sâmbătă, mai 15, 2021

„Viata e cobaiu soartei”: In Memoriam Alex Leo Serban

Alex Leo Serban a fost un prieten drag, un om extraordinar, o fiinta de o ardenta intensitate etica, de o blandete si de o candoare cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Critic de film prin instinct si vocatie, era in egala masura un un intelectual de o modernitate formidabila, atent la pulsatiile a ceea ce numim Zeitgeist. Tocmai pentru ca era de o autenticitate profunda si cat se poate de reala, ii repugna orice cabotinaj, orice impostura, orice psitacism snob. Leo era un critic de o sensibilitate unica si tocmai de aceea de o mare vulnerabilitate.  Am fost impreuna patru zile la New York in decembrie 2010, am petrecut serile impreuna cu el, cu Mihai Chirilov, cu Corina Suteu si fiica ei Elvira, cu Oana Radu, cu Silvia Rogozea, cu Monica Barladeanu si Bobby Paunescu, iar diminetile am avut sansa sa fim impreuna cu Mariana Mihut si Victor Rebengiuc. Impreuna cu Leo am prezentat la Festivalul de film romanesc de la Tribeca „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”.  Gandurile noastre convergeau, ne-am inteles si ne-am completat cum rar mi s-a mai intamplat vreodata cu cineva. Am vazut acolo filmul lui Cristi Puiu, „Aurora”, am vorbit mult cu Leo dupa ceea despre similitidinile dintre viziunea lui Puiu si aceea a lui Camus din „L’Etranger”. Aceeasi disperare a caderii irezistibile, aceeasi solitudine a trairii ineluctabilei nefericiri, parte ghinion ontologic, parte libertate a auto-distrugerii.

Intr-o dimineata ne-a scos Stefan Benedict sa vedem galerii pe Madison Avenue, apoi am mers in trei la Met. Acolo ne-am intalnit cu marele regizor Gabor Tompa.  Nu voi uita niciodata comentariile lui Leo in fata post-impresionistilor. Era mereu intr-o alerta culturala si morala. Cand am scris pe contributors despre acel festival exceptional organizat de ICR New York, s-au gasit unii sa scrie mesaje sarcastice. Leo le-a raspuns imediat. Intervenea, oricat de suferind era, pe varii forumuri, risipindu-si energia pentru a taxa nesimtirea. O facea senin, cu umor, fara urma de severitate enervata. Tot de o brilianta seninatate a a fost in timpul unui pranz in Greenwich Vilage unde am mers in trei, Leo, Corina si cu mine. Vestea mortii sale atat de timpurii, atat der nedrepte, am aflat-o chiar in hotelul new-yorkez unde statuseram in 2010, Leo si ceilalti oaspeti ai Festivalului.

Noul val al fimului romanesc ii datoreaza enorm lui Leo. Curajul sau estetic, viziunea de o prospetime si de o profunzime impresionante, umorul sau contagios, bunatatea atat de fireasca a acestui om au facut posibila schimbarea de paradigma in interpretarea a ce poate aduce original filmul romanesc. Nu si-a propus poate acest lucru, nu a anticipat cata rezistenta stupid-reactionara i se va opune lui si celor care gandeau ca el. A fost criticul care a asigurat o schimbare de directie in discursul despre film in Romania. Si-a asumat o conditie existentiala pentru care multi in Romania si nu doar acolo nu au avut si nu au intelegere. A fost el insusi cu o bucurie a vietii menita sa ne intareasca pe toti cei din jurul sau. Detesta ascunzisurile lase, camuflajele nedemne, era intotdeauna bucuros cand putea fi franc si direct. In fapt, nu putea fi decat astfel: onest, transparent, franc si direct. Asa au fost articolele sale din „Dilema”, din „Idei in Dialog”, din alte reviste. Asa sunt toate scrierile sale. Asa a fost prietenul nostru, neuitatul Leo. Mi-a vorbit despre magia nocturna din Buenos Aires, orasul in care alesese sa-si inceapa a sa despartire de Romania. Mi-a promis ca va fi ghidul meu cind si daca voi aunge vreodata la Lisabona, alt oras unde traise si de care era indragostit (nu mai vorbesc de mare sa iubire care a fost New York-ul).  Luind trenul vinerea trecuta dinspre Washington catre Penn Station, la New York, am citit pe drum, in „Lettre Internationale” (numarul din primavara anului 2010), un articol al scriitorului columbian Hector Abad intitulat „Pagini de buzunar”. Este vorba de o borgesiana istorie autobiografica privind soarta a cinci sonete (reale? imaginare”? veritabile? apocrife?) de Borges. Nu stiam, atunci cand citeam acest text si ma gandeam la Leo, ca in aceeasi seara aveam sa aflu vestea insuportabila a sfarsitului sau.

Ya somos el olvido que seremos…

Suntem uitarea ce-o sa fim curand

Titlul acestui articol contine cuvintele de incheiere ale ultimului mesaj postat de Leo pe twitter. Imi imaginez ca acolo unde este Leo acum el poarta in fine cu Susan Sontag acea conversatie pe care si-o va fi visat despre film, imagine, fotografii, istorie, violenta, represiune (de orice fel), transgresiune, eliberare si maladie ca mod de mantuire.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Frumoase cuvinte – V.Tismaneanu conectat permanent la cultura romana, aduce un omagiu dragului – A.L.Serban, care a parasit aceasta lume nedrept de repede. Cei care l-au cunoscut au avut numai cuvinte de lauda si apreciere, cred ca le merita cu adevarat. Dumnezeu sa il odihneasca si condoleante familiei.

  2. Într-adevăr, frumoase cuvinte ! Un discurs venit din inimă, atingând – ca-ntotdeauna – tonul just, cuvintele potrivite şi judecăţi profunde.
    Nu l-am cunoscut personal pe cel dispărut, nu mi-a scăpat însă că „A fost criticul care a asigurat o schimbare de directie in discursul despre film in Romania”

    „Viaţa e cobaiu soartei” – dincolo de tragismul real, un titlu de mare roman sud-american !

    Un gând pios pentru o figură luminoasă a culturii române !

  3. Citeam cu mare placere cronicile de film al lui A.L.Serban. E foarte trist si nedrept…
    Frumos articol domnule Tismaneanu, multumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro