vineri, martie 29, 2024

Vasluiul fără ieșire

În urmă cu câțiva ani, am fost profesoară la o școală din județul Vaslui, din mediul rural. Elevii mei de atunci au astăzi vârstele violatorilor din comuna Văleni și mărturisesc că am simțit o strângere de inimă când mi-am dat seama de acest lucru. Retrăiesc acum atât de viu experiențele din acel an decisiv pentru cariera mea.

În timpul iernii, după prima oră de curs, când ieși din clasă, coridorul este un patinoar făcut de omul de serviciu în încercarea de a spăla podeaua. În clase, focul făcut cu o oră în urmă este deja stins, soba slab încălzită, iar copiii prea îmbrăcați ca să mai scrie. Doar cancelaria este încălzită pe tot parcursul zilei, focul trosnește în sobă. Totuși, în timpul pauzelor, copiii aleargă pe podeaua acoperită cu gheață, cad, râd, mănâncă cu poftă din bucata de corn și beau laptele prea puțin pentru foamea lor. Dacă alți copii se bat cu cornurile, în Vaslui fiecare bucățică este apreciată.

Câțiva elevi din clasa a VIII-a sar periodic gardul școlii în curtea vecinului care are lemne tăiate și frumos așezate. Se întorc în școală cu câte un braț de lemne pe care le ascund în bancă. Ei fac parte dintr-o clasă alcătuită din mai mult de 20 de băieți și 5 fete eroine. Băncile rupte, scaunele murdare cad rând pe rând, iar băieții destoinici ai clasei încropesc mese din bucăți de pal și lemn. Și-au „aranjat” clasa în așa fel încât să nu poți trece printre anumite bănci. Un sfert dintre băieți au fost deja repetenți o dată.  Cu un an mai mari decât colegii lor, ei nu vor decât să-și petreacă timpul într-un mod distractiv. Ceilalți luptă să supraviețuiască în atmosfera de junglă care a acaparat întreaga clasă.

Înalt, deșirat, Marinescu obișnuiește să stea cu capul pe bancă în zilele lui bune. Uneori vorbește cu colegii, ignorând profesorul, iar alteori, vorbește neîncetat de unul singur, deranjând ora prin activitățile lui. Întotdeauna face altceva decât ceea ce i se cere. Nu deranjează ora cu ostentație, ci cu credința că ceea ce face el e mai important. Profesorul îi atrage atenția, în mod repetat, dar îi atrage și supărarea. Marinescu privește țintă profesorul, cu o privire plină de furie care nu mai poate fi stăpânită. Numai atunci îl privește. Uneori, furia aceasta iese prin glasul lui și atunci tuturor le era frică de ceea ce ar putea face; cu toții credem că Marinescu e capabil de orice, că nu poate fi stăpânit.

Activitatea lui școlară se regăsește într-un singur caiet aflat pe bancă doar în orele de biologie. Altfel, pe banca lui – stă singur în bancă – se află cuie, ciocan, lemne. Marinescu își întinde picioarele în culoarul dintre șirurile de bănci și niciun coleg nu-i spune nimic. Pentru că și lor le este frică de el. Marinescu nu are prieteni, doar câțiva colegi cu care schimbă uneori idei, de exemplu furatul lemnelor. Iar relația lui cu fetele din clasă este stranie. Nu doar o dată le-a agresat verbal și fizic. Pe Andreea, o fată delicată și serioasă, pe care o place, o deranjează în mod frecvent atât de mult, încât numai cu multă maturitate și sprijin din partea profesorilor, Andreea a rămas până la sfârșitul gimnaziului în acea clasă. Pentru că fata nu-l place și spune despre el că e bolnav, Marinescu a strâns-o de gât cu un cablu pe care l-a adus în ghiozdan. Când a aflat ce s-a întâmplat, profesorul de biologie a venit în clasa lor, în timpul orei unui alt profesor și fără să aștepte prea mult cuvintele lui Marinescu, l-a lovit atât de tare cu pumnul în cap, încât băiatul s-a lovit cu capul de bancă. Toți au paralizat. Numai Marinescu a rămas cu capul în pământ fără să scoată o vorbă, un scâncet, în timp ce profesorul de biologie îi adresa ordine. Peste alte câteva zile, Marinescu ține ascuns sub bancă un cablu mai gros, pe care îl folosește ca bici. Își lovește colegii și se amuză.

Dar mândri am fost cu toții când profesoara de română a ținut o oră deschisă la această clasă. Jumătate dintre profesorii școlii au participat și doamna ne-a demonstrat prin discuția pe care a avut-o cu elevii ei, că i-a obligat să învețe pe de rost ceea ce le-a predat despre romanul Baltagul. Știau rezumatul pe de rost, caracterizarea personajelor și câte și mai câte. La finalul orei, niciun profesor nu a întrebat dacă vreunul dintre acești copii a citit romanul, dar copiii recitau atât de frumos în ora aceea regizată, încât profesorii au adresat sincere felicitări doamnei și elevilor. Ne-am exprimat chiar și falsa speranță că acești copii vor lua note bune la Evaluarea națională, căci doamna îi pregătește așa de bine. Chiar și Ionescu, a răspuns atât de frumos, a încercat să spună și el o propoziție, deși s-a încurcat puțin. Profesoara este vădit mândră. La masa din cancelarie unde se discută această oră și se bea cafea, ma simt ca făcând parte dintr-o piesă de teatru absurd. Laudele curg una după alta, fiecare dintre noi trebuie să comenteze. Nu spun nimic, nu beau cafea.

În unele dintre ore, Ionescu și Petrescu scuipă semințe și joacă cărți și privesc profesorul cu ochi șireți de o maturitate dureroasă. Cred despre sine că sunt superiori celor cu cărți deschise și nu le pasă de o notă proastă. Dau din umeri și ignoră orice amenințare. Neagă orice act de indisciplină cu o seninătate indolentă, care vrea să demonstreze lipsa de autoritate a profesorului. Ei știu atât de bine că nu li se poate întâmpla nimic, încât te privesc, profesorule, cu ochii triumfători ai celui care te-a învins și te-a ignorat.Văzându-i, îți pare rău de chipurile lor îmbătrânite și triste, le ghicești suferința în ochi.

Numai când se apropie încheierea mediilor Ionescu și Petrescu pescuiesc o carte de pe o altă bancă și vor să citească. Imită stângaci gestul acesta care nu pare al lor. Citesc atât de greu, sunt semi-analfabeți. Se rușinează când colegii îi ironizează, se înfurie și cer să fie lăsați în pace. Nu citesc mai mult de câteva propoziții, ar adresa câteva cuvinte grele celui care le-a cerut să deschidă cartea, dar ei știu foarte bine că nota lor depinde și de comportamentul lor. Așa că astăzi, în ziua în care se încheie mediile, băieții sunt cuminți, umili chiar. Urmăresc ce se scrie pe tabla și se prefac că scriu, dar își zâmbesc unul altuia pe furiș.

După vacanța de iarnă, trei băieți din această clasă sunt invitați în cancelarie nu pentru a fi lăudați, ci pentru a fi expuși profesorilor pentru o altă faptă nepotrivită, într-un scenariu ce poartă numele de „mustrare”. Doi dintre ei au început să plângă, sperând că vor fi iertați, au negat acuzațiile, până când profesorul de biologie le-a adresat corecția. Pe toți i-a lovit și toți cei din cancelarie au încremenit. Ochii plini de furie ai lui Marinescu vărsau lacrimi lungi; părea că va lovi înapoi, încleșta pumnul, îi tremurau buzele și tuturor ne-a fost cu adevărat frică, crezând că Marinescu își va pierde controlul. Dar ca într-o haită, toți s-au supus șefului care i-a pedepsit. Numai profesorul de biologie îi putea opri pe acești copii, noi ceilalți profesori, mai tineri sau mai în vârstă eram lipsiți de mijloace, neputincioși.

La sfârșitul anului școlar, am fugit, părăsind școala și județul pentru un loc mai bun din țară, lăsând copiii și profesorii din Vaslui victime ale sistemului social și educațional.

Pentru că învățământul rural nu poate să motiveze acești copii și pentru că mijloacele tradiționale de disciplinare – autoritatea părinților și a profesorilor – eșuează, se ajunge la violență, manifestarea degenerării unui sistem care nu face față acestor adolescenți. Școala îi învață violența și ei o aplică.

Distribuie acest articol

116 COMENTARII

  1. citind acest articol incep sa inteleg de ce lucrurile merg atat de prost in sistemul educational romanesc. Mi se pare o lasitate sa vorbesti ACUM de profesori care bat elevii. Oricum aveai de gand sa pleci, de ce nu ai facut-o la vremea respectiva. Prin atitudine si dumneata ai contribuit la abuzarea acestor copii.
    Cat despre generalizarea la nivelul invatamantului rural, nu sunt de acord. Tocmai promovarea unor astfel de exemple negative da o imagine proasta. Problema nu este neaparat a sistemului cat, in mare parte, a comunitatilor.
    Exista comunitati rurale poate mai sarace si fara perspective decat cea de care vorbesti din Vaslui si unde scoala este scoala pentru ca au oameni dedicati si unde comunitatea a inteles rolul scolii. Da o fuga la Marasu(balta Brailei) si vei vedea. Ia barca si du-te la Mila 23 si vei vedea si acolo ce se face la scoala, du-te la Maierus (Brasov) si vei vedea minuni si la fel in multe alte locuri.
    Li se spune mereu oamenilor ca nu se poate, li se spune atat de des ca soarta lor depinde de bunavointa guvernului, ca stau la pixul vreunui sef incat oamenii nu mai vad posibilitatea de a-si lua soarta in maine.
    Cand afli ca intr-un sat de munte, intr-o zona teribil de frumoasa, primarul unui sat a investit 1 milion euro intr-un parc(!!!) iar scoala e vai de ea, cum sa intelegi?

    • Știi că există profesori care au luat bătaie de la elevi? Într-o atmosferă cum e jungla descrisă în articol, un profesor care bate elevi reprezintă un element de siguranță pentru ceilalți profesori și elevi. E ușor să vorbești despre lașitate stând în fața monitorului, mai greu ar fi să te descurci într-unul din acele sate, mai ales iarna după lăsarea întunericului.

      Profesorul care bate astfel de elevi e ultima problemă din învățământul românesc. Acei elevi nu ar avea ce căuta în școlile obișnuite, este evident din manifestările lor că au probleme serioase.

    • Asta este teorie si vorbarie goala. Matale ce ai fi facut daca ai fi fost profesor la scoala aia? I-ai fi explicat lui Marinescu ca nu e frumos sa-si stranga colegii de gat cu cablul? Si ca nu e frumos sa te scuipe pe tine si sa-ti dea cu pumnul in burta?

      „Elevii” de genul asta sunt constienti ca profesorii nu le pot face nimic, si – fiind psihopati – nu asculta de nici un argument, decat de cel al fortei. Se tem de cel mai puternic decat ei si ii dispretuiesc pe cei mai slabi. Astea provin din familie, comunitate, cei sapte sau zero ani acasa… Uitati-va la reactia degeneratilor din satul ala de violatori! Pentru ei e ceva normal, e asa, ca o şotie, sau ca o glumita a unor pustani. Ce poate sa iasa din asa oameni, din niste oameni la care probabil ca nivelul alcolemiei din sange nu scade niciodata sub 1,2 la mie.

      Incep sa cred ca articolul lui Ramona Ursu din Adevarul este plin de bun simt. In acelasi timp, sunt de acord ca sistemul de invatamant romanesc este la pamant, dar era inevitabil atunci cand avem prim ministri plagiatori si infractori, semi-analfabeti in Parlament si ministri ai educatiei precum Abramburica.

      • ” Uitati-va la reactia degeneratilor din satul ala de violatori!”

        Reactia respectivilor este justificabila psihologic in conditiile in care statul ii intretine din banii nostri si va asigur ca s-ar potoli daca ar fi lasati sa consume doar ceea ce produc (eufemism pentru „sa moara de foame”)!

    • Vorbesti din postura de necunoscator. Exact ca stangistii europeni care ne baga pe gat politicianismul corect si tiganimea pe gat. Dar ei insisi nu au expreimentat niciodata ce inseamna tiganime sau astfel de elemente „abuzate”. Cand ai sa fii tu intr-un sistem de asta, Liviule si ai sa faci minuni cu brutele astea, atunci sa dai lectii, poate scrii si o carte. Pana atunci,d e acolo…din birourile voastre (precum birocratii europeni) nu aveti decat sa dati din gura fara sa aveti vreo legatura cu realitatea vietii.
      PS. Nimic nu ma bucura mai tare decat atunci cand citesc si prin presa occidentala ca politicieni stangisti sau sustinatorii acestora sunt abuzati in toate felurile de tiganime. Fiecare pasare pe limba ei piere…

      • Când o sa lucrati cu asemenea copii, atunci sa va dati cu parerea….habar nu aveti ca sunt foarte multi elevi care nu stiu ce inseamna vorba buna, vorba frumoasa, desi profesorul incearca…pentru ca la el acasa nu a auzit niciodata asa ceva si lucrul acesta l-a marcat pe viata. El nu stie decat violenta, ura fata de tot ce-l inconjoara si atunci refuleaza fata de cei din jurul lui. Nu ai cum sa opresti un asemenea copil, din pacate decat, uneori, tot prin violenta, altfel sunt sanse mari ca ai lui colegi sau chiar profesorii sa le fie victime.

    • Nu ajuta sa insirui cuvinte politically correct alese. Sintem un stat ce a sarit prin istorie din revolutie in revolutie din dorinta sa ajunga din urma celelalte state europe (incepind din 1921….) Revolutia nu implica si evolutia populatiei. In general, in orice societate exista o parte a populatiei ce nu este contemporana cu evul in care traieste. Si prostiile politically corecte, libertatea de exprimare si de constiinta, drepturile si ajutoarele de toto felul face doar sa creasca numarul acestor persoane care cu timpul se autoexclud din societate blamind-o pe aceasta incontinuu in legatura cu nesansa lor.
      Intotdeauna se vor gasi persoane miloase gata sa ne atraga atentia asupra a ceea ce am putea face pt respectivii daca ne-am implica, acordint timp si bani pt a incerca sa ii aducem la nivelul nostru. Evortul ar fi urias, nesustenabil. In plus banii solicitati inseamna, pentru majoritatea, ore de munca cedate in folosul acelor napastuiti. Timp pe care as putea sa il petre cu familia, mai ales tinind cont ca nu sintem vesnici. Mai mult, nu poti sa ajuti aemenea persoane impotriva vointei lor! Scoala publica gratuita este o asemenea forma de ajutor pe care nu numai ca o desconsidera dar in mod activ o fac nefrecventabila si inutila si pentru colegii lor care poate ar vrea sa invete. Care poate vor pierde cindva la 20 de sutimi o competitie fiindca au avut ghinionul de a fi colegi cu asemenea animale. Pe care sintem obligati a le suportam, sa le dam aceleasi sanse, sa le toleram printre noi – asa e politically correct! Costurile pt societate sint imense. Trebuie ca asemenea animale sa fie trimise la scoli speciale intre indivizi asemenea lor. Probabil acolo violenta ar fi la ordinea zilei si in loc de educatie va prima dresajul. E insa posibil sa aiba o sansa si sa se trezeasca, cocolosindu-i si considerindui egalii nostri nu au nici o sansa. Invata ca obraznicia lor perpetua a o cale lesnicioasa de a obtine orice doresc. Chiar si partide de sex surpriza.
      In numele non-discriminarii, in numele egalitatii de sanse ingropam de fapt sansele colegilor acelor pramatii (si este perfect aplicabil pentru toti oamenii cuminti din societate caaare sint obligati sa suporte vecini abuzivi, galagiosi si/sau murdari; colegi de munca agresivi; mitocanie in administratie; etc). Societatea pentru a functiona trebuie reglementata. Din nefericire traim vremuri in care pt borfasi indulcim regulile zilnic si pentru fraierul platitor de taxe facem jugul mai greu zi de zi.
      Il plingeti pe baitul acela dar noi ca societate ne-am facut datoria fata de el. Ii acordam sansa sa mearga la scoala. E adevarat societatea poatesa continue cu ajutorul si sa il scoata din mediul familial si sa fie trimis intr-o institutie unde sa creasca in conditii mai bune. Oricum este si va fi multilat sufleteste pe viata. Nu avem curajul sa spunem (fiindca nu e politically correct si se aplica numai la albinute, cai, vaci, ciini, etc) nimic despre genetica. Despre faptul ca oricit am antrena un soarece in aceleasi conditii cu un pursinge arab, soarecel nu ar avea nici o sansa intr-o cursa directa (da, asa e, chestia asta a spus-o un nazist prima oara, nu stiu care..). Pentru a egaliza sansele in societatea moderna impunem tot felul de handicapuri pursingelui pentru a face soarecele sa aiba sanse. In loc sa ii folosim pe fiecare acolo unde se potriveste si unde este necesar. Ar fi mult mai eficient! Dar ar fi discriminare.
      A incerca sa faci oameni cu blindetea din asemenea specimene este timp si bani pierduti de pomana. Cu aceeasi bani ai putea sa faci performanta cu copii normali. Cu cei supradotati ai putea ajunge departe. Ar trebui tinut cont ca intr-un grup, cel mai slab va ajunge sa impuna viteza de deplasare/dezvoltare intregului grup.
      Suna dur dar singura sansa este segregarea . Este separarea celor ce refuza sa se integreze si trimiterea la unitati de scolarizare speciale. Si aceeasi regula poate fi aplicata peste tot.
      Practic prin modul de reactie a societatii fata de asemnea cazuri negam intraga evolutie a umanitatii. Din dorinta de a fi umani si a ajuta orice nemernic ne plecam in fata lor si, treptat , treptat, societatea va fi a lor. Si asa cum bine vedem sintem martorii unei involutii sociale.

    • Pe bune, Liviu? Asta ai inteles tu din articol? Uau…poate mai citesti o data! …si sper sa-ti dea Dumnezeu vreo trei ca si „copiii” aia abuzati (zici tu) …sa te manance la micul dejun! …dupa ce te-au umplut de scuipat…

  2. Se vorbeste permanent de „motivare” si „autoritate”. dar nu se spune cum se cultiva respectul si demnitatea in societatea romaneasca . A spus vreun profesor elevilor fapul ca vocabularul unui prim ministru si chiar al unui presedinte de foarte multe ori dovedesc lipsa de respect fata de cei ce sunt obligati sa-i asculte ? Se practica in scoli proverbul „Pestele de la cap se impute !”? NU exista in Romania cultura drepturilor fundamentale ale omului , pe care nici politicienii ,nici profesorii , nici jurnalistii (intr-un numar covarsitor) nu o cunosc si nu o practica.In America , aceasta cultura ,a respectului si a demnitatii se insuseste in gradinita!.La noi , vorba moldovenilor „merge si asa”.!

    • „aceasta cultura ,a respectului si a demnitatii se insuseste in gradinita”… Este atat de bine insusita incat SUA are cel mai mare procent de puscariasi din istoria umanitatii (1%), a permis Guantanamo, invazia Irakului si mai multi cetateni proprii ucisi de politie in 4 luni decat in UK in ultimii 50 de ani. Halal tara de dat exemplu ca si ‘civilizatie’!

      • N-ar fi mai simplu , ca in loc de profesori si invatatori sa se angajeze biciuitori. Acestia in loc de 3-4 ani de facultate ar putea fi prgatiti intr-o ora si n-ar cere nici salariile astronomice ale profesorilor, fiind satisfacuti de bicuitul zilnic.

    • Ba scoala ! Gandeste-te la fata aia stransa cu cablul de gat. Poate acasa n-a avut parte de violenta, insa la scoala da. Chiar si cei care nu sunt victime directe vad cum unii ii controleaza pe altii prin intimidare si violenta si asta se intampla practic in orice scoala. nu numai la Vaslui…

      Cat despre cei violenti, ei sunt bestii din cauza familiei. E o discutie mai lunga ce cuprinde socala, familie, acesti doi factori contribuind la perspectiva.

      Iar de la profesori invata ipocrizia. Sa nu credeti ca copiii nu simt ipocrizia. O simt si inca cum !
      Nici profesorii si nici parintii acolo nu au vreo perspectiva viabila pe care sa o transmita copiilor insa profesorii vor sa fie respectati…

  3. Cred ca oamenii, femeile nu se exclud, se fac vinovati de folosirea celorlalti fie pentru atingerea unor scopuri materiale, fie pentru unele sexuale folosind diverse comportamente al caror inteles e unul dar a cărui finalitate e cu totul alta. Adică oamenii nu sunt sinceri, nici cu ei, nici cu altii … Faptul ca apoi se trezesc în situatii generate de aceste comportamente neconforme cu asteptările lor nu e decât, de multe ori, o consecinta directa a acestui fapt …

  4. …bulversant!
    Continui sa cred ca nicio situatie, cat ar fi de dramatica si cat ar parea de fara sperante de ameliorare, nu este definitiva!
    Din articol reiese ceva esential : ura nu vindeca ura, niciodata!
    Daca, pot sa admit ca s-a incercat tot ce se putea in materie de represalii si pedepse, remarc ca nicio masura nu a tratat sursa problemelor : urâtul si mizeria!
    Intr-o scoala frumoasa (!), curata si bine intretinuta, care ofera elevilor si profesorilor conditii normale (!) de viata si activitate, este dificil sa persiste cazuri de abatere grava de la o convietuire civilizata. Di’mpotriva, lipsurile si promiscuitatea, nu doar ca favorizeaza aparitia frustrarii si a manifestarilor ei cele mai violente, dar o perenizeaza si o extinde la cat mai multi!
    Un profesor frustrat isi varsa necazul pe un elev frustrat, se creeaza astfel o competitie de agresivitate intre cei 2 si taberele pe care le reprezinta, ceea ce, in contextul lipsei de „alte” perspective si a unor conditii total insalubre, deci inumane (!), genereaza comportamente care nu au cum sa fie altfel…decat tot inumane!
    Cred profund in terapia prin „frumos”, numeroase sunt exemplele pe care le cunosc de cartiere complet defavorizate (in Washington, Paris, Londra) care au fost salvate, in primul rand datorita respectului fata de demnitatea locuitorilor, exprimat concret prin reabilitarea locuintelor, a strazilor, a scolilor, etc…Oamenii „se asorteaza” cu cadrul in care traiesc: se imbraca ingrijit sau nu, scuipa pe jos sau nu, injura sau nu, violeaza sau nu, si in functie de ce-i inconjoara…Cand cadrul de viata este frumos, oamenii devin mai buni, este verificat!!!

    • Mergeți mai întâi prin astfel de sate, sunt o mulțime în România și nu doar în județul Vaslui. Durează două generații să schimbi ceva acolo, plus banii necesari, care nu e clar de unde ar putea să provină.

      • …”mai intai” de ce, Harald? De a vorbi despre solutiile care mi se par eficiente? Sau subintelegeti ca situatia Romaniei este mult mai complicata decat la altii, atat de complicata incat nu merita sa ne mai ocupam constructiv de ea, pentru ca ar dura 2 generatii , si asta numai daca am avea bani, si n-avem?
        Cate generatii mai trebuie sa treaca, oare, pentru ca mentalitatea asta paguboasa, pur victimizanta si atat, adica sterila, sa se schimbe…?

        • Mai întâi încercați să vedeți personal cum e viața în acele sate și abia după aceea propuneți soluții fanteziste bazate pe școli cu mușcate la fereastră.

          E adevărat că omul aruncă mai ușor o hârtie pe jps într-o gară mizerabilă decât într-una cu podeaua proaspăt spălată, însă în acele sate situația e mult mai complicată. Acolo copiii sunt bătuți zdravăn mult înainte de a ajunge la școală, așa ajung să simtă nevoia de a-și manifesta agresivitatea și când e cazul și când nu e cazul.

          Până la ”respectul față de demnitatea locuiitorilor”, în acele sate ar fi nevoie de un asistent social aproape la fiecare familie și de câte un polițist care să păzească acel asistent social. E plină lumea de ”city boys” care au văzut Londra, Parisul și Washingtonul, da’ n-au călcat în viața lor pe la Tanacu, pe la Solești sau pe Muntenii de Jos.

          • Harald, am impresia ca nu gandim prea diferit, ca dorim amandoi ca situatia sa se amelioreze, ca suntem de acord ca trebuiesc luate masuri concrete, etc., gresesc?
            Daca da, nu mai pierdeti timpul sa cititi restul…
            Daca nu, gasiti normal si constructiv sa „desfiintati” propunerile cuiva care are aceleasi intentii ca dvs, numai pentru ca le considerati prea idealiste ?
            Nu va sunt adversar, am doar o alta abordare! Or, din discutii civilizate si respectuoase, oameni cu aceleasi preocupari, dar viziuni diferite, pot gasi solutii constructive…asa cred…
            Dvs insa, ma puneti la punct, mai bine zis ma trimiteti :) in satul X, ca sa…ce? sa constat ce se stie deja, sau sa aflu si alte atrocitati? Asta ne lipseste, mai multa „documentare” la fata locului? Sau credeti ca numai traind in „focul actiunii” se pot lua deciziile adecvate stingerii incendiului…?
            S-ar putea sa va inselati de aceasta data, si de abordare, si de adversar…

  5. E un text cutremurator. Alt cuvant nu gasesc.
    Nici nu stiu ce s-ar putea face. Un lucru imi e clar: acesti copii nu au ajuns cum au ajuns dintr-un accident. Acasa la ei trebuie sa fie nenorocire. Un copil cu parinti responsabili nu ar putea ajunge intr-o asemenea stare decat daca ar fi bolnav psihic.

    • Ati pus punctul pe i. In zonele rurale sarace ale Romaniei nu mai e nimic. Betivi care toarna ploduri, toate scursurile isi fac de cap pe banii altora. E si vina sistemului socialist care plateste pentru aceste brute si progeniturile lor…chiar bani grei. Si cum spunea cineva mai sus: pestele de la cap se impute. Corect. Capul e socialismul desantat care tine si sustine orice pramatie. In primul rand ca ce cauta ala in clase sa tulbure ordine…asta era caz de: iesi afara si vii la ore cand te potolesti. Niciodata? Niciodata. Ramaii un taran analfabet…si de ciobani e nevoie. Si de sclavi tampiti e nevoie pe lumea asta. Ceea ce parintii nu faca acasa, nici scoala nu poate. E prea tarziu. Parintii trebuiesc decazuti din drepturi si terminata povestea. Prea multa lejeritate in problemele acestea.
      PS. Cred ca profesoruld e biologie facea singurul lucru sustenabil pentru un astfel de caracter. Stiu ca suna cinic, dar el era unul . Ceilalti 20 cum de n-au gasit metode alternative?

      • @Razvan A

        Cred ca (si) tu ai o problema (de educatie? psihologica?), altfel nu se explica ideea fixa (maladiva) pe care o ai: „sistemului socialist” („socialismul desantat”) e de vina! Sa vedem care este de fapt realitatea:

        Romania aloca doar 15,6% din PIB pentru „cheltuieli cu protectia sociala”, in timp ce media europeana este de 29,5%.

        Denmark – 34,6
        France – 34,2
        Netherlands – 33,3
        Ireland – 32,5
        Greece – 31,2
        Finland – 31,2
        Belgium – 30,8
        Sweden – 30,5
        Italy – 30,3
        Austria – 30,2

        EU – 29,5

        Germany – 29,5
        United Kingdom – 28,8
        Switzerland – 27,5
        Portugal – 26,9
        Spain – 25,9
        Slovenia – 25,4
        Iceland – 25,2
        Norway – 25,0
        Serbia – 24,7
        Luxembourg – 23,3
        Cyprus – 23,1
        Hungary – 21,8
        Croatia – 21,1
        Czech Republic – 20,8
        Malta – 19,3
        Slovakia – 18,4
        Poland – 18,1
        Bulgaria – 17,4
        Lithuania – 16,5
        Romania – 15,6
        Estonia – 15,5
        Latvia – 14,0

        http://tinyurl.com/nhqx5bs

        In cifre absolute, Romania aloca 861 Euro pentru „protectia sociala”, fata de media europeana de 6.731 Euro:

        http://tinyurl.com/om2v6eu

        Daca folosim „paritatea puterii de cumparare standard” (cheltuielile raportate la preturile din tara respectiva), Romania aloca pentru „protectia sociala” doar 2.102 PPS/locuitor, adica CEL MAI PUTIN DIN EUROPA (Bulgaria aloca 2.202 PPS/locuitor – Danemarca aloca 10.461 PPS/locuitor – media europeana este de 7.598 PPS/locuitor):

        http://tinyurl.com/qdz3n2c

        • Cetetene, scurt pe 2:
          1. Statisticile din Romania sunt ca si cele din grecia. Adik au exact valoarea doctoratului lui Ponta.
          2. Socialism nu inseamna doar ceea c einregistrezi tu ca „cheltuieli sociale” in statistici ci intregul sistem. De la faptul ca Oltchim sau Tarom sunt tinute social in brate ca sa nu genereze someri la faptul ca boc in loc sa concedieze 25% bugetarime i-a tinut pe toti si le-a micsorat lefurile. Acolo tot asistenta sociala se numeste.
          3. Compari tari de traditie socialiste gen tari scandinave cu Romania care n-ar enici o legatura cu socialismul scandinav. Du-i pe romani in Scandinavia si in cativa ani au macelarit socialismul. In socialism trebuie sa crezi cu trupul si sufletul, sa contribui benevol, asa cum se intampla in aceste societati. In Romania socialismul este doar pentru votaci, de regula psd-isti care „trebuie sa manance si gura la ei”.
          4. Mai e un lucru pe care trebuie sa-l intelegi. Nici Europa n-o duce mai bine si se va termina in curand daca va continua politicile ei sociale. faptul ca ei sunt mai avansati si au „spate financiar” inca nu inseamna ca e de „mai bine”. Retarzi si acolo, nu iti fa iluzii…doar ca masa critica e mai redusa decat in Romania.
          Sa mai continui? Nu, reflecta putin!!!

        • La cheltuieli sociale ar trebui sa intre si sistemul de pensii public, ar trebui sa intre si companiile de stat si chiar si faptul ca platim pest 1,2 mil de angajati in sistemul bugetar etc. E simplu sa faci comparatii. Vad ca mereu va aprindeti cand unul se ia de socialism. E greu sa tragi linie unde incepe si unde se termina asistenta sociala a unui stat.

        • @Razvan A; @Doru asistatul

          Ciudat socialism exista in Romania! Romania are un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana, in conditiile in care are unul dintre cele mai mari procente de cetateni saraci din Uniunea Europeana (printre cei saraci regasindu-se si copii cu parinti angajati cu norma intreaga). Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:

          Norway 3,3
          Czech Republic 3,4
          Iceland 3,4
          Finland 3,6
          Netherlands 3,6
          Slovakia 3,6
          Slovenia 3,6
          Sweden 3,7
          Belgium 3,8
          Austria 4,1
          Malta 4,1
          Hungary 4,2
          Switzerland 4,2
          Denmark 4,3
          France 4,5
          Germany 4,6
          Luxembourg 4,6
          United Kingdom 4,6
          Ireland 4,7

          Media Europeana 4.7

          Cyprus 4,9
          Poland 4,9
          Croatia 5,3
          Estonia 5,5
          Italy 5,7
          Portugal 6,0
          Lithuania 6,1
          Latvia 6,3
          Spain 6,3
          Bulgaria 6,6
          Greece 6,6
          Romania 6,6

          http://tinyurl.com/nhmx5w3

          Tot la capitolul „ciudat socialism exista in Romania” se incadreaza si urmatoarea statistica:

          „Romania a inregistrat, de departe, cea mai redusa pondere a compensarii salariatilor in PIB, de doar 31,3% sau 65% din media europeana. Edificator este faptul ca pe locul al doilea al acestui nedorit top se situeaza Grecia, cu 33,4%, in timp ce sapte state membre UE au ponderi de peste 50%, nivelul maxum fiind atins in Danemarca (53,1%).”

          http://tinyurl.com/pm3b4q6

          http://tinyurl.com/pb5ptnb

          http://tinyurl.com/nrdf8rg

          „Mai mult de jumatate dintre romanii au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”.

          http://tinyurl.com/krcxpg2

          Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

          „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

          „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
          Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

          http://tinyurl.com/cydzbe8

          • O sa fiu scurt ca-i frumos afra sie vineri.
            Ma repet…ce trimiteti aici sunt bazate pe statistici oferite de Statistik Romanika si de Statistik Grecia de exemplu. Cum spuneam, valoarea lor este valoarea lui Ponta care revine obsesiv repetandu-se la cat de bine o duce romania de cand e el prim-nimic.
            Pe de alta parte, daca e sa credem articolul din Capital privitor la mia de lei, cum sa nu fie asa? Pai cand angajatorul trebuie sa plateasca statului cel putin dublu miei acelea, e normal ca mia sa ramana de baza la angajat. Daca politicienii ar fi cinstiti ar lua din carca angajatorului toate cheltuielile aditionale si le-ar lasa pe mana angajatului (adik el sa declare si sa plateasca taxele aferente). Atunci s-ar vedea adevaratele salarii. Tot atunci s-ar putea ca angajatul ala amarat pe care il tot plangi sa vada de fapt cat din munca lui merge la politruci si sistemul lor organizational de tip societate sociala. Si atunci ar incepe sa apara intrebarile: dar pentru ce sa dam atata? S-ar putea chiar sa se lase cu presiune mai serioasa pe politicieni.
            Asa, prosteala pe fata.
            Tot aud asta, ca vai de mine se lasa cu razbel daca nu dai sufiecient la greci, la asistati, la cersetori. Sa se lase. Ca la revolutia franceza sau la cea bolsevica. Poate ca e timpul unei revanse si a unei intoarceri intr.o epoca a valorilor autentice, a competitiei, a corectitidinii. Atunci sa va vad cu statisticile voastre…

            • @Razvan A

              1. Ceea ce faci tu se numeste manipulare. Nu sunt „Statistik Romanika”, sunt statistici Eurostat (in afara de articolul din Capital). Raporterea la guvernarea Ponta este o alta manipulare. Si pe vremea guvernarii Boc, situatia era aceiasi (urmareste link-urile din comentariile de mai sus).

              2. Spui ca: „pai cand angajatorul trebuie sa plateasca statului cel putin dublu miei acelea”. Aceasta afirmatie reprezinta o noua manipulare. Taxele platite de catre angajator in Romania (ca procent din PIB) sunt printre cele mai mici din Europa, adica 5,7% – fata de o medie europeana de 8% (adica locul 19 din 27 de tari).

              http://tinyurl.com/9a2n4g5

              (in link-ul de mai sus, selecteaza „… paid by employers”)

              In concluzie, lozincile ideologice nu reflecta niciodata realitatea (statistica) ci doar dorinta de manipare a opiniei cititorilor.

            • @cetatean
              Ba sa ma scuzati: Eurostat primeste pe tava rezultatele de la Institutele nationale de Statistica. Adik ei doar le proceseaza. E o porcarie generalizata pentru ca poate ca ei lucreaza acurat si bine dar daca primesti gunoi, gunoi procesezi.
              Uneori relitatile sunt mai reale decat statisticile. Tot statisticile europene arata ca inflatia in zona euro a fost foarte mica (ba chiar vorbim de deflatie). Traiesc intr-o capitala scandinava si iti pot spune cu calcule precise (am tinut facturile de peste tot in ultimii cativa ani) ca vorbim de o inflatie serioasa. Faptul ca se „egalizeaza” luand in considerare si „vasluiul”, desi ma indoiesc ca acolo n-ar fi fost inflatie nu reflecta nimic. reflecta doar ca metoda statistica este incorecta si reflecta ce vor politicienii sa se reflecte.
              La fel si cu salariile medii. Scuze, dar cand ai 500 de CEOs de corporatii localizati in Bucuresti care au salarii de 50.000 Euro pe an e si normal ca la final da ca „salariul mediu” e mai mare in Bucuresti decat la Iasi. Doar ca daca mergi la muncitorul de rand diferenta fata d emuncitorul din Iasi e mult mai mica decat diferentele de „medie”.
              Imi place ca incerci sa manipulezi folosind niste statistici facute exact pe placul politicienilor si a establishmentului de tip stangist european. Doar ca daca mai ai si putina putere interpretativa s-ar putea sa descoperi altceva. Ca in exemplul cu inflatia. Sunt multe alte exemple in care aceste statistici sunt gunoi Cel mai pur este rata somajului in Europa si pe tari. Se incadreaza doar cei care primesc „ajutor de somaj”. Atentie „ajutor de somaj”. Acela se da pe o perioada de la 6 luni la cativa ani, in functie de tara din EU. Cand individul a iesit din sistemul de ajutor de somaj nu inseamna deloc ca el lucreaza la alb pe undeva ci ca a iesit din sistem. Statisticile il inregistreaza ca „nesomer” desi el e fie asistat social fie nu lucreaza pe nicaieri. Am scris de multe ori aceste lucruri chiar si catre Statistik Denmark si mi-au zis ca procedurile europene de la Eurostat sunt foarte clare si ca ei nu pot face nimic vis a vis de „establishment”.
              Eu nu zic ca statisticile sunt in general nefolositoare dar depinde foarte mult de cat de acurat sunt interpretate si de interesele cui servesc. Daca vorbim de politicieni (mai ales de stanga) mie imi este clar.
              PS. lucrez in research si iti pot face statistici care indica de exemplu cum ca, consumul de cafea reduce sansele de diabet. Informatie corecta dar omitand faptul ca tot acea cafea poate creste riscul bolilor cardio-vasculare. Asta pentru ca nu imi place mie rezultatul. In final, in fucntie de interese (industria de cafea, de exemplu) se publica un studiu cu statistici clare dar foarte partiale omitand alte date din analize.

            • si apropo…sa nu crezi ca am considerat vreodata guvernul boc ca un guvern de dreapta sau ca ponta e de stanga. Ei sunt ceea ce societatea vrea de la ei. maine se fac si extremisti daca e cazul. Doar ca acum la moda e socialismul. Asta se cere, asta ofera…si boc si ponta.

            • @Razvan A

              Raspuns tipic de neoliberal indoctrinat, care atunci cand nu mai are argumente, neaga realitatea (statistica). De ce nu ne dai tu niste ststistici „corecte”, sa stim si noi pe ce iti bazezi afirmatiile?

              P.S. Nicio politica economica (si nu numai) nu poate sa functioneze corect (mai ales pe termen lung) fara feedback (adica nu poate sa functioneze „in orb”). Statistica reperezinta tocmai feedback-ul politicilor ecnomico-sociale. Fara feedback, erorile si dezechilibrele se acumuleaza constant, ducand in final la corectii economice cu potential exploziv pentru societate.

            • Poate ca sunt neoliberal indoctrinat, dar esti de acord ca daca neoliberalii erau establismentul Europei, altfel aratau statisticile acelea?
              Pe de alta parte, poti sa ma combati privitor la argumentele mele privind „unemployment rate” si acelea ale inflatiei? Eu iti pot aduce argumente pe cifre reale, daca vrei (ti-am zis ca am toate chitantantele de la supermarketuri si utilitati si acestea releva in medie o crestere de 10% fata de acum 3 ani. La alimente e undeva la 30%). Atunci cum te astepti sa cred ce zic statisticile oficiale cand cosuletul meu de cumparaturi zice altceva?

        • @Razvan A; @Doru asistatul

          1. Numarul mare de angajati in sistemul bugetar nu este un indicator al „socialismului”, ci al coruptiei, coruptie din cauza careia avem si discrepantele sociale uriase din Romania. Fiecare politician are o familie si un grup de prieteni (al lui si al familiei) care isi doresc (o parte dintre ei) un loc „caldut”, la stat. Nu ideologia „socialista” (de fapt social-democrata), ci coruptia si interesele egoiste de grup au facut sa creasca aparatul administrativ.

          2. Exista companii strategice, de interes national, care nu trebuie privatizate (insa trebuie depolitizate!). Totusi, exista si multe companii de stat care nu au fost privatizate tot datorita coruptiei (si nu a grijii netarmurite fata de muncitori ;) ). Clientela politica trebuie sa fie rasplatita cu posturi in conducerea acestor societati (cu „salarii nesimtite” – chiar daca unele au pierderi), cu postutri in CA si AGA.

          @Razvan

          DEX ’09 (2009):

          SOCIALISM s. n. Sistem economic si politic bazat pe dominatia proprietatii statului in economie si pe conducerea centralizata IN TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE, exercitata de PARTIDUL UNIC.

          Deci, nu exista „socialismul scandinav” si romani care „au macelarit socialismul”. Exista social-democratie scandinava si coruptie romaneasca.

          Spui ca: ” Nici Europa n-o duce mai bine si se va termina in curand daca va continua politicile ei sociale.” Aceasta afirmatie (generalizatoare) reprezinta o manipulare. Tarile nordice (cele mai „socialiste” din Europa – de fapt social-democrate) o duc cel mai bine, mai bine si decat SUA (care are sistemul economico-social cel mai apropiat de modelul dorit de libertarieni).

          Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:

          Produsul intern brut pe cap de locuitor:

          3 – Norvegia – 99.462 Dolari
          7 – Danemarca – 56.202 Dolari
          8 – Suedia – 55.158 Dolari
          11 – SUA – 49.922 Dolari

          Speranta de viata:

          10 – Suedia – 81,8 Ani
          13 – Norvegia – 81,3 Ani
          28 – Danemarca – 79,8 Ani
          34 – SUA – 78,6 Ani

          Protectia dreptului de proprietate:

          10 – Norvegia – 6,0 Puncte
          14 – Suedia – 5,9 Puncte
          24 – Danemarca – 5,4 Puncte
          33 – SUA – 5,2 Puncte

          – Cooperarea in relatia angajat-angajator:

          3 – Danemarca – 5,8 Puncte
          4 – Norvegia – 5,8 Puncte
          17 – Suedia – 5,7 Puncte
          42 – SUA – 4.7 Puncte

          – Increderea in profesionalismul managementului:

          3 – Norvegia – 6,2 Puncte
          4 – Suedia – 6,1 Puncte
          6 – Danemarca – 6,0 Puncte
          15 – SUA – 5,6 Puncte

          Independeta justitiei:

          5 – Norvegia – 6,3 Puncte
          8 – Danemarca – 6,2 Puncte
          9 – Suedia – 6,2 Puncte
          32 – SUA – 5,0 Puncte

          Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:

          2 – Suedia – 5,3 Puncte
          8 – Norvegia – 5,0 Puncte
          16 – Danemarca – 4,4 Puncte
          54 – SUA – 3,3 Puncte

          – Disponibilitatea noilor tehnologii:

          2 – Suedia – 6,5 Puncte
          3 – Norvegia – 6,5 Puncte
          6 – SUA – 6,4 Puncte
          29 – Danemarca – 5.9 Puncte

          – Procentul utilizatorilor de Internet:

          2 – Norvegia – 95,0 %
          3 – Suedia – 94,0 %
          4 – Danemarca – 93,0 %
          20 – SUA – 81,0 %

          Calitatea sistemului educational:

          17- Suedia – 5,0 Puncte
          18 – Norvegia – 5,0 Puncte
          21 – Danemarca – 4,9 Puncte
          25 – SUA – 4,6 Puncte

          @Doru asistatul

          In Germania (economia cea mai puternica a Europei), contributia la sistemul de pensii de stat este OBLIGATORIE, atat pentru angajatori cat si pentru angajati. Pensia de stat este parte integranta a „sistemului de securitate sociala de baza”.

          https://en.wikipedia.org/wiki/Pensions_in_Germany

          Acest fapt nu face din Germania o tara „socialista”, ci una care isi respecta batranii (parintii sau bunicii pensionari ai viitorilor parinti sau bunici pensionari … etc.).

          • Prefer sa nu ma iei la semantica. Stii foarte bine la ce ma refer cu socialism. Acela in care unei categorii i se da (prin spolierea de la celelalte categorii) mai mult decat merita. Daca sistemul e „democrat” nu inseamna nimic. O majoritate de cersetori pe o strada iti pot face tie democratia prin impunerea majoritatii lor puturoase.
            Cat priveste socialismul scandinav, te rog sa mai studiezi daca e chiar asa. Pentru usurinte, urmarezte asta:
            https://www.youtube.com/watch?v=FNtyV0CXfzU

            Ce vreau sa zic e ca ce vreti voi este de fapt bunastare scandinava, nu sistem scandinav. Iti spune unul care e cetatean al unei tari scandinave. Daca ii spun unui roman de exemplu ca e noemal sa plateasca taxa pe mostenirea de la parinti (exemplu pur) imi va da in cap cu „scandinavismul” meu. Exact ce spuneam mai sus: socialismul se traieste prin oameni, nu se impune. Iar Scandinavia e tara in care economia este foarte liberala dar populatia gandeste si traieste social (adik ca grup, si pentru ceilalti). Asta e o mentalitate, nu un sistem politic.

            • Totusi ai punctat corect: corupta, favoritismul, nepotismul sunt elementele de baza ale distructiei. Intrucat acestea sunt asociate in Romania cu ceea ce socialismul si comunismul a adus mai urat, le ramane eticheta acolo. Pana la reforme serioase, parerea mea e c romanii muncitori nu ar trebui sa plateasca un banutz la taxe (e suficient TVA-ul).
              Fara DEX. Socialismul in Romania (dar nu numai) este un sistem in care o categoria sus-pusa (de obicei de o masa de inerti sociali) decizatoare stabileste sa hoteasca si sa manevreze banutul de la cei care sunt activi in societatea respectiva. Ei fauresc un set de reguli care sa-i avantajeze intai si intai pe ei, ca sistem (pentru a supravietui) si apoi pe sustinatorii lor din teritoriu, recte votantii.

            • @Razvan A

              In comentariul de mai sus negai realitatea reflectata de statistica, in acest comentariu reinventezi sensul cuvintelor („sa nu ma iei la semantica”). In aceste conditii, nu avem cum sa purtam un dialog coerent.

              P.S. De unde ai dedus ca eu vreau „bunastare scandinava, nu sistem scandinav”? Aceasta afirmatie reprezinta un argument puternic in favoarea ideei ca cei indoctrinati nu se raporteaza la realitati (statistica, „semantica”) ci la propriile idei preconcepute.

            • Scoateti din context statisticile fara sa le adjustati (normalizati). Faptul ca anumite tari au anumiti parametri nu inseamna ABSOLUT nimic. Acei parametri s-au construit in timp si s-a ajuns actualmente la un echilibru care da mai bine. Daca aplici aceeasi parametri pe alte natiuni nu inseamna ca ei vor funtiona sau ca rezultatele vor fi asemanatoare. Poate chiar din contra. De ce crezi ca socialismul de tip scandinav nu exista in alte parti? Pentru ca nu se poate, daca s-ar putea poate ca ar mai incerca si altii. E nevoie de generatii intregi pentru a perfectiona un sistem si a-l face functional. Pe de alta parte socialismul scandinav este foarte atractiv proletariatului, celui care vrea o viata linistita, fara d eprobleme, fara nici o provocare. Un fel de leguma. Antreprenorul, curajosul, temerarul este cam marginalizat in zona aceasta. Doar daca o face din pur interes. Tocmai asta e diferenta intre curajosii, temerarii si antreprenorii americani si cei scandinavi. Aia isi permit orice…sa devina miliardari din propria idee, munca pe cand aici nu esti lasat si deci scopul pecuniar al actiunilor tale sunt sugrumate din fasa. Intrebarea e cine si ce prefera.
              PS. Scuze, am folosit pesoana a doua dar ma refereal in general la cel care striga si cere socialism scandinav fara sa stie despre ce e vorba. Si am intalnit multi. Dar nu era un comment personal pentru dumneata.

            • @Razvan A

              La intrebarea: „De ce crezi ca socialismul de tip scandinav nu exista in alte parti?”, raspunsul este mai simplu decat crezi: din cauza lipsei unei educatii ca cea a nordicilor.

              O educatie in care gandirea critica ar ocupa pozitia centrala ar face ca oamenii sa inteleaga mult mai bine ca bogatia pe care o poate produce o societate este finita, asa ca acesta trebuie foarte atent si corect redistribuita (prin reglarea fina a politicilor economice, fiscale, sociale). Oamenii ar intelege mai bine faptul ca o atitudine egoista, in care fiecare viseaza „sa devina miliardar din propria idee, munca”, este una perdanta pentru marea majoritate dintre ei (este de fapt un fel de loterie a vietii, la care marea majoritate pierde si doar o mica minoritate castiga). Constientizarea acestui adevar ar avea un efect benefic si in reducerea egoismului oamenilor, pentru care viata ar deveni „un joc de echipa” si nu „un joc de noroc”.

              „Oxfam a tinut prima pagina a ziarelor anul trecut la Davos dupa ce a prezentat un studiu care arata ca cei mai bogati 85 de oameni din lume detin aceeasi avere ca cei mai saraci 50% (3,5 miliarde de oameni). In acest an, proportia este si mai mare: doar 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde, fata de 388 in 2010”.

              http://tinyurl.com/jw37xpg

              Dupa cum vedem, 80 de oameni au castigat premiul cel mare la loteria globala „Vreau sa fiu Miliardar” – in timp ce 3,5 miliarde de oameni si-au irosit vietile, acceptand (sau fiind constransi) sa participe la acesta loterie.

              Sa revenim la statistica, pentru a vedea care este situatia intr-o lume in care „aia isi permit orice…sa devina miliardari din propria idee, munca” (adica in SUA):

              Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:

              – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
              – 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
              – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
              – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
              – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat) pentru a supravietui.
              – 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
              – 43% dintre americani au contribuit cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie.
              – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” de 16%, ajungand la 7.8 milioane (2,5% din populatia SUA).

              Aceste date arata ca:

              1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta URIASA dintre cei putini si bogati (pe de o parte) si cei multi si saraci (pe de alta parte) nu se poate justifica cu argumentul diferentei de valoare dintre aceste categorii, ci este rezultatul acestor reguli economice imorale.

              2. „Scara valorilor” a fost distorsionata de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului, pentru a justifica aceasta situatie (iar masele manipulate – care au o gandire critica precara – o accepta, fara sa isi puna intrebari).

              3. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, vezi rezultatele obtinute de „Occupy movement”, cu sloganul „We are the 99%”), deci sunt condamnati la saracie, in numele „moralitatii” religiei al carui dumnezeu este „Mana Invizibila”.

              http://tinyurl.com/muydca8

              Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

              „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

              „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
              Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

              http://tinyurl.com/cydzbe8

            • Cetatene, intrebare: de ce nu ai adus in discutie si veniturile „nesimtite” ale unor fotbalisti de top? De ce sa fie ei castigatorii „loteriei fotbalului” si sa nu imparta egal cu cei de la Viitorul Chiajna? Ha? Ca sia muncesc de rup poate. Doar ca n-au avut „norocul” loteriei.
              Cat priveste „educatia” despre care vorbesti…e de fapt indoctrinare, nu eduucatie. Exact cum o secta se ocupa cu indoctrinat poporul pe care il duce „pe calea ce buna” asa si sistemele de eductie te indoctrineaza sa nu fii liber, de fapt.
              Ca ala scandinav propovaduieste valori sociale e foarte bine…dar sa nu crezi ca-l poti impune unui american din clasa medie sau superioara.
              PS. Iarasi dam de statistici: nu stiu cati americani traiesc de la un salariu la altul. Sa avem pardon…si in Scandinavia oamenii cheltuiesc TOTUL pana la salariu. majoritatea (proletara in special) nu au bani stransi fiindca nu vor. Se simt bine, isi traiesc viata. Cumpara mereu, indiferent daca le trebuie sau nu. Trai neneaca. Daca le spun ca eu pot sa stau fara servici si un an se uita chioras la mine. Nici nu ma mira ca sindicatele lor au terminat greva cand au terminat si banii (in 2013 o mare reforma in invatamant a scos profesorimea in strada si au stat EXACT cat le-a dat sindicatul bani sa stea. Pe urma au avut „nevoi”. ce libertate e aia, Cetatene?

            • @Razvan A

              Incerci din nou sa ne manipulezi. Sa vedem care este de fapt realitatea:

              „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

              1. Danemarca
              2. Norvegia
              3. Elvetia
              4. Olanda
              5. Suedia

              17. SUA

              90. Romania

              http://tinyurl.com/olywf78

              In articolul: „Ce poate SUA sa invete despre fericire de la Danemarca”, Jeffrey Sachs (care la 28 de ani a devenit profesor permanent – „tenure” – de economie la Harvard) spune: „Intr-adevar, exista ceva care face ca lucrurile sa mearga bine la latitudinile nordice. Tarile din top cinci sunt: Danemarca, Norvegia, Elvetia, Olanda si Suedia. … Ceea ce caracterizeaza social-democratiile scandinave nu este numai prosperitatea economica, ci si puternica lor retea de suport social, coruptie redusa, rezultate excelente („terrific”) in sanatate (obtinute cu un sistem public universal de asigurari de sanatate) si o puternica etica sociala, care nu considera acumularea de bani ca fiind lucrul cel mai important in viata. … De asemenea, raportul pune in evidenta efectele benefice ale fericirii. Oamenii fericiti traiesc mai mult, sunt mai productivi, castiga mai mult, sunt cetateni mai buni. … Daca guvernele noastre vor intelege mesajul principal al acestui Raport al Fericirii in Lume, si anume faptul ca ar trebui sa masoare si sa promoveze satisfactia vietii cetatenilor, atunci vom constui o lume mult mai buna pentru noi si pentru copiii nostri”.

              http://tinyurl.com/orenr7z

              http://en.wikipedia.org/wiki/Jeffrey_Sachs

              Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:

              Pozitiile pe care le ocupa tarile nordice („socialiste”) in raport cu Statele Unite:

              Produsul intern brut pe cap de locuitor:

              3 – Norvegia – 99.462 Dolari
              7 – Danemarca – 56.202 Dolari
              8 – Suedia – 55.158 Dolari
              11 – SUA – 49.922 Dolari

              Speranta de viata:

              10 – Suedia – 81,8 Ani
              13 – Norvegia – 81,3 Ani
              28 – Danemarca – 79,8 Ani
              34 – SUA – 78,6 Ani

              Conform CIA (atentie, nu Eurostat! ;) ): „SUA au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela.” (Indexul GINI).

              http://tinyurl.com/ol2x6hr

              „U.S. poverty rates higher, safety net weaker than in peer countries” – Economic Policy Institute, Washington

              http://tinyurl.com/ccmco87

            • Mie tot nu mi-ai spus de ce sa castige fotbalistul X atata banet (chiar si in Scnadinavia astia sunt scutiti de la anumite taxe, apropo). Cum se face ca talentul se rasplateste „fara numar” Asa se explica sid e ce 5% sau cat vrei tu detine 50% din avutii. La fel cum 5% din fotbalisti catiga cat toate diviziile B, C si mai jos din toata lumea. Cred ca intelegi la ce ma refer.
              Rapoartele astea indica exact ceea ce spuneam mai sus. Ca exista o coeziune sociala extraordinara, ca oameniis e simt nemaipomentit de fericiti. Adeptii scolilor de yoga, crestinii din Etiopia, alti adepti ai unor secte foarte inchegate exprima aceeasi homogenitate in sensul unor chestiuni pe care „secta le-a promovat si pe baza careia si-a „indoctrinat” membrii. Eu nu zic ca e rau, dar personal, provenind dintr-o tara care vota pe ceausescu si PCR cu 99% am oaresice „contrarieri” privind scorurile astea mari. S-ar putea ca in Coreea de N respondentii sa raspunda onest ca Kim e Dumnezeu. Pentru ca atata stiu.
              Cum spuneam…foarte bine ca natiunile se declara fericite dar nu imi baga mie pe gat ca asta e ceea ce trebuie sa faca guvernele pentru noi. Astia care nu vor guverne si nu au asteptari de la ele si vor deregulare cu ce au gresit? Ei sa fie pedepsiti prin hotire, spoliere? Ca asta face o majoritate. Poate aia 20% nefericiti sunt nefericiti din cauza asta. Pe ei cum ii satisfaci? Sau doar numerele conteaza? Sa fie gloata fericita, de restul ne doare la basca.

            • @Razvan A

              Credeam ca vorbim despre politici economico-sociale si despre efectele lor asupra majoritatii cetatenilor. „Fotbalistul X” este o exceptie care nu are nici o relevanta in acesta discutie. De asemenea, nu are nici o relevanta parerea ta egoista, subiectiva („nu imi baga mie pe gat ca asta e ceea ce trebuie sa faca guvernele”). Dupa „logica” ta, ar trebui sa fie atatea politici economico-sociale cati cetateni are o societate. Deci, mai citeste inca o data, cu atentie (si cu empatie – stiu ca este dificil pentru un neo-liberal), toate statisticile din comentariile mele anterioare, si poate ca de data asta vei intelege mesajele pe care acestea le transmit. Daca empatia iti este straina, incearca sa iti folosesti gandirea critica (lasand deoparte dogmele neo-liberale). Un mic ajutor poate sa vina din partea lui Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

              „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

              „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
              Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

              http://tinyurl.com/cydzbe8

    • Este meritul autoarei. Am descoperit prin ochiul ei feminin nevoia de dragoste si demnitate a copiilor. Ei toti merita o lume mai buna pe care adultii nu-s in stare s-o ofere decat partial.

      Mi-e mila de ei si de noi. Suntem prea putin generosi si prea vinovati.

  6. Nicaieri in textul asta nu ii vad pe parintii copiilor. Ce muncesc, unde traiesc, ce modele ofera acolo in familie. Un „copil problema”, exceptand cazurile de competenta psihiatrului, provine dintr-o „familie problema”, iar comunitatile sarace sunt pline de astfel de „familii problema” in care comportamentele deviante fac parte din normalul acceptat de majoritate. Rezolvarea saraciei nu poate sa vina doar din scoala fiindca o scoala buna intr-o comunitate saraca nu va produce in final decat emigranti.

    • „…o scoala buna intr-o comunitate saraca nu va produce in final decat emigranti.”
      Drama Blocului de Est după căderea Cortinei de Fier.

  7. All you need is love ! Asa sunau versurile unui cantec bazat e ideologua compasului. Imi pare rau dar nu am dat de vreo urma de iubire in textul doamnei profesoare. De exemplu domnul de biologie este descris prin prisma practicilor sale de tortionar fara a se preciza daca perplexitatea celorlalte cadre didactice in fata acelor violente exprima INDIGNARE sau ADMIRATIE . N ca asta ar conta pentru Marinescu despre care vom mai auzi candva la rubrica judiciara. Barem fraza in care e cald doar in cancelarie , in timp ce copiii stau in clasele si pe culoarele inghetate spune totul despre devotiunea profesionala a doamnei sau domnului Trandafir ai zilelor noastre.Am cunoscut profesori care au predat in mediul rural si intotdeauna gaseau si o vorba buna despre elevii lor. De exemplu despre copiii din familii cumplit de sarace sau de vitregite care uimeau cu talentul incredibil la desen . matematica , muzica sau engleza. In articol singurul lucru bun mentionat este/sunt CORNUL SI LAPTELE . Este singura forma de iubire pe care copiii aceia o primesc din partea societatii romanesti. Probabil ca de aceea a si fost in cele din urma trimis la inchisoare premiereul de stanga care a intituit acel program.

    • Pacat ca amesteci politica. Acel premier nu a fost si nu este de stanga si nu afost trimis la parnaie pentru corn si lapte ( nu ca nu se fac afaceri si cuastea) ci pentru coruptia pe care a practicat-o si promovat-o. La noi nu esxista stanga si dreapta ci doar interse personale in primul rand si de partid in randul doi. Cat despre dragoste as vrea sa te vad cu cata dragoste te apleci asupra unora care nu stiu decat sa te deranjeze pe tine si pe putinii elevi care vor sa invete. Dca nu ai trecut prin invatamant e bine sa iti vezi de traba ta si sa nu judeci.

    • Femeile se tem în general de manifestările de violență, chiar și atunci când respectivele manifestări de violență sunt îndreptate împotriva cuiva care le-a atacat.

      Însă în lumea reală e uneori nevoie și de manifestări de violență, ordinea trebuie uneori menținută prin forță. Fata strânsă de gât cu un cablu nu are altă apărare în fața unui asemenea psihopat decât teama lui de bătaia care o încasează dacă mai repetă gestul.

      ”All you need is love” nu e pentru psihopați și nu școala a creat acei elevi psihopați, ci familiile din care provin.

      • Domnule Harald,
        Felul Dvs. de a gândi problema nu e deloc diferită de a parinților sau a profesorilor unui copil ca Marinescu. Tind ca cred ca Dvs. ati fi făcut din Marinescu acelasi om cu nimic mai bun decât ce a ajuns in urma educației din familie si din scoala.
        Sa spui ca este psihopat mi se pare foarte grav știind ca Dvs. Sunteți adult iar acesta un copil de cel mult 14 ani.
        Eu as spune ca este un copil abuzat care are nevoie sa vadă ce inseamna normalitatea unor relațiilor umane. Sa fie tratat cu umanitate.
        Da, copiii greșesc, pot face lucruri oribile, mai ales daca au fost abuzați, dar asta nu ii face psihopati si asta nu ii face mai putin oameni decât unul care gândește ca Dvs, cel putin….
        Din pacate nu exista in romania bunăvoința si înțelepciunea pentru a remedia astfel de cazuri.
        Răii sunt rai si nimic nu se poate schimba : asta nu e o viziune prea înțeleapta.

        • A încerca să strângă de gât o persoană care nu-l place (deci nu una care îi amenința viața) este o manifestare de psihopat, chiar dacă nu răspunde penal datorită vârstei. Locul lui este într-o instituție de specialitate, indiferent a cui e vina pentru manifestările lui. Atât timp cât este liber în școală și pe stradă, iar ceilalți copii riscă să devină victimele lui, violența este o metodă de a menține cât de cât lucrurile sub control.

          Nu este vorba de a-l bate pentru că nu și-a făcut lecțiile sau pentru că a furat ceva dintr-o gospodărie, astfel de măsuri violente sunt profund greșite, deși la țară se practică. Însă unul ca el, peste încă 2-3 ani, va considera că respectiva colegă ”merită” violată pentru că l-a respins și eventual o va și strânge de gât, ca bonus. Prin urmare, în condițiile în care nu poate controla rațional manifestările animalului din el, măsurile trebuie să se adreseze exact animalului din el.

          Cam așa merg lucrurile în lumea reală. Nu e vina lui că a ajuns așa, dar dacă nu e internat într-o instituție de specialitate, părinții și profesorii trebuie să protejeze fetele în vreun fel, pentru că nu le pot escorta tot timpul prin sat.

          • Exagerați. Si sunteți meschin. Vreu sa va întreb daca sunteți psihiatru pentru a afirma ca Marinescu e psihopat. Chiar si daca da, nu cred ca un specialist ar pune atat de ușor un diagnostic.
            E bine ca animalul din Dvs. Poate fi ținut in frâu fara lovituri.
            Sper ca nu dețineți vreo funcție cu putere de decizie in educație.

            • Nu-ți trebuie calificare de medic ortoped ca să recunoști o mână fracturată și să-l trimiți pe respectivul la o clinică de specialitate. Îți trebuie calificare de medic ortoped doar dacă vrei să profesezi în respectiva clinică. Sunt convins că transpunerea analogiei către domeniul psihiatriei o puteți face dvs.singură mai departe.

              Violența nu este o metodă educativă, la capitolul ăsta Asimov are dreptate, ”violența este ultimul refugiu al incompetenței”. În mod normal, educația unui copil ar trebui făcută fără nicio palmă și fără nicio înjurătură. Un părinte sau un profesor care apelează la bătaie nu demonstrează decât două lucruri: ori nu-și poate controla nervii, ori se ”despăgubește” psihic pentru bătăile încasate când era mic. Adică are el însuși probleme la mansardă și nu ar trebui lăsat să se ocupe de copii.

              Pe de altă parte, în conflictele cu persoane NEEDUCATE, violența este o metodă de a-ți impune punctul de vedere. Exact de aceea polițiștii și jandarmii folosesc bastoane și arme de foc, pentru că ajung în situația de a trebui să-și impună punctul de vedere în fața unora care nu înțeleg de vorbă bună.

              Până pe la vârsta de 10 ani, un copil nu are suficientă forță fizică pentru a reprezenta un pericol real și nici nu are mintea atât de ”murdară” pentru a ataca pe ascuns, astfel că un adult se poate descurca și fără violență în fața lui. Însă după 10 ani (de-obicei de pe la 13-14) ar putea foarte bine să te atace cu un cuțit, deja îl duce mintea la așa ceva. Cel din Iași care și-a omorât mama în dormitor cu toporul avea 11 ani, nu mai mult.

              Astfel că pentru adolescenți sau pentru adulți poate fi uneori nevoie să apelezi la violență. Orice ființă vie se teme de moarte și violența suportată îl aduce în contact cu această teamă, așa ajunge să se potolească, la asta mă refeream când scriam despre măsuri care se adresează animalului din el. Asta nu înseamnă că violența trebuie exercitată cu plăcere, acel profesor de biologie din articol e clar avea și el reale probleme. Însă uneori, în lipsa educației, chiar e nevoie de violență, asta ar fi concluzia.

              Și nu, nu cred că sunt meschin. Poate doar cinic, dacă vreți dvs., dar mie ăsta mi se pare mai degrabă realism. Ar fi grozav să putem trăi într-o lume mult mai bună, fără violență, da’ din păcate nu avem acea lume și trebuie să descurcăm în asta, așa rea cum e.

            • @Adriana

              Stimata domnisoara sau doamna, cred ca nu gândesti logic si normal deloc.
              Nu cred ca daca vei trai vreodata intr-un asemenea mediu ai sanse de supravietuire.
              Locul acelui elev care a strâns de gât o colega cu un cablu este in detentie, indiferent de vârsta. Nu sa îl compatimim de ce viata grea are.
              Sau varianta simpla ,aplicata de profu de biologie, cu efect „calmant” imediat, dar pe termen lung nu aduce nimic bun.
              Asemenea exemplare trebuie scoase din mediul scolar normal!
              De ce nu îi compatimesti pe ceilalti elevi care suporta asemenea „specimene” si nu se pot simti comfortabil la scoala?!!!

              O mica povestioara. Pe când eram elev de generala am avut un coleg care îmi cam facea zile fripte, ma intimida si se lua de mine de câte ori avea ocazia.
              În momentul in care i-am aplicat o „corectie” sanatoasa, el având fata dâmburi si capul cucuie in urma ei, totul a fost mult mai senin pt mine la scoala.

      • „Practic prin modul de reactie a societatii fata de asemnea cazuri negam intraga evolutie a umanitatii. Din dorinta de a fi umani si a ajuta orice nemernic ne plecam in fata lor si, treptat , treptat, societatea va fi a lor. Si asa cum bine vedem sintem martorii unei involutii sociale”.
        Am citit aproape toate comentariile, multe dintre ele aducand in discutie cu totul alte teme decat cea din primul articol. Nu trebuie sa-i reprosati dnei autoare lipsa de „iubire”: e o relatare absolut obiectiva, dar foarte reala, din pacate, a modului in care se desfasoara scoala in prezent. Iar solutii de indreptare nu exista, cel putin deocamdata… La ce serveste sa avem statistici bune si realitari crude, dureroase – respectiv „n” absolventi de 8 clase, in fapt” n- 50% „analfabeti? Si discutia ar putea continua, cu alte si alte aspecte si argumente ca tot merge prost, docamdat, in tara, dar la ce bun?!

    • @ MIHAI 2 – „cornul și laptele”, deși e un program foarte util în astfel de sate, nu are cum rezolva și incesturile, violurile în familie desfășurate în fața copiilor sau alcoolismul. Asta e atmosfera în care cresc copiii acolo, iar ”cornul și laptele” e doar o picătură într-un ocean, comparativ cu restul problemelor care ar trebui rezolvate.

      • Să nu uităm programele porno care sunt 24 din 24 la TV la țară , că primul lucru care-l fac e să-și pună antenă satelit și să dea 1 ron pentru canalul porno nonstop , am văzut că stăteau 5-6 într-un chiler de vreo 8-10 mp(asta era casa) dar aveau antena parabolică și copii au acces oricând la TV , nu ați văzut ce au făcut ăia la Vaslui ? cum au văzut ei în filme.

    • Pai hai, ce mai astepti! Te-ai urcat deja in tren/autobuz sa pleci acolo si sa predici „ol iu nid iz lav”? Sa ne mai comentezi apoi cum este, te rugam tare mult. Si salutari lui Bombo, cornu’ cu lapte.

    • Nu doriti sa va luati un an sabatic timp in care sa faceti voluntariat in scoala respectiva? Cred ca vi s-ar potrivi. In plus, dupa ce rezolvati problema in Vaslui, puteti propune un sistem generalizat la nivel national sau macar regional (Moldova) despre succesul caruia veti puteti vorbi la conferinte CSR etc. etc.

  8. Ce final victorios! Te pomenesti ca profesorul de biologie l-a invatat ce e agresivitatea… Dar familia? Dar faptul ca nu sunt testati din punct de vedere psihopedagogic acesti grobieni care fac rau efectiv celor binevoitori? Cati copii sufera din cauza unor astfel de elevi coborati din copac? Scoala parintilor poate ca ar mai indrepta ceva-ceva… Dar in multe medii bunul simt e paradox…

    • Probabil că asta ar fi într-adevăr un început de soluție în acele sate, niște cursuri pentru părinți unde să fie învățați ce e corect și ce nu, atât în comportamentul lor, ca adulți, cât și în comportamentul lor față de copii.

      Ar trebui găsite metode de a-i convinge pe părinți să vină la acele cursuri, ar trebui găsiți lectori convingători și respectabili pentru acele cursuri, ar trebui probabil găsite persoane cu ceva autoritate morală în sat și ajutate să-și rezolve problemele materiale, pentru a ajunge să reprezinte un model și pentru alții … Ar trebui incredibil de multe în acele sate.

  9. „Pentru că fata nu-l place și spune despre el că e bolnav, Marinescu a strâns-o de gât cu un cablu pe care l-a adus în ghiozdan. Când a aflat ce s-a întâmplat, profesorul de biologie a venit în clasa lor, în timpul orei unui alt profesor și fără să aștepte prea mult cuvintele lui Marinescu, l-a lovit atât de tare cu pumnul în cap, încât băiatul s-a lovit cu capul de bancă.”

    Intr-o lume asezata, cineva ar fi sunat la politie (singura institutie care are dreptul legal sa foloseasca forta) in momentul tentativei de omor cu cablul, sau imediat dupa, iar criminalul ar fi fost arestat pe loc. Apoi, un judecator l-ar fi trimis urgent si pentru multi ani intr-o puscarie de maxima securitate, iar scoala, debarasata de agresor, si-ar fi vazut de treburile ei.

    Intr-o lume inca si mai buna decit lumea pe care o consideram normala azi, o astfel de agresiune ar trebui intrerupta imediat folosind toate mijloacele de aparare disponibile, inclusiv, daca e absoluta nevoie, cu un glont in capul dementului, primul responsabil pentru integritatea elevilor – si obligat sa intervina si sa ofere primul ajutor – fiind profesorul de la catedra. Traim intr-o lume tot mai violenta, iar profesorii ar trebui dotati cel putin cu tasere.

    Acolo unde institutiile statului nu exista sau nu functioneaza, oamenii isi fac dreptate singuri. Proful de biologie a inlocuit politia si justitia, restaurind temporar ordinea si linistea in clasa respectiva.

    • La vârsta lui? Doar dacă reușea să o omoare pe respectiva colegă ar fi ajuns internat, altfel nu lua nimeni nicio măsură, a doua zi era liber prin sat.

  10. Vinovat ? Anul 1990 și dl. filozof Șora- cel care a scos disciplina din școli. Nu mă refer aici la disciplinarea fizică a elevului- pentru că suntem totuși în secolul XXI- și bătaia nu mai e acceptabilă de vreo 200 de ani. Dar ansamblul de măsuri disciplinare pe care le folosea școala la 1982- prin care elevii erau implicați în aceste măsuri (fie că discutăm despre matricole, uniforme- sau sarcinile date elevului de serviciu) a fost aruncat la coș- pentru ce ?
    Este evident că ideea că elevul e marele elefant, stăpânul școlii- e proastă. Are cineva curajul să facă corecția- printre toate tâmpeniile legate de corectitudinea politică ? Are cineva curajul să scoată definitiv elevii recalcitranți din școală ? Să realizeze unități speciale- nu lagăre- dar unități speciale pentru elevii cu probleme ?

    • Felicitari domnule Andrei George,
      sunteti singurul care a intuit sursa problemelor si consecvent, masurile corective.
      problema e exact lipsa disciplinei, potentata de obligativitatea liceului .
      sunt cazuri si la scoli BUNE din orasele mari, cu copii problema care sistematic deranjeaza, fac scandal, se bat, nu invata etc…
      ma intreb si eu: de ce scoala nu adopta o atitudine ferma? la o scoala din mediul rural as mai intelege, ca acei copii nu au alternativa, insa la o scoala buna din oras e de neacceptat.
      scoala nu are decat de pierdut de pe urma lor.
      dupa parerea mea , clasele 1-8 sunt mai mult decat suficiente pentru o cultura generala primara, pentru citit si socotit, pentru intelegerea fenomenelor fizice, chimice si biologice ale lumii in care traim.
      peste aceasta varsta (uneori chiar si inainte de acea varsta), copiii cu probleme de comportament sunt prea mari ca sa mai poata fi corectati prin orice metoda (lipsita de violenta, evident).
      si sunt suficient de mari ca sa munceasca, macar ca ucenici sau la treburi gospodaresti.
      liceul nu e pentru TOATA LUMEA.

  11. asa e, tinerii din ziua de azi sunt foarte greu de stapanit in scoala. Nu mai au frica de nimic, sunt impertinenti, tupeisti, dezlipiti de realitate, isi trateaza profesorii urat, uneori ii lovesc… Sincer inainte de revolutie scoala era mult mai serioasa. Acum e dezastru.
    Guvernul are o vina importanta, prin banii alocati pt salariile profesorilor, si prin lejeritatea cu care trateaza astfel de cazuri. Ce profesori mai raman in invatamant, cu asemenea elemente in clase, si cu asemenea lefuri? Ce autoritate mai au ei, cand astia vin imbracati cu haine scumpe si masini de lux, si le sufla la profesori fum de tigara in nas?

    Profesorul trebuie sa revina in control, si sa poata decide mult mai usor exmatriculari si alte sanctiuni. De asemenea politia trebuie implicata activ in acest lucru.

    • Dati vina pe institutii, uitand ca ele sunt construite de si populate cu indivizi. Copiii obraznici si semianalfabeti din scoli sunt produsul unor parinti din aceleasi categorii. Nu conteaza daca sunt saraci sau bogati, sunt needucati. La fel sunt si copiii lor, nu stiu ce este respectul, bunul simt, valoarea muncii, politetea….. Mereu dam vina pe institutiile statului, neglijand ca, in acele institutii, sunt oameni din aceeasi Romanie pe care o huliti mereu. Sunt oameni pe care noi ii alegem din 4 in 4 ani sa ne conduca tara, judetul, orasul, comuna. Sunt imaginea noastra in oglinda. Daca oamenii cu bun simt, respect pentru munca si educatie sunt minoritari sau refuza sa-si exercite dreptul de vot, aceeasi proportie de oameni cu bun simt, politicosi si cu un real simt al valorii vom avea si in institutii. Sunt monstri de nepasare pe care ii creem prin atitudinea noastra. Suntem o populatie de mamifere periodic trimise la vot cu o sacosa cu ulei si zahar sau o tigaie. Nu-i va pasa aproape nimanui din acele institutii ce se intampla in „comunitate” atat timp cat stiu ca este doar o masa manevrabila. Rezultatul il vedem oriunde in jurul nostru: coruptie, nepasare, nesimtire, lipsa asumarii responsabilitatii. Oricat ar fi de hulita uneori, biserica ar trebui sa isi asume responsabilitatea educarii populatiei mai ales la nivel rural, primariile de oriunde ar trebui sa emita hotarari prin care sa interzica localurilor care vand bauturi alcoolice sa fie deschise inainte de pranz(sa nu mentionez controlul strict asupra bauturilor alcoolice contrafacute care ar trebui facut de stat). Legi avem, insa avem si lipsa de respect fata de ele si nepasare din partea autoritatilor. De cate ori ati trecut pe langa o cersetoare cu copilul in brate? Presupun ca de nenumarate ori…De cate ori ati chemat politia si protectia copilului? Las loc liber pentru raspuns………In caz ca i-ati chemat, de cate ori vi s-a ras in nas?
      Este usor sa dam vina mereu pe altii, sa ne uitam in oglinda si sa ne dam seama ca vinovatii suntem noi, cei pasivi.

  12. Numai cine a fost profesor în mediul rural simte descrierea realizată în articol. Este vorba,în primul rând de lipsa celor 7 ani,așa cum îi înțelegem intr-o societate civilizată. Unii dintre copiii trăiesc intr-un mediu abrutizat și fără perspectivă. Fără educatia celor 7 ani, nu se poate face o educație de calitate. Rolul profesorului nu este de a fi jandarm sau „baby siter” sau mai stiu eu ce ca sa stapaneasca copiii salbaticiti. Un elev nu intra la o ora pentru a fi „supravegheat” sa nu faca rele. Un elev intra la o ora pentru a se educa. El trebuie sa știe de acasa ca le scoala trebuie sa se comporte intr-un anumit mod. Aici intra părintele in rol. Parintele este responsabil pentru comportamentul copilului sau la scoala. Un profesor nu trebuie sa fie nevoit sa aplice masuri coercitive asemenea politistilor sau jandarmilor. Dar nu are incotro. Uneori. Dar părinții unde sunt? Eu nu am citit nimic despre părinți în articol. In general in astfel de scoli nu prea auziti de părinți. Desi multi dintre ei nu au servici. Adica au timp sa se ocupe de parcursul educational al copiilor lor. Părinții, in școala romaneasca si in societatea noastră NU sunt trasi la răspundere pentru comportamentul copiilor lor la scoala. NU plătesc amenzi, Nu fac muncă in folosul comunității, NU se implică in buna desfășurare a activităților școlare ale copiilor lor. NU îi interesează parcursul educational al propriilor copiii. Pur si simplu ii abandonează la școală si lasă pe mâna unor străini educatia copiilor lor. Și nimeni din această tara NU îi trage la răspundere.

  13. Experiența mea vasluiană datează undeva la mijocul anilor ’80, ca stagiar, și nu a mai fost reînnoită de atunci. Văzând filmele lui Porumboiu, de multe ori am avut senzația îmbarcării într-o mașină a timpului. Nu știu cât anume din ce am trăit atunci, mai este valabil la ora actuală dar ca să rezum în câteva gânduri :
    – Câteva cartiere de blocuri noi, prevăzute cu calorifer dar fără centrală termică dată în funcțiune- rezultat: pus godinuri, spart peretele exterior și scos coșul prin el- aspect de bidonville de beton.
    – Rafturi goale la alimentare, populate doar cu conserve de pește (chiar mai spartan decât la București).
    – O mică librărie lângă gară, unde am găsit cărți pentru care în alte locuri se făcea coadă de cu noaptea.
    – Oameni foarte cumsecade și ospitalieri, în ciuda sărăciei- sau poate din cauza ei…
    – Platforma industrială, unde lucram, era sau încă mai este la 10km de centru. Ultimul autobuz „decola” în jur de 4:30 și apoi rămâneai izolat până a doua zi, exceptând un auto-stop, sau mersul pe jos. Am practicat cei 10km prin terenuri arate, care după primele ploi de toamnă erau numai clisă- făcusem tălpi de două palme.
    – Oamenii se înghesuiau să încapă în autobuzul articulat, care avea toate ușile sudate, cu excepția unei jumătăți în spate și alteia în dreptul șoferului. Oamenii se îmbrânceau, temându-se să nu rămână abandonați și să fie apoi nevoiți să meargă pe jos până acasă. „Mână măi Gheorghiță, tu’i crușea mă-sii, c-am înghețat aici pe scară !”
    – Mergeam la București pentru diverse treburi și primeam comandă- pungi de nechezol de 100g. Fini cunoscători știau că erau mai bune decât cele de 200g- singurele disponibile în alimentarele din Vaslui. Mă întorceam cu 5-10kg de năut în punguțe (fără o trenă cavalină în urma mea :)).
    – La căminul pentru stagiari era apă caldă de două ori pe săptămână.
    – Într-o duminică de octombrie am pornit cu câțiva colegi să explorăm zona- cer albastru cu câțiva nori idilici, soare blând- un drum de țară de pământ, șerpuind între delușoare sterpe. Ajungem după ceva vreme într-un sat- în dreptul unei case, un moșneag la costum, cămașă albă, pălărie, baston și botoșei, veghea strada de o băncuță încropită în fața casei. Dăm binețe, ne întreabă de unde sîntem, îi zicem că eram toți stagiari și ne îndreaptă către altă casă, unde locuia nepoata lui, sora inginerului șef de la fabrica noastră. Am ezitat, eram și mulți, nu voiam să deranjăm dar în cele din urmă am îndrăznit. Era și inginerul acolo pentru că făceau vin. Nu ne-a lăsat să plecăm- eram vreo 6-7. Ne-a pus pe toți la masă, au tăiat o găină, și a prins să toarne vinul nou cu un ibric emailat. Ne era jenă- venisem cum se spune cu palma în fund. Ne-am oferit să-i tăiem gazdei niște lemne sau să facem alt gen de muncă, ca să nu rămânem datori dar am fost refuzați.
    Se pot spune multe, fie despre brutele care au participat la viol, fie despre Vaslui în general. Dar spusele astea, s-au mai auzit de multe ori, mai cu seamă înainte de alegeri. Și e foarte posibil ca mulți alegători vasluieni să-și fi dat votul pentru o găleată, niște făină și ulei, un lighean, un ibric, sau mai știu eu ce. Una din caracteristicile sărăciei, este puținătatea obiectelor care te împresoară- din cauza asta, nu blamați atracția tangibilului. Din spuse, nu se va îndrepta nimic, după cum acolo sau în alte zone, promisiunile s-au uscat și subțiat mai tare decât frunza de arțar înaintea primului ger. Iar dacă veți alcătui o statistică pentru a vedea câți vasluieni lucrează peste hotare, veți vedea că problema esențială nu se datorează faptului că „oamenii sînt puturoși”. Și nu se va vindeca cu oferte de articole casnice, aidoma mărgelelor de sticlă și sculelor oferite la schimb indienilor.

    • O descriere foarte echilibrata si in acelasi timp sensibila. S-au schimbat multe si la Vaslui, in oras ma refer, fata de cum erau lucrurile in anii ’80. Dar in judet lucrurile au ramas cam la fel cu exceptia faptului ca au aparut antenele parabolice si s-au asfaltat drumurile principale.
      Sunt iesean dar m-am mutat de mult in alta zona a tarii. Tot ce pot spune e ca in Moldova am intalnit oameni extraordinari, cum in alte locuri nu am gasit inca si de asemenea am intalnit cateva brute care in alte locuri ar fi considerate raritati. Nu stiu cum se explica coexistenta acestor extreme.

  14. Cutremurator articol. Ce se poate face? O solutie imediata nu exista, dar se poate incepe cu cateva schimbari.

    -in primul rand, conditionarea alocatiilor pentru copiii de varsta scoalara de prezenta la scoala si absolvirea cu succes a fiecarei clase. Primarii, autoritatile locale sa fie insarcinatai sa discute si sa monitorizeze fiecare familie cu copii de scoala.
    -marirea bugetului pentru invatamant si orientarea unor sume mai mare in special catre zonele defavorizate pentru crearea unor conditii normale de invatamant, cum spune Falstaff mai sus
    -angajarea de personal care sa sigure ordinea in scoala in afara profesorilor, precum si psihologi si asistent sociali
    -controale dese din partea autoritatilor pentru a se asigura ce fiecare isi face treaba

    Pe scurt e nevoie atat de bani cat si de bunavointa, resurse care nu ne prisosesc, dar alternativa, sa nu se faca nimic, e probabil mult mai costisitoare pe termen lung.

    Din partea ONG-urilor, incurajarea de parteneriate intre scolile din orase mari, bogate, si scoli din zone sarace. Fiecare scoala de la oras ar putea „adopta” o scoala partenera undeva la tara, si s-ar putea incuraja coresepondenta periodica intre copiii din cele doua scoli, trimiterea de ajutoare din cand in cand de la cei carora rechizitele, hainele, cartile, etc, le prisosesc, catre cei care nu au mai nimic. S-ar deschide in felul acesta ochii copiilor din ambele medii, ar invata unii de la altii ca lumea e mult mai diversa decat realitatea imediata care ii inconjoara. Copiii „bogati” ar deveni mai empatici, cei „saraci” ar invata ca exista un alt fel de viata la care pot aspira daca iau scoala in serios.

    Iar pentru cazuri ca Marinescu, e evident ca e nevoie de masuri speciale de reeducare. Din descriere, acest tip de copil e o bomba cu ceas. Nici el, nici colegii lui nu merita ca viata sa le fie distrusa pentru ca statul nu investeste suficient in aceste cazuri speciale.

    • Pe lângă bani și bunăvoință mai e nevoie și de ceva competență în astfel de probleme, iar asta lipsește în foarte mare măsură. Nu cred că sistemul de învățământ de stat deține soluții, indiferent cât ar crește fondurile alocate unor astfel de zone defavorizate. Când profesorii ajung să apeleze la instanțele judecătorești ca să-și recupereze (după 3-4 ani!) banii pe navetă, în loc să aibă abonamente gratuite, plătite lunar în avans de către primăria locului, e clar că școala nu poate fi decât disfuncțională în asemenea sate.

      Probabil că ăsta ar fi primul lucru pe care să-l facă sistemul de învățământ, asigurarea unor condiții decente pentru cadrele didactice, astfel încât să fie încurajate să predea la sate. Salariile sunt așa cum sunt în învățământ, dar presupun că pentru oamenii care le acceptă deja, un bonus de 20% pentru astfel de zone defavorizate și eventual încă un bonus pentru navetă, pe lângă decontarea ei în avans, ar trebui să fie suficient de tentant încât cadrele didactice să nu mai fugă din acele sate cu prima ocazie.

  15. Faceti un bantustan din Vaslui, inconjurati-l cu garduri de sarma ghimpata. Mediatic ati facut-o deja. Nicio statistica nu va va convinge ca judetul Vaslui nu este diferit de restul tarii, doar stirle protv si articolele care speculeaza niste stereotipuri sunt muuult mai crediblile, nu? Ganditi-va la linsajul mediatic din unele tari occidentale la adresa romanilor si comparati cu acest linsaj al vasluienilor si poate o sa va ganditi d e2 ori inainte sa scrieti sau sa faceti o stire negativa cu denumire judetului in titlu. Penibil cum poate lucra manipularea!!!

    • Județul Vaslui nu este în esență diferit de restul țării, doar procentul de oameni needucați, violenți și alcoolici este mai mare ca în alte județe. Așa se ajunge ca o exorcizare terminată cu moartea victimei să se fi întâmplat în județul Vaslui, nu în altă parte. Și există și exemple mai benigne: când într-o zi de lucru, la 7:20 dimineața, un șir de tramvaie din Iași rămân blocate din cauza unei mașini parcate pe linie, acea mașină era (evident!) cu numere de Vaslui :P

      Oameni înapoiați există și în alte județe, de exemplu în Neamț. Însă acolo e vorba doar de lipsa de contact cu lumea modernă, în timp ce educația în familie e mai OK. Însă în Vaslui se suprapun mai multe probleme, atât lipsa de contact cu lumea civilizată, cât și lipsa educației din familie. De-aia lucrurile stau mai rău la Vaslui decât în alte părți.

  16. doamna profesoara, cu parare de rau, si dumneavoastra ati pus o caramida la sistemul acctual si cadeti in capcanele, doar „la Vaslui se poate intampla”.
    Gresit!
    Exista cel putin o clasa, in fiecare judet in astfel de conditii…unele poate chiar mai rele.

    Inteleg ca doar 3-4-5 erau specimele nocive.

    Ceea ce nu inteleg eu, e, de ce dumneavoastra , ca profesor, nu ati luat atitudine fatza de ceilalti copii, care invatau si incercau sa supravietuiasca in mocirla in care stateai nepasatoare?

    Ma scuzati, dar cum credeti ca il puteati opri pe Marinescu üin ai „tachina” decat trimitandu-l la scoala de corectie?
    Exista protectia copilului, exista politie, exita cateva cai prin care, legal, dumeavoastra ca adult si ca cadru didactic ar trebui sa reactionatzi. Si nu refer aiai in a salva bestiile, ci ai salva si proteja pe ceilalti de bestii.
    Asa puteti dezvola o generatie puternica, care sa puna bestiile la respect.

    Ce ati facut in schimb?
    Ati privit pasiva si acum, cand a aparut scandalul Vaslui, v-at amintit si dumneavoastra ca ati petrecut un an prin Vaslui, demn de scris…ca de, acum daca toata lumea povesteste despre Vaslui, eventual de rau, da bine la public.

  17. Asadar aceasta lume, pe care ne-o imaginam intr-un mitic Vaslui, exista aievea. Si nu e circumscrisa unui teritoriu anume, e de fapt peste tot.
    Bun, si ce ne propun Haralzii ca solutie, ca nu am inteles? Sa-i bagam pe toti in puscarii si in azile de nebuni. Si eventual sa le dam foc? Ca doar nu-si inchipuie ca o bataie buna pe zi din partea ”profului de biologie” va rezolva totusi problema ”Vaslui”?

    Meanwhile, intr-un cartier din Sacele, intr-o comunitate de n ori mai saraca si mai violenta decat cea din povestea noastra, niste fete tinere profesoare s-au oferit voluntare intr-o scoala din acelasi film si lucreaza cu Marinesti, Ionesti si altii asemenea lor si fac minuni. Povestea lor insa nu ajunge pe Contributors.

  18. Acum mai bine de 20 de ani companioana mea era invatatoare intr-un sat pe linga Galati. (Biata fata, naveta cu trenul, toate alea).
    Raminea uneori peste program cu un baiat sarac dar istet foc si dornic sa invete. In clasa a treia a venit taica-su si i-a spus franc: „nu-l mai tineti, doamna, ca nu-l mai las dupa a IV a, am nevoie de el la porci” ! Asa s-a si intimplat si se-ntristeaza ori de cite ori isi aduce aminte de bietul copil.

  19. Textul acesta, deși descrie o realitate dura, nu te poate lasa mai perplex decât multe comentarii…
    Cum poate cineva invoca responsabilitatea parinților cand din momentul in care un copil pășește pragul școlii de lucrurile care i se întâmpla este responsabil in exclusivitate ministerul educatiei?
    Într-o lume in care acest minister funcționează normal
    – ar trebui asigurate condiții minime de funcționare
    – o profesoara ca autoarea textului nu ar trebui sa se teama de violenta unui elev.
    – ar trebui sa poata cere imediat ajutor pentru ca problema acestuia sa fie rezolvată ( psiholog)
    – profesorul care a lovit elevul ar trebui sa fie concediat
    Sunt convinsă ca nimeni nu a cerut ajutorul ministrului in acest caz. De ce nu este posibil acest lucru? Pe cine servește acest minister daca nu pe elevi? Cat veți mai invoca lipsa de educație de acasa? Cum pot fi recuperați copiii ai căror părinți nu au ei înșiși un nivel de educație ridicat? Si-a pus ministerul educație aceste întrebări? Ce soluții oferă la ele?
    Trecând vina de la unii la alții ( părinții catre scoala iar scoala catre părinți ) nimeni nu va schimba nimic din trista realitate a acestor copii : aceștia sunt copii mai mici de 14 ani, copii care suferă, care au nevoie de ajutor. Acești copii vor fi cetățenii României in secolul 21.

    • As dori sa adaug : reiese din text parca un dispreț al profesoarei pentru copii, pentru mediul in care trăiesc, incompatibil cu meseria de dascăl. Ca daca esti dascăl si te scârbește neștiința sau lipsa de educație a copiilor, atunci poate mai bine faci altceva.
      Cineva a mai scris despre asta, insa si pe mine m-a frapat ostilitatea si consternarea asta amestecată cu repulsie a profesoarei. Totodata lipsa acestei profesoare de a se implica pozitiv pentru soarta acestor copii. Eu as fi scris macar o scrisoare la minister sau ceva as fi făcut, nu as fi așteptat sa se termine anul sa pot pleca ( ca si cum n-as fi venit).
      Trebuie mai multă inițiativa si implicare, daca chiar vrei sa faci ceva pentru educație ( ca daca te raportezi mereu la salariul mic pe care il primesti, chiar e mai bine pentru acești copii sa faci alta meserie).

    • pe la vreo 25 de ani am predat cativa ani intr-un liceu tehnologic o disciplina de specialitate;
      exact aceeasi situatie ca si cea descrisa;

      forta bruta e prima care se impune;

      dupa aia merge cu atitudinea, cunostiintele, competenta;
      pe cei care sunt de structura asta ii linistetese doar o demonstratie de forta;
      avand cativa ani buni de experinta de box si MMA dupa o saptamana de ore i-am invitat pe toti elevii mei sa vina in curte dupa ore sa ma provoace; dupa o ora de „lupta” toata lumea era impresionata si am avut liniste; pentru micile abateri mai putin onorabile – am fost asteptat de „smecheri” dupa colt – circul tot timpul echipat cu baston telescopic si inca cateva scule si stiu sa le folosesc :)

      deci merge, dar nu merita :(

    • Nu uita că un copil stă 7 ani acasă și apoi vine la școală , la școală stă 4-6 ore și acasă 18-20 ore pe zi și părinții îi zic(când copilul vine cu o problemă de la școală) – mai dă-l în măsa pe profesor că vin eu la școală și îi arăt eu lui(asta într- o exprimare frumoasă), nu uita că orice problemă are la școală se duce la primar și acesta îi dă dreptate , pentru că altfel îl pierde de votant pe el și familia lui, știu caz în care primarul l-a muștruluit pe profesorul de matematică că le de prea mult de scris elevilor etc.

      • Asa este, mediul de casa contează mult.
        Eu vreau sa atrag atenția ca scoala nu poate sa se dezica de orice responsabilitate oricare ar fi situatia in care un copil ajunge la scoala. Atâta timp cat un copil este la scoala, el ar trebui sa beneficieze de educație.
        Nu poti spune ca profesor ca unui anume copil nu ii poti oferi educație pentru ca nu are nivelul de buna creștere pe care sa se preteze sistemul de învățământ.
        Daca un copil nu are dezvoltate anumite abilitați inainte de clasa 1, atunci inseamna ca nu s-au găsit soluțiile necesare in sistem. Sistemul sa învățământ trebuie in primul rând sa acopere niste nevoi. Îmi pare rau sa vad ca lucrurile se fac inca pe de rost, fara legătura cu realitatea. Restructurarea sistemului de învățământ ar trebui sa se faca in primul rând dupa o analiza pe teren a nevoilor copiilor.
        S-ar putea introduce un an de grădinița in care copiii sa fie antrenați exact pentru a-si însuși aceste abilitați. Un an pregătitor care sa dezvolte aceste capacitați ( atenție, capacitatea de a-si controla comportamentul : a sta in banca anumit timp, a vorbi dupa ce i s-a dat încuviințarea de catre profesor).
        In cazurile grave trebuie sa se poata lucra cu psihologi.
        Toate aceste măsuri costa. Da, trebuie investiți mai mulți bani in educație. Dar investiți eficient, in cunoștința făcută a realității si a nevoilor.
        Copiii nu sunt bestii sau psihopati ( câți dintre cei care folosesc acest termen au si autoritatea de a o face? ). Sunt produsul unor factori pe care ei nu ii pot controla : nu e vina lor ca s-au născut in familii care nu știu sa ii educe.
        Dar daca nici scoala nu face nimic pentru ei, cine sa faca?

        • @Adriana

          „Copiii nu sunt bestii sau psihopati”.

          „Sindromul Mowgli – copiii salbatici ai naturii” … „Un copil salbaticit este o fiinta umana care, izolata de societate la o varsta frageda, nu isi poate dezvolta abilitati afective, sociale sau lingvistice.” … „Cercetatorii au aflat ca varsta cuprinsa intre 1 an si 7 ani este vitala pentru formarea normala a unui om. La o varsta foarte timpurie, creierul uman incepe sa se dezvolte, implicit sa isi adapteze functiile la nevoi. Un copil care traieste in salbaticie, isi va dezvolta excesiv vederea, auzul si mirosul, pentru ca aceste simturi il vor ajuta sa supravietuiasca. Partea creierului responsabila de comunicare va ramane inactiva, deoarece nu va fi solicitata. Un om dezvoltat intr-un mediu diferit, chiar daca va beneficia de multa atentie, nu va invata niciodata limbajul uman pentru simplul fapt ca a pierdut aceasta ocazie. Creierul lui s-a dezvoltat deja si este adaptat altor nevoi.” … „Multe dintre cazurile de copii crescuti in salbaticie au inregistrat evolutii minime. Aptitudinea de a merge, de a folosi toaleta sau de a manca din farfurie au reprezentat adevarate provocari pentru cei care s-au ocupat de ingrijirea si reabilitarea acestor copiii. … Varsta la care acesti copii au fost izolati a jucat un rol crucial in formarea lor. Cei rataciti la varste fragede, care au petrecut un timp indelungat in afara societatii, au reprezentat cazuri aproape pierdute.”

          http://tinyurl.com/lwe3lsf

          „Sindromul Mowgli” reprezinta un caz extrem, insa ar fi interesant un studiu care sa abordeze, in mod realist, sansele copiilor de a face fata cerintelor sistemului scolar in functie de calitatea educatiei (in sensul general al cuvantului) pe care au primit-o in familie, in primii ani de viata.

          • Șansele copiilor de a face faca sistemului trebuie sa fie egale. Ca asta sa se întâmple concepi un sistem in care nu te bazezi decât pe tine ( sistem ).
            De ce nu recunoașteți ca sistemul românesc este prost in esența, ca nu are niste obiective bazate pe situatia concretă, reala, a copiilor. Un sistem care nu are decat in mod miraculos si independent de el adevărați dascăli, care nu stie sa formeze dascăli. Adica nu exista realmente o scoala pedagogica romanesca. Deoarece dascălii nu au o formare pedagogica serioasă, la rândul lor, foarte putini sunt capabili sa formeze copii. Majoritatea fac lucrurile dupa ureche, pe de rost, urmând orbește o programa care poate nu are legătura cu nevoile unor clase.
            In alte părți ale lumii sistemul e conceput astfel încât nu exista nici un set de așteptări de la familie. Învățătorii sunt instruiți sa faca fata oricare ar fi nivelul elevului. De asemenea, profesorul e pregătit astlef încât sa poata identifica copiii care au probleme, al căror comportament nu corespunde cu vârsta lor si sa ii îndrume catre un specialist.
            Sistemul românesc copiaza poate de pirn alte sisteme tot felul de aspecte care nu răspund insa nevoilor concrete a unor clase. Trebuie mai multă sinceritate, sa ne uitam in oglinda si sa recunoaștem deschis de unde trebuie sa plecam daca vrem sa progresam.

            • Ne uităm în oglindă cât vreți dumneavoastră, dar sistemul nu poate fi creat acum de la zero. Peste două luni niște copii din acele sate vor merge la școală și niște profesori vor face naveta, iar în astea două luni chiar nu se poate schimba nimic, lucrurile vor merge exact ca și anul trecut.

              E nevoie de cineva ca Funeriu în fruntea ministerului pentru ca problemele să fie abordate și rezolvate pe rând, însă vedeți că ”mahalaua ineptă” nu-i agrează pe cei ca Funeriu, așa că nu votează cu un partid care ar desemna ministru al învățământului o asemenea persoană.

          • @Adriana

            De-a lungul timpului am scris multe comentarii in care criticam sistemul de invatamant din Romania. Totusi, comentariul meu de mai sus nu se referea la acesta, ci la sistemul educational din Romania, sistem care include si educatia (in sensul cel mai larg al cuvantului) pe care copiii o primesc in familie (in special in primii ani de viata). Astfel, comentariul meu a fost un raspuns la afirmatia ta: „copiii nu sunt bestii sau psihopati”. Printr-un exemplu extrem am vrut sa atrag atentia ca sansele copiilor de a face fata cerintelor sistemului scolar sunt puternic (si iremediabil) afectate de un mediu familial nociv. Spui ca : „in alte parti ale lumii sistemul e conceput astfel incat nu exista nici un set de asteptari de la familie.” Sa vedem cum stau de fapt lucrurile:

            Saracia in randul copiilor – efecte in tarile dezvoltate:

            „Tarile dezvoltate au, de asemenea, o problema grava cu saracia in randul copiilor. Daca toate cele 16,7 milioane de copii saraci din SUA s-ar aduna intr-un singur loc, ele ar forma un oras mai mare decat New York-ul. Multe studii publicate au demonstrat asociatii puternice dintre saracia din copilarie si efectele negative ale acesteia asupra viitorilor adulti in ceea ce priveste educatia, sanatatea si socializarea, fertilitatea, sansele pe piata fortei de munca si nivelul veniturilor. Dovezi puternice sugereaza ca copiii din familii cu venituri mici au un risc crescut de probleme intelectuale. Asocieri negative mari dintre saracia din timpul copilariei timpurii si a rezultatelor academice au fost gasite in mod constant in multe studii. Mai mult, copiii crescuti in saracie au un risc sporit de probleme comportamentale si emotionale, cum ar fi nesupunerea, impulsivitatea, precum si dificultati de relationare cu colegii.

            http://tinyurl.com/pywov88

            „Saracia ramane un incapatanat fapt de viata, chiar in tarile bogate cum ar fi Canada, … in 2003, unul din sase copii inca traia in saracie. Nu numai ca nu am avut succes in eradicarea saraciei in randul copiilor, dar in ultimul deceniu inechitatea veniturile familiale din Canada a crescut, iar pentru unele familii, profunzimea saraciei a crescut de asemenea. Cercetarile canadiene confirma influenta negativa a saraciei asupra comportamentului elevilor, asupra realizarilor scolare precum si abandonului scolar.”

            „Dezavantajele socio-economice persistente au un impact negativ asupra realizarilor in viata a multor canadieni. Cercetarea din studiul Sanatatea Copilului din Ontario, de la mijlocul anilor 1980, a raportat asociatii notabile dintre veniturile mici si tulburarile psihice, nivelul performantelor sociale si academice, precum si probleme cronice de sanatate fizica.

            „Copiii din familii cu venituri mici, de multe ori nu sunt stimulati si nu invata abilitatile sociale necesare pentru a fi pregatiti pentru scoala.”

            „Studiile canadiene au demonstrat, de asemenea, asocierea dintre gospodariile cu venituri mici si scaderea motivatiei copiilor de a frecventa scoala. Un raport al lui Thomas a ajuns la concluzia ca copiii din gospodariile cu venituri mici au scoruri semnificativ mai mici la masurarea abilitatilor de folosire a vocabularului si a aptitudinilor de comunicare, a cunoasterii numerelor, a reproducerii si folosirii simbolurilor, a capacitatii de a se concentra si coopera in jocurile cu alti copii – decat copiii din familii cu venituri mai mari … dovezile sunt clare si unanim acceptate, copiii saraci ajung la scoala cu un dezavantaj cognitiv si comportamental. Evident, scoala nu are capacitatea de a elimina acest decalaj (conform studiilor efectuate de «The Institute of Research and Public Policy» – Montreal, Quebec).”

            „INTERVENTIA PRECOCE”

            Exista o legatura directa dintre INTERVENTIA PRECOCE DIN COPILARIE si cresterea capacitatilor sociale si cognitive … a fost dovedit faptul ca RELATIA PARINTE-COPIL ARE CEA MAI MARE INFLUENTA ASUPRA INVERSARII IMPACTULUI SARACIEI. … Caracteristicile parentale, cum ar fi previzibilitatea comportamentului, responsabilitatea sociala, comportamentul verbal, atentia reciproca si promovarea modelelor pozitive s-au dovedit a avea efecte benefice asupra mai multor aspecte ale dezvoltarii copilului.”

            http://tinyurl.com/czrpdtu

            Deci, „relatia parinte-copil are cea mai mare influenta asupra inversarii impactului saraciei”. Insa atunci cand parintii sunt inculti, inconstienti, iresponsabili si violenti, impactul dezastruos al saraciei asupra copilului este mult amplificat. In acest caz, „scoala («sistemul») nu are capacitatea de a elimina acest” handicap cronic.

            • Dar nu faceți decat sa îmi dați dreptate. (?)
              Soluția mea ar fi : trebuie construit un plan de educație coerent, fezabil pentru majoritatea copiilor, un sistem care sa se bazeze pe achiziția unor competente, si nu pe memorizarea unor cuvinte. Insist cand spun ca acest sistem trebuie creat independent de nivelul de educație din familie.
              Daca vorbiti de educație si sărăcie in romania as dori sa aveti in vedere numărul mare de condamnări recente in rândul unor oameni considerați educați si deloc săraci, numărul de lucrări plagiate ( de oameni școliți la cel mai înalt grad posibil). Oare furtul si corupția sunt tare de neglijat in educația unui om? Te poti numi intelectual sau educat furând? Pentru ca trebuie sa definiti la ce fel de educație va referiți. Si va rog sa va referiti la realitate, nu la o situatie ideală in care cei șapte ani de acasa echivaleaza cu un set de virtuți pe care nici Sfinții nu le-au dobândit.

              Se poate ca citatele pe care le dați sa se potrivească altei societăți, unde numai daca nu vrei nu poti reuși. Sau poate numai daca ai ghinionul sa te naști sau sa crești într-un mediu handicapa(n)t, insa aceste medii sunt tot mai mult luate in vedere de autoritățile acestor state, care au găsit modalități sa intervină eficient spre binele copiilor.
              Insa nu e cazul României. La noi acești copii defavorizați nu au acces la ceea ce numim un cadru decent, normal. In Canada scoala este pentru ei acest cadru la care au acces, in care sunt primiți si tratati cu respect si unde invata demnitatea. Textul pe care il comentam arată ca la noi statul nu poate oferi asa ceva. Asta am vrut sa spun. Dar diferenta aceasta dintre noi si Canada e majora si poate schimba multe destine. Pe termen lung ea e baza de la care plecam cand vorbim de o tara civilizata.
              In fine, revenind la planul meu : ar trebui investiți mai mulți bani in sensul creșterii salariilor profesorilor ceea ce va permite o selecție calitativa ridicată.
              Nu in ultimul rând trebuie meditat la o scoala pedagogica bazată pe observatii empirice, pe teren, si care sa inventeze metodele prin care copiii sa achiziționeze competente. Poate ca nu e rau ca viitorii profesori sa poata absolvi doar acesta scoala pedagogica ( fara facultatea care presupune multe alte cursuri care nu sunt de folos la clasa ) cu multă practica pe teren, cu multe ateliere pedagogice si metode pe care aceștia sa le poata exersa inainte de a ajunge profesori. Astfel pregătit, un profesor va putea fi mult mai eficient si va putea sa preîntâmpine unele probleme.

            • @ Adriana – sistemul educațional nu poate fi net mai bun decât restul societății, pentru că e făcut cu oameni. Oameni care au concepțiile, ideile și comportamentale lor, indiferent care e ”linia oficială” a ministerului. Și spre deosebire de vremea lui Ceaușescu, ”linia oficială” reflectă adeseori concepțiile și ideile oamenilor din sistem, nu mai e complet ruptă de realitatea din teren, cum era pe vremea aceea.

              Salariile mai mari ar fi utile doar comparativ cu salariile pentru posturile echivalente din orașele civilizate, pentru a echilibra cât de cât balanța și a permite ca oamenii mai buni din sistem să rămână să predea și la țară. Însă sistemul educațional pe ansamblu se va îmbunătăți numai după creșterea nivelului de trai din societate. Nu ai ce demnitate să înveți în școală, atunci când ”cornul și laptele” e un argument serios pentru a te duce la școală.

            • @Adriana

              1. Nu intelegi consecintele promilor sapte ani traiti „in salbaticie” (vezi comentariile mele anterioare). Din aceasta cauza faci afirmatii de genul: „va rog sa va referiti la realitate, nu la o situatie ideala in care cei sapte ani de acasa echivaleaza cu un set de virtuti pe care nici Sfintii nu le-au dobandit.” Realitatea din Romania este mult mai dramatica decat (se pare ca) iti imaginezi tu. Aici nu vorbim despre „virtuti pe care nici Sfintii nu le-au dobandit”, ci despre lipsa abilitatilor fundamentale (cerinte minime), strict necesare copiilor („din familii sarace, cu parinti inculti, inconstienti, iresponsabili” si – eventual – violenti si/sau betivi) pentru a face unui sistem scolar decent.

              2. Amesteci planurile. Toate comentariile mele anterioare erau despre „consecintele promilor sapte ani traiti «in salbaticie»” (tocmai de aceea am dat exemplul extrem al „sindromului Mowgli”). Dupa cum spuneam mai sus, „de-a lungul timpului am scris multe comentarii in care criticam sistemul de invatamant din Romania”.

              DE EXEMPLU:

              scoala romaneasca distruge motivatia copiilor cu memorarea de cunostinte inutile.
              – scoala romaneasca se bazeaza pe memorare mecanica.
              – materia este supradimensionata.
              – cantitatea totala de cunostinte (toate materiile) trebuie sa fie astfel stabilita incat sa poata sa fie asimilata de catre elevi, fara a-i demotiva (prin supraincarcare – imposibilitatea aprofundarii materiei).
              – informatiile pe care le memoram in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale (deoarece cantitatea de cunostintele umane se dubleaza intr-un ritm tot mai accelerat).
              trebuie stabilit foarte clar care sunt CUNOSTINTELE GENERALE strict necesare unui tanar avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii.
              trebuie sa apara DIFERENTIERI DE PROGRAMA SCOLARA MULT MAI ACCENTUATE si mai devreme, in functie de traseul ales de catre elev.

              Memorarea cunostintelor necesare intelegerii subiectelor care te pasioneaza (vezi necesitatea ramificarii programei scolare) trebuie sa devina o placere, nu un calvar. Memorarea (si antrenarea memoriei) nu trebuie sa devina un scop in sine, ci trebuie sa ramana doar un mijloc in atingerea scopurilor educatiei (care nu pot sa fie atinse daca elevii sunt demotivati).

              http://tinyurl.com/o6p5d5j

              SAU:

              Simplifici mult lucrurile. Ideea ca doar calitatea profesorului conteaza, ca si cand acesta ar prelucra materiale (de diferite calitati) la strung, este una cel putin ciudata. Ideea ca profesorii trebuie „sa pregateasca niste lectii decente prin care sa atraga TOTI elevii” este una frumoasa in teorie, doar ca „practica ne omoara”. Dificultatile pe care le intampina un profesor de matematica pentru indeplinirea acestui deziderat nu se pot compara cu „dificultatile” pe care le intampina un profesor de religie. Este doar un exemplu, care arata faptul ca bagajul complex de aptitudini, mentalitati, cunostinte si motivatii cu care elevul vine din familie este la fel de important ca si calitatea profesorului (si sa nu uitam un alt factor, esential: calitatea programei de invatamant, programa care trebuie sa stimuleze motivatia elevului, nu sa o distruga). Din acest motiv, articole precum cel al doamnei Oana Moraru sunt foarte oportune, atat pentru parinti cat si pentru profesori – care ar trebui sa antreneze mult mai mult parintii in procesul de educatie al copiilor, ca sa nu mai vorbesc despre oportunitatea unor astfel de articole pentru cei care decid continutul programei scolare din Romania zilei de azi (in care scara valorilor este una de tip medieval).

              http://tinyurl.com/omv497w

  20. ….pe vremea mea erau scoli de corectie, scoli afiliate.
    Daca miscai in front, pedepsele erau, in ordine: nota mica, corigenta, repetentia, exmatricularea si, obligativitatea scolii de corectie cu internat si cantina, departe de parinti, departe de orice sursa de depravare. Daca nu te ducea mintea, ajungeai la asa-zisele scoli afiliate. Mare rusine sa ajungi acolo.
    Am avut colegi repetenti inca din clasa I. Incepand cu clasa a II-a, toti colegii mei stiau sa scrie si sa citeasca (unii mai bine altii mai prost). Pana in clasa a XII-a, m-am obisnuit cu ideea ca unii colegi, care nu invata, raman repetenti. Promovabilitatea la BAC a fost peste 80%, cele mai proaste licee, avand promovabilitate de 40-50%. Nu prea aveai cum sa ajungi la BAC fara o bruma de educatie…..

    • Si mai era si ARMATA OBLIGATORIE – probabil ca cei 7 violatori din Vaslui ar fi fost acum cu caporalul lor la stransul recoltei , ratand evenimentul mediatic al vietii lor. Dar atunci ar fi trebuit inventat alt subiect care sa bage in ceata nazdravania cu Codul fiscal.
      De altfel nu prea e voie sa evocam vechile practici – repetentia, scoala de corectie ….care fie vorba intre noi se inmuiasera in ultimul deceniu al lui Ceausescu. Prin 1977 Niculae cazuse si el in capcana cliseelor cu reeducarea mild vazute in vest si impamantenite in Ro mai ales pe considerentul ca Sefului i se parea ca sunt mai economice. Nu e voie sa vorbim despre scoli de corectie sau despre armata obligatorie deoarece astea sunt stampilate drept COMUNISTE , Ceea ce probabil si sunt,
      In esenta cred ca vorbim insa degeaba, deoarece in Romania nu mai este nimic de facut,
      Biserica ortodoxa nu da semne de implicare, si oricum si ei i se aplica destule stampile pentru a o face nefrecventabila. Singurul factor educativ ramane TELEVIZORUL unde pustimea invata sa fie libera si cat mai PRO.
      Nu stiu daca imigrantii chinezi au de gand sa se stabileasca definitiv aici sau sunt doar la praduiala. Ei sunt insa purtatorii unei mentalitati a muncii pe care ar putea-o invata unii dintre romani. La fel imigrantii arabi care poate ca nu sunt neaparat teroristi , ci mai cu seama devotati familiilor lor . Bineinteles ca si chinezii si arabii evazioneaza la greu , dar asta nu ne separa de ei, ci aidoma Carpatilor mai mult de uneste.

  21. Avem CJRAE>>>>>>>de ce nimeni nu i cere socoteala? Apartine de prefecturi, sta in ISJ uri si nimeni nu da socoteala…se fac proiecte europene care la astfel de elevi nu ajung? Capusele din invatamant pe cand vor da servicii si asistenta educationala concret?

  22. Cand eram copil, aveam in cartier un vecin cam de varsta mea care manca bataie de la parinti mai rau decat hotii de cai. De la atata bataie, acel pusti pleca uneori de acasa si dormea in unele nopti pe bloc sau chiar in cimitir. Era un individ foarte agresiv; punea imediat mana pe bolovani sa sparga capul oricui.

    Cei care faceti flosofie despre cum ar trebui sa se poarte profesorii cu copiii in scoala, ar trebui sa fiti macar un an profesori si sa aveti un astfel de elev. Care doarme in cimitir. Si apoi sa mai vedem cum tin filosifiile cand sunt lansate la apa…

    • @Mihai,

      Desigur ca il compatimesc pe copilul respectiv dar solutia este de resortul politiei, nu al parintilor celorlalti copii inscrisi in aceeasi clasa! Prin urmare, daca fiica mea ar fi agresata de catre individul respectiv nu stiu cat m-ar interesa conditiile din familia sa, in schimb m-ar interesa ca „organele” sa-si faca datoria… ca de-aia le platesc si de-aia le-am „acordat” monopolul uzului de forta!

      P.S. Va rog sa obserbati ghilimelele/

  23. doamna este clar pt mine dc apar indivizi ca cei 7 …din cauza unor persoane ca dumneavoastra care il condamna pe prof de biologie care incerca sa faca ordine in timp ce dumneavoastra si altii nu il sustineati …..si vad ca il acuzati chiar …. dar nu spuneti nimic de ce ati facut dvs si ce rezultate ati obtinut……pt astfel de elevi ar trebui sa fie scolile de corectie reinfintate si sa se poata exmatricula acestia nu sa fie tinuti pana in cls XI pe motiv ca scoala e obligatorie….. realizez ce fel de om sunteti ……. si in consecinta va urez „noapte …placuta…. in continuare la nivel neuronal….”

  24. Răspuns pentru Cetățean :
    Nu sunt sigura ca Dvs. cunoasteti mai bine realitatea acestor sate dacat mine. Se poate sa exagerați mult. Si sa extindeti un caz ( cel descris, al lui Marinescu) la o comunitate pentru care de asemenea, el e caz izolat.
    Insistați pe ideea educației primite de acasa. Sunt de acord, e importantă. Si nu atat educația cat relația copilului cu părinții. Pentru ca un copil care primește afecțiune in primii ani, care e iubit de părinți, chiar daca poate nu are de unde sa învețe acele faimoase abilitați fundamentate, le va invata cu ușurintă daca are de la cine ( scoala ). Insa câteodată e dificil pentru ca unii profesori pleacă de la niste așteptări si gândesc ca daca părinții nu l-au învățat, nici ei nu trebuie sa faca nimic. E ca un fel de justificare ( asta am înțeles si din textul acesta). Asta nu e înțelept si nici eficient.
    Personal, din cat am cunoscut in sistemul american si elvețian ( am copii mici) invatatorul ia in sarcina si un fel de educație care la noi cade in general in grija parinților. Aceasta cuprinde in linii mari principalele calități necesare integrarii ulterioare in societate. Indiferent de unde pornești cu niste copii, ca învățător te asiguri ca au deprins niste elemente de comportament, de buna creștere. V-am dat doar exemplul Americii de nord pentru ca acolo e ușor sa înțelegi de ce sistemul ia răspundere pentru partea asta de educație de baza : eterogenitatea culturală a copiilor. Pentru ca tu, ca învățător, vrei sa faci educație, nu sa te eschivezi in spatele lui „nu te-au învățat părinții”. In niste tari nordice copiii invata la scoala sa faca de mancare. Eu vad si acolo, tot ideea asta de răspundere, de asumare din partea sistemului. La noi nu vad asa ceva.
    Un ultim lucru : va rog sa nu mai faceți corelație intre educație ( in sens de buna creștere ) si sărăcie. Nu e valabilă pentru Romania.

    • @ Adriana – stimat[ doamnă, încercați să înțelegeți că acel ”Marinescu” ar fi un caz ”izolat” dioar dacă ar fi izolat într-o instituție de specialitate.

      În fiecare sat din acea zonă sunt 4-5 de ”Marinescu” și dacă o să discutați cu babele din sat care le știu pe toate, amănuntele or să vă zbârlească părul pe ceafă: ”pe aia a târât-o de păr pe drum, că nu-i făcuse demâncare”; ”pe ailaltă a bătut-o cu cureaua și pe ea și pe maică-sa, de-a stat 3 săptămâni în spital, iar ce’ bătrână a și murit la câteva luni după bătaie” ; ”la noi în sat au fost 4-5 bătrâne violate anul trecut, da’ nu s-au dus la poliție, că le e rușine la vârsta lor”.

      Poveștile astea care ies la iveală sunt doar vârful aisbergului din ce se întâmplă pe-acolo. Dacă cei 7 din Văleni nu s-ar fi apucat să sfideze ziariștii și să-i amenințe, n-ar fi auzit nimeni la nivel național despre ei. Deși în satele respective se întâmplă de 10 ori pe an lucruri din astea. Așa se și explică atitudinea sfidătoare a celor 7, ce-au făcut ei e o chestie destul de obișnuită pe-acolo, iar de multe ori fetele nici nu spun nimic acasă, dacă lucrurile n-au degenerat complet în situația prin care au trecut.

    • @Adriana

      Ma vad nevoit sa repet: nu intelegi consecintele primilor sapte ani traiti „in salbaticie” (vezi comentariile mele anterioare, de mai sus).

      „Romania, tara cu cei mai multi analfabeti din Europa!

      Cei mai multi dintre copii abandoneaza scoala din cauza saraciei, dar si a lipsei de educatie a parintilor care nu inteleg importanta scolii, arata studiile de specialitate. Astfel s-a ajuns ca aproximativ 150.000 romani sa fie nevoiti sa-si puna amprenta, pentru ca nu stiu sa semneze. Circa 41% dintre elevii romani au acasa mai putin de 10 carti si cam acelasi procent dintre adolescentii de 15 ani citesc cu dificultate.”

      http://tinyurl.com/oanm9ds

      „Romania se remarca negativ la capitolul copiilor din familii cu educatie scazuta care reusesc sa faca saltul la studii superioare – doar 9 copii din 100 provenind din familii cu educatie scazuta au reusit sa urmeze o facultate. Mai putin de jumatate din media europeana, unde 20 din 100 finalizeaza studii superioare.

      Principala cauza a ramanerii la un nivel scazut de educatie o reprezinta saracia, de aceea cei mai multi copii cu studii reduse (scoala primara sau gimnaziu) se intalnesc in rural, zonele cu cel mai scazut nivel de trai. Potrivit unei analize realizate recent de World Vison Romania, doar unu din doi copii din mediul rural reusesc sa ajunga al liceu.”

      http://tinyurl.com/oyme4yv

      „Dezastru. Astfel poate fi definita viata copiilor din mediul rural in Romania anului 2014. Mai mult de jumatate dintre ei merg pe jos de acasa pana la scoala, un copil din opt sufera de foame, iar o pondere insemnata dintre adolescenti lipsesc de la cursuri pentru ca trebuie sa-si ajute parintii la treburile casnice. Acestea sunt concluziile ce reies dintr-un studiu referitor la situatia copiilor din mediul rural realizat de World Vision Romania.

      Autorii studiului au avut ideea de a-i pune pe elevii ajunsi la varsta clasei a VI-a sa citeasca un text din 60 de cuvinte si sa explice intelesul acelor fraze. Rezultatul a fost ca numai 42% dintre ei au stiut sa citeasca in mod coerent.”

      http://tinyurl.com/oqo2tdb

      P.S. Era bine daca postai acest comentariu in continuarea celorlalte, pentru ca argumentele oferite in comentariile succesive sunt complementare.

      • Vad ca folosesti multe citate in încercarea de a argumenta… nu e clar ce idee susții.
        Eu susțin ca statul, mai precis Guvernul si ministerul învățământului sunt reponsabili de situatia acestor copii. Ma refer la toți copiii din scoala descrisa si la Marinescu deopotrivă. Se înțelege, la toți ceilalți, aflați in situații similare.
        Tu spui ca familia e de vina : părinții sunt vinovati ca sunt săraci si ca sunt analfabeți. Am precizat, acest lucru nu scutește cu nimic de responsabilitate pe profesorii acestor copii si implicit pe ministerul care i- a angajat.
        De asemenea insisti pe ideea copilului salbatic. Sunt convinsă ca nu e cazul tuturor copiilor din mediul rural. Cred ca majoritatea sunt copii normali si ar putea face mai mult daca i-ar sprijini mai mult scoala, inca de la nivelul de grădinița ( poate n-ar fi rau ca grădinița sa fie obligatorie de la 3 sau 4 ani). Daca se începe de la acesta vârsta, orice copil normal poate fi recuperat ușor.
        Am adus exemple din alte tari in care sistemul ia in calcul orice nivel de dezvoltare al copilului in momentul in care ajunge la scoala. Nu neaparat ca trebuie sa copiem, dar ca asa ceva e posibil. Si e probabil ca aceasta sa fi fost soluția pentu ca aceste societăți sa fi atins gradul de civilizatie pe care-l știm.
        De aceea eu nu pot ajunge decat la o concluzie : guvernul este singurul responsabil de situatia acestor copii. Nu exista voința politica, nu exista corectitudine : nimeni nu cere nimic de pomana pentru acesti copii, ar fi de-ajuns ca oamenii care iau salarii sa își faca datoria. Dar ca aceștia sa poata face fata acestor situații ei trebuie pregătiți ( iar asta e tot responsabilitatea ministerului ).

        Pentru faptul ca nu se face nimic e de vina si o mentalitate, pe care intuiesc ca o îmbrățisezi si tu : anume ca primul criteriu in evaluarea unei persoane, indiferent din ce punct de vedere, este banul. Pentru voi averea te situează din start într-o categorie privilegiata, in timp ce sărăcia te decade pana si din calitatea de ființa umană. Ati făcut ca singura virtute recunoscuta este averea. Într-un fel, nu doar cel care ia bani e corupt, întreaga societate care are drept singura valoare banul e corupta, pentru ca nu mai crede in nimic altceva, nu mai recunoaște nimic valoros si demn de aparat. De aici pornesc toate : corupția, hoția, indiferenta dar si lipsa de perspectiva in afara banului. Societatea românească e o societate urâta si nu neaparat săracii o fac asa.

        • @Adriana

          Am impresia ca ai uitat de unde a pornit polemica noastra. Prima mea reactie a fost fata de afirmatiile tale urmatoare:

          „Nu poti spune ca profesor ca unui anume copil nu ii poti oferi educatie pentru ca nu are nivelul de buna crestere pe care sa se preteze sistemul de invatamant.
          Daca un copil nu are dezvoltate anumite abilitati inainte de clasa 1, atunci inseamna ca nu s-au gasit solutiile necesare in sistem. Sistemul de invatamant trebuie in primul rand sa acopere niste nevoi.
          S-ar putea introduce un an de gradinita in care copiii sa fie antrenati exact pentru a-si insusi aceste abilitati. Un an pregatitor care sa dezvolte aceste capacitati (atentie, capacitatea de a-si controla comportamentul : a sta in banca anumit timp, a vorbi dupa ce i s-a dat incuviintarea de catre profesor).
          In cazurile grave trebuie sa se poata lucra cu psihologi.
          Copiii nu sunt bestii sau psihopati. Sunt produsul unor factori pe care ei nu ii pot controla : nu e vina lor ca s-au nascut in familii care nu stiu sa ii educe.”

          1. In toate argumentele mele sustineam ideea ca anumite abilitati care nu au fost dezvoltate in primii ani de viata nu mai pot sa fie recuperate (decat cel mult partial – vezi si exemplul copiilor cu „Sindromul Mowgli – copiii salbatici ai naturii”). „Sistemul” care intervine cu un an inainte de varsta scolara („un an de gradinita in care copiii sa fie antrenati exact pentru a-si insusi aceste abilitati”) reprezinta o abordare utopica, in cazul copiilor crescuti in „familii sarace, cu parinti inculti, inconstienti, iresponsabili si – eventual – violenti si/sau betivi” (si, din pacate, sunt foarte multe astfel de familii in Romania).

          2. Te inseli, eu sunt adversarul mentalitatii „ca primul criteriu in evaluarea unei persoane, indiferent din ce punct de vedere, este banul”. (vezi comentariile mele de mai sus, in care ii raspund lui „Razvan A”). Asta, insa, nu inseamna sa aplic „politica strutului” si sa nu recunosc faptul ca „averea te situeaza din start intr-o categorie privilegiata” (ceea ce nu inseamna ca „saracia te decade pana si din calitatea de fiinta umana” – insa te face sa pornesti in viata cu multe handicapuri).

          3. Ai dreptate: „De aici pornesc toate : coruptia, hotia, indiferenta dar si lipsa de perspectiva in afara banului. Societatea romaneasca e o societate urata si nu neaparat saracii o fac asa.” De la aceste constatari trebuie sa se porneasca in efortul de insanatosire a societatii romanesti. Lupta impotriva coruptiei (care sa stopeze furtul din banul public) si adoptarea de politici economico-sociale care sa duca la diminuarea discrepantelor economice uriase din Romania trebuie sa reprezinte fundamentul pe care se construieste noua societate. Din pacate, aceste masuri nu pot sa fie aplicate cu succes fara un suport popular masiv. Tot din pacate, acest suport nu exista astazi in Romania (nimeni nu iese in strada sa protesteze atunci cand politicienii corupti vor sa lase justitia „fara colti”, prin modificarea legislatiei penale – nimeni nu iese in strada atunci cand aceiasi parlamentari corupti isi voteaza „pensii speciale”, in timp ce sistemele de sanatate si educatie sunt putenic subfinantate, iar salariile medicilor si profesorilor sunt de mizerie – si exemplele pot continua).

          In concluzie, nu se va putea construi niciodata un sistem de invatamant performant pe un fundament putred (o societate saraca, condusa de niste politicieni corupti). Romanii sunt prizonierii unui cerc vicios, pe care chiar ei il intretin (datorita lipsei de educatie). Acest cerc vicios nu poate sa fie rupt fara desteptarea romanilor, iar desteptarea romanului de rand nu este posibila in lipsa unei elite active, patriote si responsabile.

          P.S. „Copiii familiilor sarace prezinta schimbari structurale ale creierului care ar putea explica dificultatile lor la invatatura – este concluzia unui studiu realizat de o echipa de cercetatori americani condusi de profesorul Seth Pollak de la Universitatea Wisconsin-Madison (Statele Unite) si publicat in JAMA Pediatrics.”

          «Copiii proveniti din familiile aflate sub pragul de saracie federal prezentau o dezvoltare atipica a catorva zone ale creierului, printre care materia cenusie, lobul frontal, lobul temporal si hipocampul», arata cercetatorii.

          Rezultatele au pus in evidenta faptul ca volumele regionale de materie cenusie ale acestor copii erau cu 8-10% sub norma de dezvoltare, cu consecinte asupra reusitei scolare.

          «Studiul nostru sugereaza ca structurile cerebrale specifice invatarii sunt vulnerabile la conditiile de mediu legate de saracie, cum ar fi stresul, lipsa de stimulare si problemele de nutritie. Se pare ca potentialul de reusita scolara al copiilor este redus din cea mai frageda copilarie de aceste circumstante. Dezvoltarea regiunilor cerebrale examinate in acest studiu ar fi astfel influentata de mediul copilului. Aceste observatii ar trebui sa duca la elaborarea unor initiative de politica publica destinate sa amelioreze si sa reduca disparitatile intre familii, pentru a modifica legatura dintre saracie, dificultatile intampinate in procesul cognitiv al copilului si reusita scolara», explica autorii studiului.”

          http://tinyurl.com/q7xj88t

          „Romania se situeaza detasat pe primul loc in Uniunea Europeana in ceea ce priveste rata de saracie a copiilor. Aceasta este de 1,3 ori mai mare decat la vecina noastra ceva mai putin prospera, Bulgaria, si de opt ori mai ridicata decat media celor mai mari patru tari ale UE. Datele au fost prelucrate de UNICEF si vizeaza neindeplinirea a doua sau mai multe din 14 criterii stabilite uniform pentru 27 de state ale UE, Norvegia si Islanda.”

          http://tinyurl.com/pdd4o99

  25. Bine atunci, sa stam linistiti si sa așteptam si noi deșteptarea romanilor.
    Raspund numai la primul punct : nici in ruptul capului nu o sa fiu de acord ca un copil din mediul rural, crescut in condiții minime, nu este recuperabil. Puteți vedea bunaoara descrierile experimentelor Mariei Montessori : a lucrat cu copii din părinți analfabeți, fara nici o educație. O sa vedeți ca numai daca nu se vrea nu se poate. Iar la noi nu se vrea.
    N. B. Sunt niste greșeli in textele mele de mai sus. Va asigur insa ca sunt in stare sa scriu corect. Multumesc de înțelegere.
    Toate cele bune.

    • @ Adriana – atunci hai să încercăm altfel, poate așa înțelegi: cu excepția oligofrenilor, orice copil sau adult este recuperabil, însă în realitate societatea nu are de unde aloca resursele necesare.

      Nu ai suficienți asistenți sociali și polițiști ca să poți scoate copiii din familiile unde sunt abuzați. Nu ai suficienți învățători și educatori, astfel încât ei să se poată ocupa de grupuri de 6-8 elevi, nu de clase cu 30. Nu ai suficienți bani, ca societate, pentru a putea asigura tuturor acestor copii hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea și transportul la școală.

      Dacă un cetățean obișnuit, dar educat, din România, alege să aibă un singur copil, fii convinsă că știe el de ce. Pur și simplu nu ar putea crește 3-4 copii fără să-și condamne familia la sărăcie. Ăsta e nivelul economic al țării, de aici pornește totul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Tunegaru
Cristina Tunegaru
Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedagogic și de realizarea unor softuri educaționale pentru disciplinele în care sunt specializată.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro