luni, martie 8, 2021

Victor Ponta cel fara de culoare si anii sai de guvernare

Asa cum unele personaje din ultimul roman al lui Haruki Murakami (Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj, Polirom 2013) pot fi identificate printr-o culoare, exceptie facind tinarul inginer al carui nume apare in titlu, tot asa, printr-un exercitiu de imaginatie, politicienilor romani li se poate lipi o culoare.

Despre Ion Iliescu, dupa congresul din 2005 cind a pierdut sefia PSD si in urlete intreba sala pe mina cui lasa acel partid, se poate spune ca este rosu de furie. Un Traian Basescu suspendat a doua oara, cu biroul intr-un garaj din sectorul 2, un acelasi Traian Basescu semnind pactul de coabitare sau iesind pe ecranul televiziunilor si spunind despre premier ca face „obrazniciile specifice unui om cu un deficit consistent de educatie” poate fi la o adica identificat ca negru de suparare.

Pina si Crin Antonescu are o culoare. Un galben alaturi de care se pot lipi emoticoanele de la yahoo. Atunci cind se viseaza deja presedinte, si nu doar candidat, arata cam asa :)-fata galbena care ride. Atunci cind simte ca ii fuge covorul prezidential de sub picioare iar pesedistii il ameninta ca pun si ei un candidat, figura galbena se schimba in :-( fata galbena care e trista. Cind presedintele Basescu ii sugereaza ca alegatorii de dreapta se vor incolona in spatele lui in turul doi de la prezidentiale iar i se schimba fata :lol: hohote. Cind ii intreba anul trecut, in plina lovitura de stat, pe cei de la Evenimentul Zilei daca mai apar, deja fata galbena se transforma in rinjet :D .

Victor Ponta n-are insa nici o culoare. E ca serul fiziologic. Vezi tot prin el. Zimbetul ironic, din coltul gurii, atunci cind le spune ziaristilor ca a invatat ce inseamna PIB in urma cu trei ani de la Florin Georgescu, mirarea cind e intrebat de plagiat sau de posibilitatea de a renunta la titlul de doctor, risetele sagalnice atunci cind e pus sa comenteze afirmatiile facute la adresa sa de catre presedintele Basescu, vag-incruntarea urmata de bilbiiala atunci cind e prins cu lectiile nefacute de ziaristi in conferinte de presa, nu au culoare. Nici cind zimbetul i se lungeste pina spre urechi( facindu-l pina si pe Iliescu sa-si roada unghiile de invidie) vazindu-l pe premierul chinez cum face cu mina din usa avionului, Victor Ponta nu reuseste sa prinda vreo culoare. Si cind l-a ironizat pe Basescu invocind aplecarea acestuia din urma spre Li(curiciul) cel mare, si cind s-a plecat pe sine pina la slugarnicie in fata chinezului Li(Keqiang) invocind soarele de sfirsit de noiembrie, premierul roman a ramas tot fara culoare. Tsukuru Tazaki cel fara de culoare, care se vede pe sine ca pe un vas fara continut, este doar un personaj dintr-un roman. Care va sa zica fictiune. Victor Ponta cel fara de culoare este in carne si oase si se crede plin de continut. Si, din pacate, nu e nici o fictiune aici. E pura realitate.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Corecte observatiile, insa Ponta mai este si arogant si agresiv. Culoarea maro i se potriveste bine. Lui si aproape tuturor politicienilor, fie ca sint la putere sau in opozitie. E grav de tot…

  2. Are și un fel de plescăit, când i se pare c-ar spune ceva deosebit cu minciuna pe o temă mai pregătită în prealabil. În mare, așa pare, nu s-ar vedea niciun conținut colorat, totuși, cercetat mai atent, are ceva pechinez în el:
    Miku Kaki de Kaka-Maka.

  3. Avantajul „lipsei de culoare” este,totusi,imens!E ca o mana moale,in care nu poti sa te sprijini,dar nici nu iesi nevatamat din tentativa de a o face…
    Cu alte cuvinte,unii-si epuizeaza vizibil energia,pierzandu-si deseori controlul asupra propriilor furii (negre,rosii,galbene,pamantii…) in timp ce cativa altii,printre care V.V.Ponta,se camufleaza cu inteligenta,si le merge foarte bine asa!
    Dovada?Nu doar „multimea ignoranta(?)”,dar si eminenti intelectuali,ca si jurnalisti celebri cad in capcana denigrarii sterile,de genul „n-are nici macar culoare”!
    Dar are putere!Deci exista o problema de analiza…
    Atata timp cat se va discuta doar de defectele,reale sau imaginare,ale unui om politic de talia lui Iliescu sau Ponta,va persista fenomenul „cainii latra si caravana avanseaza”!Ca sa se inteleaga CUM sa nu se mai cada in aceleasi si aceleasi capcane,cred ca este indispensabil sa li se analizeze si calitatile exceptionale,pentru ca au!
    Romanul se inflacareaza insa un pic prea repede,si cand analizeza un personaj pe care-l detesta,se focalizeza doar pe defectele acestuia…Ce lectie s-a invatat,si aplicat,dupa perioada Ceausescu,de ex?Privind cu un minim de calm si de luciditate Ro de azi,raspunsul pare fara ambiguitate:niciuna.
    Una din explicatii:pentru ca Ceausescu era DOAR un incult,prost si incruntat,am pus in locul lui pe Iliescu,poliglot surazator…
    Probabil deci ca,pentru ca ceva sa se schimbe cu adevarat,o analizare obiectiva a oamenilor si situatiilor,mi se pare un prim pas in directia buna.

Lasă un răspuns la Ela Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Dragos Ghitulete
Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cu (relativă) onestitate despre educație: Despre reguli și rațiunea lor

Motto: „Love means never having to say you’re sorry.”Love Story (1970) Am ezitat până acum...

Follow the money: banii sindicatelor ca turnesol moral al guvernării PNL-USRPLUS

Ignor dacă amenințarea premierului Cîțu - cu oprirea robinetului de bani care curg direct de la stat la sindicate – e doar...

Cum măsurăm egalitatea de gen și de șanse?

Cum este început de martie inevitabil observăm afluxul de evenimente, statistici și știri care au în centru femeia. Excepțional, în ultimul an...

În căutarea unui nou echilibru

Autori: Aurelian Crăiuțu și Constantine Vassiliou „Suntem cu toții făcuți doar din frânturi, cu o alcătuire atât de neîmplinită...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.