vineri, iulie 23, 2021

Venezuela lui Chavez si crimele comunismului

Cosmarul oricarui refugiat politic este sa traiasca din nou in regimul de unde a reusit sa evadeze. Sa nu mai poata scapa a doua oara. Cunosc multi romani care au considerat Venezuela anilor 70 si 80, pe drept cuvant, un paradis democratic. Au ajuns acolo si au fost fericiti. Lucrurile au intrat insa pe o panta dictatoriala, tot mai nefasta, dupa ce colonelul Hugo Chavez a reusit sa-si impuna dominatia populist-autoritara. Nu putini au fost cei care au spus: „Mi-a ajuns o data in viata”. Cultul lui Chavez se aseamana flagrant cu acela al lui Ceausescu. Societatea civila este agresata, presa libera este sufocata. Pentru Chavez, Cuba lui Castro este Mecca socialismului, el merge acolo nu doar pentru inspiratie ideologica, ci, asemeni unor Thorez, Dimitrov, Togliatti ori Ana Pauker candva, cand se duceau in URSS, si pentru tratament medical, in speranta ca va gasi miraculosul elixir menit sa-l salveze. Ironia suprema este ca Fidel s-ar putea sa-l inmormanteze pe Hugo, evident in prezenta lui Evo si a lui Daniel. In audienta, plangand, Noam, Istvan, Alain, Slavoj si Gaspar. Imi pot imagina oratia si salvele de rigoare. Daca cineva m-ar intreba care este este cel mai mare pacat al stangii, as raspunde, fara sa ezit, pe baza propriei experiente, a nenumate lecturi si a unor reflectii care se intind pe decenii: ipocrizia.

Poate ma insel, dar pe un blog sustinut de o fundatie ce poarta numele unui respectat lider social-democrat german, Friedrich Ebert, care s-a opus insurectionismului spartakist, primul presedinte al Republicii de la Weimar, un stat democratic-liberal subminat de extremele de dreapta si de stanga, de apologetii violentei oarbe, ai razboiului civil cu orice pret, nu a aparut macar un text de solidarizare cu cei care se opun chavismului, intre care un Teodoro Petkoff, om de stanga. Ma intreb de ce nu-si recunosc acesti oameni adevarata genealogie, adevaratele afinitiati si loialitati, de ce nu spun ei deschis ca pretuiesc mostenirea Rosei Luxemburg, nu pe aceea a lui Ebert si a „calaului Noske”? De ce nu spun ei deschis cat de mult il admira pe Antonio Negri, ideologul „Brigazilor Rosii”? La un ceas istoric cand democratia liberala romaneasca, imperfecta cum este ea, are nevoie de prieteni, acesti oameni au ales sa o atace. It’s fine with me, it’s their right, dar nu invocand, blasfematoriu, numele lui Friedrich Ebert. Aveti curajul, dragi tovarasi, sa va recunoasteti identitatea.

Ma rog, excesele (ma exprim eufemistic) lui Chavez, ca si cele ale lui Assad-Jr (omor in masa), ca si cele ale lui Raul (cati disidenti se afla dupa gratii? cati fac chiar acum greva foamei?), ca si cele ale lui Ahmadinejad, se petrec in stratosfera, noi ne ocupam, cu indignare, de efectele neo-liberalismului „salbatic”, de A. E. Baconsky si de „neoconii de Dambovita”, deci de teme de o arzatoare actualitate. O remarcabila interventie a aparut pe forumul articolului meu “Noua sinteza” publicat ieri pe platforma “Contributors”. Semnat I. C. Ruiz, este vorba de o marturie nemijlocita legata de experimentul neo-totalitar al “revolutiei bolivariene” din Venezuela lui Chavez. Recomand acest text tuturor celor care mai cultiva nostalgii comuniste ori aspira sa “retesteze ipoteza comunista”. Vor intelege oare ceva?

Sprijin neconditionat divulgarea crimelor comunismului!

Am plecat din Romania lui Ceausescu in 1980 si din Venezuela lui Chavez in 2008.

Necunoasterea nocivitatii comunismului mentine amenintarea si aduce, inca, multe victime. Doi colegi de servici, mai bine de 10 ani cot la cot, au fost impuscati de oamenii lui Chavez. Stiu, doi nu inseamna Auschwitz, dar daca adunam victimele raufacatorilor de profesie, inarmati de Chavez pentru a devenii un fel de « garzi rosii », o suta de ani mai tirziu, ne indreptam vertiginos catre numarul exterminatilor in lagar.

Cunosc ambivalenta apologetica a dictaturilor. De obicei apologistul de dreapta si cel de stinga sint persoane diferite dar se inteleg perfect. Inaintea alegerilor din ’98, singurele pe care Chavez le-a cistigat curat, am asistat la o conversatie in care unul il proiecta ca pe un viitor om al ordinei si disciplinei, considering trecutul lui militar; iar celalat ca pe iluminatul purtator al libertaii si echitatii sociale, bazat pe prietenia cu Fidel Castro. Ma uitam la ei si ma intrebam daca se ascultau unul pe altul – se vedeu fericiti impreuna, solidari in decizia de vota pentru Chavez.

Inca ma intreb daca, in momentele fatidice, expunera ratiunilor poate ajuta la ceva. Am suferit mult inainte alegerilor din ’98 cind norul gros al irationalitatii s-a asezat peste Venezuela. Nu apucam sa deschid gura despre nocivitatea comunista ca eram amutita in calitate de “traumatizata” deci inacceptabil de subiectiva. Diversitatea de argumente aberante pe care le-am ascult si citit inainte acelor alegeri n-avea limita. Si toate drumurile duceau la Chavez.

Doresc din inima ca marea masa a intelectualilor si artistilor sa se ridice si sa spuna: “Am gresit. De fapt, asa s-a intimplat la Bicaz”. Si sa povesteasca ce e de povestit pina la epuizarea subiectului, pina la satietatea pe care uneori o experimentam vazind cele mai recente filme despre nazism. Dar acele filme, carti, cintece, etc. au facut mult bine. Functioneaza!

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Si politica, mecanismul de a realiza puterea, functioneaza pe principiul jocurilor piramidale! Cei care le initiaza, prin diverse ideologii, stiu din capul locului ca cei dintai vor fi castigatori! Aproape toti participantii sunt constienti de manipularea si frauda oricarei ideologii, cu exceptia unor naivi sau redusi intelectual, si de aceea, oportunistii se reped primii, propaganda antreneaza pe cei care creaza masa critica, toti sperand sa castige putere si privilegii in dauna celor veniti la urma sau a celor care vor fi siliti sa participe prin forta noii injghebari politice care a acapareaza puterea. Asta explica si apetitul pentru noile partide. A se vedea cazurile Becali, acum Diaconescu. Nu crede nimeni in Becali sau Diaconescu si in prostiile pe care le debiteaza.

  2. Dom’ Tismaneanu…
    Unde sunt timpurile de alta data???
    Daca Departamentul de Stat (cu bratul sau armat) ar hi fost mai hotarat, se scapau de dictatorul Chavez de, hat, acush 10 ani(2002)

    Carter: SUA stiau de lovitura de stat impotriva lui Chavez din 2002

    Fostul presedinte american Jimmy Carter a declarat ca Washingtonul ar fi jucat un rol intr-o tentativa de puci impotriva lui Hugo Chavez, in 2002.

    „Cred ca nu exista nicio indoiala ca in 2002, Statele Unite stiau de lovitura de stat si este posibil sa fi fost implicate direct”, a declarat Carter pentru ziarul columbian El Tiempo, potrivit Press Tv.

    In aprilie 2002, Hugo Chavez a fost inlaturat de la putere pentru 48 de ore.

    De asemenea, Carter spune ca popularitatea si influenta lui Chavez au inceput sa scada.

    http://www.ziare.com/international/washington/carter-sua-stiau-de-lovitura-de-stat-impotriva-lui-chavez-din-2002-892562

  3. Domnule Profesor,
    Am citit acum citeva minute chiar mesajul (marturia) celui care semneaza I C Ruiz si m-a pus pe ginduri din mai multe privinte.
    Imi dau seama cit este de dificil de fapt sa configurezi o veritabila cultura democratica si cit este de important acest ethos pentru prezervarea uni regim liberal. O spun uitindu-ma si la rinocerizarea din jur, incepind cu studentii si terminind cu intelectualii publici. Ceea ce eu numesc fascismul domestic (violenta limbajului, autoritarism, clientelism agresiv, dar mai ales refuzul de a gindi si discuta public in termeni de `fapte` testabile si nu de impresii ), care amesteca autoritarismul de cabinet al lui Basescu cu autoritarismul lui Lukasenko sau Chavez, este partea sumbra a oricarui regim liberal. Chavez este produsul acestei lumi. Pentru ca paradoxal aceasta are efectul de a ne adormi vigilenta democratica. Ma rog, este mult de vorbit.
    In a doilea rind, ma uluieste cit de putin se vorbeste la noi si in lumea civilizata despre regimul Chavez. Citeam acum citiva ani in Le Monde cronicile lui Paul Paranagua (sper ca nu-i gresesc numele), care era scrise din perspectiva unui om de stinga lucid, care vedea la fata locului ce face stinga. Au disparut acum, probabil la `la cererea publicului`.
    Cordial

  4. Pe CA au aparut probabil toat atatea articole de solidarizare cu anti-chavismul cam cate articole de solidarizare cu metisii saraci din zonele rurale ale Venezuelei au aparut pe Contributors.ro (sau cate ati scris dvs).

  5. Socialismul si comunismul sunt ipocrite si minciunoase de la origini. Ca ideologii mincinoase ce promit raiul pe Pamant indiferent de efort (de la fiecare dupa capacitati, la fiecare dupa nevoi). Aberatiile doctrinare sunt vandute sub ambalajul solutiilor tamaduitoare miraculoase. Subtiri intelectual ideologii stangii comuniste (alesti mai mult pe baza de origini „sanatoase” decat pe baza de capacitati intelectuale) vindeau vise si iluzii intr-un utopic viitor de aur pentru a ascunde mizeria (fizica dar mai ales intelectuala) prezentului. A incercat sa construiasca sistemul asemeni religiei – Mesia Marx, Apostolii Lenin, Stalin si un profet local (Ceausescu, Castro, etc), preotii ce propavaduiesc normele fara sa le inteleaga citand scrierile sfinte (capitalul) explicand totul dialectic. Crede si nu cerceta. Socialismul stiintific, imensa mistificare, in fond secta birocratica. Internationalismul socialist in fond nationalismul rus ce punea miscarile nationale de stanga la remorca sa (celebrul zid din Spania cu Viva Espana scisa de monarhisti si cu Viva Russia scris deasupra de „republicani”, pe timpul razboiului civil). Asa ca oamenii „educati” in minciuna si mistificare, criteriile unice de succes personal in socialism nu aveau cum sa dezvolte altfel de caracter si comportament la nivel individual. Aici stiinta ne ajuta.

  6. Neindoielnic, comunismul a reprezentat o paranteza istorica in dezvoltarea acestei parti de lume. Anii revolutiilor anticomuniste insa au trecut, iar tarile est-europene tintesc ofensiv inainte, pentru recuperarea ramanerilor in urma. Amintirea Dogmei ne prilejuieste sau ar trebui sa ne prilejuiasca, cel mai adesea, reflectii si autoironii pe seama prostiei politice intronate si a incremenirii intr-un proiect alogen. Arheologia anticomunista furibunda si politizanta, cu cautari de potcoave de cai morti si invartiri in jurul cozii, nu inseamna decat o “excitatie sterila”, dupa cum foarte bine l-ati citat pe Max Weber, marele ei cusur fiind ca ne tine pe loc sau, chiar mai rau, ne da inapoi. In Venezuela sau oriunde in lume magia comunismului ar putea functiona, dar nu si in Estul desteptat al Europei (si nici macar anatema, care i se mai arunca, uneori, doar-doar va fi abatut din drum).

    PS: Pe articolul precedent v-am postat, cu respectarea disclaimer-ului, cateva intrebari la care nu cred ca n-ati fi avut argumente, pe care, sincer, eram interesat sa le cunosc. Din pacate, non-cenzura pare a fi doar partea menita a fi vazuta a aisbergului democratiei. Probabil ca si aceste randuri vor avea aceeasi soarta…

  7. Apropo de ipocrizie…Tovarasii chinezi stiu cel mai bine cum sta treaba cu „egalitatea”…Ei sunt adevaratii politicieni „de stanga”…
    :)

    Detalii aici:

    http://www.mediafax.ro/economic/cei-mai-bogati-parlamentari-chinezi-ii-fac-pe-toti-congresmenii-americani-sa-para-saraci-9349473/

    Din pacate, nici capitalistii (copitalistii, cum ii numeste un prieten…) nu duc lipsa de ipocrizie. Din pacate, capitalistii sunt autorii celei mai penibile fraude intelectuale si morale pe care a dat-o Occidentul in ultimii (cel putin) 100 de ani…Frauda se numeste „global warming” („incalzirea globala”) sau, mai nou, „climate changes” („schimbari climatice”).

    Detalii interesante aici:

    http://video.google.ca/videoplay?docid=-5576670191369613647

    Asa ca, domunle TISMANEANU, comunistii doar AU DESAVARSIT IPOCRIZIA, in manifestarile lor demente…Ea este, din pacate, foarte prezenta SI in lumea capitalista…
    Din pacate, chiar STANJENITOR DE PREZENTA!

    Sad, but true!

  8. 1. Comunismul nu mai are relevanţă „în lumea estică” dintr-un motiv extrem de simplu, dar contra-intuitiv: a pierdut jocul prin el însuşi.

    Un alt regim (al unui mare politician renumit prin mustăcioara sa :) ) a pierdut în luptă, după ce fusese încolţit practic de jumătate din planetă (inclusiv Brazilia, care a participat cu un număr mic de trupe la frontul european, cam aşa, ca România în Irak). Şi le-a rezistat ani buni, cu reale şanse de victorie. În În ochii oricărui martor, a căzut sub loviturile inamicilor din afară, aşa cum a căzut şi Imperiul Roman.

    „Comunismul sau socialismul estic” a câştigat în faţa inamicilor din afară. A câştigat cel mai distrugător război din istorie, a câştigat numeroase alte războaie, a încolţit Vestul în 1975, a dominat o emisferă şi a stăpânit cele mai multe resurse naturale din lume. A mers din victorie în victorie şi a pocnit ca un balon de săpun.

    Oricine este cât de cât raţional nu poate trage altă concluzie decât aceea logică: există ceva, în ideologiile de tip comunist sau socialist, un cancer care le mănâncă pe dinăuntru. Cum spunea Petre Ţuţea, „un cancer mintal”.

    ~Nautilus

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

Statele Unite ale Internetului

Să ne imaginăm următoarea scenă: nu mai există state cu cetățeni, granițe și armate, monede și bănci naționale,...

Vaccinarea anti-COVID: între tipic statistic și potențial național

România este vaccinată cam cât ar prezice indicele dezvoltării noastre umane. Ne comportăm tipic statistic, suntem un punct cuminte pe o curbă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro