Am citit un articol foarte interesant aici, pe Contributors, si mi-am adus aminte ca am abordat si eu tema satului romanesc, tot pe la sfarsit de an 2013, insa fara a finaliza prin trimiterea spre publicare (nu stiu de ce dar de la o vreme nu mai sunt multumit de ce scriu, mi se pare fie ca dezvolt prea mult, fie insuficient, fie deviez si bat campii, fie subiectul e depasit de aberatiile cotidiene care te lovesc in moalele capului…imi aduc aminte ca scriam un articol despre deflatia japoneza, reala sau nu, pe ce durata, corelari cu perioadele de criza, motive, grafice, studii ale BOJ, alea, alea, cand, zbang… martea neagra. Pe cine dracu ar mai fi interesat deflatia in Japonia- chit ca se puteau trage concluzii valabile si pentru noi, romanii, in zilele alea de pomina?)
Cred ca am gresit, fiecare subiect are locul lui si va expun acum spre analiza (ca o completare a articolului scris foarte bine de domnul Teofil Ivanciuc) parerea mea de „ruralist”, care traieste cu familia la tara, cu afaceri atat agro cat si nonagro, avand ca locatie spatiul rural.
Iata ce scriam atunci:
In acest articol voi analiza cateva documente care se refera la mediul rural in speranta ca, la final, vom intelege mai bine cum sta „treaba” cu satul romanesc. Nu de alta dar am citit destul de multe articole bazate pe impresii, imi vin in minte acum articolele scrise de simpaticul domn Vasilescu de la BNR , in Adevarul, sau ideile oarecumva fixiste ale d-lui Lazea, tot de la BNR, care vede taranul roman transformat in frizer, depanator de tv sau mai stiu eu ce alte meserii, perfect onorabile, dar incapabile sa absoarba puhoiul de oameni care traiesc la tara.
Documentele pe care le-am utilizat sunt in principal analizele SWOT 2013, descrierea situatiei generale la data de 4.11.2103 de pe siteul MADR, dar si alte documete din baza EUROSTAT sau INS.
http://www.madr.ro/ro/programare-2014-2020-pndr/documente-de-programare.html
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-HA-13-001/EN/KS-HA-13-001-EN.PDF
1. „Cu o suprafaţă totală de 238 mii km2 şi o populaţie de 19,041 milioane de locuitori, România, este ca mărime, cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene, după Polonia. Ea reprezintă 6% din suprafaţa totală a Uniunii Europene şi 4% din populaţia acesteia” .
Suprafata agricola utilizata este de13,3 milionae hectare, 55,8% din teritoriul Romaniei – (8,3 arabil, 4,5 pasuni si fanete, restul diverse) Cea neutilizata a fost de 0.896 mil ha, iar cea in repaus de 0.953”
Pe 2013 figuram in baza EUROSTAT cu 20, 057 milioane locuitori, de fapt niciodata in ultimii 10 ani nu avem (in baza lor de date) sub 20 de milioane. Acel 19,041 reprezinta rezultatele provizorii ale recensamantului din 2011..asa ca trebuie sa luam ca atare ( ca nefiind foarte riguroase, raportarile catre EUROSTAT sunt una, recensamantul alta, stai si te intrebi pe cine sa crezi ) orice informatie privind situatia demografica
Media de varsta este de39 de ani, comparativ cu cea a UE28 care este de41,5 ani stam mai bine.
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_pjanind&lang=en
Media zonei euro este chiar si mai mare, 42,4 ani. Cei mai „batrani” sunt nemtii, cu o medie de 45 ani, iar cei mai tineri sunt irlandezii, cu 35 ani. Cel mai aproape de noi sunt norvegienii (38,8) luxemburghezii (39,1) polonezii (38,4) Ungurii sunt mai batrani ca noi, 40,3 de fapt aproape toti vecinii nostri, membrii sau nu ai UE sunt mai batrani: Serbia 41,6 Ukraina 39,6 Moldova 34,5 (singura exceptie) Bulgaria 42,7
Nu se poate trage nicio concluzie, de genul cum ca tarile dezvoltate au varste medii mai mari, iar cele slab dezvoltate au varste mai mici. Grecia are 42, 6 si are probleme mari, Germania 45 si merge foarte bine, Suedia 40,8 Elvetia 41,8 Anglia 39,7..etc. In paranteza fie spus varsta efectiva de pensionare , marimea contributiei la pensii precum si valoarea punctului de pensie ar trebui sa fie corelate si cu dinamica acestui indiacator ( sa ne gandim ca in Germania varsta medie a crescut de la 41,8 ani in 2005 la 45 ani in 2012, iar in Romanbia de la 36,4 in 2005 la 39 in 2012. Dar asta este alta discutie.
Concluzia nr 1
Imbatranim, dar este un fenomen global la nivel mondial. Nu putem pasa gaina pe imbatranirea populatiei, ci doar pe administrarea acestui fenomen. Politicile macro trebuie sa tina seama de acest fapt, atat cat priveste dinamica varsatei efective de pensionare cat si a calibrarii sectorului bugetar vs cel privat. Nu poti avea si un sector bugetar mare –uneori subventinat copios-si varste mici de pensionare, ba si arierate notabile in zona platilor la sistemul de pensii. De aici povara excesiva pe umerii „fraierilor” care platesc. Si lipsa banilor pentru dezvoltare, pentru ca bugetul de stat absoarbea an de an diverse forme de subventionare pe consum.
2. „Conform definiţiei din legislaţia naţională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării, cuprinzând 47,2% din populaţie (Institutul Naţional de Statistică), şi anume 8,98 milioane de locuitori 2011 (Sursa: Recensământul populației -rezultate preliminare – INS 2011). Metodologia OCDE pentru noţiunea de ruralitate conduce la cifre diferite, însă permite comparaţii cu alte state membre. Astfel se constată că teritoriul României este în conformitate cu această definiţie 59,8% rural, 39,4% intermediar şi doar 0,8% urban. (Eurostat 2012)”
„In raport cu datele Eurostat din anul 2012, 45,5% din populaţie este în zona rurală, 43,9% în regiuni intermediare şi 10,6% în zona urbană.”
SI aici avem diferente intre metodologia Eurostat si cea aplicata de INS, dar cifrele referitoiare la cati „rurali” avem sunt asemanatoare pana la urma: 47,2% zice INS-ul, 45,5% zic ailaltii.
Cum sta traba in UE?
„According to a standard definition, more than 91 % of the territory of the EU is „rural”, and this area is home to more than 56 % of the EU’s population.”
http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/index_en.htm
Altfel spus zona rurala in Romania este chiar sub media europeana, atat ca suprafata, cat si ca procent al populatiei. Cam curios, nu? Cred ca am facut prea multi oraseni cu sila…sau poate fala e de vina.
Ce este intresant: abordarea pe 3 categorii,fata de doar 2 (rural-urban…acum avem rural-intermediar-urban) , practic urbanii „pur sange” sunt minoritari cu doar 10,6%. In plus daca socotim si ponderea suprafetei totale a Romaniei, cei 10% „urbani” se folosesc doar de 0,8% din suprafata. Este normal, densitatea in orase este mult mai mare ca in zonele intermediare si cele rurale.
Marturisesc ca nu am inteles foarte clar cum se definesc cele 3 zone, mi-am prins urechile in NUTS-uri, LUZ-uri ,LAU-ri …ma asteptam sa fie ceva mult mai simplu, de genul limitarii geografice a zonei urbane ca fiind orasul prorpiu-zis, care este oras doar daca indeplineste anumite conditii, a celei intermediare ca fiind zona metropolitana din jurul orasului, iar restul sa fie intravilanul din comune si sate.
Concluzia nr 2.
Suntem cam jumi-juma, rurali- oraseni, dar de fapt, daca luam in considerare si „intermediarii” situatia este cu totul alta: doar 10 % sunt oraseni , restul fiind rurali si intermediari, cam egali ca numar.
3.Cat priveste economia, Romania reprezenta daor 1% din PIB-ul UE 27, in 2012. In plus problema trebuie privita si prin prisma distributiei pe zone, in aceeasi tara avem zone cu PIB/capita mai mare , de regula ruralul este mai sarac, dar avem si zone geografice intregi unde media este mai mare , sau mai mica, In acest sens harta de la pag 22 de aici este concludenta
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-HA-13-001/EN/KS-HA-13-001-EN.PDF
Daca in Italia se observa foarte clar diferenta nord –sud , in Romania, Bulgaria sau Ungaria exsita putine zone „colorate” diferit. Asta nu inseamna ca saracia s-a „uniformizat”.
„ În 2011, 40,3 % din populație era expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, fiind cu 16,1% mai mare decât în UE -27. Aceste diferențe au un caracter profund teritorial, cu variații pronunțate între regiuni, precum și între zonele urbane și cele rurale, ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială din mediul rural reprezentând 54,2%.”
Romania era undeva la 50% din PIB-ul UE, exprimat in pps (purchasing power standard). Media UE a fost de 25600 pps, iar noi am avut 12600. Spre comparatie Polonia era la 67% , UK la 106, Serbia la 36, Turcia la 54, Albania la 30, SUA la 152 si Japonia la 105.
Asa cum stim exprimarea in pps presupune corectia PIB/capita exprimat in euro/capita cu un coeficient care exprima puterea de cumparare in tara respectiva. Astfel in Romnaia desi PIB-ul/capita exprimat in euro/capita este de sub 25% raportat la media UE (6200 vs 25600), exprimat in pps este dublu, datorita puterii mai mari de cumparare a unui euro( avem chirii mai mici, papica e mai ieftina, gazul si electricitatea..altfel spus cu 1 euro cumparam in Romania mai mult decat am cumpara, pe medie , in UE. Altfel ar fi prapad, aducerea puterii de cumparare la nivel european- a se citi cresterea preturilor- fara a se majora si PIB/capita exprimat in euro/capita ar insemna practic inflatie, necompensata de cresterea salariului – are ponderea cea mai mare in veniturile populatiei, 59.6% -care este dependent de productivitate, etc)
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
Concluzia nr 3.
Stam prost la PIB/capita exprimat in euro/capita, compensam oarecumva cu pretutile mai mici, dar ele tind sa se apropie de media UE, atat la preturile volatile, cat si la cele administrate. Daca nu vom tine pasul si cu salariile, veniturile intreprinzatorilor, sau cu alti indicatrori mai subtili-de genul productivitatii multifactoriale, consumurile de materiale, energie, costul unitar al fortei de munca, etc- vom avea mari probleme, la nivel national. Calendarul scumpirilor trebuie compensat obligatoriu cu calendarul cresterii VAB, al consumului intern, care este componenta de baza a PIB. Altfel spus cresterea economica trebuie sa fie cel putin proportionala cu cresterea preturilor, si trebuie sa se reflecte si in crestereea salariilor, exprimate in pps. Discutia este mai ampla, pentru ca nu discutam doar de inflatie ci si de deflatorul PIB, spre exemplu in Japonia au exiatat diferente majore, deflatorul PIB fiind mai mare ca inflatia (datorita faptului ca in cosul de consum nu intra tot ce se produce, ci doar ce se consuma, ca medie, de populatie, dupa un algoritm bine definit..dar care este in schimbare, si nu urmareste la marele fix dinamica tehnologica, de ex. Ori exista si export, si consum corporatist, guvernamental. Daca in cosul zilnic este prins , sa zicem un computer, si se produc de fapt 3 computere/capita, si ele se ieftinesc, deflatorul PIB va fi mai mare ca inflatia datorita aportului suplimentar al celor 2 computere, etc)
4. PIB-ul se compune din 88% reprezentand VAB (valoara adaugata bruta)+12% reprezentand reprezentand impozite nete pe produs.(pag 47 din studiul INS „Romania in cifre” ) http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre_%202012.pdf
Agricultura a contribuie cu 6-7%, industria cu 25-27%, constructiile cu 10% si serviciile cu 45-48 %.
Mai trebuie remarcata si ponderea mare a „privatilor” 70% din PIB fiind facut de ei. De asemenea ponderea mare a privatilor in sectorul agro (93%)
La prima vedere ponderea agriculturii este extrem de mica, dar daca ne raportam la media UE( de 1,7% in 2012) observam ca este de 3 ori mai mare.
Comparativ cu media nationala (12564) productivitatea muncii in agricultura este de 5 ori mai mica ( 2464 euro). Implicit si veniturile.
„În zonele rurale, veniturile sunt relativ scăzute, comparativ cu zonele urbane (la nivelul anului 2011 –503 euro/gospodărie în rural față de 621 euro/gospodărie în urban)” Adica la 80% fata de urban.
„Totodată ponderea veniturilor (atât în numerar, cât şi în natură) din agricultură reprezintă 42% din venitul total brut/gospodărie în zona rurală, în timp ce salariile se situează în prezent în jurul procentului de 26%.”
Adica ruralii obtin doar mai putin de jumatate din venituri din agricultura, restul fiind salarii, pensii, venituri din alte activitati.
„Analiza micro-întreprinderilor din spaţiul rural evidenţiază capacitatea redusă a acestora de a răspunde necesităţii de a furniza locuri de muncă pentru populaţia din spaţiul rural. Dezvoltarea afacerilor la scară mică este recunoscută ca fiind sursa cea mai importantă de locuri de muncă/obţinere de venituri în spaţiul rural, atât pentru economiile deja dezvoltate, cât şi pentru cele în curs de dezvoltare. Dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011. În anul 2011, densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori la nivel naţional era de 23,66, cu mult peste cea înregistrată în mediul rural, de 9,64 IMM-uri la 1000 de locuitori.”
Concluzia 4.
Agricultura are o pondere mica in PIB, dar este de 3 ori mai mare ca media UE. In mod evident ponderea va scadea si in viitor, tinta pe tremen mediu fiind probabil undeva la 4%. Dar asta nu trebuie sa se intample prin scaderea productiei agro, ca valoare nominala, ci prin cresterea celorlalte componente ale PIB, scazand astfel indirect pondera agriculturii.
Pe de alta parte stim ca ponderea cea mai mare , la nivel national, a veniturilor popultaiei este salariul (cca 60%) ori la tara discutam de doar 26%. Coroborat cu numarul mic de IMM-uri, atat agro cat si non agro de la tara raspunsul este evident. Trebuie create job-uri (implicit venituri salariale) prin sustinerea sectorul privat, care face 70% din PIB, prin infiintarea de firme mici , cu specific non agricol, a carui pondere este oricum prea mare, in raport cu media UE.
5. „Drumurile judeţene şi comunale au o lungime de 67298 km (10,6% din infrastructura naţională modernizată) din care 48% sunt pietruite şi 29% de pământ (fiind de multe ori impracticabile în perioadele cu precipitaţii) .
Deşi lungimea reţelelor de distribuţie a apei şi de canalizare a crescut, accesul la acestea rămâne redus (numai 13,6% dintre localitățile rurale erau conectate la reţeaua de alimentare cu apă potabilă la nivelul anului 2012) (anexa 1tabel 2) .”
„Serviciile de bază nu răspund nevoilor populaţiei rurale, iar deficitul condiţiilor pentru dezvoltarea spaţiului rural din perspectivă socială se va reflecta în dezvoltarea economică a zonelor rurale din Romania”
„De asemenea infrastructura educaţională, sanitară şi culturală nu are capacitatea de a susţine un nivel de viaţă decent.”
„În acest context, învăţământul preşcolar înregistrează un deficit major la nivel de infrastructură, procentul grădiniţelor din mediul rural ocupând numai 7,44% , din numărul înregistrat la nivel naţional în anul şcolar 2012-2013.” Adica la 45% populatie in mediul rural avem 7% gradinite, de 6 ori mai putine.
„Situația unităților sanitare din România atât din perspectiva numărului de unități cât și a resurselor umane implicate a cunoscut o evoluție negativă în perioada 2005-2011. Astfel, numărul dispensarelor medicale a scăzut cu 16,5% din 2005 ajungând la 187 de unități în 2011, În ceea ce privește numărul locuitorilor din mediul rural la un medic era în 2011 de 1722, de aproape 7 ori mai mulţi decât în mediul urban.”
Mda, este evident ca medicii nu se prea inghesuie nici la oras, pleaca pe rupte din tara, darmite sa locuiasca si sa profeseze la sat. Este o problema foarte greu de rezolvat, cererea de medici de afara este atat de mare incat este chiar o problema aproape fara rezolvare. La tara oamenii sunt mai saraci, drumurile sunt mai proaste, canalizare ioc..de ce-ar sta un medic acolo? Noroc ca taranii sunt mai sanatosi, viata in aer liber, curat, are beneficiile ei.
Concluzia 5.
Este evidenta. Activitatea de modernizarea ( macar la minimul unei vietuiri decente)a spatiului rural , drumuri, canalizare, apa, scoli, crese , gradinite, dispensare, etc lasa loc atat firmelor de la oras, cat si unor posibile noi firme locale, care pot angaja localnici. Iarsi discutam despre altceva decat frizeri, depanatori tv sau alte bazaconii. Ne trebuie drumuri, apa si canal, proiecte si utilaje,infrastructura la un nivel decent, toate posibil de realizat pe bani ieftini, europeni. Trebuie un „ceva” care sa catalizeze absorbtia pe dezvoltare rurala.
Ruralii nu se ocupa doar cu agricultura. Este o aiureala sa crezi ca aproape jumatate din populatiai tarii face agricultura , cu o pondere de 6% din PIB.
„În 2012, la nivel naţional, peste 28% din totalul persoanelor ocupate activau în agricultură, 2,1% în industria alimentară, 2,0% în turism şi 0,7%, în sectorul forestier. Doar în cazul agriculturii există diferenţe substanţiale faţă de UE27 (indicatorul fiind de 6 ori mai mic); în restul sectoarelor menţionate RO înregistrează valori apropiate.”
Altfel spus, desi avem aproape 45% din populatie in mediul rural acest procent nu se transmite si in ponderea populatiei ocupate. Ar fi dezastru. Intelegem de aici ca „doar” 60 % din rurali se ocupa si cu agricultura. Totusi daca ne gandim ca in UE procentul celor care se ocupa cu agricultura este de doar 4,6% ne dam seama ca mult prea multi romani nu fac ce trebuie. De aici si productivitatea/capita scazuta, saracia mai mare din mediul rural, implicit consumul, ba chiar si PIB-ul. Pentru ca saracii nu au bani sa consume. Aceste lucruri sunt cunoscute, ba chiar este de mirare cat de bine se cunosc, cifrele seci spulbera orice „barbi”:
„Ca efect al restructurărilor de producţie şi a alocărilor comunitare, productivitatea globală a factorilor din agricultură a crescut cu 13% între anii 2009-2011 faţă de 2005 . În acest context, şi venitul sectorului agricol a crescut constant, începând cu 2007 (excepţie anul 2011 – atipic), ajungând în 2012 la 1.931,9 euro/AWU, respectiv 19,1% din media UE27 . Cu toate acestea, în România, veniturile fermierilor se situează la nici jumătate din venitul mediu pe angajat (47,1%). La nivelul UE27 ponderea este şi mai mică (37,1%). Analizate însă din punct de vedere valoric, veniturile fermierului român sunt de patru ori mai mici (1,6 euro/oră în RO faţă de 6,3 în UE 27). Diversificarea activităţilor şi constituirea lanţurilor scurte de valorificare a producţiei agricole se înscriu printre soluţiile de suplimentare a veniturilor fermierilor.
În 2012, VAB (la costul factorilor de producţie pe AWU) a fost de 2.169,5 euro/AWU, reprezentând doar 17,1% din nivelul UE27. În perioada 2007-2012 decalajul faţă de media UE27 a fost aproape acelaşi, excepţie făcând anul 2011 (23,5%).”
Altfel spus lucrurile merg foarte incet dpdv al recuperarii decalajului fata de veniturile unui fermier european. Ba chiar sunt la jumatate fata de un orasean roman. Problema este ca diversificarea si tehnologia costa bani buni.
„Dotarea unui agricultor din RO, comparativ cu cea a unuia din UE15, este de circa 25–26 de ori mai mică (350 euro în imobilizări corporale/fermier RO faţă de 9.000–9.200 euro în UE 15. Acest fapt se datorează şi dimensiunii fizice şi economice reduse a exploataţiilor agricole, lipsei structurilor asociative, dar şi sistemului de creditare şi garantare deficitar. Obţinerea creditelor necesare realizării investiţiilor a reprezentat una dintre problemele majore ale agricultorilor. În anul 2012, agriculturii i-au revenit sub 4,0% din totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental. Astfel, creditele bancare acordate agricultorilor au fost de 15-16 ori mai mici, comparativ cu UE 27”
Concluzia 6.
Desi 45% de romani stau la tara, inca vreo 45% sunt „intermediari”, doar 28% din cei ocupati se ocupa si de agricultura. Sunt si asa prea multi, raportat la media UE. Problema este a subcapitalizarii, a lipsei banilor din fonduri proprii (saracia) , lipsa unui sistem functional de garantare ( desi avem fonduri de garnantare de stat bancile sunt foarte reticente in a se”baza” pe ele, lipsesc cele ale asociatiilor profesionale, ceva nu merge cum trebuie).Pe de alta parte este aberant ca un fermier care are venituri sigure macar subventia de la stat, aia pe hectar, sa nu poata obtine un credit a carui rata anula sa fie egala cu subventia primita, care este un venit sigur. Si un angajat la o firma care poate da faliment in orice clipa sa fie eligibil. De altfel politicile aiuritoare ale bancilor se regasesc in procentul mare de credite neperformante, peste 20%. Au renuntat la un segment care acceseaza fonduri europene, care au un grad de risc mult mai mic de incasare(daca proiectul este unul corect, supervizat si de banca) si se arunca la credite de consum, bazate pe salarii care azi pot sa fie si maine nu. Cu ce difera venitul anual, regulat, prin subventie, de venitul anual regulat prin salariu? Nu se poate concepe un instrument de creditare care sa „gajeze” subventia, inclusiv sa oblige proprietarul de pamant sa-si lucreze terenul, pentru a capata subventia respectiva( care va merge ca si rata la banca)?
Concluzia finala.
Nu ne putem ascunde dupa deget. Imbatranim, dar este un fenomen global. Trebuie sa-l administarm logic, nepopulist, nu putem subventiona la infinit pensiiile de stat. Nici furtul din multe alte comapnii de stat. Care lipsesc sectoare vitale de banii si asa putini. Exista state care sunt mai „batrane” ca noi, si au o dinamica mai buna. La nivel national avem probleme de productivitate, care nu se obtine fara investitii, fara capitaluri directionate spre dezvoltare, fara management responsabil. Ori asta nu se face angajand privati la stat, cel putin nu la noi, avem o groaza de exemple. O buna parte din nonperformanta se afla la sat. Prin banii”salvati” astfel putem sustine dezvoltarea acolo unde cifrele ne duc. Una din zone este ruralul, agro sau nu, unde vietuiesc majoritatea romanilor, daca-i luam in calcul si pe cei care sunt urbani doar cu numele. Dupa cum am vazut doar 10% sunt practic urbani. Dezvoltarea trebuie facuta nu pe consum, aia nu e dezvoltare, e doar un surogat care ajuta fie firmele urbane, fie pe cele de afara, de la care importam. Daca ne gandim ca proiecte exista , productie si servicii (sunt de 3 ori mai multe proiecte la masura 312, fata de fondurile europene alocate, la 121 la fel, necesarul este de 4 miliarde de euro) problema se simplifica mult. „Privatii” stiu ce vor, trebuie doar sprijiniti sa-si dezvolte afacerile la sat. Se vor rezolva si problemele legate de ocuparea fortei de munca care va migra de la activitatile agro falimenatre, de la veniturile mici si nesigure, catre activitati cu valoare adugata mai mare, implicit si un PIB/ capita in crestere. Salariile, ca sursa principala in veniturile din gospodariile romanilor traitori la sat, dar care nu sunt tarani, trebuie sa depaseasca acel 28%, ori asta nu se poate face fara locuri de munca. Locuri de munca care se pot creea atat de catre companii care lucreaza pentru stat (infrastrucura finantata pe fonduri UE) cat si de catre privati.
In domeniul agro trebuie spus ca asocierea saracilor nu face saracia mai mica, doar scandalurile mai multe.Este nevoie ca asocierile ( care depsesc limita pragului de rentabilitate al unei ferme) sa fie sprijinite prin fondurile nationale de garantare, care sa inspire incredere sistemului bancar. Ori sistemul bancar reclama disfunctionalitati majore ale FNG-urilor. Trebuie un catalizator, ori cel mai bun catalizator este banul. Nu ala furat, ci ala pentru care muncesti, faci planuri de afceri, dai raportul „la sange” bancii sau furnizorului care te finantaza. Posibilitatea de a gaja pamntul, de a cumpara si utilaje second hand, mult mai ieftine si mai usor de amortizat.
In acelasi timp statul trebuie sa infiinteze o bursa moderna de marfuri agro. Nu un ring, ci o bursa adevarata, cu instrumente moderne, inclusiv contracte futures. Fara a exagera cu derivate si superderivate trebuie create instrumente de hedging si pentru micul producator, in sensul accesului la minicontracte. Desigur, fineturile astea par , la prima vedere, greu accesibile unei categori neinstriute, dar ati fi surprinsi sa vedeti cati fermieri stiu de bursa de la Chicago, Londra sau Paris.
In final ma bucur ca am citit articolul domnului Ivanciuc, imi pare rau ca atat de tarziu, mai multe abordari poate vor aduce mai multa lumina asupra unui aspect poate mai putin bagat in seama: viata la tara, pe cifre si nu pe impresii.
Stimate domnule Modan
1. Referitor la cvasi-permanenta nemulțumire față de materialele pe care le scrieți…nimic mai firesc. După ce termin un articol (tehnic, asta îmi este meseria) încep să îl urăsc
2. Referitor la ponderea agricuturii (și implicit a populației rurale) la PIB, una dintre rezolvările posibile ar fi creșterea gradului de prelucrare (implicit a plusvalorii) produselor agricole. Țăranul român nu va ajunge să cultive marijuana (cultură extrem de rentabilă) dar nu înțeleg de ce nu se mai cultivă/prelucrează fibre (in, cânepă, chiar mătase). O magnifică dovadă de incompetență și de lipsă de perspectivă este eliminarea titulaturii de INDUSTRIE ALIMENTARĂ din titulaturile oficiale ale ministerelor. Era de preferat crearea unui minister separat al ind. alimentare în locul segmentărilor stranii ale Min Transporturilor și al Min de Finanțe, nu comasarea cu agricultura, interesele celor 2 ramuri fiind adeseori divergente.
3. Sper să mai apuc ziua când se va încetățeni ideea că agricultura este tot o activitate economică ce trebuie să aducă profit maxim și solicită calificare maximă. Vedeți oenologia franceză
Dar despre aceste subiecte am putea discuta la nesfârșit.
Cu bune urări și felicitări pentru articol
1.Multumesc pentru intelegere.
2.Sa fi in urma cu toate cele are si cateva avantaje , pe care nu le au cei dezvoltati:
-parcursul pe care-l alegi este „calcat” de altii, si se reduce substantial riscul experimentarii. In acest sens agricultura STIM ca va avea o pondere mai mica , explicatia este simpla, asa s-a intamplat in toate tarile dezvoltate, asa se va intampla si la noi. Trebuie ca populatia care pleaca din zona agro ( piata o va elimina datorita slabelor performante, stiu ce vorbesc, acest lucru se intampla de ani buni, dovada este scaderea constana a numarului de aplicanti la APIA, pamanturile au inceput incet, incet sa se comaseze, sa se concentreze la cei care chiar stiu ce sa faca cu e, este un proces natural , dar care va dura zeci de ani) sa aiba alternativa. Solutia este simpla , fondurile auropene alocate prin PNDR trebuie majorate substantial,(in special la masura 312, peoiecte nonagro in mediul rural). doar la o singura masura proiectele depuse „fac” cat toate fondurile absorbite prin Ministerul fondurilor europene.
-rezervele de eficienta sunt mult mai mari in rural ca in urban, si implicit, rezultatele pot fi mai spectaculoase
Ca o observatie generala nu cred ca are importanta foarte mare organizarea ministeriala, ci libertatea de actiune a intrepreinzatorului, accesul la bani (vedeti procentul creditelor agro in Romania vs EU, este catastrofal). Iarasi din experienta va spun ca o buna parte din cursurile de calificare, recalificare, din atestatele de fermier pe zootehnie sau pe cultura mare sunt egale cu zero.Sunt hartii fara fond, am si eu vreo doua, practic nu am invatat nimic, doar din experienta, sau din seminariile organizate de producatorii de seminte cu clientii, de ex. etc.
3.De acord…dar si asta necesita bani, asa ca revenim la pct 2.
Da, domnule Modan, concluziile dumneavoastră sunt corecte, dar mă întreb cum se pot aplica în acest moment. Încrederea cetăţenilor în planurile vânturate de politicienii din România descreşte văzând cu ochii, iar „ofertele” din campaniile electorale se rezumă la găleţi de plastic, unelte etc. Întâmplător am găsit acelaşi obicei în documentele româneşti de la sfârşitul anilor ’40.
Un exemplu de probleme în satele româneşti, discutat la 16 mai 1950:
„Tov. Miron [Constantinescu]: Aş dori ca tovarăşul [Pârvulescu] să explice mai pe larg chestiunea acestor 41,4% din cei excluşi [din P.M.R. în perioada 1948-1950] pentru că au refuzat să se prezinte la verificare, adică 8,8% din membrii supuşi verificării. Cum se explică că (sic!), deşi se ştie cine sunt aceşti 41%, totuşi nu s-au prezentat la verificare?
Tov. [Constantin] Pârvulescu: A fost partea cea mai dramatică a verificării. La Teleorman am avut aproape 60% care nu s-au prezentat. Am trimis oameni să vadă care e cauza. Într-o serie întreagă de comune s-au făcut liste când s-a dat gaz. De fapt, cei neprezentaţi au fost înscrişi fictiv. Am avut şi din cei căzuţi sub influenţa duşmanului. […]
Au fost chiar ţărani săraci care au refuzat să vină [în P.M.R.] pentru că nu vor să intre în G.A.C. (Gospodăria Agricolă de Producţie – n.n.). Şi mai sunt şi acum mulţi care refuză să ia carnetul definitiv [de membru al P.M.R.] şi refuză să se fotografieze pentru asta. E un fenomen în legătură cu lupta de clasă. Se vede slăbiciunea muncii noastre la ţară şi greşelile făcute. Acei care se clatină mai mult în privinţa asta sunt mijlocaşii. Avem fenomene unde majoritatea ţăranilor săraci vor să intre în colectiv, mai ales dacă e o bucată de pământ al statului, dar mijlocaşii care au pământ mai mult nu prea se înghesuie [să devină membri de partid].
Tov. N[icolae]. Ceauşescu: De fapt, un număr de membri de partid intraţi în partid nici n-au trecut, nici n-au fost văzuţi de organizaţia de bază [a P.M.R.]. Dacă aş lua numai Capitala, unde şi eu am lucrat câteva luni, se făcea întrecere pentru a se ajunge la 100.000 membri de partid şi a fi în fruntea întrecerii. Deşi avem organizaţii de bază în fabrici, înscrierea se făcea peste capul organizaţiei de bază, de oameni trimişi din afară, elemente de multe ori mic burgheze, care înscriau oameni fără să-i cunoască, peste capul organizaţiei de bază. Şi deci nu este întâmplător că au pătruns tot felul de legionari, de informatori [în P.M.R.]. […]
În această privinţă trebuie să spun că şi eu, în munca care (sic!) am dus-o scurt timp la Capitală, am călcat în picioare aceste principii ale statului nostru, m-am lăsat antrenat în această întrecere condusă pe atunci de tovarăşul Miron Constantinescu, de a ajunge la un număr de 100.000 de membri de partid, şi apoi de [Andrei] Neagu etc.
Tov. Chivu Stoica: La Ministerul Învăţământului Public există o rezistenţă foarte mare în a atrage elemente din sânul clasei muncitoare în sectorul învăţământ. Părerea mea este să fie atrase elemente din sânul clasei muncitoare în facultăţi, în diverse sectoare. […]
Ce spun muncitorii care sunt studenţi? Cea mai mare rezistenţă şi ură înverşunată o au din partea unor profesori. La examen le dau probleme încurcate. Li s-a dat o teză că nici cel mai bun matematician n-a putut s-o facă, se vădeşte tendinţa de a-i împiedica de a deveni tehnicieni. Se duce o propagandă de descurajare, de a-i face să renunţe la elanul lor de învăţătură.
Tov. V[asile]. Luca: Deci comerţul, cooperativele, industria, sfaturile populare, toate trebuie mobilizate pentru mărirea schimbului [de produse] între oraş şi sat. Nu este întâmplător că Plenara se ocupă cu această problemă. […] Relaţiile între sat şi oraş trebuie să fie normale, nu prin mijlocirea miliţiei. Mijlocirea asta, ca noi să forţăm pe ţărani cu arestarea ca să semene [pământul], nu e politică realistă, materialistă. De aceea e sarcina partidului, şi încă o dată subliniez că trebuie mobilizat întreg partidul, toate organizaţiile de partid pentru bătălia aceasta a colectării, a strângerii recoltelor, a conservării, păstrării ei. Cu ce obraz venim în faţa poporului când vor auzi că atâtea cereale, pe care le-am luat cu 5 lei/kg [de la ţărani, prin cota impusă acestora], s-au prăpădit degeaba. Vor spune că suntem buni de spânzurat. Peste cele 3-4000 vagoane [cu cereale] cât s-a mai stricat, cât s-a risipit! Nu putem trece fără nici o grijă asupra acestei probleme şi partidul trebuie serios mobilizat. Dar controlul partidului, conducerea acţiunii de către partid, nu înseamnă că partidul trebuie să înlocuiască organele care au această muncă, ci să controleze. De aceea am creat atâtea secţii [în Comitetul Central al P.M.R.], ca partidul să se ocupe cu problemele gospodăreşti”.
Din păcate, „eficienţa” economică din perioada respectivă nu s-a modificat în mod semnificativ în satele româneşti şi politicienii din România nu sunt în stare să mobilizeze pe cetăţenii care locuiesc în mediul rural.
Cu stimă, P.O.
Extrem de interesantă intervenția Dvs.
Alt exemplu din 16 mai 1950:
„Tov. [Constantin] Pârvulescu: Am găsit comune unde nu se ţine legătura nici de la [comisia] judeţeană [de partid], nici de la [comisia de] plasă [a P.M.R.]. Dar chiaburul e permanent acolo, lucrează zi şi noapte şi a reuşit să câştige o parte dintre ţăranii săraci şi o parte dintre [ţăranii] mijlocaşi. Numărul mare este acela al fictivilor. Am găsit o bătrână de 75 de ani sau un copil de 7 ani. Erau numere umflate.
Mai cu seamă în Moldova au fost oameni înscrişi pentru porumb şi gaz”.
Alt exemplu (6 decembrie 1949):
„Tov. [Gh.] Gheorghiu[-Dej]: Mi se pare că una din cele mai grosolane greşeli pe care le-am făcut este aceea pe care tovarăşul Moghioroş a adus-o în discuţie, şi anume felul cum am recrutat membrii de partid. Nu este vorba de a nu deschide porţile partidului. A fost just că s-au deschis porţile partidului? Da. Dar cum? Cine a venit în partid? Cum s-a procedat că am ajuns la întrecere? Au fost înscrişi oameni în partid care s-au dus să se înscrie pentru mălai etc.”.
@Petre Opris. Mda, ce vremuri!. Mai scapau si elemnte de rationaliate: „Relaţiile între sat şi oraş trebuie să fie normale, nu prin mijlocirea miliţiei. Mijlocirea asta, ca noi să forţăm pe ţărani cu arestarea ca să semene [pământul], nu e politică realistă, materialistă” Solutiile insa erau aiuritoare, in acelasi spirit stalinist „De aceea e sarcina partidului, şi încă o dată subliniez că trebuie mobilizat întreg partidul, toate organizaţiile de partid pentru bătălia aceasta a colectării, a strângerii recoltelor, a conservării, păstrării ei. Cu ce obraz venim în faţa poporului când vor auzi că atâtea cereale, pe care le-am luat cu 5 lei/kg [de la ţărani, prin cota impusă acestora], s-au prăpădit degeaba. ”
Vedeti, acum este mult mai simplu. Agricultura este 93% privata. Problema este ca oamenii sunt saraci, in general, 70% din saracii tarii sunt la sat. OK, sa fim realisti, nu saracii fac agricultura sau industrie. A se vedea si imobilizarile corporale care sunt necesare unei ferme mici. Pentru o ferma de ca 40- 50 ha suint necesare utilaje si constructii de cca 100.000 de euro, sa ca mearga totul OK.
Desigur se poate incepe si cu 20-30.000, avansand in timp. Problema este ca dezvoltarea va fi mult mai lenta, si deja ne-au luat „fata” strainii, care au dispus de aceste sume, nu foarte mari in tarile lor.
Necazul este ca nu avem o strategie( dovada este primita chiar zilele acestea de la Bruxelles) , o viziune clara si argumentata pe fondurile europene. Revin inca odata, masura 312, crearea de IMM-uri non agro in mediul rural este vitala. Apoi urmeaza 121 de modernizare a exploatatiilor existente. Pentru mine este de neinteles cum de avem 30%(daca or fi si aia) pe programele administarte de min. fondurilor eu, si in PNDR avem de 3 ori mai putini bani disponibili, la proiecte eligibile.Este absurd…
Parctic in acest articol am vrut sa arat ca problema de baza a mediului rural nu este nici agricultura (paradoxal), nici imbatranirea, ba nici macar saracia…ci alocarea insuficienta de resursa ieftina, europeana pentru proiecte deja existente, dar fara sursa de finantare. In acest sens ghidul la masura 312 a fost modificat in 2013, in sensul ca punctajul a fost modificat pentru a sustine in principal 2 categorii: medicii veterinari si mestesugarii. Adica fiind bani insuficienti cronic s-a prioritizat (prin punctaj) directia lor cater 2 categorii, considerate de guvern ca fiind prioritare. OK, avem nevoi de medici veterinari, si de mestesugari care sa pastreze traditia (aici iarasi est o interpetare cam aiurea a „zicerilor” eu, una este sa sprijin mestesugarii intr-om agricultura ajunsa la maturitate, unde mediul rural s-a asejat deja, exista un anumit numar de IMM_uri care au absorbit forta de munca agro, si alta este la noi, unde este prapad), dar ei creaza putine locuri de munca. Fondurile alocate trebuie sa fie mult mai mari, fonduri europene, nu inteleg de ce nu se obtin pentru PNDR mai multi bani.
Mediului rural i se acorda o importanta mult mai mica in raport atat cu numarul de oamenii care traiesc acolo, cat si cu potentialul de dezvoltare…ar avea un impact formidabil macro.
Ne folosim in schimb de tot felul de fetisisme, de genul ca taranul este la ora 10 la MAT, ca sunt oameni batrani, ca nu sunt calificati, ca pamantul este fragmentat, ca bla, bla. Da, dar problemele de baza sunt altundeva.
Mă întreb dacă nu cumva lipsa de strategie a autorităţilor de la Bucureşti are legătură cu „pariul lui Petre Roman cu agricutura” şi decizia desfiinţării cooperativelor agricole de producţie (1990). Atunci, oamenii au fost lăsaţi de izbelişte şi este foarte greu acum să o recâştigi. În plus, există tendinţe centrifuge chiar în interiorul guvernelor. Cel mai elocvent exemplu din prezent este lupta nedeclarată dintre Şova şi Dragnea pentru alocarea fondurilor promise de Uniunea Europeană. Unul vrea bani pentru autostrăzi, altul vrea pentru drumuri judeţene, iar rezultatul „negocierii” este celebra propunere de autostradă-fantomă Bucureşti-Alexandria. „Agricultura are nevoie de fonduri? Da? Bine, discutăm altădată, noi ne jucăm cu creioanele pe hartă acum!”. În opinia mea, s-a pornit greşit din cauza principiului păgubos pe care îl au politicienii din România: „U.E. trebuie să ne dea bani şi ştim noi mai bine decât Bruxelles-ul ce să facem cu ei”. Nu a fost deloc aşa, de aici şi acel 30% (greu de crezut de mine) fonduri atrase de la U.E. pentru diferite proiecte din România.
Buna analiza; ati pierdut ceva timp la ea…
Si eu voiam sa va intreb cum se definesc exact ruralii si urbanii, dar vazand ca v-ati prins urechile, iar definitiile nu par a fi limpezi, nu mai cutez sa intreb… Am sa incerc sa mai caut si eu.
„productivitatea muncii in agricultura este de 5 ori mai mica” – mi-a atras atentia imediat. Cum ar putea creste mai rapid? Cu masini agricole second-hand din Germania (am vazut mai demult un reportaj la Viata Satului pe aceasta tema)? Sau eventual cu culturi mai „scumpe”? Dar pana la urma nu peste tot se poate cultiva lavanda sau mai stiu eu ce exotisme asiatice (nu va suparati daca gresesc; am citit eu mai demult ca aceste culturi ar aduce profituri mari la hectar). Asadar, revin cu intrebarea: cum s-ar putea creste productivitatea in agricultura? Se poate fara sprijinul statului? Fondurile europene nu pot ajuta mai mult aici?
Intreb fiindca eu nu ma pricep, dar ma intereseaza totusi…
„ruralii obtin doar mai putin de jumatate din venituri din agricultura, restul fiind salarii, pensii, venituri din alte activitati” – uau, nu mi-as fi imaginat… Pai asta nu sugereaza ca „ruralii” sunt de fapt „frizeri”, cum zice dl Lazea?!… Dupa mine, afirmatia de mai sus fie inseamna ca veniturile din agricultura sunt foarte mici, fie ca o buna parte din ele sunt nefiscalizate.
Eu va dau exemplul cuiva care vinde rosii primavara la mine in piata – are rosii foarte bune, cu samanta romaneasca (cred) si mi-a spus ca nu le pune decat gunoi de grajd. Sunt printre cele mai scumpe rosii din piata primavara (deja asta e al treilea an cand voi lua de la el), dar in circa 12-15 zile vinde cam tot ce are (o sa radeti, dar e coada la el, chiar si multi pensionari: desi sunt scumpe, rosiile sunt foarte bune). Nu stiu exact cat vinde pe zi, dar cred ca da lejer 3-400 kg. Sa zicem cam 5 tone in total in acele 2 saptamani, la 5-7 lei/kg, inseamna un minim de 30.000 de lei – nefiscalizati. Si e probabil ca suma sa fie chiar mai mare. Nu e foarte mult, dar nici chiar putin.
Dupa toata polologhia asta, mai intreb o data: procentul acela scazut de venituri din agricultura nu inseamna de fapt agricultura „la negru”?
„Analiza micro-întreprinderilor din spaţiul rural” – aici iar risc o intrebare grea… Cam ce profil au micro-intreprinderile acestea din mediul rural? Ce fac, cu ce se ocupa? Sunt legate de agricultura sau nu? Sunt firme de servicii?
Bursa de marfuri agro ar fi o treaba excelenta. Dar iar va intreb: nu ar fi bine sa inceapa ca o bursa de cereale (cum a mai fost odata, demult), urmand ca mai apoi sa se extinda si la altele? Si inca o intrebare: unde ati situa-o dvs?
In final v-as adresa inca o intrebare: eu am un soi de simpatie pentru taranii aceia din zona cu gazele de sist, care probabil nu concep alt mod de viata decat agricultura. Cred ca pericolul pe care il percep ei este acela ca isi vor pierde pamanturile si vor ramane la mila statului (ca gazele sunt ale statului…), ceea ce pentru niste razesi vechi este absolut inacceptabil. Dvs cum vedeti viitorul: sonde peste sonde sau agricultura moderna foarte profitabila?
Gata, ca mai tre’ sa scrieti un articol pentru mine, si in mod sigur mai aveti si altceva de facut…
Da, am piedut ceva timp, dar este un subiect tare drag mie, am vrut de mult timp sa –l abordez, in parte pentru a ma lamuri si pe mine cume sta treaba. Dar si dvs ati pierdut timp citindu-l si apoi postand la obiect.
Pentru un studiu mai detaliat accesati acest link
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/Descrierea_generala_a_situatiei_economice_actuale_4_11_2013.pdf
Veti observa unele neconcordante la populatie, depinde ce material citesti. Spre exeemplu in likul de mai sus veti gasi populatia Ro de 21,356 milioane, iar in linkul
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-2013.pdf
veti gasi 19,o4 milioane. Amandoua fiiind documente agreate,de pe site-ul MADR, cam aiurea, nu? Dar restul cam pusca…In general citatele sunt din al doilea link,
Ma bucur ca aveti atatea intrebari, am timp, asa ca sa le luam pe rand:
1. Productivitatea se masoara in output(buc, tone, valoare productie, etc)/unitate de masura (om, an, hectar, utilaj etc). Citatul este la pag.2 din link .Est vorba de euro/persoana ocupata. La nivel european se practica si raporatra la AWU (unitate anuala de munca) Pentru ca o persoana ocupat in agricultura nu este echivalenta cu 1 AWU, decat daca presteaaz un anumit nr. de ore…cam cum era norma la CAP. Trebuia sa ai un anumit nr de zile de lucru, un anumit nr de ha lucrate, etc. Spre exemplu avem doar 1,5 milioane de AWU la nivel national. Evident ca productivitata creste daca scade nr de persoane sau de awu, ceea ce se face doar cu tehnologie. Din experienta personala pot sa va spune c a de cand mi-am cumparat un tractor strain , de 105 cai am redus la jumtate nr de ore de munca (la pregatira terenului, arat, frezat), raportat la tractoarele romanesti cu care lucram inainte, pe care le folosesc la lucrari mai usoare, semnat, erbicidar, etc. Daca masuram productivitatea in persaone ocupate nu s-aintamplat nimic, tot „persoana” mea a lucrat si inainte si acum, dar daca masuram in awu productivitatea este dubla. Aveti in linkuri si exprimarea in AWU, care este mai corecta, dar un pic mai tehnica.
2. Modificarea culturii schimba eficienta, ca difernta intre output(vanzari) si imput (costuri)..fiecare cultura are potentialul ei, costurile ei. Dar depinde si de ce sistema de utilaje dispui, la canepa trebuie utlaje speciice de rcoltat, la sfecla lafel. In legumicultaura solarii, mana de lucru mai multa, vanzator in piata, de incredere nu furacios, cam greu,etc Evident ca , valoric , are efect si asupra productivitatii..dar ar insemna sa comparam mere cu pere,este corect sa comparam productivitaea pe aceeasi structura de produse.
3. Cat priveste veniturile ruralilor explicatia este simpla. Nu toti ruralii fac doar agricultura. Sa va dau un exemplu concret. Noi suntem 4 in familie, si practic doar eu lucrez mai mult in agro(in campanii, cateva luni pe an, in rest imi vad de alte activitati), sotia si soacra doar prin gospodarie, sotia are si ea afacerea ei, etc. Dintre vecini: aia de la nord niciunul nu lucreaza in agro, la sud 2 din 4 sunt si angajati, la vest doar unul, doi prin gospodarie, restul angajati, etc. Dar toti suntem numarati la rurali. De aici provine acel 42% de venituri agro la rurali,(se tine seama si de veniturile pentru consum, care nu se valorifica, altfel procentul ar fi si mai mic). Aici este o mare confuzie, in mediul rural putini, foarte putini fac doar agricultura. Daca 45% procente din populatie sunt rurali (sa zicem cca 9 milioane), avem doar 1,5 milioane awu. Pentru ca nu poti trai din cateva hectare, trebuie cateva zeci, ori putini au la dispozitie atat teren. Si chiar daca u, le ramane timp liber(daca nu au animale) si fac bani si altfel. Unii mai pleac si pe afara, sezonier. Care nu sunt puturosi, evident.
4. Profilul micro il gasiti tot in linkurile puse. „Dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011.” Evident ca numarul acestora trebuie sa creasca. In zona mea sunt firme de tot felul , unul face chestii de inox, scari, de ex, nevasta-mea are un atelier de moda pentru femei, un amic grec avea o firma de transport, camioane, altul repara masini, avem o brutarie performanta, pe fonduri ue, dar si vreo 10 -15 fermieri mai rasariti. A mai fost un gater, sunt cateva magazine, scoala, primaria, gardinita..se aduna ceva locuri de munca nonagro. De aici si veniturile alea nonagro.
Dar la masura 312 exista si alte tipuri de activitati, va dau un link unde puteti vedea lista proiectelor. http://www.apdrp.ro/
Vedeti la masura 312.
In general este vorba de medici umani si veterinari. Sunt 233 de proiecte acceptate la finatare, extrem de putine fata de proiectele depuse , Suma laocata afost de 134 milioane/sesiunea respectiva –sept 2012. Au fost depuse 2,966 de proiecte in valoare de 420 milioane. Aici e buba majora, exisat un mare numar si diversitate de proiecte non agro (masura 312 se refera doar la IMM-uri nonagro in mediul rural) care nu au finantare. Sa nu mai vorbesc de masura 121, pe proiecte agro, modernizarea expl, agro, unde cifra este si mai mare. Asta in timp ce absorbtia fondurilor administrate de min fondurlor europene este de , 30%, zic ei, Si aici sunt de 3 ori mai putini bani. La concret, cu proiecte depuse, valabile Asta era alta idee pe care am vrut sa o punctez in articol.
1. N-as fi crezut sa fie asa mare diferenta dintre un tractor autohton si unul strain… Daca ati redus la jumatate orele de munca, asta inseamna, pe langa productivitatea marita, si o economie semnificativa de motorina, nu-i asa? Banuiesc ca asta strain nu consuma chiar dublu decat cel romanesc… Acum incep sa inteleg si eu de ce mergeau atatia fermieri sa-si ia masini agricole second-hand din Germania…
2. Tot la VS am vazut ca sfecla e o cultura pretentioasa si cu necesar de investitii mai mari decat alte culturi, dar ca gestionata corect poate aduce profituri frumoase. Inteleg ca daca te-ai apucat de sfecla de ex, tre’ sa continui cu sfecla macar pana iti amortizezi utilajele alea de recoltare, ca altceva decat sfecla tot nu poti sa culegi cu ele… Hmm, ca peste tot pe lumea asta, nitica judecata si planificare ajuta tare mult. Numai eu nu reusesc sa-i fac pe studentii mei sa vada asta…
3. Exemplul dvs personal nu stiu daca e relevant pentru ceea ce voiam eu sa stiu; Timisul e o zona relativ bogata, cu mai multe oportunitati si locuri de munca. Ma intreb daca si in Vaslui (ca tot veni vorba de gazele de sist) proportia veniturilor agricole e tot aceeasi. Am cautat – nu foarte amanuntit – o astfel de statistica pe judete si n-am gasit. Eu raman totusi la parerea mea, aceea ca de fapt procentul e nitelus mai mare, diferenta fiind data de venituri agricole „la negru” (adica nefiscalizate).
4. Aha, am mai priceput ceva… Asadar exista o multime de proiecte non-agro la „rurali”, proiecte care nu-si gasesc ecou in administratie, din diverse motive… Da, iata o idee care mi se pare excelenta, dar cum se pot aloca mai multi bani la masura asta? In plus, aici nu ar fi nevoie si de o reluare a creditarii? A infiinta un IMM inseamna sa poti lua credite de la banca…
1.Diferenta ese una foarte mare, nu atat prin prisma consumului de motorina (desi, in principiu, cu cat este mai mare utilajul cu atat se reduce consumul /ha, dar trebuie si parcele adecvate, nu poti sa ari un lant -0.58ha, cu tractoare de 400 cp, cu pluguri cu 8-12 capuri..te intorci de 3 ori si gata…dureaza mai mult pana te muti la alta parcela). Probleam Romaniei a fost ca nu producea decat tractorul de 65 de cai, a fot o tentativa cu ala de 110, cai, nefiabil si cu unul articulat , de 180 de cai…un rateu si mai mare. Apoi dupa 89, s-s dus dracu si ala de 65, acum gasesti piese de schimb mai mult turcesti, nici anvelope nu mai facem.
In Romania este strict necesar, pentru fermele pana 1n 100 ha, sa zicem tractorul de 100-120 cp, 4×4, care pe langa consumul de motorina permite lucrul si in perioade in care cel de 65, nu poate intra pe camp..este prea usor, patineaza, si nici nu are forta necesara lucrarii unor pamanturi grele. De la 100 ha discutam deja de 150, 180 cp, care pot face si alte lucrari, scarificare, de ex.
Pentru ca tehnologia performanta necesita si utilaje mai puternice, reducerea costului cu motorina fiind doar unul dintre avantaje, poate mai mic ca pondere in realizarea unei eficeinte mai bune/ha. In paranteza fie spus utilajele mele sunt si din Italia, freaza Maschio, tractorul Lamborghini..sunt foarte multumit de ele, desi sunt destul de vechi. Si aici exista un oarescare mit, al utilajelor germane…sa ne gandima ca, Fendt (marca germana) sau Hurlimann, parca era elvetian, fac parte din concernul SAME, italian.
http://www.samedeutz-fahr.com/en/
2.Regula de baza in agro, ca si un orice alt business este sa produci ce poti sa vinzi. Degeaba produci sfecla, daca nu ai fabrica de zahar in zona ( exemplu concret este chiar desfiintarea fabricii de zahar din Timisoara, de atunci culturile cu sfecla au dsiparut in multe zone din Banat)
Si da, sfecla se recolteaza cu un utilaj specific, mai scump chiar decat o combina de paioase. Daca nu mai plantezi sfecla, pentru ca nu ai cui s -o vinzi stai si te uiti la el, pentru ca la altceva nu mai e bun.
3. Pai puteti vedea in linkul la masura 312 ce proiecte sunt, ala e la nivel national. In pus proportia banilor gratis ar putea diferi de la o zaona la alta, functie PIB/locuitor, nu ala in pps , ci al in euro/awu.
4. La nivel EU exista 5 fonsuri: Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European Maritim pentru Pescuit. Exista o politica comuna, o strategie la nivel EU. Stiti ca zile astea am luat-o peste bot, cum ca nu avem strategie per ansamblu. Pentru a vedea cam cum se pune problema va dau cateva linkuri: http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs2014-2020/00010115/bvidt_Coordonatele_majore_ale_procesului_de_programare_a_fondurilor_europene_2014-2020.pdf
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=10115&t=fs2014-2020
Nu sunt specialist in fonduri europene, volumul de informatie este urias, si nu pot sa va spun la marele fix ce impuneri restrictioniste exisata ( de alocare). Logic eu as vedea o alocare mai mare pe FEADR, acolo unde exista proiecte si nu sunt bani, si una mai mica acolo unde sunt bani dar nu sunt proiecte. Sau o posibilitate de realocare, pe intreg parcursul 2014-20120 intre diversele fonduri, functie de absorbtie …astfel s-ar putea transfera catre FEADR-unde sunt proiecte, si in special catre 312 si 121, sume nebsorbite de „ailalati”, unde stim ca absorbtia este deficitara.Dar poate ca exista ceva impuneri restrictive, poate ca nu..poate ca se poate cere asta UE, nu stiu..dar musai trebuie gasita solutia.
@GB.Cat priveste gazele de sist problema este una simpla, dupa mine. oamenii aia pe terenul carora se foreaza nu se aleg cu nimic. Aici e buba. Li se distruge terenul, poate primesc ceva maruntis, de forma, dar grosul il ia statul si firma care face exploatarea. In plus avem efectul de vecinatate, aceia care sunt in apropiere pot suferi de pe urma exploatarii, ba nici nu primesc nimic. Este criminal din acest punct de vedere, este normal sa-i cu furcile…si eu as face la fel daca ar veni cineva pe terenul sau in vecinatatea terenului meu, fara sa primesc nimic.
Daca se rezolva aceste chestiunicred ca se rezolva si protestul oamenilor. Pentru ca localnicii aia nu sunt mari ecologisti, ci doar se tem ca vor ramane muritori de foame.
In concluzie, nu as fihotarat impotriva gazelor de sist, pentru ca exploatarea lor aduce beneficii majore,la nivel national, in plus exista ceva exploatari in altetatri si putem vedea ce se intampla acolo, SUa face bani buni din asta…cu conditia ca oamenii din zona sa fie asigurati (nu formal ci prin contarcte clare, legale, semnate de toate partile implicate, garantate de stat, eventual si ceva lichiditati intr-un cont de tip escrow, in sensul ca la aparitia unei poluari banii sa fie ‘automat” virati celor pagubiti, ceva de genul asta, cel putin la dublul castigului pe care-l obtin acum, ca sa fie multumiti.)Sau o parte consistenta din redeventa sa le revina direct lor Inclusiv vecinii care sunt potentiale victime colaterale. Desigur veti spune de ce am sarit in sus la Rosia Montana si aici nu? Pai acolo proiectul era mult mai mare,(se utilizau la suprafata substante extrem de toxice, transport de cianuri), concentrat din start pe o exploatare uriasa, am avut si dezastrul de la Baia Mare…aici se poate incepe pe o exploatare mica,de proba, se vede ce se intampla cativa ani,apoi se poate inchide, daca ceva nu merge cum trebuie, fara impact major,..sau dezvolta daca oamenii sunt multuniti si nu exista evenimente. Cel mai important este ca oamenii sa nu sufere, in zona, safie platiti foarte bine pentru riscurile pe care s le asuma, daca si le asuma. Dac nu, nu, este pamantul lor si cu asta basta, ei trebuie convinsi in primul rand. Financiar.
Totusi as vrea o anliza alternativa, care sa reduca consumul de gaze in Romania. Din cate imi aduc aminte, am studiat acum cativa ani problema, productia actuala de gaze asigura consumul lunar vara (iarna fiind dublu, consumul creste treptat evident, pe masura ce scad temperaturile). Analiza trebuie sa contina si capacitatile de inmagazinare, in sensul ca daca ar creste productia nationala de gaze conventionale , sa avem unde le depozita pentru consumul iarna, altfel tot nu rezolvam , pentru ca nu se poate dubla productia,(sigur ca intelegeti ce vreau sa spun, poate nu foarte coerent, e ca la hidro, trebuie inmagazinat si apoi folosit dupa necesitati., inmagazinara se face vara, pe surplusul neconsumat, Nu stiu ce capacitati de inmagazinare ar rezulta, daca este economic sa fie construite si administarte, poate ca aceste studii exista si nu stiu eu de ele…in mod normal ar trebui sa exisate, eu am citit doar strategia energetica) Ar mai trebui facuta si analiuza pe intreg sectorul energetic, poate ca o productie suplinetara de energie electrica, hidro si nucleara, solara,care este mai ieftina, ar putea compensa o anumiat cota de gaze ,sa zicem ca ar deveni rentabila incalzirea electrica a locuintelor,comparabil cu gazele, reteaua de transport si distributie ar fi suficient de puternica, etc De fapt cred ca aceasta ar trebui sa fie prima miscare, o analiza alternativa…si abia apoi, bla, bla
La gaze de sist nu ma pricep, dar citind si eu pe ici pe colo am inteles ca exploatarea inseamna mii de gauri si sonde pe niste terenuri unde practic nu se mai poate face agricultura. Si asta intr-o zona in care agricultura e traditionala si practic singura sursa de venit. Daca e asa, eu unul as vedea mai sustenabila dezvoltarea agriculturii in acea zona decat exploatarea gazelor de sist, fiindca cine stie cat are sa coste dupa aceea ecologizarea zonei ca sa te poti apuca iar de agricultura. Nu stiu cat de „smecher” si hot e Porumboiu, dar totusi da de lucru oamenilor p-acolo si contribuie la dezvoltarea zonei – cat de cat…
In SUA o fi mergand, ca e ditai tara (eu am fost in Texas 3 ani de zile si acolo am invatat ca notiunile de „aproape” si „departe” erau mult diferite de cele cu care eram eu obisnuit – nici nu-i de mirare, Texasul fiind de vreo 3 ori cat Romania…) si sunt zone unde poti renunta la agricultura – nu mai zic ca e pamantul tau cu tot cu ce e sub el, asadar s-ar putea sa ai venituri substantiale. N-ai sa devii din proprietar (sarac poate, dar cu potential de dezvoltare) in asistat ramas la cheremul statului sau primariei.
La RM e altceva; zona e poluata istoric cu metale (cupru si altele), sunt o gramada de iazuri p-acolo pline cu tot soiul de „bunatati” – deh, urmele unor exploatari de 2000 de ani si mai bine. Acolo mineritul e si traditional si nici nu cred ca se va face cine stie ce agricultura profitabila (si sanatoasa!) intr-o zona asa poluata.
Intre cele doua, eu as merge mai degraba pe RM, cu conditia unei exploatari fiabile, sustenabile si cu un proiect 100% transparent. Cu tot cu impact de mediu
Domnule Modan, dumneavoastră gândiţi şi scrieţi cu bun simţ. Vă admir pentru acest lucru.
Multumesc mult, nu merit , sunt un om cat se poate de normal, imi stiu „lungul nasului”. Dar aveti dreptate, bunul simt poate rezolva multe problema, fara a fi nevoie de doctorate…ahmmm.
@GB, am posta raspunsul dar vad ca nu apare..inerc inca odata acum:
Da, am piedut ceva timp, dar este un subiect tare drag mie, am vrut de mult timp sa –l abordez, in parte pentru a ma lamuri si pe mine cume sta treaba. Dar si dvs ati pierdut timp citindu-l si apoi postand la obiect.
Pentru un studiu mai detaliat accesati acest link
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/Descrierea_generala_a_situatiei_economice_actuale_4_11_2013.pdf
Veti observa unele neconcordante la populatie, depinde ce material citesti. Spre exeemplu in likul de mai sus veti gasi populatia Ro de 21,356 milioane, iar in linkul
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-2013.pdf
veti gasi 19,o4 milioane. Amandoua fiiind documente agreate,de pe site-ul MADR, cam aiurea, nu? Dar restul cam pusca…In general citatele sunt din al doilea link,
Ma bucur ca aveti atatea intrebari, am timp, asa ca sa le luam pe rand:
1. Productivitatea se masoara in output(buc, tone, valoare productie, etc)/unitate de masura (om, an, hectar, utilaj etc). Citatul este la pag.2 din link .Est vorba de euro/persoana ocupata. La nivel european se practica si raporatra la AWU (unitate anuala de munca) Pentru ca o persoana ocupat in agricultura nu este echivalenta cu 1 AWU, decat daca presteaaz un anumit nr. de ore…cam cum era norma la CAP. Trebuia sa ai un anumit nr de zile de lucru, un anumit nr de ha lucrate, etc. Spre exemplu avem doar 1,5 milioane de AWU la nivel national. Evident ca productivitata creste daca scade nr de persoane sau de awu, ceea ce se face doar cu tehnologie. Din experienta personala pot sa va spune c a de cand mi-am cumparat un tractor strain , de 105 cai am redus la jumtate nr de ore de munca (la pregatira terenului, arat, frezat), raportat la tractoarele romanesti cu care lucram inainte, pe care le folosesc la lucrari mai usoare, semnat, erbicidar, etc. Daca masuram productivitatea in persaone ocupate nu s-aintamplat nimic, tot „persoana” mea a lucrat si inainte si acum, dar daca masuram in awu productivitatea este dubla. Aveti in linkuri si exprimarea in AWU, care este mai corecta, dar un pic mai tehnica.
2. Modificarea culturii schimba eficienta, ca difernta intre output(vanzari) si imput (costuri)..fiecare cultura are potentialul ei, costurile ei. Dar depinde si de ce sistema de utilaje dispui, la canepa trebuie utlaje speciice de rcoltat, la sfecla lafel. In legumicultaura solarii, mana de lucru mai multa, vanzator in piata, de incredere nu furacios, cam greu,etc Evident ca , valoric , are efect si asupra productivitatii..dar ar insemna sa comparam mere cu pere,este corect sa comparam productivitaea pe aceeasi structura de produse.
3. Cat priveste veniturile ruralilor explicatia este simpla. Nu toti ruralii fac doar agricultura. Sa va dau un exemplu concret. Noi suntem 4 in familie, si practic doar eu lucrez mai mult in agro(in campanii, cateva luni pe an, in rest imi vad de alte activitati), sotia si soacra doar prin gospodarie, sotia are si ea afacerea ei, etc. Dintre vecini: aia de la nord niciunul nu lucreaza in agro, la sud 2 din 4 sunt si angajati, la vest doar unul, doi prin gospodarie, restul angajati, etc. Dar toti suntem numarati la rurali. De aici provine acel 42% de venituri agro la rurali,(se tine seama si de veniturile pentru consum, care nu se valorifica, altfel procentul ar fi si mai mic). Aici este o mare confuzie, in mediul rural putini, foarte putini fac doar agricultura. Daca 45% procente din populatie sunt rurali (sa zicem cca 9 milioane), avem doar 1,5 milioane awu. Pentru ca nu poti trai din cateva hectare, trebuie cateva zeci, ori putini au la dispozitie atat teren. Si chiar daca u, le ramane timp liber(daca nu au animale) si fac bani si altfel. Unii mai pleac si pe afara, sezonier. Care nu sunt puturosi, evident.
4. Profilul micro il gasiti tot in linkurile puse. „Dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural la nivelul anului 2011.” Evident ca numarul acestora trebuie sa creasca. In zona mea sunt firme de tot felul , unul face chestii de inox, scari, de ex, nevasta-mea are un atelier de moda pentru femei, un amic grec avea o firma de transport, camioane, altul repara masini, avem o brutarie performanta, pe fonduri ue, dar si vreo 10 -15 fermieri mai rasariti. A mai fost un gater, sunt cateva magazine, scoala, primaria, gardinita..se aduna ceva locuri de munca nonagro. De aici si veniturile alea nonagro.
Dar la masura 312 exista si alte tipuri de activitati, va dau un link unde puteti vedea lista proiectelor. http://www.apdrp.ro/
Vedeti la masura 312.
In general este vorba de medici umani si veterinari. Sunt 233 de proiecte acceptate la finatare, extrem de putine fata de proiectele depuse , Suma laocata afost de 134 milioane/sesiunea respectiva –sept 2012. Au fost depuse 2,966 de proiecte in valoare de 420 milioane. Aici e buba majora, exisat un mare numar si diversitate de proiecte non agro (masura 312 se refera doar la IMM-uri nonagro in mediul rural) care nu au finantare. Sa nu mai vorbesc de masura 121, pe proiecte agro, modernizarea expl, agro, unde cifra este si mai mare. Asta in timp ce absorbtia fondurilor administrate de min fondurlor europene este de , 30%, zic ei, Si aici sunt de 3 ori mai putini bani. La concret, cu proiecte depuse, valabile Asta era alta idee pe care am vrut sa o punctez in articol
viata la tara si viata la oras?.. care e diferenta in 2014? poate ca acum 100 de ani ‘oraseanului’ ii trebuiau cateva ore ca sa ajunga ‘la tara’ si viceversa, dar astazi in europa de vest ai sanse mari sa ajungi mai repede intr-un sat la 40-50km de oras decat sa traversezi acelasi oras. deci cum mai separam practic mediul rural de cel urban? doar cu definitii goale – 5000 de locuitori?
vrem sa dezvoltam uniform Romania? trebuie sa permitem accesul capitalului in zonele subdezvoltate. infrastructura / transport rapid si educarea fortei de munca. restul se rezolva de la sine.
Diferenta este majora in Romania. In articol gasiti si cateva comparatii cu EU, dar si cu orasul, iar in linkurile postate ca rspuns lui GB veti gasi analize guvernamantale in extenso, eu folosindu-ma doar de cateva citate.Este realmente instructiv sa le citesti, sunt lucrari bine facute, spre surpriza mea avem totusi specialisti foarte buni in ministere, pacat ca decidentii nu tin cont de ei. Cred ca nici nu le-au citit, poate doar secretarul 3 al consilierului paispe…
Cat priveste capitalurile, nimeni nu le opreste sa vina la tara. Chestia naspa este ca nu prea vin, in privat e saracie ,la infrastructura, unde este treaba guvernului si a administratiilor locale iarasi nu prea sunt bani la buget. Ceva nu merge cum trebuie, nu-mi dau seama de ce,ba mai mult, primariile nu fac proiecte pentru infrastructura, apa, canal, drumuri .cand le fac nu se aproba… este o nebunie. Scoli cam sunt, dispensare ioc, drept e ca nici medici nu prea sunt care sa le populeze, avem doar medicii de familie, care de regula fac naveta. Ramai pe mana farmacistului, in caz ca ai farmacie in sat.
Tot in raspunsul dat lui GB am prezentat cateva cifre concrete referitor la masura 312, dezvoltarea de afaceri mici (finantare pana la 200.000 euro)…sunt de 10 ori mai multe proiecte depuse si nefinantate, situatie datorata fondurilor alocate insufcient ( fonduri europene, care finateaza 80% din afacere). Cand ai norocul sa faci un punctaj suficent de mare ai probleme cu banca, care nu prea agreaza garantarea prin FNG, alta chestiune curioasa.
La masura 121 (modernizarea fermelor) sumele sunt si mai mari, tot pe un deficit cronic de alocare. La tinerii fermieri la fel (acolo avem alta aberatie, se majoreaza suma/ fermier desi nici acolo nu era acoperit totalul proiectelor depuse) …una peste alta exista un defict de alocare de cateva miliarde de euro, bani europeni, capital directionat pe dezvoltare si nu pe consum. Aici e buba cea mare,proiecte ale adm. locale si alocare insuficienta. Nu stiu de ce, este aiurea sa te vaiti de absorbtia ca dracu la fonduri eu, si la PNDR, (care est alta gisca, dar de fapt discutam tot de fonduri eu) sa fie taman pe dos,
Felicitari, domnule Modan! Un articol exceptional si comentarii pe masura! Din nefericire, guvernantii si factorii de decizie ai momentului nu au nici cel mai mic interes sa tina cont de cele afirmate aici, fapt care are repercursiuni inclusiv asupra bugetului din care chiar ei se infrupta…
Multumesc mult, cu atat mai mult cu cat articolul dvs. a fost cel care m-a determinat sa inchei „ciorna” unui articol mai vechi. Citindu-l insa la zile bune de la publicare nu mai avea rost sa comentez. Ati relevat un aspect la care nu ma gandisem (strans legat totusi de mediul rural…care este destul de gri pana la urma), poate ca si aspectele din ciorna mea vor fi relevat , la randul lor, aspecte la care alti oameni poate nu s-au gandit. Macar sa stim cum „sta treaba”…daca la altceva nu putem spera.
As mai fi avut o intrebare scurta: daca eu, mare proprietar de pamant (vorba vine…) angajez trei tractoristi din sat si le dau 5000 de lei pe luna fiecaruia, venitul lor nu este venit din agricultura, ci salariu. Asa-i?
Daca angajez zilieri la stransul recoltei – am exemplul unui prieten, care are vie in Vrancea, si oferea in 2011 cam 700-800 de lei pe luna (echivalent, platibil la cate zile lucrai), 3 mese pe zi, cazare (camera comuna, cam ca la armata) si parca si un pachet de tigari pe zi, plus dreptul de a bate nucii si a aduna merele semi-salbatice de la marginea viei. Banii aceia, ai zilierilor, iar nu reprezinta venit agricol, ci salariu. E adevarat?
Ciobanul care merge cu oile are un „salariu” (plus venituri in natura, dar am vazut ca sunt cuantificate si acestea) – asta e venit neagricol si el?
Eu inteleg ca, economic vorbind, si zilierul si tractoristul si ciobanul presteaza de fapt un serviciu, dar pentru a intelege cat de mult contribuie agricultura intr-o comunitate rurala, eu unul as contabiliza, nu mi-e clar cum, si veniturile de acest tip care sunt strict legate de agricultura. Poate un soi de paliere distincte: venit direct din agricultura, venit de ex din salarii (poate si altele) legate de agricultura, si alte venituri „neagricole”. Am auzit de o judecatoare care s-a mutat la tara (ii placea ei acolo); pai cu pensia ei cred ca a ridicat nivelul veniturilor cu cel putin 5%…
Pai dvs. ca mare mosier platiti acele salarii dintr-un venit agro, ca doar nu veniti de acasa cu bani. Venitul dvs, mosieresc va fi venit agro(mult mai mare ca suma salariilor pe care le platiti), iar cel al salariatului venit din salariu. Veti gasi in linkuri si veniturile salariale in mediul agro, sunt mici(per total) grosul il face consumul propriu, si veniturile „mosierilor”. Trebuie totusi sa tineti cont ca vorbim, de mediul rural, care contine atat tarani,(care au macar o parte din activitate agro) cat si ne-tarani, care nu nimic cu agricultura. Elocvent este acel 1,5 milioane AWU, vs 9 milioane de rurali(chiar daca scadem copiii si pensionarii diferenta intre populatia activa si AWU este mare, si da masura procentului in care ruralii sun si tarani. In plus daca ne gandim ca acest procent este in scadere raspunsul este evident: ruralii se vor ocupa, procentual, tot mai mult de activitati nonagro.
La PIB e altceva..acolo se socoteste fie VAB+impozitul net (metoda productie) fie consumul final(populatie+guv)+formara bruta de capital(investitii)=export net, ca sa-i spun asa (export -import)
Un fapt divers, domnule Modan, deoarece aţi amintit într-un comentariu despre sfecla de zahăr şi domnul „Gogu Bosorogu” a continuat subiectul respectiv, spre încântarea mea:
„Situaţie statistică privind o parte din produsele exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, în contul anului 1988:
– carne: 39.000 tone – 65,3 milioane dolari
– semiconserve: 4702 tone – 9,6 milioane dolari
– conserve de carne: 4956 tone – 7,3 milioane dolari
– unt: 6574 tone – 6,2 milioane dolari
– brânzeturi: 9901 tone – 12,5 milioane dolari
– ulei: 34.130 tone – 16,4 milioane dolari
– zahăr: 35.400 tone – 9,6 milioane dolari
– vin: 299 vagoane – 1 milion de dolari
– pastă de tomate: 4233 tone – 2,8 milioane dolari
Total export: 130,7 milioane dolari”.
Datele le-am găsit la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 1/1989.
(Publicitate:) O situaţie mai amplă am publicat-o în „Nicolae Ceauşescu şi datoria externă a României, în Arhivele Olteniei, serie nouă, nr. 25, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011, p. 227-230.
Am incercat la repezeala sa gasesc niste date similare recente, asa, ca sa compar nitel 1988 cu ceva mai recent. N-am gasit cine stie ce, dar am dat de niste date de la Ministerul Economiei. Avand in vedere ca nomenclatorul s-a mai diversificat intre timp si e greu sa cadem fix pe aceleasi categorii, incerc sa vedem cum stam acum, pastrand doar produsele prelucrate. Datele sunt pe 2011 (cand inca nu puteam exporta carne de porc) si sunt disponibile la http://www.dce.gov.ro/Info_business/sectoare/index_sect.htm. Asadar:
Carne si organe comestibile – 220.5 mil euro
Preparate din carne, peste, moluste – 68,3 mil euro
Pesti, crustacee, moluste – 14.3 mil euro
Alte produse de origine animala – 29.5 mil euro
Lapte, produse lactate, oua, miere – 84,9 mil euro
Grasimi si uleiuri de origine animala si vegetala – 242,4 mil euro
Zahar si produse zaharoase – 139,1 mil euro
Bauturi, lichide alcoolice si oteturi – 89,8 mil euro
Preparate din legume, fructe, samburi – 36,5 mil euro
Preparate din cereale, faina, lapte si produsele de patiserie – 69,2 mil euro
Total: 994.5 mil euro
N-am considerat produsele „brute” ca tutunul, legumele, fructele, animalele vii, cerealele, si am trecut cu vederea cateva mai putin importante (cacaoa de ex).
994.5 mil euro la cursul din 2011 fac cam 1.38 mld de dolari. Comparatia cu 1988 nu-i chiar asa simpla, ca nu exista o singura formula de calcul, dar luand indicele inflatiei ne-ar iesi ca cei 130,7 milioane de dolari 1988 ar echivala cu circa 250 mil de dolari 2011.
Acuma n-am eu pretentia de a fi cine stie ce analist economic, totusi nu pot sa nu constat ca am progresat ceva: exporturile de produse agricole (prelucrate) sunt semnificativ mai mari. N-am avut rabdare sa vad si anul 2007, dar dupa valoarea totala a exporturilor de vreo 4 ori mai mica fata de 2011 cred ca eram comparabili cu 1988, poate ceva mai mult, dar nu foarte departe. Iata ca accesul la o piata cum e cea UE ne-a ajutat, zic eu, foarte mult, si nu suntem doar niste consumatori, cum spun multi. Totul e sa stii sa profiti de situatie si sa gandesti lucrurile nitel, nu sa stai sa-ti cada din cer mana…
România în relaţiile cu statele membre ale CAER
Situaţie statistică privind o parte din produsele exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, în contul anului 1987 (în statele membre ale CAER):
– carne: 1387 tone – 1,4 milioane ruble convertibile
– conserve de carne: 493 tone – 1 milion de ruble convertibile
– semiconserve: 259 tone – 700.000 ruble convertibile
– pastă de tomate: 417 tone – 300.000 ruble convertibile
Total: 3,4 milioane ruble convertibile
Situaţie statistică privind o parte din produsele exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, în contul anului 1988 (în statele membre ale CAER):
– carne: 52.535 tone – 56,9 milioane ruble convertibile
– semiconserve: 2728 tone – 5,8 milioane ruble convertibile
– unt: 10.164 tone – 12,4 milioane ruble convertibile
Total export: 75,1 milioane ruble convertibile
Exporturi de produse alimentare contra devize convertibile
Situaţie statistică privind o parte din produsele exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, în contul anului 1987:
– carne: 2784 tone – 5 milioane dolari
– conserve de carne: 839 tone – 800.000 de dolari
– semiconserve: 632 tone – 1,5 milioane dolari
– salam de Sibiu: 49 tone – 200.000 de dolari
– brânzeturi: 2228 tone – 3,1 milioane dolari
– unt: 1967 tone – 2,7 milioane dolari
– conserve de peşte: 159 tone – 200.000 de dolari
– peşte oceanic: [cantitate nespecificată] – 400.000 de dolari
– conserve de legume: 769 tone – 200.000 de dolari
– conserve de fructe: 506 tone – 300.000 de dolari
Total: 14,4 milioane dolari
Situaţie statistică privind o parte din produsele exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, în contul anului 1988:
– carne: 39.000 tone – 65,3 milioane dolari
– semiconserve: 4702 tone – 9,6 milioane dolari
– conserve de carne: 4956 tone – 7,3 milioane dolari
– unt: 6574 tone – 6,2 milioane dolari
– brânzeturi: 9901 tone – 12,5 milioane dolari
– ulei: 34.130 tone – 16,4 milioane dolari
– zahăr: 35.400 tone – 9,6 milioane dolari
– vin: 299 vagoane – 1 milion de dolari
– pastă de tomate: 4233 tone – 2,8 milioane dolari
Total export: 130,7 milioane dolari
Situaţie statistică privind o parte din produsele exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, în cadrul convenţiei româno-sovietice pentru importul de petrol din URSS:
– specialităţi porc: 2514 tone – 4,1 milioane dolari
– conserve de carne: 4100 tone – 7,2 milioane dolari
– semiconserve: 2028 tone – 5 milioane dolari
– salam de Sibiu: 266 tone – 1,2 milioane dolari
Total: 17,5 milioane dolari
Exporturi anulate de produse alimentare
Situaţie statistică privind o parte din produsele care nu au mai fost exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, ca urmare a depăşirii limitei termenului de garanţie sau a respingerii în urma analizelor fito-sanitare efectuate:
– carne şi produse din carne: 10.500 tone – 19,4 milioane dolari
– brânzeturi: 2500 tone – 3,5 milioane dolari
Total: 22,9 milioane dolari
Situaţie statistică privind o parte din produsele care nu au mai fost exportate în anul 1988 de Ministerul Industriei Alimentare, pe relaţia devize convertibile:
– zahăr: 31.050 tone – 15,6 milioane dolari
– ulei: 48.102 tone – 41,3 milioane dolari
– unt: 500 tone – 800.000 de dolari
– animale vii: [cantitate nespecificată] – 22 milioane dolari
Total: 79,7 milioane dolari
Situaţia stocului de produse speciale existent la 31 decembrie 1988
I. Produse executate pe bază de contracte condiţionate de ţiţei
Mitraliere a.a. şi cartuşe cal. 14,5 mm – 2711 [mii $]
II. Produse executate în baza H[otărârii] nr. 00398/18 februarie 1988
Tunuri cal. 30, 100 şi 152 mm, tractate – 102 bucăţi – 12.152 [mii $]
Mitraliere a.a. cal. 14,5 mm, cu 2 şi 4 ţevi, tractate – 883 bucăţi – 15.611 [mii $]
Aruncătoare de grenade a.t. portative şi pe afet – 2552 bucăţi – 3.858 [mii $]
Armament de infanterie (pistoale, puşti şi mitraliere) – 46.036 bucăţi – 7.786 [mii $]
Lovituri de artilerie (cal. 57, 100, 122, 130 şi 152 mm) – 367.190 bucăţi – 102.020 [mii $]
Lovituri pentru aruncătoare de grenade (cal. 57, 73, 82 şi 120 mm) – 175.514 bucăţi – 14.611 [mii $]
Cartuşe cal. 14,5 mm pentru mitraliere antiaeriene – 20.613 mii bucăţi – 26.218 [mii $]
Cartuşe cal. 7,62 mm pentru armamentul de infanterie – 47.664 mii bucăţi – 2.957 [mii $]
Grenade de mână ofensive şi defensive – 100.000 bucăţi – 437 [mii $]
Rachete a.t. cu dirijare semiautomată 9M14P – 3200 bucăţi – 16.158 [mii $]
Bombe de aviaţie (100, 250 şi 500 kg) – 2400 bucăţi – 1423 [mii $]
TOTAL: 204.230 [mii $]
TOTAL GENERAL: 206.941 [mii $]
Am terminat. :) :)
Sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 1/1989.
Un exemplu de indicaţie venită din partea lui Nicolae Ceauşescu este cel din şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 8 noiembrie 1985. Cu acel prilej, liderul partidului a declarat: „Dacă nu ai sfeclă de zahăr, faci aşa: închizi fabrica două săptămâni, îţi faci depozit de sfeclă şi îi dai drumul când ai sfeclă suficientă ca fabrica să poată lucra la întreaga capacitate. Dacă ai terminat sfecla, o închizi. Fabricile de zahăr nu trebuie să lucreze neapărat 3 luni de zile. Unde scrie asta, că trebuie să lucreze la jumătate din capacitate? Trebuie să te învăţ eu cum să conduci o fabrică? Aşa s-a lucrat de când există fabricile de zahăr. Îţi faci depozit de sfeclă şi când ai terminat sfecla de zahăr, închizi fabrica. Dacă ai sfeclă pentru o lună de zile, lucrezi numai o lună de zile, nu să ţii fabrica 3 luni de zile. Închizi şi trimiţi oamenii în altă parte. De când există fabrici de zahăr aşa s-a lucrat în România şi aşa se lucrează în toată lumea. La fel la fabricile de ulei”.
Ordinul lui Nicolae Ceauşescu – referitor la închiderea fabricilor şi redirecţionarea muncitorilor către alte întreprinderi, în cazul în care acestea nu aveau materii prime necesare activităţilor productive – putea genera tensiuni sociale de amploare şi manifestaţii de protest ale celor care lucrau în fabricile vizate. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, la Braşov, în noiembrie 1987. Dacă s-ar fi aplicat întocmai ideea liderului suprem al partidului, cetăţenii României s-ar fi văzut obligaţi să îşi schimbe foarte des locurile de muncă, deplasându-se uneori într-o altă localitate decât cea de domiciliu, pentru a lucra câteva săptămâni, luni sau ani într-o altă întreprindere.
Interesant de remarcat este şi faptul că ideea migrării forţate a cetăţenilor ţării, pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă în anumite sectoare economice, nu a fost inventată şi aplicată pentru prima dată în România de Nicolae Ceauşescu. Predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a avut o concepţie identică, pe care a exprimat-o la reuniunea din 7 martie 1953 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în felul următor: „Ne-am hotărât să facem un plan de măsuri pentru a trimite un număr de oameni bine calificaţi la centrele mecanice şi S.M.T.-uri, mecanici mecanizatori şi alte profesii pentru a asigura un cadru calificat care să asigure atât reparaţiile generale, cât şi întreţinerea parcului de maşini.
Anul ce vine vor fi dotate din ce în ce mai mult cu cele necesare SMT-urilor şi centrelor mecanice.
Vor creşte numărul S.M.T.-urilor şi a centrelor mecanice, iar altele se vor lărgi.
15.000-16.000 de oameni pe care îi vom trimite din întreprinderi, maiştri, oameni bine calificaţi, ei trebuie să se stabilească în jurul S.M.T.-ului, în jurul centrului mecanic. Noi probabil nu avem condiţii pentru cazarea a 15-16.000 de oameni aşa cum le-a[u] avut în localităţile de unde au plecat şi unde au condiţii mai bune, au copii la şcoală etc.
Vor fi o serie de greutăţi pentru că acolo se va duce aproape în câmp deschis şi totuşi este aşa plăcut să lucrezi la S.M.T. şi la centrele mecanice. De aceea trebuie ca într-adevăr să le facem plăcută această muncă”.
Informaţii despre problemele tractoarelor româneşti din anii ’80:
În perioada 1986-1987 s-a aprobat fabricarea a 1500 de tractoare (în valoare de 4,3 milioane dolari) pentru exportarea lor în Iran. Din păcate, nu a fost asigurat un contract ferm de vânzare-cumpărare, fapt ce a generat probleme în momentul în care tractoarele au fost gata pentru livrare. În consecință, la începutul anului 1989, acestea au fost vândute pe piaţa internă pentru ca uzina constructoare să nu rămână cu ele pe stoc.
De asemenea, în perioada 1986-1987 s-au realizat 34 de tractoare în scopul exportării în Iugoslavia. Din păcate pentru uzina constructoare, acestea au fost „executate într-o specificaţie tehnică depăşită” şi partenerul extern a refuzat preluarea lor. În consecinţă, la începutul anului 1989, tractoarele respective au fost redirecţionate pe piaţa românească.
Probleme asemănătoare s-au înregistrat cu 24 de tractoare de 85-110 CP, realizate pentru piaţa britanică, şi cu 114 tractoare de acelaşi tip, care urmau să fie exportate în Canada, în anii 1986-1987. Acestea nu au fost vândute în cele două state deoarece „nu se solicită pe piaţă”. Drept urmare, tractoarele au fost vândute în anul 1989, în România.
La fel s-a întâmplat cu 38 de tractoare produse pentru Bolivia. Deoarece „partenerul nu a obţinut licenţă de import şi specificaţia în care s-au executat nu este cerută pe piaţă”, lotul respectiv a fost redirecţionat şi vândut pe piaţa românească, la începutul anului 1989.
Un refuz categoric s-a înregistrat şi în Peru, dar în cazul respectiv a fost vorba de 50 de autocamioane româneşti, în valoare de 882.000 de dolari, fabricate în perioada 1986-1987. Acestea au rămas la rândul lor în România, fiind vândute în anul 1989.
În concluzie, autorităţile comuniste de la Bucureşti au fost nevoite să anuleze mai multe contracte de export în anii 1987-1988. Din diferite motive, 2365 de autoturisme, 1710 tractoare, 50 de autocamioane şi 442 de autoturisme de teren ARO, în valoare totală de 14.357.000 dolari, nu au fost vândute în străinătate. Uzinele constructoare au rămas cu stocuri mari şi, implicit, au fost nevoite să apeleze la credite noi pentru reluarea producţiei.
Interesant. Ca utilizator de U650, va pot spune ca este un tractor prost. Are bube mari din proiect, pompa de apa nefiabila, grea si prost proiectata, pompa hidraulica greu accesibila si, iarasi nefiabila, cuplata cu pompa de directie, reductorul prost proiectat, aproape la niciun tractor mai vechi nu functioneaza, distribuitorul nefiabil , directia prost gandita, „seratarasul” nefiind solutia cea mai fericita..etc. proiectul conteaza mult, daca la executie se mai poate face ceva, daca ai un proiect prost, gata, s-a stins lumina. Motorul a fost mai reusit, dar nu s-a mai imbunatait mai nimic la el . Tractorul de 85 de cai avea de fapt motorul de 65 cu mici modificari, functiona practic la o turatie mai mare( diametrele pistoanelor si cursa fiind ca la ala de 65). Avea in schimb pompa de directie separat. Erau greu de procurat. Tractorul de 110 cai era in 6, pompa de injectie mai putin fiabila, iar transmisia varza, toata lumea fugea de el. Iar A1800, ala de 180 de cai era chiar o nenorocire, o magaoaie mare si grea, articulata si prost gandita. La fel s-a intamplat si la combine, incarcatoare frontale( „celebrul ; incarcator Nicolina, Iasi…(am unul, m-am chinuit cu el ani si ani, partea de mars este varza, tot din proiect.gata, fier vechi scrie pe el). Singurele utilaje care sunt acceptabile sunt semanatorile pneumatiece de porumb (SPC6), semantorile de grau (SUP),poate de asta a si rezistat Mecanica Ceahlau, poate pluguriel PP3 si PP4.
Vedeti aici a fost o greseala fundamentala dupa 89: trebuia sa aducem un producator serios de utilaje,tractoare, combine in special, chiar dandu-i gartis uzina. pentru ca asa cum indutria auto are acum un rol extrem de important. la fel si prodeuctia de tractoare, camioane sau combine (care necesita tehnologie performanta, centre de perelucrare, linii de asamblare, etc) ar fi fost un element formidabil de dezvoltare. Facem prostii peste prostii, nu se mai termina odata…
Sunteţi o comoară pe lângă casa omului, domnule Modan. :)
De aproape un an încerc să finalizez un articol despre tractoarele româneşti şi mi-a fost foarte greu să găsesc date despre proiectele iniţiale şi slăbiciunile acestor maşinării minunate, care ar trebui să ajute pe cei care le utilizează. Iniţial, articolul avea o jumătate de pagină. Acum are aproape 15 şi continuă să crească datorită informaţiilor dvs.
Povestea, pe scurt, sună cam aşa: în 1946 s-a copiat „Hanomag R 40” deoarece Germania era sub ocupaţie străină şi nu aveau nici o şansă de a-şi apăra licenţa şi patentele. Din 1949 a început să se schimbe situaţia deoarece a apărut R.F.G. şi românii trebuiau să renunţe la producerea fără licenţă a copiilor „Hanomag R 40”, botezate IAR-22 şi IAR-23.
Între timp, sovieticii au demarat un proiect de copiere a tractorului american „Caterpillar Twenty-Eight” (produs în SUA, în perioada 1931-1935 şi echipat cu un motor de 37 CP, tip Otto). Acesta a fost produs doar nouă luni la uzina de tractoare din Minsk (din noiembrie 1949 până în iulie 1950), după care s-a început transferul licenţei respective către România şi „Kiroveţ KD-35” a ajuns la Braşov. Nu a trecut mult şi românii şi-au dat seama că producţia mult lăudatului tractor sovietic era mai scumpă în România decât în URSS şi sovieticii au hotărât să se desfiinţeze „SOVROMTRACTOR” – statul român cumpărând partea deţinută de sovietici. Şi uite-aşa, românii au rămas cu o producţie nerentabilă de tractoare sovietice. Apoi, s-a preluat motorul de la KD şi s-a montat pe proiectul UTOS. Am uitat să vă spun că întreţinerea KD-ului era de cinci ori mai scumpă decât la IAR-22 deoarece în fiecare an trebuiau scoase, topite şi turnate din nou şenilele KD-ului, în timp ce roţile de la IAR se demontau o dată la cinci ani. Acelaşi motor de la KD-35 a fost apoi modificat prin creşterea puterii sale de la 37 la 45 CP şi montat pe „UTOS” 26, 27, 29 şi 45. În 1963 a început fabricarea motorului „D 103” pe noile „Universal 520” şi „Universal 650”.
Pentru realizarea „Universalului” s-a stabilit şi o cooperare cu FIAT, astfel încât un jurnalist american a afirmat în 1963 că autorităţile române au stabilit un preţ de 2000 dolari pentru tractorul echipat cu un motor „FIAT D 115” (45 CP), fabricat la Braşov.
Poate că cineva mă poate considera lipsit de patriotism atunci când spun această poveste despre influenţa proiectelor străine în producţia de tractoare din România, însă acesta este adevărul în opinia mea: românii nu aveau în anii ’40-’60 cunoştinţele necesare pentru a fabrica singuri tractoare performante, fiabile şi cu costuri competitive. A fost nevoie de cumpărarea de licenţe şi cooperarea cu FIAT a funcţionat multă vreme, până la uzarea morală a tractorului „Universal 650”. În plus, foarte multe surse de pe internet indică faptul că priectul pentru „Universal 650” a fost de concepţie românească, aşa că nu putem da vina pe străini pentru deficienţele constatate pe parcursul folosirii lor. Inginerii şi muncitorii români au făcut tot ce s-a putut pentru a nu se plăti o licenţă străină şi acum dumneavoastră menţionaţi problemele cu care v-aţi confruntat. Asta-i viaţa, s-au scumpit la tărâţe.
În plus, spionii români au încercat să obţină planurile tehnice ale unui tractor echipat cu un motor de 18 CP, realizat de firma „OCRIM S.p.A.” din Cremona (Italia). Copiile acelor documente au ajuns în cele din urmă în România şi Alexandru Drăghici a raportat la 7 decembrie 1964 faptul că le-a predat ministrului Industriei Construcţiilor de Maşini, Gheorghe Rădoi. Nu ştiu ce s-a întâmplat mai departe cu proiectul respectiv, dacă a fost sau nu valorificat în economia românească. Mă gândesc să nu fi plătit degeaba pe spionii respectivi.
Ulterior, ca urmare a experienţei dobândite de către specialiştii şi muncitorii români, Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea producţiei de tractoare echipate cu motoare de 26, 70, 80 şi 110 CP, în perioada 1977-1989, pornindu-se de la modelul FIAT existent la Braşov.
Şi aşa am ajuns la finalul poveştii mele. :)
Extrem de interesant…nu ma asteptam sa dau peste un specialist. Tractorului de 45 cp i se spune, uneori si acum Fiat, si este mult mai reusit (nu am avut, dar am cativa prieteni care au, mai discutam la o bere). Sunt diferente majore fata de ala de 65, reductorul este mult mai fiabil,alta gandire,(cam ca la Lambo) pompa de injectie rotativa (desi exista si varaianta in linie, au fost mai multe variante de motoare ca la cel de 65), ar fi cea mai importanata. Consumul iar este sensibil mai mic (extrapoland puterea, evident)De asemena directia si pompa de apa sunt altfel, mai bune, mai fiabile. Din acest punct de vedere U650M nu pare copiat dupa Fiat,iar motoarele pe care le-am prins eu erau D110. Si da, 80 era varianta superioara, nu 85 . De altfel si la pret( ala rezidual) unul de 45 nu difera prea mult fata de cel de 65, cea ce nu este valabil la alte firme, probabil si daorita reputatiei mai bune.
Am comparat, proiectul cu Lamborghini-ul …asta este muuult mai bine proiectat,desi cred ca este fabricat tot prin anii 80. Racire cu aer, sateliti in fiecare roata, pompa de injectie incorporata in motor, directie pe cilindru…monobloc (functional si fiabil nu ca varianta lui U650, de care fugeau toti, sau le modificau cu cilindru) , pompele de directie si principala separat,cu rezervor separat pentru directie, neincorporate. Motorul mult mai ingust si mai lung,desi ca diametru si cursa sunt comparabile, etc.
Multumesc pentru informatii..nu stiam istoricul, ceea ce am postat este strict din experienta, personala, pentru ca eu imi repar si intretin toate utilajele, inclusiv motoarele.Numai bine..chiar ma bucur,uite ce mica-i lumea.
În 1965 a avut loc un experiment cu un set nou de tractoare şi maşini agricole italiene, iar în anul următor s-au cumpărat nişte tractoare „FIAT” pentru dezvoltarea producţiei de la Braşov. Achiziţia respectivă ar putea avea legături cu achiziţionarea în anul 1967 a licenţei italiene de fabricare a injectoarelor pentru motoarele D 105 şi D 80 (care echipau tractoarele româneşti pe şenile) şi asimilarea în fabricaţie a motorului diesel „FIAT D 115” (în perioada 1963-1968). Evident că la vremea respectivă nu se spunea prin ziare că la Braşov se fabrică tractoare italiene cu motoare 45 CP, mult mai fiabile decât „Universal 650” cu motor de 65 CP (conceput integral de români, după ce au tras cu ochiul în stânga şi dreapta). Ceea ce m-a mirat un pic a fost copierea foarte reuşită a caroseriei de la FIAT 650 pentru „Universal 650 M”, utilizându-se experienţa căpătată de la tractoarele FIAT 445, fabricate sub licenţă şi care aveau în mod clar motoare concepute de italieni. Aţi menţionat şi dvs. despre acestea.
Montajul general al „Universalului 650” cu motor D 110 sau D 118 (80 CP, derivat din D 110), avea loc în secţia T-41 (aflată vis-á-vis de secţia T-38, unde erau asamblate propulsoarele respective), în timp ce motoarele „FIAT D 115” (45 CP) se montau în secţia T-48, situată pe aceeaşi platformă industrială, dar mai aproape de uzina „Rulmentul”.
Pentru anumite tractoare pe şenile se colabora cu „Uzina Mecanică Plopeni” şi Uzina de Tractoare şi Maşini Agricole de la Miercurea Ciuc (unde s-au fabricat modele şenilate sub licenţă FIAT, în perioada 1978-1983), iar cabinele tractoarelor asamblate la Braşov, Craiova şi Miercurea Ciuc se primeau de la Întorsura Buzăului şi Roşiorii de Vede.
Motorul „FIAT D 115” Diesel (45 CP), destinat pentru tractorul „FIAT 445”, a fost modificat în perioada 1977-1978 de către inginerii români, prin adăugarea unui cilindru la cei trei existenţi, în scopul realizării motorului „D-127” pentru ARO 240. Aşa a apărut celebrul motor „Leu”, diferit de motorul Diesel L-27, fabricat din 1984 la Câmpulung-Muscel pentru aceeaşi maşină.
Ei, dar sunteti bine de tot documentat, felicitari. Multumesc pentru informatii. Stiti, poate pentru unii sunt doar niste „istorii”, ce ne mai intereseaza pe noi acum, cand purceaua-i moarta-n cotet. Este vital sa stim parcursul, cauzele care au facut mult rau (sa ne imaginam cum ar fi stat treaba azi daca am fi avut un parc de tractoare fiabile, o gama mai mare de puteri..poate ca sectorul ar fi rezistat, asa cum a rezistat Mecanica Ceahlau, ca sa nu mai vorbim de Dacia) pentru ca doar asa le putem evita pe viitor.
Poate postati articolul, daca nu aici macar sa dati un link unde apare, este extrem de interesant, mai ales pentru un inginer. Numai bine.
Vă mulţumesc. Articolul este gata, inclusiv cu aparat critic, dar momentan nu ştiu unde îl pot publica în România. L-am împărţit în două (7, respectiv 14 pagini, cu font de 11 şi subsol cu font de 9) şi, pentru a nu-i plictisi pe posibilii cititori, am început cu autocamioanele şi autoturismele din anii ’50, iar partea a doua are povestea cu tractoarele. M-am gândit să prezint o evoluţie a industriei construcţiilor de autovehicule şi, într-adevăr, aveţi dreptate: se pot învăţa foare multe lucruri dacă se analizează realizările şi eşecurile (foarte multe) din perioada respectivă.
În momentul în care îl voi vedea publicat undeva, o să vă dau de ştire.
Povestea cu „Dacia” şi „Oltcit” am publicat-o la Craiova în 2012, dar din păcate nu există posibilitatea de accesare pe net:
„O scurtă istorie paralelă despre proiectele „Renault” şi „Citroën” în România (1966-1978)”, în „Arhivele Olteniei”, serie nouă, nr. 26, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012, p. 271-281. Pot trimite fără probleme fotografiile cu articolul respectiv. Am nevoie doar de o adresă de email sau mă puteţi contacta dacă administratorul acestui site vă pune la dospiziţie email-ul meu. Eu sunt de acord cu acest lucru.