duminică, iunie 4, 2023

Viața la țară, altfel

Mimi Brănescu e de profesie actor. Mai degrabă de film decât de teatru sau de televiziune. E însă mai presus de toate, cel puțin în conștiința publicului, scenaristul sitcomului Las Fierbinți. Mimi Brănescu e și un autor industrios de piese de teatru. Piese care se susțin nu neapărat prin acțiune, ci prin replici. Savuroase, inteligente, care provoacă hohote de râs fără a fi nici măcar un singur moment vulgare. Publicul orădean a putut constata asta în urmă cu aproape doi ani în urmă atunci când însuși dramaturgul a descins la Teatrul Regina Maria  din localitate în chip de regizor. A făcut-o spre a monta propria scriere numită Genul acuzativ. O poate constata și în actuala stagiune când la noua sală, Transilvania, lui Mimi Brănescu i se joacă Ultimii. Un fel de Acasă la tata și mai ales un fel de Viața la țară, altfel.

Ultimii nu are nimic din romantismul Romanului Comăneștenilor. Așa cum nici unicul personaj feminin al piesei, Luminița, nu seamănă defel cu atât de delicata Sașa. Femeia trebuie să se lupte cu impostura soțului, un anume Lulu, și cu mofturile de toate felurile ale socrului. Un infirm pe nume Ică. În Ultimii, Luminița e chiar, vorba lui Caragiale, violentă și fără manere, își scarmănă foarte adesea și cu mare convingere soțul și tot amenință cu plecarea. Cu părăsirea domiciliului conjugal. Care e, cum spuneam, undeva, acasă la tată, adică la socru, într-un sat cam uitat de lume, dar care are totuși o gară. Nici nu se putea altfel de vreme ce Mimi Brănescu este născut și pare-se că își duce zilele în Lehliu Gară. Adică exact acolo unde, în urmă cu vreo cincizeci de ani, Ion Băieșu îi făcea să se regăsească pe Tanța și Costel, după ce aceștia  descoperiseră în gară la Medgidia că iubirea e un lucru mare.

Așadar, Lulu e o fire de artist. Sau vrea să pară astfel. E dj și gurist Însă trăiește mai degrabă din banii trimiși din străinătate de sora Luminiței. Lulu lucrează de vreun an la opera vieții lui. Care se dovedește  a fi doar un biet un remix al unei celebre piese a lui Eric Clapton. Layla. Marcu, fratele cel mare, îi dezvăluie Luminiței minciuna. Și de aici începe totul. Adică o nesfârșită serie de dezvăluiri despre toate cele patru personaje ale piesei. Iar după ce toate lucrurile au fost zise, după ce praful și pulberea s-a ales de familia tradițională radiografiată în contemporaneitatea ei de Mimi Brănescu, Marcu și Luminița își iau frumușel tălpășița. Luminița pare-se că a decis să divorțeze. Nu de alta, dar și Eric Clapton și-a abandonat nevasta exact în  anul în care a compus Layla. Și totuși Luminița face cale întoarsă. Nu e soțul ei Eric Clapton, nici ea nu e de calibrul nevestei artistului.

Ultimii se joacă la Oradea în regia Denisei Irina Vlad. O actriță tentată, pesemne, de miracolul regiei. Ale cărei voluptăți face dovada că știe să le guste și profesionist, și cu măsură. Denisa Irina Vlad a înțeles mesajul sau, mă rog, esența piesei. Nu degeaba spectacolul regizat de ea începe cu acompaniament muzical de fluier și continuă în sunet de Pinguinul și de manele. În plus, Denisa Vlad a alcătuit o distribuție excelentă. Și uite așa se face că îl (re)descoperim pe Pavel Sîrghi jucând un bătrânel guraliv și ros de toate bolile din lume. Sorin Ionescu îl joacă aplicat pe Marcu. Bărbatul aparent serios, părăsit, săracul, de o soție infidelă. Mai pe urmă aflăm că primul vinovat de infidelitate a fost Marcu însuși. Universul personajului se prăbușește. Masca lui Marcu cade. Luminița este jucată impetuos, adică așa cum trebuie, cu nerv, păstos, de Giorgiana Coman. Cam tot la fel o joacă și Denisa Vlad însăși. În forță. Nu e deloc exclus ca în cazul de față să avem dovada spuselor lui Victor Ion Popa despre actorul-regizor.

Marea revelație a spectacolului este însă tânărul David Constantinescu. De-a dreptul excelent în Lulu. Stăpân pe rol, dinamic, cu o forță pe care nici nu i-o bănuiam în urmă cu ceva timp când l-am văzut în Exploziv. Sper că de acum încolo i se vor da roluri pe măsură. În același rol evoluează și Alin Stanciu. Actor cu experiență și o poziție vine definită în trupă. Lulu al său e mai băiat de băiat, mai sudist, mai fără pistoale la brâu. Și e bine.

Teatrul Regina Maria din Oradea

ULTIMII de Mimi Brănescu

Regia: Denisa Irina Vlad

Scenografia: Răzvan Chendrean

Adaptarea muzicală: Ovidiu Iloc

Versuri: George Dometi

Cu: Pavel Sîrghi (Ică), Sorin Ionescu (Marcu),David Constantinescu/Alin Stanciu, (Lulu),Giorgiana Coman/Denisa Vlad (Luminița)

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro