Azi se implinesc 100 de ani de la nasterea mamei mele. Mi-a dat nastere de de doua ori: prima oara, pe 4 iulie 1951, la Brasov. A doua, cand a garantat plecarea impreuna spre Spania in 1981. Eu am ramas la Paris, ea s-a intors in cosmarul dictaturii lui Ceausescu. Dupa ce-am inceput sa vorbesc la Europa Libera, in februarie 1983, a devenit vicitima vizitelor si anchetelor Securitatii. Am dosarul (sute de pagini) cu diversele note ultra-seccrete semnate de generalul Aristotel Stamatoiu si alte orduri securiste.
Niciodata nu mi-a cerut sa tac. La un moment dat, cand cineva i-a spus ca exagerez in ceea ce scriu despre comunism, a raspuns: „Nu face decat sa spuna adevarul. Care a fost chiar mai ingrozitor”. A fost de profesie medic pediatru. Iubea copiii. In Spania, a fost infirmiera la spitalul Brigazilor Internationale. Din ce-am aflat, bolnavii cereau sa fie ingrijiti de ea. Nu a ridicat niciodata tonul la mine ori la surorile mele. Era discreta. calma si mereu intelegatoare. Detesta frivolitatea, ostentatia, solipsismul. A fost cea mai altruista persoana pe care am stiut-o.
Probabil ca acum, cand fac aceasta noapte alba in amintirea Ei, imi spune surazand, vazand ca scriu pe FB: „Vorbesti prea mult despre tine”. Dar aici vorbesc despre Ea, tot asa cum vom vorbi si in cartea pe care o scriem, Marius Stan si cu mine. Despre Ea am vorbit pe malul Mediteranei, la Barcelona, apoi la Vic…
Azi mergem, Mary, Adam si cu mine, la un parculet (playground) de langa casa noastra unde, in 2000, a fost pusa o caramida cu numele ei. S-a nascut la Botosani, a murit la Haifa. E inmormantata, cum si-a dorit, intr-un cimitir aproape de Mediterana. Eminescu a fost poetul ei favorit. Isi doarme somnul de veci la marginea marii…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dati din nou un exemplu de moralitate si pietate filiala prin acest ” memento”, Dle Profesor !
Ne rugam pentru pacea si odihna vesnica a mamei Dvs.
Frumos scris. Un destin implinit!
Despartirea de parinti este lucrul cel mai greu din viata .E o trauma din care poti sa nu-ti mai revii .Dar ne poate deschide inima catre oameni , sa ne cautam parintii si fratii in ceilalti , sa intelegem sensul ,aproapelui, .Emotionanta evocare , ce rezoneaza in inimile tuturor celor ce au trecut prin aceasta mare cumpana a vietii .
Mamele generatiei noastre s-au nascut cam odata cu automobilul, avionul, telefonul, radioul. S-au nascut inainte de razboaiele mondiale, inainte de comunism, inainte de holocaust. Le-au trait pe toate cu fermitate si cu demnitate si au incercat sa ne invete sa traim la fel. Iti multumesc, Vladimir, pentru eleganta cu care incerci – in public – sa platesti o imposibil de platit datorie de recunostiinta.
Chapeau! Un splendid omagiu adus Mamei, celei ce ne-a adus pe lume
Domnule Profesor Tismaneanu,
Dragostea neintrerupta si invocarea memoriei mamei dvs., sunt calitati ale unui om adevarat.
Sunt alaturi de dvs cu mintea si sufletul.
Cu multa stima,
Va recomand Cartea mamei de Albert Cohen un kaddisch sfasietor.
Era una din cartile favorite ale mamei mele. Ca si cartea scrisa de Romai Gary despre mama sa. Va multumesc mult.
https://www.youtube.com/watch?v=W0UxSVdeZrU