vineri, martie 29, 2024

Venele deschise și bunul sălbatic: Eduardo Galeano versus Carlos Rangel (Un eseu de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

A încetat din viață scriitorul și jurnalistul uruguayan Eduardo Galeano. Născut în 1940, a fost un om al stângii, a contribuit ca nimeni altul la articularea unui discurs radical menit să mobilizeze pasiunile anti-nord americane, ceea ce s-a numit ideologia tiers-mondistă. A fost prigonit de regimul dictatorial, arestat, întemnițat. Ideile sale, îndeosebi din best-seller-ul global „Las venas abiertas de América Latina” (1971), au fost îmbrățișate cu entuziasm de generații întregi de intelectuali ai stângii revoluționare pentru care mizeria și sărăcia își găsesc originile în rapacitatea capitalistă. Teza cărții este expusă încă din titlu: America Latină cea jefuită, trădată, într-un cuvânt al zonei – chingada! Chiar și așa, etalându-și frenetic opțiunea anticapitalistă, Galeano își aduce aminte într-un final cuvintele lui Simón Bolívar: „Nu vom fi niciodată fericiți, niciodată!” Cert este că vreme de patru decenii, „Venele deschise” au reprezentat canonul anticolonialist și anticapitalist în acea parte de lume. Într-un articol de anul trecut din New York Times, jurnalistul Larry Rohter reamintea episodul în care Hugo Chávez, la prima sa întâlnire cu președintele american Barack Obama, îi înmânase acestuia un exemplar din volumul lui Galeano.

Către sfârșitul vieții, Galeano a declarat că regretă simplismul acelei demonstrații și că dacă ar fi să citească o asemenea carte nu ar fi în stare: „I wouldn’t be capable of reading this book again; I’d keel over,” declara Dl. Galeano la un târg de carte din Brazilia. „For me, this prose of the traditional left is extremely leaden, and my physique can’t tolerate it.”

Ulterior, a revenit oarecum asupra acestei poziții, spunând că e vorba de stilul scriiturii, nu de ideile din carte. Volumul a fost tradus și în românește, la Editura Politică, pe vremea lui Ceaușescu, el însuși un susținător al mitologiilor tiers-mondiste.

La polul opus lui Galeano s-a situat gânditorul venezuelean Carlos Rangel (1929-1988). Cartea acestuia, „Del buen salvaje al buen revolucionario” (1976), prefațată de Jean-François Revel și prețuită în egală măsură de Octavio Paz și Mario Vargas Llosa, a contribuit la demistificarea pasiunilor radicale și la demolarea mitologiilor peroniste și castro-guevariste.

Rangel a fost un gânditor de orientare liberală, cu afinități în zona Raymond Aron, Isaiah Berlin și Karl Popper, care a condamnat dictaturile de orice culoare, fie ele de stânga sau de dreapta, civile sau militare.

Privindu-i în oglindă, putem spune că Galeano a fost un profet al stângii, a creat iluzii și s-a îmbătat cu ele, pe când Rangel a rămas un analist lucid al dramelor unui întreg continent. Ultima sa carte s-a intitulat „El tercermundismo” și a demonstrat persistența și riscurile generate de mitul redemptiv al unei Lumi a Treia mereu victimizată, spoliată și prigonită de marile corporații lipsite de suflet și de compasiune.

Recomandări:

http://www.nytimes.com/2015/04/14/books/eduardo-galeano-uruguayan-voice-of-anti-capitalism-is-dead-at-74.html

https://www.contributors.ro/cultura/sofia-imber-colonelul-chavez-si-onoarea-intelectualilor/

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Domnilor Marius Stan si Vladimir Tismaneanu, imi cer scuze pentru lungimea interventiei, dar sunt lucruri ce trebuie stiute.
    Pentru a ilustra cit de emblematica este cartea “Vinele deschise ale americii latine” pentru ramasitele stingii latino-americane, traduc citeva spicuiri din scrisoarea unei tinere venezolane, fiica unor refugiaiati politici (de stinga) din Uruguay, din anii ’60. Autoarea scrisorri anonime care a circulat in internet anul trecut, este una din participantele la tragicele manifestatii ale studentilor de acum un an, unde au murit mai bine de 40 de tineri (impuscati) si sute au fost arestati si torturati. Aporoape o suta de studenti sint inca in inchisoare in conditii infra-umane; o parte ingropati de vii la etajul 4 sub pamint, in asa numitul „mormint”, a carui vizitare de catre organizatii de drepturi ale omului a fost interzisa; altii, chiar mai rau, in inchisori imunde si foarte periculoase, adevarate fortarete ale raufacatorilor, suficient de inarmati ca sa reziste asediului fortelor de ordine timp zile in sir (veridic, s-a intimplat).
    Tinara le recomanda acelor „inca multi, prea multi, tristi intelectuali ai asa-numitei stingi latinoamericane” sa isi „ridice privirea din a nespea editie a acestei cartii lui Galeano si sa se uite in jur”. Sint acei intelectuali „carora le spui <> si ei „se gindesc la un tinar chipes, purtind o bereta neagra cu o steluta alba, nu un batrin columbian narcotraficant, fara scrupule, care este capabil sa sechestreze copii pentru a-i duce sa lupte in jungla.”
    „Sint acei care cred ca Chavez a nationalizat petrolul venezuelan si niciodata nu-si dau osteneala sa se uite la date (nota mea: petrolul a fost nationalizat in ’76, iar Chavez a dictat intre 1999 si 2013). Le spui ca, in Venezuela, politicienii din opozite nu apar niciodata la televizor si ei spun: <>. Iar tu stii ca, daca in tara lor miine s-ar interzice aparitia pe ecrane a opozitiei, s-ar indigna. Si n-ar fi deloc multumiti daca ar sti ca o treime din ministrii sint generali; ca nu exista separarea puterilor; ca seful armatei a jurat ca opozitia nu va cistiga niciodata alegerile; ca presedinta Consiliului National Electoral sarbatoreste in fiecare ani incercarea de lovitura de stat data de Chavez in ’92; si ma opresc, ca lista e lunga.”
    „Sint cei carora le spui <> si ei se gindesc la torturatii dictaturii din Uruguay” (nota mea: admiratul ex-presedinte Pepe Mujica a fost tupamaro iar Galeano – apologetul acestei organizatii), nu la cei de acum, organizati in „colective” civile asociate fortelor represive oficiale si finantate de stat. Acestia „sint usor de recunoscut: au motocicleta si umbla cite doi; cel din spate poarta arma; sint mascati; locuiesc in blocuri care inainte erau camine pentru studenti si unde politia nu intra”. In zilele manifestatiilor studentesti, „tupamaros deschideau drumul; <> (masina care disperseaza multimile improscind apa) si garda nationala (forta armata care inlocuieste politia, „insuficient de agresiva” pentru astfel de ocazii) veneu in urma lor; tiparul se repeta zi de zi”. Acesti „tupas” si alte „colective” au tras si au omorit studenti.
    Tinara le recomanda intelectualilor latinoamericani de stinga sa „descopere ca sintem in secolul 21, ca zidul din Berlin a cazut, ca flacaii din Sierra Maestra (Cuba) au imbatrinit si acum nu-i lasa pe nepotii lor sa guverneze, nici sa publice un ziar nou, nici sa plece din tara, nici sa strige <>. Sa afle ca, daca in Venezuela nu se gasesc nici alimente, nici medicamente, nu este din cauza ca Obama ar uneltii impotriva noastra zi si noapte. Ca sintem perfect capabili sa scufundam economia unei tari fara nici un ajutor din parte transnationalelor imperialiste” (Inteleg ca Galeano promova teza conspiratiei imperialiste impotriva economiilor latinoamericane, potential infloritoare datorita abundentei resurselor – vesnic potential, niciodata real).
    Concluzia se refera la imensa consternare a venezolanilor in fata tacerii sepulcrale a guvernelor latinoamericane, si nu numai ele, din timpul tragicelor evenimente. „Aici, lumea crede ca guvernele latinoamericane nu spun nimic despre aceste atrocitati pentru ca au interese economice (nota mea: Chavez a aprovizionat cu petrol ieftin sau gratis toate statele din Latinoamerica si Caraibe; ar continua si Maduro dar nu mai are de unde – alta poveste). Eu cred ca nu-i asa. Eu cred ca este pentru ca inca mai traiesc in secolul trecut.”

    http://drexlerjorge.tumblr.com/

    P.S. Pe cind tinerii erau ucisi si torturati in Venezuela, Galeano avea suficienta sanatate ca sa marturiseasca, intr-un cerc infinit mai restrins decit milioanele de cititori ale „capodoperei”, ca n-ar fi trebuit sa fie chiar asa, ca de fapt el nu stia prea bine… Asa, pentru orice eventualitate; in caz ca, vorba lui Marin Sorescu, exiasta si viata de apoi (speculez). Cert este ca n-a emis nici o parere, n-a suflat o vorbo despre tragedia care se desfasura sub nasul lui.

    • Scuzati! S-a intimplat o eroare in cauza folosirii semnelor . Reiau citeva fragmente

      – Sint acei intelectuali „carora le spui „guerilla” si ei „se gindesc…
      – Le spui ca, in Venezuela, politicienii din opozite nu apar niciodata la televizor si ei spun: „Ei, si?”
      -…„tupamaros deschideau drumul; „balena” (masina care disperseaza multimile improscind apa)…
      nici sa strige „Jos guvernul”

  2. Teoria lumii a treai spoliata si saracita de exploatarea coloniala are o baza reala, fara discutie.
    Dar de aici si pina la perpetuarea pozitiei de victima zeci de ani ( in cazul tarilor independente azi din Africa si Asia ) sau sute de ani ( in cazul Americii Latine ) este drum lung.
    Colonii spoliate au fost si Malaysia si Singapore si Chile;
    Oameni sarmani, fara resurse, pornind dela zero, au fost si cei care au colonizat America si Australia.

    In toate cazurile ramionerilor in uram, cauzele se afla numai in interirorul societatilor respective, in mentalitatile lor si mai presus de toate in atitudinile propriilor elite economice si politice.. Nu intimplatror, dmlocratia si egalitatea in sanse sint total straine tocmaii acestor state.

    Cartea lui Galeano, un jurnalist activist de stinga si nimic mai mult, a deschis drumul insa unei alte categorii de carti, de conceptie similara, mult mai pernicioase, si anume cele de propaganda joasa le nivelul in care prind diverse teoriii ale conspiratiei ( de genul ” Amintirile unui asasin economic ) sau scris pentru studenti si intelectuali de catre profesori si economisti de prestigiu,la FMI sau BM, avizi de sensational, de publicitate, sau pur si simplu vinduti intereselor politice ale stingii anarhiste.

    Asta e marea problema. Coloana a 5-a In sinul tarilor prospere si democratice. Cum o combatem, ce facem :
    Si in Romania, autovictimizarea nu face decit sa anihilezele sansele luptei anti coruptie si pentru scjhimbarea mentalitatii de _” mina intinsa ” pentru ajutor si inhamarea la treaba.

    • Parca recent fostul sef al FMI a fost acuzat de spalare de bani, nu? Nu mai vorbim de bancile implicate relaxat in astfel de operatiuni. De aceea traficul de droguri si arme merge bine, ca respectabilii afaceristi de dreapta (sustinatori ai „pietei”) au principii morale inalte.

  3. ” Pe cind tinerii erau ucisi si torturati in Venezuela, Galeano avea suficienta sanatate ca sa marturiseasca, intr-un cerc infinit mai restrins decit milioanele de cititori ale „capodoperei”, ca n-ar fi trebuit sa fie chiar asa, ca de fapt el nu stia prea bine… Asa, pentru orice eventualitate; in caz ca, vorba lui Marin Sorescu, exiasta si viata de apoi (speculez). Cert este ca n-a emis nici o parere, n-a suflat o vorbo despre tragedia care se desfasura sub nasul lui.” ( I.C. Ruiz )

    Este o atitudine tipica pentru dubla gandire si ipocrizia intelectualilor de stanga din toate epocile.
    N.B. Asta le mai lipsa acum romanilor . Sa discute intens despre sexul ingerilor , “Las venas abiertas de América Latina” si sa-l comemoreze pe Eduardo Galeano.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro