luni, mai 16, 2022

Victor Ponta cel fara de culoare si anii sai de guvernare

Asa cum unele personaje din ultimul roman al lui Haruki Murakami (Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj, Polirom 2013) pot fi identificate printr-o culoare, exceptie facind tinarul inginer al carui nume apare in titlu, tot asa, printr-un exercitiu de imaginatie, politicienilor romani li se poate lipi o culoare.

Despre Ion Iliescu, dupa congresul din 2005 cind a pierdut sefia PSD si in urlete intreba sala pe mina cui lasa acel partid, se poate spune ca este rosu de furie. Un Traian Basescu suspendat a doua oara, cu biroul intr-un garaj din sectorul 2, un acelasi Traian Basescu semnind pactul de coabitare sau iesind pe ecranul televiziunilor si spunind despre premier ca face „obrazniciile specifice unui om cu un deficit consistent de educatie” poate fi la o adica identificat ca negru de suparare.

Pina si Crin Antonescu are o culoare. Un galben alaturi de care se pot lipi emoticoanele de la yahoo. Atunci cind se viseaza deja presedinte, si nu doar candidat, arata cam asa :)-fata galbena care ride. Atunci cind simte ca ii fuge covorul prezidential de sub picioare iar pesedistii il ameninta ca pun si ei un candidat, figura galbena se schimba in :-( fata galbena care e trista. Cind presedintele Basescu ii sugereaza ca alegatorii de dreapta se vor incolona in spatele lui in turul doi de la prezidentiale iar i se schimba fata :lol: hohote. Cind ii intreba anul trecut, in plina lovitura de stat, pe cei de la Evenimentul Zilei daca mai apar, deja fata galbena se transforma in rinjet :D .

Victor Ponta n-are insa nici o culoare. E ca serul fiziologic. Vezi tot prin el. Zimbetul ironic, din coltul gurii, atunci cind le spune ziaristilor ca a invatat ce inseamna PIB in urma cu trei ani de la Florin Georgescu, mirarea cind e intrebat de plagiat sau de posibilitatea de a renunta la titlul de doctor, risetele sagalnice atunci cind e pus sa comenteze afirmatiile facute la adresa sa de catre presedintele Basescu, vag-incruntarea urmata de bilbiiala atunci cind e prins cu lectiile nefacute de ziaristi in conferinte de presa, nu au culoare. Nici cind zimbetul i se lungeste pina spre urechi( facindu-l pina si pe Iliescu sa-si roada unghiile de invidie) vazindu-l pe premierul chinez cum face cu mina din usa avionului, Victor Ponta nu reuseste sa prinda vreo culoare. Si cind l-a ironizat pe Basescu invocind aplecarea acestuia din urma spre Li(curiciul) cel mare, si cind s-a plecat pe sine pina la slugarnicie in fata chinezului Li(Keqiang) invocind soarele de sfirsit de noiembrie, premierul roman a ramas tot fara culoare. Tsukuru Tazaki cel fara de culoare, care se vede pe sine ca pe un vas fara continut, este doar un personaj dintr-un roman. Care va sa zica fictiune. Victor Ponta cel fara de culoare este in carne si oase si se crede plin de continut. Si, din pacate, nu e nici o fictiune aici. E pura realitate.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Corecte observatiile, insa Ponta mai este si arogant si agresiv. Culoarea maro i se potriveste bine. Lui si aproape tuturor politicienilor, fie ca sint la putere sau in opozitie. E grav de tot…

  2. Are și un fel de plescăit, când i se pare c-ar spune ceva deosebit cu minciuna pe o temă mai pregătită în prealabil. În mare, așa pare, nu s-ar vedea niciun conținut colorat, totuși, cercetat mai atent, are ceva pechinez în el:
    Miku Kaki de Kaka-Maka.

  3. Avantajul „lipsei de culoare” este,totusi,imens!E ca o mana moale,in care nu poti sa te sprijini,dar nici nu iesi nevatamat din tentativa de a o face…
    Cu alte cuvinte,unii-si epuizeaza vizibil energia,pierzandu-si deseori controlul asupra propriilor furii (negre,rosii,galbene,pamantii…) in timp ce cativa altii,printre care V.V.Ponta,se camufleaza cu inteligenta,si le merge foarte bine asa!
    Dovada?Nu doar „multimea ignoranta(?)”,dar si eminenti intelectuali,ca si jurnalisti celebri cad in capcana denigrarii sterile,de genul „n-are nici macar culoare”!
    Dar are putere!Deci exista o problema de analiza…
    Atata timp cat se va discuta doar de defectele,reale sau imaginare,ale unui om politic de talia lui Iliescu sau Ponta,va persista fenomenul „cainii latra si caravana avanseaza”!Ca sa se inteleaga CUM sa nu se mai cada in aceleasi si aceleasi capcane,cred ca este indispensabil sa li se analizeze si calitatile exceptionale,pentru ca au!
    Romanul se inflacareaza insa un pic prea repede,si cand analizeza un personaj pe care-l detesta,se focalizeza doar pe defectele acestuia…Ce lectie s-a invatat,si aplicat,dupa perioada Ceausescu,de ex?Privind cu un minim de calm si de luciditate Ro de azi,raspunsul pare fara ambiguitate:niciuna.
    Una din explicatii:pentru ca Ceausescu era DOAR un incult,prost si incruntat,am pus in locul lui pe Iliescu,poliglot surazator…
    Probabil deci ca,pentru ca ceva sa se schimbe cu adevarat,o analizare obiectiva a oamenilor si situatiilor,mi se pare un prim pas in directia buna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro