joi, martie 28, 2024

Viciul devenit virtute: Carmen Musat, falsificarea citatelor si capcana orbirii ideologice (Updated)

Nu-mi face catusi de putin placere sa ma ocup de scandaluri intelectuale, mai ales pe teme de fraude, imposturi si matrapazlacuri. Nu m-a amuzat cazul profesoarei Corina Dumitrescu de la Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir”, fictiva absolventa de cursuri de relatii internationale la „Standford”, nominalizata de Victor Ponta in fruntea Ministerului Educatiei, nu ma incanta sa ma ocup de profesoara Carmen Musat de la Universitatea din Bucuresti. Dar nu pot ignora ca de ani de zile doamna Musat se preocupa de fiecare rand pe care il scriu cu o atentie de-a dreptul hiperbolizanta. Am scris aici acum cateva zile despre un citat pe care doamna Musat il atribuia ba lui Ceausescu, ba mie (este greu de descalcit acest mister) din cartea mea „Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt” (1976). Oricum, era un citat inventat, utilizat in chip manipulator si menit sa ma denigreze. Am trait un seniment de deja-vu, aveam impresia ca recunosteam un text care a circulat si, iata, inca mai circula in zone nu tocmai onorabile sau acolo unde diversii calomniatori, stipendiati ori voluntari, pot sa penetreze prin armele intoxicarii ori prin ospitalitatea iresponsabila a unor „gazde” mistuite de resentimente irepresibile.

Cat priveste ce scriam si ce gandeam in acei ani, iata un fragment din dosarul meu Fond SIE, nr 47523, din nota unui informator al Securitatii (deocamdata nu-i public numele): „Era bun prieten cu familia Mendezona. …dintre acestia lasau sa se inteleaga ca erau evrei spanioli. Tismaneanu lasa a se intelege ca era evreu spaniol. Tismaneanu Vladimir avea o cultura politica remarcabila., cunoscand nu numai doctrina oficiala a partidului, (pe care in discutii n-o mai impartasea in formele ei dogmatice, staliniste), manifestandu-se ca un ‘liberal’, ca un contestatar al stalinismului si al practicilor ideologice respective”. La randul sau, informatorul „Costin” (sociologul Stefan Costea, consilier al presedintelui Academiei de Stiinte Sociale si Politice, azi, din cate stiu, profesor la „Spiru Haret”) analiza cartea mea „Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt” drept o lucrare impregnata de tezele anti-marxiste ale unui grup de ganditori evrei. Dosarul meu a fost consultat, in 2010, fara a mi se cere acordul, de catre Victor Gaetan si Dinu Zamfirescu, fostul presedinte al INMER, actualul presedinte al Consiliului Stiintific al IICCCMER, numit in aceasta functie de premierul Romaniei, juristul Victor Ponta.

Desi este vorba de lucruri extrem de personale, pe cai care urmeaza a fi investigate, pagini din acest dosar au ajuns sa fie publicate de Victor Roncea. In conformitate cu prevederile Legii nr 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cercetatorii acreditati trebuie sa anunte persoanele aflate in viata asupra intentiei de a le studia dosarele.Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 28, alin. 3 din OUG nr. 24/2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, „in activitatea de documentare, cercetatorii acreditati au obligatia sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala si privata a celor care au fost persecutati de organele securitatii statului”. Sutele de pagini pe care detin din dosarul meu probeaza, fara putinta de tagada ca am fost urmarit, vreme de sapte ani, in Statele Unite, de agentii securitatii si ca familia mea din tara a fost continuu hartuita de reprezentantii aceleiasi institutii. Ma intreb de ce nu m-a contactat dl Dinu Zamfirescu, de pilda, sa ma informeze, in conformitate cu cerintele legale, ca doreste sa-mi citeasca dosarul? Ce lectie deontologica ofera domnia sa cercetatorilor din IICCMER? De ce trebuiau sa citeasca domnii Gaetan si Zamfirescu copiile facute de Securitate ale scrisorilor personale trimise mie de propria mea mama? Sper sa avem cat mai curand raspunsuri la aceste nelinistitoare intrebari.

Nu ma mira ca profesoara Musat a cazut in aceasta cursa a citatelor fabricate. Revista pe care o conduce, „Observator Cultural”, a transformat de cativa ani incoace viciul intelectual in virtute. In aceasta revista s-a publicat un text al unei conferentiare de la Universitatea din Bucuresti (Lavinia Barlogeanu) in care, cu semnele citarii, i se atribuia lui H.-R. Patapievici o enormitate destinata sa-l transforme intr-un profet al celei mai pustiitoare intolerante anti-democratice. Cand s-a demonstrat ca este o fabricatie, autoarea, in loc sa recunoasca lucrul elementar, ca a comis o frauda, ca a mintit, ca a plasmuit un citat, in loc de a-si cere indispensabilele scuze, s-e enervat peste masura si a venit cu argumentul care ar lasa cu gurile cascate pe orice universitar autentic. Ideea era ca nu conteaza, la urma urmelor, daca Horia Patapievici a spus ori scris acel lucru, important este ca in spiritul ideilor sale (asa cum il inteleg, fireste, cei de la „Observator Cultural”) ar fi putut spune aceste aberatii. Imi pare rau, dar este (i)logica proceselor-spectacol, a vanatorilor de vrajitoare. Intristatoare si a fost interventia pe tema citatului atribuit mie a doamnei Bianca Burtza-Cernat, ea insasi critic si istoric literar, care a ajuns sa sustina (pe site-ul OC, dar, vai, intre timp interventiile ei au „disparut” in the memory hole) ca era vorba, in cazul doamnei Musat (la carei revista este colaboratoare permanenta), de o inocenta „eroare de transcriere”. I-am raspuns in articolul meu anterior despre vadimii vechi si noi. Daca pentru Vadim acuratetea si sursa unui citat nu conteaza, pentru doamna Burtza-Cernat, imi place sa cred, ele sunt chestiuni non-negociabile. Indiferent de atasamente, prietenii si loialitati. Altfel, ce drept mai avem sa-i facem reprosuri lui Mang?

https://www.contributors.ro/cultura/vadimiii-vechi-si-noi-sau-tristele-efecte-ale-unei-maladii-contagioase/

Intre timp m-am lamurit de unde a preluat doamna profesoara universitara Carmen Musat, girata de un intreg consiliu al “Observatorului Cultural”, oameni profund respectabili, aparata de doamna Burtza-Cernat, acel citat. De pe Wikipedia, editia romaneasca, articolul despre mine. Doamna Musat nu a tinut seama de avertismentele administratorilor ca textul nu este echilibrat, de faptul ca incriminatul citat nu avea trimitere la titlu si pagina, de consensul academic international ca Wikipedia nu este o sursa creditabila academic (autorii sunt anonimi, textele nu trec prin peer review etc). A copiat si a transcris, vorba doamnei Burtza-Cernat. Un student al meu cadea la examen cu asemenea surse ca baza argumentativa a unei lucrari. Nu mai vorbesc de natura dubioasa a ceea ce este scris acolo.

Constat ca doamna Burtza-Cernat a mai adus un citat crezand ca-si intareste pledoaria pro domo, adica pro-Carmen Musat. Din pacate, nu probeaza decat ca nu intelege ce insemna sa publici o carte pe un subiect hiper-sensibil precum Noua Stanga in 1976. Editura, fie ea si cea Politica, isi lua masuri de precautie. Atat citatul din Al. Boboc (azi membru al Academiei Romane, spre a fi cat mai precisi) cat si cel din N. Ceausescu, erau destinate sa neutralize reactiile dogmatice. Cred ca daca ar sta de vorba cu profesorul Caius Dobrescu, acesta i-ar putea explica tehnicile epocii in provinta acestor citate „protectoare”. Faptul ca insusi secretarul general al PCR recunostea ca marxism-leninismul nu detine monopolul cunoasterii stiitifice si indemna la dialog, fara teama de a gresi, era exact ceea avea nevoie editorul pentru a nu fi acuzat ca a publicat o carte „eretica”. Seful redactiei de filosoofie la Editura Politica era Radu Sommer, un distins estetician si un om de o mare finete intelectuala. Am discutat cu el indelung pasajele cele mai importante ale cartii, am acceptat sugestiile sale intrucat veneau de la un om cu o imensa experienta editoriala.

Cum ridicolul nu ucide, mai intervine si doctul Ovidiu Simonca, campionul necontestat al criticii de exterminare, mana dreapta a patroanei de la „Observator Cultural”, deci a doamnei Carmen Musat, spre a lamuri, dupa aproape patru decenii, cum sta treaba cu Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt, cu Alexandru Boboc si cu citatele aduse in discutie, smulse cu penseta inchizitoriala din text si convertite in capete de acuzare, in stil chisinevschian, de doamna Burtza-Cernat. Il lamuresc: Alexandru Boboc, profesor la Facultatea de Filosofie, era unul dintre referentii Editurii Politice (dar si al Editurii Stiintifice), redactia a inserat acel citat din ratiuni care nu au nevoie de explicatii suplimentare. „Stilul” d-lui Simonca este in chip involuntar savuros, amintind nu doar magnificele expozeuri chisinevschiene, ci si insinuarile lui Rautu care isi incepea atacurile distructive cu cuvintele de pomina: „Nu cumva…?”

In rest, nu pot decat sa-i sugerez doamnei Burtza-Cernat lectura cartii „The Road to Disillusion” despre experientele marxismului critic in Europa de Est, aparuta la editura M. E. Sharpe (volumul, coordonat de profesorul Raymond Taras, include si studiul meu despre soarta marxismului in Romania). Tradus de Mircea Mihaies, studiul a aparut cu titlul „Intre aroganta si irelevanta” in revista „Agora”, condusa de Dorin Tudoran, , Vol. V, Nr. 4, octombrie-decembrie 1993. Poate fi citit in cartea mea „Fantoma lui Gheorghiu-Dej”, Editia a 2-a revazuta si adaugita, prefata de Mircea Mihaies, postfata de Cristian Vasile, Humanitas, 2008, pp. 266-288. Istoria intelectuala are regulile ei, intre care cunoasterea contextului este una esentiala.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Tism%C4%83neanu

Lucrarea sa de licență, “Noua Stângă și Școala de la Frankfurt” (Editura Politică, 1976), de orientare neo-marxistă, este considerată într-un articol din ziarul Washington Post drept un “rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale”.[7] In aceasta lucrare, Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziții bruște și prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăși acest statu-quo este revoluția socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluționar, va avea rolul principal.”

Acum citatul meu real:

Utopia erotico-estetica marcuseana se construieste astfel in mod pur speculativ, prin respingerea absoluta, deci nondialectica, a sistemului stabilit. Marele Refuz proclamat de Marcuse si ajuns slogan al Noii Stingi, devine pe aceasta cale o mare iluzie, intrucit capitalismul nu poate fi zdrobit nici prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depasire a statu-quo-ului o reprezinta revolutia socialista, in care clasa muncitoare, condusa de partidul ei politic-revolutionar are de indeplinit rolul principal. Marcuse recunoaste necesitatea revolutiei, dar, cantonat in imperiul abstractiilor sale speculative, mistifica raporturile reale ale fortelor de clasa si functiile social-politice ale acestora” (V.T., ”Noua Stinga si Scoala de la Frankfurt”, Editura Politica, Colectia ”Dezbateri ideologice”, Bucuresti, 1976, p.100)

In versiunea profesoarei-filoloage Musat, pentru care citatul corect, fara absolut nicio modificare a originalului, ar trebui sa fie sacrosanct, textul, pe care il atribuie lui Ceausescu (“Marele Carmaci”), vina mea fiind ca l-as fi citat sicofantic, apare “transcris” astfel:

“Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de Partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal.“

Suntem ca intr-un banc cu Radio Erevan. Citatul este incorect, de fapt falsificat si desfigurat. “Articolul” din „Washington Post” era o scrisoare din partea lui Victor Gaetan aparuta in pagina “Free for All” (deci nereprezentand nicicum opinia ziarului, ci doar pe a sa) exprimand o sacra indignare, cam ca a doamnei Musat, in raport cu legitimitatea mea in fruntea Comisiei Prezidentiale si protestand impotriva unui articol din ziar in care se scrisese cu acuratete despre condamnarea comunismului in Romania. QED.

Pentru alte „erori”, la fel de putin nevinovate, ale doamnei Musat, fiinta care da lectii de moralitate publica si sanctioneaza cu o severitate de Fouquier-Tinville ceea ce-i apare drept o abatere de la linia cea dreapta, dictata de ea si de amicii ei:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/marea-dar-nesfanta-nerusinare-984757.html

Concluzie

Falsurile identificate mai sus fac sistem si tradeaza o mentalitate, aceea ca scopul scuza mijloacele — sub forma „chiar daca un lucru e fals potrivit realitatii, el e adevarat potrivit ideologiei noastre, deci trebuie sa fie adevarat si potrivit realitatii”. Asa au gandit fanaticii dintotdeauna. Consecintele se cunosc. Fanatismul oblitereaza simtul rusinii. Dupa legile americane, utilizarea deliberata, cu rea-credinta, a unor informatii false pentru a afecta negativ imaginea unei personalitati publice tine de ceea ce se numeste calomnie. Sunt foarte curios ce spun legile romanesti. O voi afla curand.

Update. Intre timp, gratie blogului „Vaisamar”, am aflat:

Codul Penal actual

Art. 206. Calomnia

Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu amendă de la 250 lei la 13.000 lei.

În același cod, la art. 207 se face referire la proba verității. Dacă ai făcut dovada că cele spuse sunt adevărate, atunci afirmațiile nu pot fi considerate calomnioase.

Eu am demonstrat ca profesoara Camren Musat a utilizat un citat fals in care apar cuvinte pe care nu le-am scris, pentru a ma expune dispretului public. Deci este vorba de calomnie.

http://vaisamar.wordpress.com/2012/06/05/ce-este-calomnia-din-perspectiva-codului-penal-romanesc/

O noua informatie amuzanta: Pe data de 4 iunie, cineva a eliminat de pe Wikipedia, editia romaneasca, falsul citat. Nu comentez, constat. Dar Wiki are propria sa memorie. Cum imi scria cel ce semneaza „Hannibal Lecter, MD”, in era internetului nimic nu se pierde, totul se pastreaza:

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vladimir_Tism%C4%83neanu&diff=6467743&oldid=6436223

Despre cartea mea din 1976:

http://www.youtube.com/watch?v=f6F0ke5NEbs

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Dle. Tismăneanu, mi-e greu să cred că tocmai dvs, care aveţi cunoştinţe aprofundate despre comunism, nu recunoaşteţi procedeul trade-mark al acestuia: aruncă cu noroi şi lasă-l p-ăla să se spele. Ştiţi dvs vreun proces de calomnie, înainte de 89, intentat cuiva care a calomniat vreun critic al comunismului? Nu, că nu eram în SUA la nivel de legi, cum nu suntem nici acum. La noi se dădeau premii pentru asta, ca şi-acum.

  2. …”Sunt foarte curios ce spun legile romanesti. O voi afla curand.”

    Eu zic sa fiti cu mare bagare de seama . Casa de avocatura „Musat&Asociatii” e un
    heavy player in justitia romana , justitie care numai obiectiva si impartiala nu e ,cu toata monitorizarea recenta. Deh, cu madam Dumitrescu nou numita la CSM ,zau nu vad ce sanse aveti….

    • Cum am mai spus, qui vivra, verra. Mai sunt si alte case de avocatura in in Romania, n’est-ce pas? Doamna Musat a facut ceea ce se cheama un faux pas. Sper sa inteleaga acest lucru. Nu mi-a afectat doar imaginea in Romania, ci si in lume. De aceea am mentionat legile americane :)

      Ganduri bune.

      • Dom’ profesor, e tarziu la dvs. , nu va tin mult. Inteleg unde bateti . „Observatorul..” poate fi accesat de oriunde,inclusiv in USA ,de unde atingerea imaginii… Precum o revista in print din RO care se vinde si in USA. Sigur,numai ca litigiul se face in RO , adica acolo unde a originat chestia in speta . Daca insa v-ati referit la cuantumul daunelor (punitive and exemplary included) ,atunci da, trebuie tinut cont de impactul avut si acolo unde sinteti vizibil,deci USA.
        Da tot la vorba mea ajungeti : se judeca in RO,unless considerati a merge pina la CEDO. In cazul asta,vor avea grija sa o ameteasca vreo 15-20 ani,ca sa treaca timpul….
        Dar cred ca se merita o lectie,fiindca e tras de par rau de tot. Plus , n-am inteles ce cauta acolo junioara lui Basescu,scoasa din palarie numai pentru ca are numele lui tata !

        • Va asigur ca voi actiona cu prudenta, dar cat se poate de consecvent. Doamna Musat, deliberat si cu malitie, a afectat grav imaginea mea, a familiei mele si, ramane de vazut, daca nu si a institutiei unde predau. Sorin Rosca Stanescu a inteles acest lucru in 2006. Doamna Musat il poate intreba :) El a dovedit inteligenta si si-a cerut scuze public. Astept.

          Stiti cum se intampla, poate nu va trebui sa plateasca acolo, dar ce ne facem cu vizitele aici? Va asigur ca am suficiente resurse (ma refer la prieteni care nu se tem) si ca pot tine piept acestei batalii.

          • Felicitari pentru atitudine domnule profesor !

            In fata atacurilor meschine si mizerabile nu trebuie cedat.
            In SUA (sau alte tari civilizate) se poate ajunge la tribunal pentru si mai putin de atat si e normal sa fie asa. E timpul ca si jigodiile de teapa doamnei Musat sa fie puse cu botul pe labe, altfel Romania se va afunda si mai mult in mocirla morala si intelectuala in care se zbate deja.

            Mult succes !

  3. In fine, iata in sfarsit ca remarca cineva perseverenta draceasca a Obs. cultural – care s-a transformat intr-o tribuna de ideologie si de orientare a opiniei spre stg. colorata cu propaganda pentru cele mai proaste spectacole de teatru si pentru lauda excesiva a unor texte literare modeste de felul lor. Dar, in ciuda eforturilor (hilare pana la urma, dar n-ar fi atat de anticulturale) ale dnei Musat, cititorii sunt mai inteligenti iar raspunsurile lor sunt antologice.
    Altminteri respectiva dna nu doar il bombardeaza pe cititor cu articole demne de obsedantul deceni car mai are si excese de bucurie care sar rampa. Acum o sapt. a venit tremurand de bucurie si a afisat toata arhiva lui Andrei Muraru pentru a baga tuturor in cap temele justitiare de afinitate electiva ale d-lui Muraru:
    – A. Muraru presedinte.. (asta era editorialul)
    – Primul cincinal (contre lui Cristian Vasile)
    – Varsta de plumb (pro rege)
    – 70 de ani de la Pogromul de la Iasi
    – De la lica Gheorghiu la MN (pro Oprea, anti M. Neamtu)
    – Ne mor tortionarii (anti kovesi)
    – Fals in declaratii (i.e. declaratiile lui Basescu d. rege)
    Toate astea stateau ofertate genoros si cu jubilatie de gazeta distinsei doamne care isi insusea poate si stilul acestor productii, caci intr-adevar in scrisul lui Muraru e vorba de texte-scoala care ilustreaza diatriba stalinista in care argumentul nu e faptul de intemeiere a adevarului, ci rezulta din cumularea detalii unele contingente care se poate transforma in argumente ultra contondente….
    In plus, despre A. Muraru caruia O. Simonca ii face prezentare entuziasta «A fost unul dintre fondatorii Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului (Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi), unde activează ca secretar» – ne da ocazia sa aflam cu stupoare ca la Univ. Al. I. Cuza, sub eticheta „studii asupra comunismului” se perpetueaza un invatamant politic de cea mai sinistra speta, care nu face decat ca mentina vie amintirea a ceea ce a fost (1921-1989), sub pretextul ca asta se numeste „studiu”…. Doamne ! Nu mai scapam de profesorii de socialism stiintific, iar acum isi fac si o generatie tanara de latratori indoctrinati (caci asa arata textele lui A. Muraru)…

  4. Uneori, ceea ce reprosam altora noua ni se potriveste la fel de bine (nu e cazul de fata), dar ce va veti face daca doamna Carmen Musat va va raspunde cu aceleasi „arme”?! Sper ca nu o va face, pentru ca va fi o polemica sterila si fara sfarsit. Cred ca personalizarea si identificarea diferentelor sau criticilor de idei ca atacuri personale si a sustinatorilor acestora ca adversari personali nu este calea cea mai buna, tot recursul la argumente ramane via reggia…

    • Este prima oara cand ii raspund doamnei Musat care, de ani de zile, ma numeste in fel si chip, ma compara cu calaii culturii romanesti, se ocupa de-a dreptul obsesiv de distrugerea imaginii mele publice (ca si a unora dintre prietenii mei de valori si de idei). Textul meu ridica o problema morala si, posibil, una legala. Nu am pus si nu pun in discutie caracterul si competenta profesionala a doamnei Carmen Musat. Ea, dimpotriva, s–a angajat cu arme si bagaje, de ani buni, in ceea ce se numeste character assassination. Deci, n-am a ma teme :)

      • Dle Tismaneanu, eu cand am intrebat-o pe distinsa mme Musat, pe forumul dansei, daca are vreo dovada cat de mica pentru fraza cu „Tismaneanu intrat in gratiile lui NCeausescu”, sau nu cumva se bazeaza pe „eterna si fascinanta justitie romaneasca”, repede s-a grabit cineva sa-mi infiereze atitudinea de mercenar al dvs. Va spun, si o declar public, ca prefer oricand sa fiu mercenar al lui Tismaneanu decat sa mai citesc textele unei mme groby. Mai departe, cum spuneti dvs, qui vivra, verra, dar va doresc cat mai mult curaj in lupta cu mme si armata ei de sustinatori (ne)dezinteresati, si va urez succes in viitorul proces!

        • Este inca un exemplu al dorintei doamnei Carmen Musat, profesoara la Universitatea din Bucuresti, redactor-sef al revistei saptamanale „Observator Cultural” de a-mi desfigura imaginea publica. Ca istoric al comunismului romanesc, ii pot spune doamnei Musat ce insemna „a intra in gratiile lui N. Ceausescu”. Am predat eu la Academia de partid „Stefan Gheorghiu”? Am ajuns macar asistent la Universitate? Am fost redactor in vreo publicatie timpului? Ori cercetator la Centrul de Sociologie al Academiei de Stiinte Sociale si Politice prezidata de Mihnea Gheorghiu? Poate ca doamna Musat il intreaba pe profesorul Paul Cornea, membru al Consiliului OC, care erau sansele unui tanar intelectual evreu, indiferent de media cu care absolvea facultatea, de a ajunge in invatamantul superior, indeosebi pe domentiul stiintelor sociale. Eu am terminat sef de promotie in 1974, dupa cei trei ani efectuati ca „sociolog-baza, functie de executie” am facut cateva tentiative de a intra in invatamantul superior. M-am izbit de fiecare data de veto-ul implacabil al sinistrei tovarase Olivia Clatici, secretara a Centrului Universitar de Partid Bucuresti. Cat priveste intrarea in presa de tineret (Stelian Motiu a incercat sa ma angajeze la „Amfiteatru”), seful Sectiei Presa, nefastul politruc Eugen Florescu, a raspuns scurt: „Nu de Tismaneni din astia avem noi nevoie”. Cred ca de fapt nu gresea :)

          A spune ca am fost in gratiile lui Ceausescu nu este doar o hiperbola aiuritoare, este de-a dreptul o minciuna. Va multumesc ca mi-ati atras atentia asupra acestei calomnii. Evident, n-am nevoie de „mercenari”. Este un mod de gandire, al celor care insinueaza asemenea miselii, care imi repugna.

          • Stiu despre ce vorbiti, dle Tismaneanu, unchi-miu a terminat tot sef de promotie la Instalatii, dar pe lista aparea pe locul 2, pt ca il chema Schwartz, si cand si-a dat seama ca fosti colegi de-ai lui care, in facultate, isi copiau temele de la el, acum ii ajunsesera sefi, a facut cerere de emigrare (in ’88); nu i s-a aprobat, evident, dar in 90 a tulit-o in Israel, si acolo a ramas. Stati linistit, acum, stiind ce insemna invatamantul superior ante-89, sunt convins ca nu mai aveti nici un fel de regret ca n-ati ajuns sa predati la Constructii (inteleg ca acolo incercaserati, printre ingineri de-astia ca mine! :) )

  5. Ce nesimtita poate fi femeia(?)asta!…..Cum D-zeu o ajuns acolo…… inca sa mai si conduca ……Observatorul Literar ?! Dati-o in judecata !

  6. Faptul ca veţi acţiona în justiţie este pe deplin justificat şi sper să aveţi câştig de cauză, şi asta rapid şi cu oarece ecou public.
    Dar aş evidenţia şi a doua jumătate a problemei: un comentator vorbea mai sus de citate inventate ca tehnică moştenită din regimul anterior. Eu nu aş pune-o neapărat pe seama regimului, ci a unui stil foarte lax în educaţia liceală şi universitară română cu privire la folosirea surselor. Când trei sferturi din studenţii mei consideră că referate.ro este un site reliable pentru informare şi chiar plagiere, atunci nu mă mir că un alt universitar consideră că un citat de pe wikipedia.ro este demn de citare, şi să dea referinţa ca şi cum ar fi citit textul la sursă. Cu această a doua jumătate a problemei ce e de făcut, dle Tismăneanu?

  7. Fie ca Dikē să jubileze de partea domniei voastre!

    Într-adevăr, scamatoria fetidă a cucoanei Mușat amintește de modi operandi specifice lui Vadim Tudor. Se sparie gândul de ce incriminări ar fi dospit și trântit la gazetă „distinsaˮ profesoară dacă v-ați fi ocupat în tinerețe nu de Horkheimer, Marcuse, Löwenthal sau Adorno, ci de Marquis de Sade…

  8. Nu am a comenta un litigiu care se poate rezolva in instanta. Astfel de probleme trebuie sa fie rezolvate in instanta in orice stat de drept. Este chiar de dorit. Lezarea ilegitima a unor interese si imagini personale si profesionale este o infractiune.

    Ceea ce ma intereseaza pe mine este relatia dintre Observatorul Cultural si firma de avocatura Musat si Asociatii. Ma intereseaza cat de mult sprijina financiar aceasta firma si daca exista si clienti ai acestei firme care fac acelasi lucru.
    Apoi ma intereseaza backgroundul institutional al domnului Musat. Exista suspiciuni ca Gheorghe Musat are un trecut intunecat:
    http://ancheteonline.ro/2010/09/gheorghe-musat-fondatorul-casei-de-avocatura-musatasociatii-a-fost-ofiter-de-securitate-timp-de-13-ani/
    Daca este adevarat, atunci motto-ul firmei sale: „We turn our knowledge into value for your business”… este exact de ce imi este frica.

    Calitatile intelectuale ale d-nei Musat au fost intotdeauna modeste. Avem la urma urmei un nou exemplu pentru ceea ce inseamna marketingul in cultura si politica. Succesul depinde de investitie in reclama nu de calitatea produsului. Astea sunt vremurile…

    Dar, ma intreb daca nu trebuie facut ceva cu toate aceste retele de influenta care pot fi legatarele mai vechilor retele de influenta ale structurilor de securitate. Exemplele abunda din nefericire.

    • Musat, de la „Musat si Asociatii” este sotul dnei ..Musat.
      Poate v-ati lamurit: „Ceea ce ma intereseaza pe mine este relatia dintre Observatorul Cultural si firma de avocatura Musat si Asociatii”

  9. „Tara era impartita numai in doua tabere: albii si rosii. Partide si pareri politice intermediare nu existau” – Constantin Bacalbasa, apud. Adrian-Paul Iliescu, Anatomia Raului Politic, p. 186 ;)

    Si tara a ramas asa.
    Intre doua extreme, mijlocul e roz, ca la un muschi de vita corect pregatit.
    Pana sa alegem insa calea de mijloc, ne incordam muschii sa inclinam decisiv balanta intr-o parte sau alta.

    Toate’s vechi si noua ne fac rau toate.

  10. versiunea originala, Tismaneanu:

    „…capitalismul nu poate fi zdrobit nici prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depasire a statu-quo-ului o reprezinta revolutia socialista, in care clasa muncitoare, condusa de partidul ei politic-revolutionar are de indeplinit rolul principal. ”

    versiunea Carmen Musat, „citata” din Tismaneanu:

    „Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de Partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal”

    Nu mi se pare deloc ca versiunea Carmen Musat altereaza continutul versiunii originale. Dpdv tehnic, nu este un citat, dar reproduce relativ fidel continutul.

    Asadar, a acuza de „fanatism care oblitereaza simtul rusinii” mi se pare exagerat si nedrept.

    Nu mi se pare ca avem de-a face cu o „utilizare cu rea-credinta, a unor informatii false pentru a afecta negativ imaginea unei personalitati publice”, deci cu o calomnie, atâta vreme cât continutul Dvs. de idei despre rolul clasei muncitoare în frunte cu partidul ei politic-revolutionar în înfaptuirea revolutiei socialiste si zdrobirea capitalismului este redat cu fidelitate.

    • Nu va cunosc profesiunea, dar in lumea academica, citatul este fidel pana la semnele de punctuatie textului. Doamna Burtza-Cernat a publicat chiar pe forumul la articolul doamnei Musat citatul original. Nu stiu cand si de ce, dar interventia sa a disparut. Doamna Musat nu m-a citat pe mine, a citat un fals citat din Wikipedia.

      Orice modificare este frauduloasa, cata vreme schimba cuvinte, elimina ori adauga cuvinte, si nu il anunta pe cititor ca este vorba de o parafrazare „creativa”. Textul apartine in mod sacru autorului. Interpretul il poate critica oricat de mult doreste, dar nu are dreptul sa-l modifice. Sincer, nu-i faceti un serviciu doamnei Musat pedaland pe acest subiect. Dansa este istoric literar si stie foarte bine aceste lucruri elementare. Ele tin de ABC-ul profesiunii.

      Eliminarea referintei la Herbert Marcuse este cat se poate de graitoare. Cat priveste evolutia ideilor mele despre Noua Stanga, intre 1976 si 1980, sunt incantat ca istoricul Ilarion Tiu a descoperit si difuzeaza un capitol din teza mea de doctorat in care examinam favorabil marxismul occidental, opus celui de tip sovietic. Este ceea ce se numeste un efect neintentionat :)

  11. Distinse Domnule Profesor, va multumesc pentru a-mi fi explicat ce este si cum trebuie sa arate un citat. De altfel si eu am îndraznit sa afirm acelasi lucru ca si Domnia Voastra: tehnic, fragmentul folosit de Carmen Musta (habar n-am cine e) nu este un citat. Daca a prezentat fragmentul drept un citat, a gresit.

    Totusi, folosirea – eronata – ca citat a acelui fragment nu poate fi caracterizata drept calomnie deoarece nu este o “utilizare cu rea-credinta, a unor informatii false pentru a afecta negativ imaginea unei personalitati publice” asa cum ati afirmat Dumneavoastra.

    Aici este nodul problemei: acuzatia Dvs. nedreapta la adresa cuiva care v-a citat tehnic eronat, dar care a reprodus fidel continutul Dvs. de idei.

    Încercati, va rog cu respect, sa nu eludati criticile, raspunzând la unele care nu v-au fost aduse.

    • Falsul citat facea parte dintr-o falsa demonstratie. Va rog sa cititi complet textul meu. La 25 de ani (in 1976) sustineam ceea ce istoria ideilor politice numeste Western Marxism. Un citat fals este o informatie falsa. Va multumesc pentru indemnuri :)

  12. Din nefericire ,,maladia comunisto-securista ” inca mai supravetuieste si mutileaza moral aceasta natiune , prin niste persoane politice cat si academice de valoare indoelnica care sant constiente ca la asezarea coreca a scari valorice ei sar practic din schema, sau pe romaneste nu mai este loc pt nonvalori . Este dureros ca aceste persoane cu sechele , practica blasfemia pt ca in democratia noastra originala promovata de ,,tatucul Iliescu”, este permis orice. Jignitor !!!!!!!

  13. Olavo de Carvalho impotriva defetismului dreptei: „Însăși murdăria, răutatea anumitor atacuri, sunt planificate astfel încât să constrângă victima, insuflând în ea repulsia de a se angaja în discuţii care îi suna degradant şi forţându-o astfel fie la tăcere, fie la o etalare de politeţe rece superioară care nu are cum să nu pară un simplu camuflaj improvizat al unei dureri insuportabile şi prin urmare, o recunoaştere a înfrângerii. Nu poţi opri un atac refuzând să atingi cu un deget persoana agresorului sau demonstrându-i politicos că ceea ce face el este interzis de Codul Penal.”

    tot artiolul: http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/

    • Tulburator de exact acest diagnostic al unei situatii in care agresiunile verbale, pamfletele imunde si poltroneria pseudo-intelectuala converg intru amutirea vocilor autonome si instituirea unei apocrife scari a valorilor. Unii nu reactioneaza din greata, altii din oboseala, cei mai multi traiesc starea de lehamite. Cum va explicati ca in intervalul scurs de la marele bocet national in memoria menestrelului comunismului dinastic, momentul care marcheaza simbolic inceptului noii restaturatii, importanti intelectuali publici au decis sa iasa din aceste polemici, sa se retraga din dezbaterile politice? Se indoieste cineva ca ar avea ce spune? De cand ma stiu, i-am detestat pe cei care se comporta ca bullies. Ganduri bune.

  14. Domnule profesor , cum eu vin din domeniul stiintelor exacte ,va pot spune ca principiul lui Lavoisier ,aplicat in cyberspace,se enunta in felul urmator : Nimic nu se pierde,nimic nu se cistiga,TOTUL SE PASTREAZA ” . Nefericita interventie (to say the least) a respectivei Bianca ,poate fi regasit aici :

    http://www.observatorcultural.ro/Ce-puteti-citi-in-noul-numar-al-revistei-Observator-cultural*articleID_27048-articles_details.html

    …al patrulea comentariu,in josul paginii. E drept,dupa actualizarea paginii respective ,cu articolul complet,partea de „preview” e mai greu de gasit,dar,precum v-am spus,totul se pastreaza.

    In viitor, cind mai aveti probleme de gasire a unor pagini sau intregi websites care au disparut peste ani si nu mai sint pe servere ,mergeti aici: http://www.archive.org
    Puneti in mica fereastra pagina respectiva si o veti avea,asa cum a fost odinioara. Si daca totusi aveti probleme,lasati vorba pe aici si se rezolva. Precum spuneam ,totul se pastreaza
    (si nu numai la CNSAS !)

    • Wow! Va multumesc, mai ales ca priceperea mea la aceste minuni tehnice este, cum v-ati putut da seama, extrem de limitata. Ceea ce nu anticipeaza si nu inteleg „structurile” este ca exista pe lume mult mai multi oameni dispusi sa faca bine decat sa faca rau. Am invatat acest lucru cu ani in urma, de la regretatul meu profesor (privat) de engleza, Gavril Gabor. Sunt convins ca multi absolventi ai Insitutului de Arte Plastice din Bucuresti si-l amintesc ca pe un perfect gentleman.

  15. Tare confuza povestea asta.

    Va rog sa-mi confirmati ca am inteles corect punctul dvs. de vedere despre cum poate fi zdrobit capitalismul si ca, deci, asta – si nu altul – e citatul corect:

    Marele Refuz proclamat de Marcuse si ajuns slogan al Noii Stingi, devine pe aceasta cale o mare iluzie, intrucit capitalismul nu poate fi zdrobit nici prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depasire a statu-quo-ului o reprezinta revolutia socialista, in care clasa muncitoare, condusa de partidul ei politic-revolutionar are de indeplinit rolul principal.

    • Va respect pasiunea hermeneutica. Tema insa nu este semnificatia citatului, ci falsificarea sa. Profesoara universitara Carmen Musat nu a citat din original, ci din Wikipedia, editia romaneasca, dintr-un articol disputat si controversat, fara macar sa observe ca nu exista o trimitere la textul meu original. In mod normal, un student cade la examen pentu o asemenea isprava.

      • Multumesc pentru raspuns.

        Eu nu sint interesat de polemica dvs. cu dna Musat, ci de metodele prin care poate fi zdrobit capitalismul si cred ca aveti dreptate

        1. atit dvs. (perioada posbelica e dovada si nimeni nu stie daca nu vom mai vedea asa ceva in viitor; se zice ca istoria se repeta, nu?)

        2. cit si Marcuse cu al sau marxism cultural, mult mai subtil decit rudimentarul marxism economic al claselor antagoniste de altadata. Triumful stingii in America si in Europa de Vest din zilele noastre se vede cu ochiul liber.

        Este evident ca, pardon, capitalismul poate fi zdrobit.

        Ginduri bune.

        • Aici abia incepe o discutie teoretica interesanta. Nici pe mine nu ma prea pasioneaza ceea ce numiti „polemica” mea cu doamna Musat. Mi se pare mult mai incitanta tema pe care o aduceti in discutie. Nu cred ca marginalii au rolul pe li-l atribuia Marcuse, ca nou subiect revolutionar, „catalizator” al unei revolutii totale, „speranta celor fara de speranta” (citatul trimite la Benjamin, fireste).

          Alvin W. Gouldner, un mare sociolog weberian si unul dintre mai cei rafinati exegeti ai marxismului, surprindea dinamica a ceea ce el numea shopping for the revolutionary subject. Fara subiect revolutionar nu exista revolutii. Exista razmerite, riots, emeutes. In Polonia, daca Jowitt are dreptate, revolutia din 1989 a fost rezultatul mobilizarii unei clase civic nationale (concept weberian). Dar acest subiect revolutionar poate fi fantasmat (tema predilecta pentru intelectualii „organici” de la Lukacs si Gramsci la Badiou). Devine el si real? Orice ar fi spus Hegel, nu tot ceea ce este rational este si real. Iar ceea ce este real este adeseori irational. Slavoj Zizek reia, explicit ori implicit, multe din tezele lui Marcuse. Pe curand.

  16. Domnule Tismaneanu :)) Si iarati ati uitat ce bine v-a sfatuit Aligica, pana sa vad articolul dvs. habar nu aveam ce a mai spus dna Musat si ce pareri are…sunteti convins ca vreti ca vreti sa ii popularizati ideile? Stiti, cartea…Cambridge University Press….si chapeau catre Aligica, are sfaturi f. bune.

    • N-am uitat, dar cred ca intelegem diferit mesajul profesorului Aligica. Eu nu l-am citit ca pe o pledoarie pentru defetism, capitulare si resemnare. Este un text scris in cheie ironica, va propun sa-l citim astfel. Cand impostura si frauda se prezinta public drept cinste si onoare, este cazul ca vocile demistificatoare sa fie auzite. Exista criterii universale de acuratete a citarii, cand este cazul ele trebuie reamintite.

      Va asigur ca pana la unele din textele Dvs nici eu nu auzisem de ultimele ispravi ale d-lui Mang. Cum inteleg ca va intereseaza (din cand in cand) ce scriu, iata mai jos linkul la cartea mea care va apare foarte curand. O lansez in toamna lui 2012 si primavara anului viitor in mai multe locuri. S-ar putea sa ajung la Harvard la sfarsitul lunii noiembrie, poate ne vedem:

      http://www.ucpress.edu/book.php?isbn=9780520239722

      De asemenea, poate unii cititori vor fi interesati:

      http://www.ceupress.com/books/html/TheEndandtheBeginning.htm

  17. Re; Eliminare note de subsol Wiki RO

    1) Domnule profesor , daca priviti atent ,s-a indicat si motivul modificarii ,facand trimitere tocmai la acest articol ,la care comentez unde dvs. subliniati,cu argument,ca citatul era gresit.
    Deci cred ca omul (vedem imediat cine e) a vrut sa elimine ceva ce tocmai dvs.,cel in cauza,ati atras atentia.Deci a facut ceea ce si dvs. ati fi facut ,daca ati fi stiut cum (tehnic). Vad in interferenta lui un act de buna credinta.

    2) nu e greu de aflat cine e . Wiki nu e reliable dpdv academic,dar sint totusi niste precautii…Parafrazindu-l pe nenea Iancu :modificare-modificare,dar sa stim si noi !

    (…) again, cred ca a facut de buna credinta modificarea, in acord cu pozitia dvs. (…)

    Dar nu se merita sa investigati–la urma urmei, a facut ceva bun. Nu-i foloseste dnei Musat modificarea aceasta, pentru ca oricind va arata ca a fost acolo citatul (cum e) pina la 4 iunie. Interesant ar fi de vazut cine initial A PUS CITATUL si restul acolo ….Acolo e rea credinta. Sigur ,si asta se poate gasi…

    PeSe –De curiozitate m-am uitat la istoricul modificarilor la pagina dvs. Wiki D-le ,acolo s-a umblat la greu.De obicei se adauga cite ceva,dar in cazul paginii dvs. se pune,se scoate
    se modifica pe ici pe colo, in parti mai mult sau mai putin esentiale…Interesant !

  18. Filele scanate provin din scanurile rezultate din cd-urile comunicate de SIE. Domnul Gaetan e unul care a cerut aceste copii. De la acest domn are V.Roncea copiile. Zamfirescu iese din discutie, el neprimind inca varianta copiilor de pe dosarul SIE.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro