miercuri, septembrie 22, 2021

Valul de hate speech și încălcarea drepturilor omului se ridică în regiunea Mării Negre: episodul Tbilisi Pride, Iulie 2021

de Vlada Șubernițchi și Roland Kristo

Tbilisi, 5 iulie. Marșul pentru Demnitate urma să încheie  o serie  de evenimente organizate în sprijinul minorităților sexuale, dar a fost anulat de autorități după ce mai mulți contra- protestatari de extremă dreaptă, încurajați de clerul Bisericii Ortodoxe, au ocupat forțat sediile mai multor organizații LGBT, au ars steaguri ale Uniunii Europene și mișcării LGBT și au agresat zeci de jurnaliști ce urmau să transmită în direct de la marșul Pride.

Alexandru Lashkarava, unul dintre reporterii atacați pe 5 iulie, a murit în urma rănilor cu câteva zile mai târziu. Autoritățile din Georgia nu au respectat drepturile comunității LGBT, au asistat pasiv la atacul asupra sediilor acestora și chiar au incitat la ură prin discursuri denigratoare la adresa lor și a valorilor democratice și occidentale. (In)acțiunile autorităților și suportul lor mai mult decât evident pentru grupările extremiste au condus la evenimentele tragice de la Tbilisi.

Evenimentele din Tbilisi se circumscriu unui curent extremist manifestat din ce în ce mai des în Europa Centrală și de Est. Forțele politice din Georgia, asemenea partidelor de la guvernare din Polonia, Ungaria sau Turcia, au ales să alimenteze sentimente extremiste pentru a polariza societatea, a slăbi opoziția și a distrage atenția de la corupția endemică, lipsa de reforme și managementul prost al pandemiei și al recuperării economice. În România, discursul anti-LGBT este deseori folosit în aceeași notă.

Încălcarea drepturilor minorităților sexuale se înscrie dintr-un lung șir de acțiuni ale guvernării de la Tbilisi ce pot pune în pericol parcursul european al Georgiei, în ciuda voinței majorității covârșitoare a georgienilor ce susțin aderarea la UE. Guvernul de la Tbilisi a adoptat un limbaj dublu: în timp ce la nivel declarativ, în întâlnirile cu liderii europeni, susține în continuare integrarea cu Uniunea Europeană, la nivelul acțiunilor, guvernul condus de Irakli Garibashvili sfidează înțelegerile de reformă adoptate în consens cu opoziția din Georgia, Statele Unite și Uniunea Europeană.* 

Cum s-a ajuns la violență?

Marșul pentru Demnitate, programat pe 5 iulie după o serie de evenimente organizate de Tbilisi Pride în luna iulie, a fost anulat după ce mai multe grupări violente anti-LGBT, susținute de mișcări de extremă dreapta și Biserica Ortodoxă, au ocupat sediile Pride, Shame Movement și Human Rights House din Tbilisi, iar apoi au asaltat în mod violent peste 50 de jurnaliști prezenți la evenimente. Printre aceștia s-a numărat și Alexandru Lashkarava, cameramanul care a murit pe 11 iulie în urma rănilor provocate pe 5 iulie.

Au urmat mai multe proteste pașnice la care au participat activiști, jurnaliști și susținători ai drepturilor LGBT care au cerut demisia guvernului pentru că nu a asigurat dreptul la asociere al cetățenilor, siguranța fizică și libertatea de exprimare a jurnaliștilor, respectiv dreptul la nediscriminare al minorităților sexuale. În conformitate  cu evenimentele precedente, inclusiv

atacurile asupra Tbilisi Pride din 2013, mișcările extremiste s-au mobilizat provocând altercații, rupând cordonul de polițiști și aruncând cu pietre  și sticle în forțele de ordine. Protestatarii violenți au pătruns în piața din fața parlamentului, unde au ars steagul UE, simbolizând rezistența față de integrarea europeană a Georgiei și respingerea valorilor occidentale.

Mișcarea Pride în Georgia s-a confruntat întotdeauna cu rezistență din partea comunităților radicale care apără identitatea tradițională georgiană și ortodoxă, respectiv. Astfel că nu ar trebui să ne surprindă nici evenimentele din această vară. Însă, în toată povestea aceasta iese în evidență tot mai mult susținerea statului pentru grupările extremiste, cu mesaje anti-LGBT și de violența împotriva minorităților sexuale.

O contramanifestație care din start incită la ură și violență nu trebuie să fie protejată sub auspiciile dreptului la întruniri pașnice și la libertatea de asociere. Dimpotrivă, ține de responsabilitatea statului să ia măsuri eficiente pentru a combate actele de discriminare și violență conform legii. Din păcate, reprezentanții Guvernului și a Parlamentului au declanșat și perpetuat violențele în masă și au neglijat Constituția Georgiei. – Ani Akhalkatsi, Open Society Georgia Foundation

Cum (nu) a reacționat statul?

Inițial, Ministerul de Interne al Georgiei a promis că va asigura protecția participanților Pride, dar la scurt timp retorica s-a schimbat. Autoritățile au făcut un anunț public în care cereau participanților și susținătorilor Pride să renunțe la marșul din 5 iulie pentru a evita altercațiile violente promise de grupările anti-Pride. Anunțul autorităților a fost văzut ca o încălcare a dreptului la întrunire pentru manifestanții LGBT, în timp ce grupările radicale l-au perceput ca pe o undă verde pentru a fi agresivi.

De altfel, complicitatea autorităților poate fi dedusă și din (in)acțiunea forțelor de ordine care nu au asigurat un cadru sigur pentru jurnaliștii de la fața locului. Polițiștii nu au prevenit aceste violențe, au intervenit doar în final, când jurnaliștii deja fuseseră grav răniți. Atunci au reușit doar să evacueze victimele, nu și să restabilească ordinea sau să aresteze agresorii.

Într-o țară în care 95% din populație este împotriva paradelor de propaganda (…) singura paradă care va avea loc in țara noastră este cea militară. – Irakli Garibashvili, Prim-Ministrul Georgiei

De cealaltă parte, politicienii au utilizat aceste evenimente pentru a face propagandă împotriva opoziției și a se îndepărta de orice responsabilitate pentru violențe. În dimineața zilei de 5 iulie, prim-ministrul Irakli Garibashvili a declarat că Marșul Demnității este organizat de opoziția radicală (UNM) în frunte cu ex-președintele Saakashvili pentru a crea tulburări în societate. Discursul premierului a luat un ton și mai agresiv după protestele din 11 iulie legate de decesul cameramanului. Demnitarul a declarat că în spatele protestelor stau organizații ce conspiră împotriva guvernului și a bisericii, iar organizatorii folosesc tragedia jurnalistului decedat în interese proprii.

Ce poziție a luat Biserica?

Biserica ortodoxă din Georgia a participat activ la mobilizarea atitudinilor extremiste încă din iunie 2021. Într-unul din comunicatele sale, Patriarhia condamnă actele de violență petrecute pe 5 iulie, dar, în același timp, percepe Pride-ul ca fiind un instrument de promovare a stilului de viața neconvențional, incompatibil cu valorile tradiționale georgiene. Biserica se bazează pe faptul că evenimentul în sine este controversat, iar responsabilitatea pentru actele de violență o poartă exclusiv organizatorii Pride.

Cum a reacționat societatea civilă?

Ca urmare a evenimentelor, mai multe ONG-uri din Georgia au solicitat investigații rapide și transparente ale atacurilor și provocărilor grupărilor de extremă dreaptă și au tras la răspundere autoritățile, cerând demisia primului ministru și a ministrului de interne, pentru că nu au protejat drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la integritate fizică, asociere și exprimare liberă. Doar 17 persoane au fost reținute pe motiv că au intervenit ilegal în activitatea jurnaliștilor. Pe deasupra, ancheta privind decesul reporterului poate lua o întorsătură favorabilă pentru autorități și făptași. MAI-ul georgian a lansat o ipoteză potrivit căreia Alexandru Lashkarava a decedat în urma unei supradoze cu droguri și nu în urma rănilor.

Care este contextul politic?

Nu cu mult înainte de evenimentele violente din Iulie, Georgia părea să-și revină dintr-o perioadă de criză politică. Pe 19 aprilie, Președintele Consiliului European, Charles Michel, reușise împreună cu reprezentanți ai SUA să convingă guvernul georgian și mai multe partide de opoziție să semneze un acord prin care să oprească criza declanșată de contestarea alegerilor parlamentare și arestarea unui important reprezentant al opoziției, Nika Melia.

La sfârșitul lunii mai, opoziția oprise boicotul sesiunilor parlamentare, Nika Melia era eliberat, iar clasa politică părea că va accepta termenii acordului ce includeau reforme cuprinzătoare ale sistemelor judiciar și electoral. Lucrurile au luat, însă, o altă întorsătură. Un prim semn al noii orientări a fost numirea judecătorilor Curții Supreme, în contradicție cu înțelegerile de pe 19 aprilie, după cum Anthony Blinken, șeful departamentului de stat al SUA, a catalogat situația. Reprezentanții guvernului Georgian au ripostat spunând că SUA se bazează pe „dezinformări”.

Evenimentele trebuie privite și în prisma alegerilor locale ce urmează în luna octombrie. Conform acordului de pe 19 aprilie, dacă partidul de la guvernare, adică Visul Georgian, obține mai puțin de 43% din voturile exprimate, atunci se vor declanșa alegeri parlamentare anticipate în 2022. Visul Georgian încearcă să câștige sprijinul coalițiilor ultraconservatoare și al Bisericii Ortodoxe Georgiene pentru a câștiga alegerile locale. În plus, prin narațiunile sale ce atacă Uniunea Europeană și opoziția drept „militanți extremiști” ai drepturilor LGBT, Visul Georgian încearcă să demobilizeze electoratul de opoziție.

Care pot fi consecințele naționale și internaționale ale evenimentelor din Iulie?

Încălcările repetate ale drepturilor fundamentale ale minorităților sexuale și jurnaliștilor pot afecta aderarea Georgiei la instituțiile Euro-Atlantice – un deziderat important al georgienilor după anexarea forțată a Abhaziei şi Osetiei de Sud de către Rusia în 2008. Conform unui  memorandum semnat de Administrația Biden pe 4 februarie 2021, protejarea drepturilor minorităților sexuale reprezintă o prioritate în relațiile externe ale SUA. Astfel, nu este de mirare că oficialii administrației americane au reacționat față de violențele asupra minorităților sexuale și a jurnaliștilor.

Ned Price, reprezentant al Departamentului de Stat, a avertizat că „fiecare individ care a atacat protestatari pașnici și jurnaliști pe 5 și 6 Iulie sau cei care au incitat la violență – trebuie să fie identificați; aceștia trebuie arestați și judecăți folosind toate instrumentele legii”. Reprezentantul SUA nu neagă posibilitatea de a aplica sancțiuni, în cazul în care cei responsabili nu sunt trași la răspundere.

Și aderarea la Uniunea Europeană poate fi periclitată, în ciuda acordului de asociere și a declarațiilor pro-europene (adesea lipsite de acțiuni concrete) ale guvernului de la Tbilisi. Într-o  scrisoare deschisă adresată guvernului georgian, șefii de delegație a 24 state membre UE în Georgia (în afară de Croația, Malta și Cipru) au declarat că sunt „îngrijorate cu privire la evenimentele recente care au pus sub semnul întrebării relațiile UE-Georgia și imaginea Georgiei drept țară care respectă drepturile fundamentale ale omului”. Semnatarii declarației consideră că încălcările drepturilor la liberă asociere și liberă exprimare au fost grav încălcate și regretă lipsa unei reacții ferme împotriva manifestărilor violente din partea autorităților georgiene. Declarația a calificat cele două momente în care contra-protestatarii violenți au ars steagurile Uniunii Europene drept „atacuri directe asupra aspirațiilor democratice și pro-europene ale Georgiei”.

Aspirațiile europene: vis sau realitate?

Cu ocazia summit-ului de la Batumi, Georgia, prin care reprezentanți ai Ucrainei, Georgiei și Moldovei au întărit aspirațiile europene ale trio-ului asociat, Charles Michel, Președintele Consiliului European, a ezitat să critice în mod direct evenimentele recente din Georgia, spunând doar că numirile judecătorilor la Curtea Supremă „nu reflectă în totalitate rezultatul consultărilor”,  respectiv  că  „drepturile  minorităților  nu  sunt  o  problemă  marginală”  și  că

„drepturile constituționale la libertatea de exprimare, a presei și a adunărilor pașnice trebuie respectate”.

La o sută de zile după semnarea acordului de pe 19 aprilie mediat de UE și SUA prin  care partidele din parlamentul georgian și-au asumat o serie de reforme electorale și judiciare, Prim- ministrul Georgiei, Irakli Garibashvili, a anunțat că acordul este epuizat, în ciuda încălcării sau neîndeplinirii mai multor clauze ale acordului. Decizia de a anula acordul a fost aspru criticată de reprezentanții Statelor Unite, de președinta Georgiei, respectiv de societatea civilă ce a făcut trimiteri la obligația partidului de la guvernare de a organiza alegeri parlamentare anticipate dacă nu va câștiga mai mult de 43% din voturile exprimate la alegerile locale din Octombrie.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat, în unison cu Statele Unite, că respectarea condițiilor de reformă acceptate pe 19 aprilie rămâne singura soluție pentru demersul democratic și european al Georgiei. Din păcate, asaltul asupra drepturilor minorităților sexuale și încălcarea acordului de pe 19 aprilie conduc statul din Caucazul de Sud într-o cu totul altă direcție.

Nota: Textul de mai sus este un raport al Centrului Român de Politici Europene

Acest material este parte a proiectului Promovarea cooperării în regiunea Mării Negre: Crearea unui spațiu civic virtual și securizat implementat de Centrul Român de Politici Europene și susținut de către Black Sea Trust for Regional Cooperation al German Marshall Fund

Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar viziunea Black Sea Trust sau a partenerilor săi


               

                 Autori:

Vlada Șubernițchi este cercetător în cadrul Centrului Român de Politici Europene. Este interesată de politica de vecinătate a UE, cu precădere în spațiul ex-sovietic, instituții europene și metode de combatere a dezinformării.


Roland Kristo este stagiar la Centrul Român de Politici Europene. În prezent studiază filosofie, politică și economie la King’s College London. Interesele sale includ economia politică a vaccinurilor, cultura democratică și democratizarea în regiunea Europei Centrale și de Est.




Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. „au incitat la ură prin discursuri denigratoare la adresa lor și a valorilor democratice și occidentale.”
    Da un exemplu de incitare la ură prin discursuri denigratoare la adresa valorilor occidentale (daca știi care sunt acelea, nu cele pe care le deduci) . Ups, nu prea exista.
    Aluneci periculos în partea cealaltă din dorința de a lua apărarea unei minorități lgbt.

  2. Daca dreptul la libera exprimare si la intruniri incepe cu organizarea Pride în societati profund traditionale, iar cei care se opun sunt catalogati extremisti de dreapta, inseamna ca ori nu am inteles eu Occidentul, ori Occidentul este provocator. Este regretabil ca un jurnalist a murit In urma violentelor, dar cred ca o parte din responsabilitate o au și occidentalii. Nu e oare de asteptat sa se ajunga la violente atunci cand vrei sa implantezi idei cu care o larga majoritate nu rezoneaza? Nu e mai firesc intai sa duci o campanie serioasa de educare democratica si mai apoi sa soliciti sa se comporte civilizat si sa manifeste toleranta?

  3. Este evident ca minoritatile sexuale nu trebuie sa fie discriminate.
    Dar, si aici e un mare dar, manifestatiile lor agresive, pe alocuri, exagerarile in a impune chiar o discriminare pozitiva, nu face deloc bine cauzei lor, ci din contra.
    Dupa mine pot face orice in spatiul lor intim, dar nu trebuie sa se dea in barci in spatiul public, dupa cum nici hetero nu o fac!

    • Orice comunitate poate cere să mărșăluiască pentru acordarea unor drepturi. Odată ce le obțin, marșurile respective devin fără obiect, iar primarii nu mai au de ce să le acorde autorizație. Câtă vreme însă e discriminare, edilii sunt obligați prin lege să le ofere dreptul la asociere și liberă exprimare.
      Viceversa, dacă minoritarii ar avea mai multe drepturi, pot atunci și majoritarii să ceară autorizație, de exemplu pentru vreun „Hetero Pride”, cu scopul de a le obține și ei.

      • Nu am pledat pt interzicerea marsurilor. Fiecare poate marsalui cit vrea, dupa mintea mea. Am spus doar ca uneori marsurile pot fi contraproductive, in loc sa concure la obtinerea unor drepturi pot atinge inversul, sa indigneze restul populatiei si sa devina tinta urii.

        Ce spui de comunitatiile de Rechtsradicali? Sau de pedofili?

        • Ai dreptate: faptul că-și dau în petec, deși e oarecum de înțeles timp de două-trei ore pe an după ce stau ascunși tot timpul, nu este deloc în favoarea lor. Sper să-și dea seama. Dacă nu, să le fie anulate marșurile viitoare pe motiv de expunere indecenta. Parcă este în lege și așa ceva.
          Împotriva Rechtsradikalen nu știu ce să spun: nu e chiar același lucru cu lgtb. Și depinde ce anume revendică. Că nu vor să fie „înlocuiți” e o marotă constantă a lor. Când însă susțin că „6 milioane n-au fost destui” este ilegal și nu poate fi revendicat prin niciun fel de demonstrație. La fel și pentru pedofili.

  4. Arhitecta Nathalie Maillet, directoarea concursului Spa Francorchamps a fost surprinsa de sotul intolerant fata de moravurile progresist liberticide demonstrate explicit in patul conjugal, alaturi de amanta sa avocata Anne Lawrance Durvieu.
    Fara ezitare, sotul le-a executat scurt prin impuscare, fiind si un vanator experimentat.
    Daca in Belgia, tara in care Monarhia, Biserica si Masoneria promoveaza activ toleranta, se petrec drame atat de cutremuratoare, ce ne putem astepta din partea cetatenilor imbroboditi la propriu si la figurat de Bisericile Ortodoxe tributare retrogradei educatii comuniste?
    Sotul asasin homophob din tarasenia de la Spa s-a sinucis din lipsa de imaginatie.
    Daca isi lasa timp si nu telefona la politie, putea cere azil politic in una din tarile incriminate de autorii articolului ,oferindu-le acestora prilejul dezvoltarii subiectului sub forma unui foileton.
    Putem spera din partea tinerilor politologi si o analiza a modului in care sunt privite minoritatile sexuale in Albania, tara europeana majoritar musulmana in care au fost gazduiti 3000 de mujahedini iranieni si se vor instala un numar ilimitat de afgani abandonati de pacificatorii americani.

    • Huntzi – Nu ai dreptate ! Traiesc in USA si NIMENI nu se mira sau nu-i ataca in vreun fel ! Cunosc „familii = perechi care isi traiesc viata asa cum vor fara nici un impediment . Sitotusi mai sunt MULTE marsuri si demonstratii ale lor !! Ma tot intreb DE CE ? Probabil din EXIBITIONISM ! Si asta chiar nu-mi place !Sper ca esti de acord cu acest CLAR aspect huntzi ? Sa mai stam si „pe la casele noastre ! – fiecare grup cu diverse orientari sexuale !
      Repet : Sunt un om – sa-i zicem normal, cu sotie si copii – care accepta aceste „deosebiri sexuale” – stiind ca sunt datorate unor anomalii – modificari genetice FARA POSIBILITATE DE CORECTARE MEDICALA
      Clement – Esti mult prea „pe afara” de cunostintele necesare pentru a intelege fenomenul ! Se pare ca si sotul arhitectei era cam tot asa ! Dar cel putin a fost CORECT condamnandu-se si executandu-se dupa crima ! Viata clement – in toate manifestarile ei este MULT MAI COMPLICATA si diuversa decat o minte mai mica si needucata poate pricepe ! Dar fudulia face prostul sa iasa-n tata ! Latinii aveau un proverb : Si tacuie … sau – mai pe ramaneste : Daca taceai – filozof ramaneai ! Ca tot romanul zice : Tacerea e de AUR !

      • Așa deci, dumneata ești normal, cu soție și copii, ei sunt exhibiționiști, victimele unor anomalii. Fără sa realizați poate, ați făcut o demarcație in defavoarea lor. Nu vă mirați ca există, dar ii atacați brutal, desconsiderandu-i. Un motiv suficient pentru care mărșăluiesc.

        P.S. Hantzy este pseudonimul meu.

  5. As zice ca exremisti sunt cei care organizeaza aceste marsuri. O minoritate violenta vrea sa se bage in prim plan. Dar cum stim violenta genereaza violenta. Semeni vant, culegi furtuna

  6. Drepturile omului sunt un drum cu două sensuri. Așa cum unii au dreptul să exprime ceva ceilalți au dreptul să respingă.

    În 2019 CEDO a decis că o profesoară austriacă merită condamantă pentru afirmația că profetul Mahomed a fost un pedofil. Știm din scrierile lăsate de soția sa Aișa că Mahomed s-a căsătorit cu ea când el avea bine peste 50 de ani și ea 6 ani. Și că a posedat-o când ea avea 9 ani. În ziua de azi asta se numește pedofilie și ar fi condamnat cu ani buni de închisoare. Cu toate astea CEDO a considerat că profesoara a ofensat grav islamul, chiar dacă nimic din Coran sau Hadit nu condamnă acuzațiile de pedofilie la adresa profetului Mahomed. Biblia însă condamnă explicit homosexualitatea și le cere creștinilor să-i excludă pe homosexuali din comunitățile lor și să nu aibă nimic de a face cu ei.

    Deci marșurile LGBT-ilor reprezintă o gravă ofensă adusă unei comunități. Exact ca marșurile naziștilor cu portretele lui Hitler și Himmler printr-un cartier evreiesc, Reacția împotriva lor e deci justificată. Care e deci problema?

    • Biblia însă condamnă explicit homosexualitatea și le cere creștinilor să-i excludă pe homosexuali din comunitățile lor și să nu aibă nimic de a face cu ei.

      Deci marșurile LGBT-ilor reprezintă o gravă ofensă adusă unei comunități. Exact ca marșurile naziștilor cu portretele lui Hitler și Himmler printr-un cartier evreiesc, Reacția împotriva lor e deci justificată. Care e deci problema?

      Biblia condamnă într-adevăr relațiile homosexuale (Romani 1:26, Corinteni 6:9, 10).
      Însă Biblia nu cere explicit excluderea homosexualilor și nu promovează homophobia (Romani 12:18).
      De vreme ce homosexualii nu cer cununie religioasă, ci doar căsătorie din care decurg drepturi civile, egalitatea în drepturi este pentru ei criteriul de apreciere. Pentru creștini homosexualitatea este un păcat, dar nu e unul mai mare decât hoția, crima, trufia. Cu toate astea nu ați găsit nimic de spus despre reacția celorlalți, inclusiv deci despre uciderea unui jurnalist, decât „Care e deci problema?”.

      • Biblia ne da si exemple in care Dumnezeu insusi (cel prea bun si iubitor) a distrus total doua orase (mai ceva decat bombardamentele atomice) din cauza pacatoseniei locuitorilor, salvand o singura familie care nu pacatuise. Forta exemplului scris negru pe alb…

  7. Recunosc, eu am o nelămurire: de ce aceste parade se numesc „Pride”? Cei ce defilează sunt mândri că sunt L, G, B, T, Q (și acel „+”, care mie nu mi-e clar ce înseamnă)?
    Și mai am o întrebare: dacă se organizează o paradă „Mândru ca sunt heterosexual”, minoritățile sexuale ar considera-o un fel de atac la drepturile lor?

    Trebuie să menționez că detest discriminarea, în egală măsură detest propaganda și prozelitismul, indiferent de la cine vin (minorități sau majorități) și tocmai de aceea aș aprecia răspunsuri reci, clare și avizate la întrebările mele, în caz că cineva binevoiește să răspundă.
    Pun aici întrebările, pentru că e foarte probabil ca acest articol să fie citit de persoane care chiar pot răspunde, fără idei preconcepute și etichete „a priori”.

    • Se numesc „pride” pentru ca oamenii sunt mandrii cu ceea ce sunt. Au mai fost astfel de reactii si in cadrul altor minoritati ( tin minte sloganul „Proud to be black” ). Ei, practic, nu cer decat sa fie acceptati de societate. In ceea ce priveste initialele LGBTQ+ nu te pot ajuta. Am incercat sa ma documentez odata si nu am ajuns la nici un rezultat. Sunt niste denumiri facute in graba de oameni care vor doar sa para foarte „inclusivi” si nu au intotdeauna consecventa in ceea ce spun. Peace.

    • Asa este, acel + adaugat este ambiguu, putand sa insemne multe. Daca ne uitam in literatura medicala clasica, ar fi posibil chiar sa insemne o multime de alte minoritati sexuale: nimfomanie, satirism, pedofilie, gerontofilie, necrofilie, fetisism, abstinenta absoluta etc. unele dintre ele fiind inca ilegale in multe tari, deci nu pot fi prezentate explicit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Roland Kristó
Roland Kristó este cercetător în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE). În prezent studiază filosofie, politică și economie la King’s College London.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD

Înființarea acestei comisii care trebuie să "ancheteze" creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o,...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Dl Iohannis recomandă golful

"Criza guvernamentală in Romania? Nu știu despre ce vorbiti. Guvernul iși face treaba." Nu fac decat să parafrazez o replică recentă a...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.