimic deranjant, în sine; nu se distruge nimic, nu e hărțuit nimeni, nu se împiedică circulația, nu se face gălăgie sau măcar mizerie. Nimic, înafara faptului că oamenii aceia sunt acolo și afișează public opoziția față de o inițiativă politică a puterii – dreptul lor legal și constituțional. Și totuși, raportări de cont, chemări de jandarmi, înjurături anonime pe net. Ciudat, nu?
Cuiva, se pare, îi pasă foarte mult să nu mai vadă acel „vă vedem”.
Fără participarea activă a societății civice în privința treburilor publice nu se poate depăși „decalajul istoric“ deplâns de un secol. Spiritul civic dezlăntuit poate muta munții. Libertatea dobindită 1989 a deschis porțile spre o lume întreagă. Izolarea țării apartine trecutului. Democrația nu e o șosea dreaptă, confortabilă, care duce repede la țelul visat. Mandatul obținut în parlamentarele din decembrie 2016, de cei acuzați pe drept de autor, e limitat 2017-2021.
Opinia publică de azi e contrabalanța necesară:
…„….. Vom fi în stradă cât va fi nevoie. Fiindcă acolo e demnitatea. Și pe ea nu ne-o pot lua. Și pe ea vom reconstrui România pe care tocmai o distrug ei. Oricât ne-ar lua asta…. „….
Se poate face mult mai mult. Strada e o metodă de mobilizare a societății civice. Sunt de acord cu autorul. Tinerii pot fi informați, interesați, antrenați pe platforme digitale locale pentru participare activă. Noua majoritate necesară 2019 la PE parlamentarele UE și la prezidențiale nu se formează cu pensionarii multumiți cu cea ce prezintă televizorul. Era digitală e era tinerilor. Vor dovedi acest lucru 2019 în cabina de vot? Organizați azi platforme digitale locale cu teme importante pentru tineri.
UE.27 nu stă pe loc până când guvernul dâmbovițean se trezește cu președinția UE 2019. La Bruessel se conturează azi câteva concepte UE. In ZE se va stabili un impozit minim pentru intreprinderi (Irlanda, Olanda, Luxemburg: excepțiile cu impozit „dumping“ din trecut nu mai sunt acceptabile). ZE.19 se integrează mai puternic 2018- 2020- 2022 fără ceilalți 8 în UE.27.
Care sunt interesele locuitorilor țării 2019?
Am venit, am văzut, am rămas (cca. 5 ore), mi-a plăcut, am plecat mai puțin deprimat. Recomand ca tratament împotriva disforiei cel puțin doua ore de protest, acum cât orele de protest se găsesc libere și nu se dau pe sub mână (știm că prim alte craiovi se dau cu de-a sila). După legile contra justiției vor urma, cel mai probabil, și legile contra protestelor. Să protestăm deci cât încă se mai poate!
Domnule Radu Vancu,
Din păcate, dovediți, cu jocurile astea „copilărești”
de-a revolta și de-a protestul,
că într-adevăr nu știți pe ce, ÎN CE lume trăiți, de cel puțin 28 de ani.
Lăsînd „poezia” la o parte,
acest gen de „inocență”
ESTE FOARTE GRAV[Ă] !
De ce ? pentru simplul motiv că în realitate, în modul cel mai concret,
LE faceți LOR, jocul subtil demențial aschimodic,
În plus,
Lăsînd împrejur impresia unei libertăți ( „de expresie” dacă vă place !)
Care NU EXISTĂ ! Dar NU Există DELOC !
Faptul că nu vă dați seama, Sau VĂ FACEȚI (ceea ce este ABOMINABIL !),
că de 28 de ani, societatea românească, este în plină DICTATURĂ post-comunistă
A ACELORAȘI ELEMENTE „criminale” , de aproape 80 de ani,
este și mai grav.
Domnule Radu Vancu, „jocul de-a vacanța” este mai mult decît morbid,
Este PERVERSITATE intelectuală de dîmbovița, Patogen Cancerigen CRIMINALĂ !!!!
Îl întrețineți !
Dle. Radu Vancu,
Un bucureștean vârstnic, dar născut la Sibiu și cu 7 ani de acasă tot de acolo, vă mulțumește din suflet pentru implicarea ca activist și ca scriitor! Sunt momente grele, de derută, în care nu trebuie să ne pierdem curajul, așa cum bine spuneți.
Pentru că nu merită un răspuns direct, îi scriu aici celui care se identifică prin ciudatul nume ”Am simțit nevoia unui comentariu” că am văzut rareori texte mai urâte, mai confuze și mai prost scrise decât ale lui.
Vă mulțumesc, înseamnă mult pentru mine cuvintele dumneavoastră calde.
@AEV
Stimabile,
Oare îndemnul „să nu ne pierdem curajul”
după aproape 80 de ani de tot felul de Nimicuri și Nimiceli
care nu a dus decît la ceea DEZASTRUL Este Astăzi,
nu este doar o simplă Lozincă de 3 Parale ?!?
Senile au devenit căile curajului îmbărbătat indiferent cum !
AEV,
nu-i așa că confuzia, urîțenia și prostia au ajuns la un nivel INIMAGINABIL ?!?
După un an de deprimare, seara aceasta în Piata Huet mi-a făcut bine. Mulțumesc.
Domnule RADU VANCU,
Cred că sînteți conștient că Literatura și POEZIA
n-au aproape absolut nimic de a face cu REALITATEA.
Poate că nu ! Poate că nu încă Suficient !
DRAGĂ Radule,
Există pe Lume Adevăruri pe care nu avem voie să le ocolim,
ignoranța-naivitatea și confuziile, în momente istorice precise, NU au scuze.
Iartă-mă că mi te adresez Direct,
dar ca un OM care l-a(i) căutat, și sper, și înțeles pe EZRA POUND și MIRCEA IVĂNESCU,
și trăitor de realități comuniste și post-comunsite înfiorătoare,
n-ar mai trebui să îș(ț)i imaginez(i)e atît de „provincial” CĂ ……………
ar mai fi într-un mod normal, posibil. NU !
REALITATEA „românească” de Astăzi, cu trecutul și prezentul Ei, și a LOR,
este de un Abominabil Atroce inimaginabil, ORWELL-KAFKA-DOSTOIEVSKI-CIORAN
E un MITITIC pitic!
NIMIC nu mai poate vindeca Amalgamul ca triumfătoarea MOARTE VIE !
Și numai ce ai făcut pentru Ezra Pound, TE „IERT” pe gură „brejnieviesche”, și Te-nțeleg !
DAR,
Realitatea de astăzi ( în România Sugrumată horcăind CADAVRU)
Este cu Totul ALTCEVA !
P.S. Cum îți explici un lucru simplu și banal,
De ce PAUL GOMA, de 28 de ani, nu-i AICI ?!???
Și dacă-ar fi vorba numai de și despre PAUL GOMA…………. ce „simplu” ar fi !
Azi am scris un vers restul nici nu-l mai văd
Sensul îi este mister biserică și suflu intens
Deprimarea nu există decît atunci cînd versul
Nu mai curge în sînge precum un cîntec etern
Orice-om viu
Pune un pas
Pas lîngă Pas
Pas alături de-un alt Pas
Ce-mi PASĂ mie
De restul lumii, imond,
Fie amprenta pasului sens
Murmurul versului sfînt
De-aici începe Lumina
Așa foșnesc vorbele
Se-nlănțuie libere-ndrăznelile
Versurile Cînt, și
ZÎMBESC!
Un fluture IMENS
plin de culori în plină noapte de iarnă,
APRIND !
eczist
Bine scris, Radu! O binecuvântare printre intoxicațiile roșii din online.
Îti dai seama de calitatea și impactul unui articol în funcție de reacțiile rapide și veninoase
ale postacilor nevoiași. Fii mândru!
L-au desemnat pe cel mai inteligent dintre ei să-ți boicoteze comentariile, să strecoare îndoiala, să te denigreze. Ăsta aproape că face versuri !
(Dacă nu le-o fi copiat din cărțile lui care demonstrează CLAR!!! că Pământul e Plat și Universul Ființei Extrasenzoriale Mitice Securistice TRANsmi(te) InformaȚII Secrete în NEant) SPRE CAPITALA R(O)ȘIE.
# Vă vedem… de la o poștă !
Mulțumesc frumos, mă bucură tare mult cuvintele dumneavoastră calde. :)
Mă alătur celor spuse de d-vs., dar cu o mică rezervă: la comentariile la care d-vs presupuneţi ideologie eu văd mai degrabă patologie.