Vi s-a urât cu binele? Vi se pare că ați ieșit la liman? Apologia infracțiunii în cazul Antena 3.

Motto: (Extrase din Noul Cod Penal al României)

Art. 368 C.pen. – Instigarea publică

(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fară a se putea depăși pedeapsa prevazută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.

(2) Dacă fapta prevazută în alin. (1) este comisă de un funcționar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fară a se putea depăși pedeapsa prevazută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea careia s-a instigat.

(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevazută de lege pentru acea infracțiune.

Art. 287 C.pen. – Nerespectarea hotărârilor judecătorești

(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin:

a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistență față de organul de executare;

b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;

c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărarii, de către persoanele care au această obligație conform legii; (…)

g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea,

se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)- g), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ziua în care dramoleta politico-infracțională din jurul cazului Antena 3 dicta agenda publică la București, președintele Turciei își anula vizita prevăzută în Azerbaijan urmare a atentatului cu bombă comis în Ankara, soldat cu 28 de morți și 61 de răniți, personal militar, după ce în prealabil armata turcă bombardase milițiile kurde din Siria, iar premierul maghiar se afla în vizită la Kremlin, în ajunul unui important summit european, pentru a discuta coordonarea politicilor în domeniul emigrației din Orientul Mijlociu, gazului și ridicării sancțiunilor împotriva Rusiei impuse după anexarea Crimeei și doborârii zborului MH17 al Malaysia Airlines la 17 iulie 2014 în Donbas, Ucraina.

În aceeași zi, persoana care ocupă funcția de președinte al Senatului României, prezida în parlamentul țării o ședință suprarealistă în care șeful executivului era chemat la ordine pentru a justifica acțiunea unei agenții a statului român privind punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, iar președintele statului dădea lecții în direct publicului despre presupuse și banale motive administrative ce nu au voie să împiedice aplicarea fărădelegii, surmontabile de altfel prin desfășurarea de discuții așezate și calme cu factorii de decizie implicați, în vederea găsirii unor soluții convenabile pentru salvgardarea intereselor patrimoniale ale unui grup media privat în detrimentul intereselor statului. Și, pentru ca lucrurile să fie desăvârșite, a doua zi, ombudsmanul delegat de Constituție pentru apărarea drepturilor cetățenilor se autosesizează cu privire la încălcări închipuite ale libertății de exprimare în cazului unui grup media ce s-a autopoziționat sistematic de-a lungul timpului în contextul art. 404 C.pen. (Comunicarea de informații false cu efectul punerii în pericol a securității naționale). În aceeași categorie încadrându-se și prestația de lobby privat realizată tocmai de organismul specializat (CNA) în supravegherea abuzurilor de pe piața radio și a televiziunilor.

Probabil că politicienii de la București și complicii lor își pun speranțele mai curând în diviziile Antenei 3 atunci când se gândesc la salvgardarea propriilor averi (din țară și din străinătate) căci altfel s-ar interoga mai îndeaproape asupra numărului exact de mari unități operaționale de care dispun în prezent forțele armate române, precum și asupra capabilităților tehnice reale ale acestora impuse de politica de înzestrare la care domniile lor și-au adus neprețuita contribuție vreme de două decenii. Sau poate că distinșii parlamentari ce se vor (re-)aleși anul acesta își pun încrederea în conscripția generală și înarmarea întregului popor în caz de amenințare a suveranității naționale (un gând care mai curând le-ar putea da fiori reci pe șira spinării, căci cetățeanul instruit în mânuirea armelor s-ar putea să aibă cu totul alte reflexe decât cele pe care contează domniile lor). Însă e probabil mult mai la îndemână ca respectivii împricinați ce se cunosc cu musca pe căciulă să se pregătească pur și simplu să-și scoată țara și poporul la mezat, într-o ofertă de ultimă strigare cu discount pentru puterea protectoare dispusă să le ofere cele mai favorabile condiții în păstrarea status-quo-ului actual. Căci, nu-i așa, apele tulburi se știe că oferă oportunități.

Dacă acestea sunt gândurile sincere și proaste ce îi animă pe dirigenții de la București, e bine să știe că și-au ales într-adevăr momentul și locul potrivit. Furia care mocnește în rândul populației active nu și-a găsit încă debușeul adecvat după evenimentele cheie ale ultimilor ani, iar calendarul intern și internațional pentru acest an anunță un bal de toată frumusețea la care România are cu adevărat posibilitatea să participe cu locuri rezervate în primele rânduri. Iar dacă-i bal, bal va fi, căci România și românii nu vor dispărea prea curând însă colecția de paraziți ce s-a perpetuat după 1989 are șanse bune să-și atingă mai degrabă abrupt limitele modelului de dezvoltare în acest an cu nisipuri mișcătoare. Iar pentru adepții capitalismului centralizat de stat de modă estică, un stagiu de documentare în țări cu infrastructură cu adevărat respectabilă în domeniul represiunii și manipulării s-ar putea dovedi salutar pentru limpezirea ideilor și curățirea sufletului, căci, nu-i așa, România nu e nici Turcia și nici Azerbaijan, și nici măcar Ungaria ori Ucraina, iar românii au început să dezvolte o infrastructură societală a vigilenței și protestului mai degrabă robustă, dacă ne uităm la rezultate și la istoricul său recent, cu perspectivă bună dacă ne uităm iarăși la vecinătăți și la substratul cultural al specificului național.

*          *          *

Post scriptum: Instituții și subminare internă, recurente.

Întrucât sau tocmai pentru că distorsionarea deșănțată a conceptelor și subversiunea mai mult sau mai puțin discretă, din interior și din poziții cheie, reprezintă o cutumă generalizată în instituțiile din România, este mai degrabă surprinzătoare o decizie recentă a singurei instanțe de interpretare a Constituției ce se derobează de logica juridică într-un domeniu cheie ce ține, în egală măsură, de apărarea stării de legalitate și de prevenirea amenințărilor interne și externe, sub pretextul unui formalism legalist fals-neutru ce ignoră cu lipsă de pudoare existența unui cadru de reglementare suficient și rezonabil în constituirea indiciilor și probelor necesare anchetelor penale, și nu numai. Acest nu numai devenind din ce în ce mai important în contextul crizelor internaționale puse în evidență pe parcursul lui 2015 în vecinătățile României și aiurea. Pilduitoarele exemple extrem de recente sunt disponibile pentru întărirea memoriei și ilustrarea mecanismelor de captură ale unui stat, cel mai răspândit model fiind tocmai statul capturat de prădători interni și mult mai rar acela capturat/paralizat de prădători externi în conivență trădătoare și prealabilă cu cei interni. Dacă cineva își închipuie că face vreun bine schimbând un model ce a dat rezultate exemplare într-un context regional extrem de dificil, atunci acel cineva este cel puțin naiv. Mult mai probabil este însă că știe exact ce face și despre ce e vorba în propoziție.