joi, martie 28, 2024

Viciile guvernului Ponta II

Supraviețuirea lui Victor Ponta ca prim-ministru al României, după încălcarea flagrantă a legii și a normelor democratice din vara lui 2012, la scurt timp după scandalul internațional de plagiat, a surprins multă lume. Unii se așteptau ca președintele Traian Băsescu să evite nominalizarea lui Victor Ponta, mai ales după declarațiile extrem de dure pe care le făcuse la adresa acestuia în nenumărate ocazii premergătoare alegerilor din 9 decembrie. Nu știu care ar fi fost alternativa, important a fost însă mesajul lui Barroso care i-a obligat pe liderii noștri conflictuali să găsească o soluție de coabitare. A apărut așadar guvernul Ponta II și a fost validat ca atare, cu o componență bizară, de penali anchetați, miniștri compromiși sau dovediți ca fiind incompetenți. În orice caz, ca să se dubleze costurile guvernării și ca asumarea responsabilității pentru erori să se poată disipa pe cât mai mulți umeri, s-au dublat posturile, ministerele, delegațiile, cu rolul de a face colucrarea dintre instituții mai profitabilă …e greu să ne gândim că au prevalat argumentele de eficiență. Avem așadar douăzeci de ministere, șase miniștri delegați și trei vicepremieri. Ar fi aproape imposibil să nu remarcăm – și deja au făcut-o mulți analiști – creativitatea guvernului Ponta II în găselnițe care să justifice alocarea de fonduri; cu puțină străduință cred că se puteau suplimenta miniștrii delegați până la cel puțin o duzină, în fond de ce s-au oprit doar la 6?!

Au trecut însă aproape două luni de la instalarea noului guvern Ponta, iar unii jurnaliști și analiști remarcă schimbările majore de atitudine și discurs ale premierului. Vulnerabilizat într-o oarecare măsură de scandalul internațional de plagiat, în urma căruia nu s-a întâmplat nimic, sentimentul de rușine nefiind unul care să-i dea frisoane reci pe șira spinării lui Victor Ponta, astfel încât să facă gestul decent al retragerii din funcție, premierul României și-a revenit spectaculos, fiind lăudat chiar pentru incredibila rapiditate cu care asimilează și își asumă rolul de politician puternic, atât la nivel de discurs cât și de acțiune politică. Deși analiștii au notat toate minciunile lui Victor Ponta și revenirile acestuia asupra unor puncte de vedere radical diferite, cu o răsucire de 180 de grade, steaua lui Victor Ponta pare să urce tot mai sus pe bolta politicii. Atitudinea sa inițială, de opoziție radicală față de acordul cu FMI, proiectul Roșia Montană, gazele de șist și cea actuală de asumare ”pozitivă” a tuturor acestor proiecte sunt doar câteva schimbări semnalate și comentate pe larg în presă. Desigur că este de salutat capacitatea cuiva de a învăța din propriile greșeli și a-și șlefui sau ajusta punctele de vedere în contextul unor noi informații esențiale, în asta constă evoluția oricărui om inteligent, însă în cazul lui Victor Ponta nu despre amendarea unor opinii este vorba, ci despre asumarea radicală a opiniei contrare. În general mintea omului caută unitatea, coerența unor idei sau a unui sistem de idei, nicidecum dualitatea; însă având în vedere antecedentele primului-ministru este neîndoielnic că mintea sa poate funcționa într-un mod dihotomic.

Ceea ce mă frapează, mai ales în contextul recentelor conflicte și tulburări din justiție, sunt declarațiile și ”opiniile de jurist” ale lui Victor Ponta. Senin ca o zi de primăvară apreciază public că judecătorii din dosarul Dan Voiculescu au făcut o greșeală și că soluția ar fi trebuit să fie alta pentru distinsul senator al patriei ales de popor. Apelul la popor este iarăși o cutumă de jurist, bănuiesc. Câteodată domnul prim-ministru vorbește chiar în calitate de fost procuror, nu doar așa, ca jurist generalist. Totuși, în calitate de jurist, de procuror, de absolvent de drept, cum vede oare Victor Ponta speța sa cu plagiatul și schimbarea componenței comisiilor de etică după bunul plac?! Este deja apă trecută pe sub podurile de pe Dâmbovița, dar prin analogie trebuie să ne întrebăm care ar fi opinia sa de jurist cu privire la agitația din instanțe pentru revocarea bruscă, ”pe motive ce pot fi încadrate cu greu în litera legii”, cum judicios a remarcat fostul ministru al justiției Cătălin Predoiu, printre foarte puținii juriști care scriu pe această platformă care a reacționat până acum la ceea ce se întâmplă în justiție, a unor magistrați din CSM care nu acceptă în ruptul capului încălcarea procedurilor sau transformarea albului în negru și viceversa, și nici nu clachează la presiunile incredible care se tot fac asupra lor. Nu numai că are o problemă de reputație însăși ministrul justiției din guvernul Ponta II, semnalate iarăși constant de presă și de analiști, ceea ce constituie un viciu fundamental pentru un sistem care s-a împotmolit și pedalează înapoi, în regresie. Capacitatea doamnei Pivniceru de a manageria un minister atât de important este incertă: propunerile sale pentru șefia DNA și Parchetul General au eșuat într-un ridicol lamentabil, iar atitudinea sa cu privire la procedurile de urmat și transparența acestora au ridicat semne serioase cu privire la buna-credință a celei care coordonează un minister cheie pentru România. Victor Ponta cunoaște foarte bine acest lucru, căci reputația doamnei Pivniceru a ajuns și la Bruxelles, iar impresia că România iese din Europa prin practicile corupte și votarea unor legi care îi pun la adăpost pe infractori deja s-au decantat; presa europeană ne privește ca pe niște sălbatici aterizați întâmplător în Europa, prin propriile erori ale sistemului birocratic european. Cetățenii români din alte țări europene sunt paria, iar reticența față de români crește pe zi ce trece, din varii motive. Britanicii se agită, așa cum au făcut-o și în 2003 și 2004 cu polonezii, îngrijorați de valul de români care va lua cu asalt insula. Ca și atunci, polonezii care au venit au fost tot pentru slujbele de jos pe care britanicii nu le vroiau, iar cei cu studii superioare erau deja bine integrați. În acest context, un ministru care dă lecții oficialilor europeni sau pur și simplu ascunde motivele reale de amânare a intrării în vigoare a codurilor de procedură, laolaltă cu un ministru de externe care tace și e aproape inexistent, un ministru al culturii care recunoaște că este depășit de situație, un ministru al sănătății care nu știe nimic despre sistem și cum funcționează el, care face gafe după gafe fără a-și asuma în vreun fel răspunderea pentru ele sunt tot atâtea vicii care macină guvernul Ponta II. Și îl erodează mai ales în ochii și opiniile poporului atât de sârguincios invocat în fiecare apariție media despre ”starea națiunii”, căci ”starea poporului” credem că ar fi sunat prea comunist chiar și pentru Ion Iliescu.

Aproape că nu are rost să-i mai menționez și eu pe miniștrii cu probleme în justiție, numiții penali, căci despre ei se scriu kilometri de hârtie degeaba. În nicio țară guvernată de principiile democrației liberale nu ar fi de conceput, vreodată, ca persoane care au probleme cu justiția să candideze, să fie alese în parlament sau să fie numite miniștri sau în orice funcție publică. Înainte de orice discuție cu Comisia Europeană și cu responsabilii europeni care monitorizează mersul justiției din România, premierul Victor Ponta ar trebui să își curețe urgent guvernul de astfel de figuri triste și jenante pentru România, trecând peste orice directivă de partid sau interese ilicite și obscure emanând de la eminența maleficului Dan Voiculescu, omul care și-a construit o mașină de propagandă atât de eficace, încât îmi asum riscul să afirm că dacă România nu va da literaturii universale încă un Orwell își va mai rata încă o șansă istorică.

Ar mai fi de punctat și faptul că astăzi, 27 ianuarie se comemorează global victimele Holocaustului. Nu și în România, unde un cunoscut ignorant antisemit este ministrul lucrărilor publice.

Sunt convinsă, în final, că nu am identificat toate viciile, cel puțin cele vizibile, ale guvernului Ponta II, las loc și pentru alți comentatori, eseiști, juriști și jurnaliști să le găsească și să le expună. Pactul lui Victor Ponta și al guvernului său, precum și al parlamentului dominant USL cu națiunea română este pecetluit printr-un acord liber consimțit prin alegeri și exprimarea votului liber al cetățenilor care au decis că vor să voteze. Cum bine știe orice jurist, un astfel de acord trebuie să îndeplinească câteva condițiile esențiale. Dacă facem o analogie cu validitatea oricărui contract încheiat între două părți – în cazul de față poporul și aleșii/guvernanții săi – putem să remarcăm că poporul român, cel puțin o bună parte din el, nu a avut capacitatea de a discerne pe baza unor informații corecte și complete, în consecință consimțământul său a fost viciat prin mass-media aservită unor interese ilicite contrare interesului național, prin urmare obiectul acestui acord –guvernarea cu bună credință și în conformitate cu legile pentru un bine comun – este ilicit, afectat fiind de o cauză contrară legii. Pe scurt, acest acord este lovit de nulitate absolută, încalcă un interes general legat de buna și legitima guvernare.

Astfel, cât timp acest guvern și acest parlament nesocotesc interesul public și legile, prin modificarea lor astfel încât infractorii să se bucure de imunitate, plasându-se deasupra legii și în afara ei, cât timp primul-ministru atacă public judecători și menține în guvern miniștri cu probleme legale de tipul dosarelor de corupție, abuz în funcție, deturnare de fonduri și spălare de bani, precum și miniștri care au făcut dovada unor legături pernicioase cu infractori condamnați și/sau încarcerați este un guvern nul de drept și orice cetățean poate invoca această nulitate prin toate mijloacele posibile, unul dintre ele fiind chiar acțiunea stradală care a făcut posibilă instalarea acestui guvern sau refuzul de a accepta tacit deciziile vădit imorale de a acorda imunitate unor oameni care au arătat disprețul cel mai profund față de lege și cetățean.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Corect, Claudia, lumea se face ca uita „mineriada juridica” a domnului Ponta si a ciracilor sai, din vara trecuta! Ne luam acum cu dezbateri serioase, despre fiscalitate si gaze de sist, uitand ca suntem guvernati de un om deja compromis. Ce credibilitate mai are Romania in exterior, cu un astfel de personaj la conducerea Guvernului?!

  2. Fara juriu si judecator, Dna Postelnicescu a declarat guvernul Romaniei ilegal si invita la actiuni stradale. Ah, Romania, Romania.

  3. asa cum fanii o stiu BINE, extrem de putini mari jucatori au ajuns antrenori de marca. Ergo, un mare sef de Curte de Apel ajunge automat un ministru de justitie, unde preocuparile sunt mai mult bugetare (logistica, FOND de salarii etc) si nu sentinta data de X sau Y, sau preferintele politice/sociale/sexuale ale vreunui procuror.

  4. Domnule Manu,
    Se pare ca sunteti un fervent sustinator al plagiatorului dovedit Victor Ponta. Ii asigurati sustinerea necontenit, uitand ca anult trecut dumnealui, impreuna cu toata clica din USL, declara sus si tare ca parlamentul condus de PDL este nereprezentativ, ca guvernul este la fel si invitau pe fata la actiuni stradale. Da domnul Manu: Ah, Romania, Romania…. chiar si cand romanul respectiv locuieste in S.U.A. Adica aia erau buni cand din parlamentul Romaniei chemau lumea in strada sa dea jos un guvern legal constituit, iar acum, daca cineva isi spune parerea pe un forum de discutii e rau.

    • A disparut un fervent postac „socialist” Frank D. (?) Schmidt si a aparut Dl Manu (am observat tendinta lui de a justifica plagiatul Dl. Ponta). Din fericire SUA au o mare diversitate de opinii dar exista un curent liberal oricum, indiferent de cine conduce (rep. sau dem.) iar Dl. manu este in minoritate.

  5. Ca sa fie totul limpede, precizez ca nu sunt de acord cu concluziile autoarei articolului. Guvernul este legal constituit in urma unor alegeri pe care onor USL le-a castigat. Ca acest guvern e plin de penali, la fel ca si parlamentul care l-a votat, e cu totul altceva.

  6. Draga Alex

    Imi pare bine ca suntem de acord ca actualul guvern al Romaniei este legal constituit.

    Expresia: Ah, Romania, Romania… este invocata, muzical, aproape numai la New York (desi destul de populara, intre cele doua razboaie, si in alte centre urbane din Statele Unite).

    Numai bine,

    P. Manu

  7. Doamna avocat,
    Eu stiu ca sunteti un avocat de succes, dar stiu foarte bine ca un avocat nu analizeaza impartial o situatiae (cauza). Cauta fisuri in actul de acuzare sau pledeaza in favoarea clientului, cu rare exceptii gratis. Nu cred ca in cazul de fata va angajat cineva, totusi afirmatiile dumneavoastra imi arata ca va uitati la cele discutate doar cu un singur ochi, celalalt nu stiu ce vede. Cum puteti sa comentati cu uimire sau naduf ca premierul spune ceva apoi se dezice ? Nu stiti cine este maestrul acestor intoarceri cu 180 de grade ? Nu cred ca este cazul sa va dau exemple pentru ca interventia aceasta a mea s-ar intinde prea mult. A inceput cu constituirea aliantei din 2004 si dezicerea de ea, continuata cu un sir lung referitor la demisie, criza, masa verde etc. etc si s-a terminat cu „niciodata nu-l voi mai numi pe Ponta premier”. Va suna cunoscut ? Care ministru al justitiei a fost bun ? Cumva cea cu dosar de turnator si nume de cod, sau cea care a fost procuror ceausist si-si bate joc de tara cu pare mincinoase si ridicole, sau paote un avocat palid si cu dictie grozava de orator care isi da seama acum cat de bun a fost ? Sa mai continui ? Chiar nu stiti ca poporul in ansamblul sau are intotdeauna dreptate, iar un parlament este oglinda acestuia, nici mai bun nici mai rau ? Pana la o condamnare definitiva orice invinuit sau chiar inculpat nu poate fi considerat vinovat, mai ales la pliticieni unde cazurile de neconfirmare a invinuirilor sunt nepermis de multe.
    Poate un jurist sa indemne populatia la nesupunere civica fata de regulile si legile unei societati ? In ce tara vreti sa traim ?

    • Adrian, nu indemn populatia la nesupunere civica deloc. Indemn la spirit critic, gandire critica, reactie si actiune atunci cand lucrurile sunt putrede si, tocmai, nelegale. In alte tari cetatenii ies in strada si protesteaza pentru mult mai putin. Aici, la noi, orice s-ar intampla, oricat de absurd, oamenii sunt pasivi. Asta este deprimant, inseamna ca traim intr-o societate anormala, amorfa, care poate fi extrem de usor abuzata de guvernanti, oricare ar fi ei.

  8. Victoras ar fi putut fi ungureanul pe care si l-a dorit Traian, dar Razvan nu va putea niciodata fi Ponta pe care si-l doreste Basescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro